dezvoltarea organismului uman, fiind un proces complex care cuprinde: filogenia (filogeneza), adică apariţia şi evoluţia istorică a omului prin procesul de hominizare şi ontogenia (ontogeneza), care cuprinde toate transformările organismului uman de la fecundaţie şi până la moarte. Embriologia este ştiinţa biologică, parte a ontogenezei, care studiază dezvoltarea fiinţei vii de la originea ei, adică din momentul formării zigotului şi până la realizarea unui produs viabil şi expulzarea lui din organismul matern. Modul și cursul reproducerii Reproducerea sau înmulțirea este sexuată sau gametică, datorită diferențierii sexuale a organelor genitale Viviparitatea caracterizează modul de reproducere la mamifere, deoarece dezvoltarea zigotului are loc în întregime în uterul matern Reproducerea este dependentă de modificările reproductive care au loc în organele genitale feminine(cycli genitales femini), pentru pregătirea sarcinii și sarcină și în cele masculine(cycli genitales masculini) Gametogeneza, ciclul fundamental reproductiv, cuprinde procesele de formare și maturare ale celulelor sexuale în cursul ovogenezei și spermatogenezei Modul și cursul reproducerii Fertilizarea(fecundația) are loc prin însămânțare internă, spermiile fiