Lucrare de Licenta

Studiul privind incidenta si influenta afectiuniunilor ovariene asupra

parametrilor de reproductie la vaci

Student: Giurgiu Adriana Elena

Locatie: Ferma Comuna Berceni (Ilfov)

CAPITOLUL 1. Morfofiziologia aparatului genital la vaca

Morfologia aparatului genital la vaca

Aparatul genital la vaca este un sistem complex, alcăttuit dintr-o serie de organe specializate în
reproducere. Aceste organe includ ovarele, oviductele, uterul, cervixul, vaginul și vulva. Fiecare
dintre aceste componente joacă un rol crucial în ciclul reproducției la vacă.

Ovarele:

Topografie: Ovarele la vacă sunt situate în cavitatea abdominală, la nivelul bifurcației coarnelor
uterine. Ele nu sunt acoperite de peritoneu, cu excepția locului unde sunt inserate ligamentele.
Ovarele sunt în general situate în apropierea rinichilor, la nivelul lombar, și sunt bine vascularizate.
Formă și structură: Ovarele sunt organe de formă ovală, având o suprafață netedă. Acestea conțin o
zonă corticală și o zonă medulară. În zona corticală se găsesc foliculii ovarieni în diferite stadii de
dezvoltare, iar în timpul ciclului menstrual, unul dintre aceștia se dezvoltă într-un folicul dominant
care eliberează un ovul. În zona medulară se găsesc vasele de sânge și nervii care alimentează
ovarul.
Funcție: Ovarele sunt responsabile de producerea ovulelor (gametelor feminine) și de secreția de
hormoni sexuali, cum ar fi estrogenii și progesteronul.

Oviductele:

Structură: Oviductele sunt tuburi musculo-membranoase care se extind de la nivelul ovarului către
uter. Acestea sunt formate din trei segmente distincte: infundibulul, ampula și istmul. Infundibulul
este extremitatea largă a oviductului, care este echipată cu fimbrii pentru a captura ovulul eliberat
de ovar. Ampula este segmentul intermediar, iar istmul este segmentul care se alătură uterului.
Funcție: Oviductele sunt situl principal al fertilizării, unde ovulul este întâlnit de spermatozoizi și se
produce fecundarea. Ele facilitează transportul ovulului și a zigotului către uter.

Uterul:

Structură: Uterul este un organ musculo-membranos, în formă de corn de unicorn, situat între
oviducte. La vacă, uterul are două coarne și un corp. Mucoasa uterină este formată din trei straturi:
mucoasa, musculoasa și seroasa. Aceste straturi sunt importante pentru modificările ciclice care
apar în timpul ciclului menstrual.
Funcție: Uterul oferă un mediu propice pentru implantarea embrionului și dezvoltarea fetusului în
timpul sarcinii. Uterul este implicat în expulzarea fetusului în timpul nașterii.

Cervixul:
Structură: Cervixul este componenta inferioară a uterului, situată între uter și vagin. Este format din
țesuturi musculoase și conjunctive și este echipat cu glande cervicale care secretă mucus cervical.
Funcție: Cervixul are rolul de a proteja uterul împotriva infecțiilor, de a controla fluxul de
spermatozoizi către uter și de a facilita trecerea fătului în timpul nașterii.

Vaginul și vulva:

Structură: Vaginul este un tub musculo-membranos care conectează cervixul cu vulva. Vulva
reprezintă deschiderea externă a aparatului genital și este formată din labii vulvare, clitoris și
vestibul vaginal.
Funcție: Vaginul servește ca un canal pentru trecerea spermatozoizilor în timpul copulației și ca
canal de naștere în timpul parturitiei. Vulva protejează intrarea în aparatul genital și joacă un rol în
atragerea partenerilor sexuali.

Fiziologia genitală la vacă

Fiziologia genitală la vacă este reglată de o serie de procese hormonale complexe care sunt
responsabile pentru ciclul menstrual, ovulație, fertilizare și gestație.

Ciclul menstrual:

Estru: Este perioada în care vaca este receptivă sexual și are loc ovulația. Estrul este reglat de
creșterea concentrației de estrogeni.
Diestru: Este perioada post-ovulatorie în care se pregătește uterul pentru implantare. Este
caracterizat de o creștere a concentrației de progesteron.

Ovulația și fertilizarea:

Ovulația are loc în timpul estrului, când un folicul matur eliberează un ovul în oviduct.
Fertilizarea are loc în oviduct, unde spermatozoizii întâlnesc ovulul și îl fertilizează, formând un
zigot.

Gestația:

După fertilizare, zigotul călătorește în josul oviductului și se implantează în mucoasa uterină.

Uterul oferă un mediu propice pentru dezvoltarea fetusului, iar gestația la vacă durează aproximativ
9 luni.
În esenta, morfofiziologia aparatului genital la vacă este esențială pentru reproducerea și
perpetuarea speciei. Cunoașterea detaliată a structurii și funcției acestor organe este importanta
pentru managementul sănătății reproductive și pentru maximizarea performanței de reproducere în
cadrul fermei de bovine.

Capitolul 2. Reglarea neuroendocrină a funcției de reproducție

Reglarea neuroendocrină a funcției de reproducție la vacă implică interacțiunea complexă între

sistemul nervos și cel endocrin, care este esențială pentru controlul ciclului menstrual și a altor
aspecte ale reproducerii. Procesul poate fi descris în mai multe etape detaliate:

Stimularea hipotalamusului: Sistemul reproducător al vacilor este reglat inițial de semnalele primite
de la mediul extern și intern. Hipotalamusul, o regiune mică din creier, este sensibil la o varietate de
factori, inclusiv lumină, temperatură, stres și nutriție. Aceste semnale stimulează hipotalamusul să
elibereze hormoni speciali numiți hormoni eliberatori sau inhibitori.

Secreția hormonilor hipofizari: Hormonii secretați de hipotalamus ajung la glanda pituitară sau
hipofiză și determină eliberarea hormonilor gonadotropi, cum ar fi hormonul foliculostimulator
(FSH) și hormonul luteinizant (LH). Acești hormoni sunt esențiali pentru controlul funcției
ovarelor.

Acțiunea hormonilor gonadotropi: FSH și LH ajung la ovare, unde acționează asupra foliculilor
ovarieni. FSH stimulează creșterea și maturarea foliculilor, în timp ce LH este responsabil pentru
ovulație și formarea corpului luteal.

Secreția de estrogeni și progesteron: Foliculii ovarieni produc estrogeni sub influența FSH, iar
corpul luteal produce progesteron sub influența LH. Acești hormoni au roluri importante în reglarea
ciclului menstrual, pregătirea endometrului pentru implantare și menținerea sarcinii.

Feedback-ul hormonal: Nivelurile hormonilor sexuali din sânge furnizează un feedback către
hipotalamus și hipofiză, reglând astfel eliberarea ulterioară a hormonilor hipotalamici și hipofizari.
Acest feedback negativ și pozitiv asigură o reglare fină a funcției de reproducție.

În ansamblu, reglarea neuroendocrină a funcției de reproducție la vacă este un proces foarte de

complex, care implică interacțiunea delicată între sistemul nervos central și sistemul endocrin.

Capitolul 3. Afectiuni ovariene la vaci și etiologia acestora

Hipotrofia ovariană:

Etiologie: Hipotrofia ovariană poate avea mai multe cauze, inclusiv:

Factori genetici: Anumite rase de vaci pot avea predispoziții genetice pentru hipotrofie ovariană.
Factori nutriționali: Deficiențele nutriționale, în special deficiențele de minerale și vitamine
esențiale, pot afecta dezvoltarea ovariană.
Factori endocrini: Dezechilibrele hormonale, cum ar fi nivelurile scăzute de FSH și LH sau
nivelurile ridicate de progesteron, pot influența dezvoltarea ovariană.
Traume sau stres: Traumele la nivelul ovarelor sau stresul excesiv pot perturba dezvoltarea și
funcția normală a ovarelor.
Simptome: Hipotrofia ovariană poate fi asociată cu simptome precum:

Anestrus sau cicluri menstruale neregulate.

Ovulație absentă sau neuniformă.
Infertilitate sau dificultăți în concepție.
Diagnostic și tratament: Diagnosticul hipotrofiei ovariene se bazează pe examinarea clinică, analiza
sângelui pentru nivelurile hormonale și, uneori, examinarea ecografică a ovarelor. Tratamentul
poate implica suplimentarea nutrițională, terapia hormonală pentru stimularea ovulației și
gestionarea factorilor de stres.

Chisturi ovariene:

Etiologie: Chisturile ovariene pot fi cauzate de:

Dezechilibre hormonale: Nivelurile anormale de FSH, LH sau estrogeni pot contribui la formarea
chisturilor ovariene.
Factori genetici: Anumite rase de vaci pot avea predispoziții genetice pentru formarea chisturilor
ovariene.
Factori de mediu: Stresul, nutriția slabă și alte factori de mediu pot influența formarea chisturilor
ovariene.
Simptome: Simptomele chisturilor ovariene pot include:

Anestrus sau cicluri menstruale neregulate.

Ovulație absentă sau întârziată.
Infertilitate sau dificultăți în concepție.
Disconfort abdominal sau durere.
Diagnostic și tratament: Diagnosticul chisturilor ovariene se realizează de obicei prin examinare
ecografică și analize ale sângelui pentru nivelurile hormonale. Tratamentul poate implica
administrarea de hormoni pentru stimularea ovulației sau intervenții chirurgicale pentru drenarea
chisturilor mari.

Corpul luteal persistent:

Etiologie: Corpul luteal persistent poate apărea atunci când corpul luteal, o structură formată în ovar
după ovulație, persistă pentru o perioadă prelungită de timp. Aceasta poate fi cauzată de:

Niveluri ridicate de progesteron: Uneori, nivelurile crescute de progesteron pot preveni involuția
normală a corpului luteal.
Insuficiență luteală: Dacă corpul luteal nu funcționează corect, acesta poate persista mai mult decât
este normal.
Simptome: Simptomele corpului luteal persistent pot include:

Cicluri menstruale neregulate sau întârziate.

Ovulație întârziată sau absentă.
Infertilitate sau dificultăți în concepție.
Diagnostic și tratament: Diagnosticul corpului luteal persistent implică de obicei examinarea
ecografică a ovarului și analize ale sângelui pentru nivelurile hormoanle. Tratamentul poate implica
administrarea de prostaglandine pentru a induce involuția corpului luteal sau intervenții chirurgicale
pentru îndepărtarea acestuia în cazuri sevvere.

Inflamații ovariene:

Etiologie: Inflamațiile ovariene pot fi cauzate de:

Infecții bacteriene sau virale: Bacteriile sau virusurile patogene pot infecta ovarul, determinând
inflamație și disfuncție.
Traume sau intervenții chirurgicale: Traumele la nivelul ovarelor sau procedurile chirurgicale pot
crește riscul de infecție și inflamație.
Simptome: Simptomele inflamațiilor ovariene pot include:

Durere abdominală sau disconfort.

Febra și alte simptome ale infecției.
Anomalii menstruale, inclusiv absența ovulației.
Infertilitate sau dificultăți în concepție.
Diagnostic și tratament: Diagnosticul inflamațiilor ovariene se bazează pe simptome, examinare
clinică impreuna cu teste de laborator, inclusiv analize ale sângelui și culturi bacteriene.
Tratamentul poate sa implice administrarea de antibiotice sau alte medicamente antimicrobiene,
gestionarea simptomelor și monitorizarea atentă pentru complicații. În unele cazuri, intervențiile
chirurgicale pot fi necesare pentru drenarea abceselor sau îndepărtarea țesuturilor afectate.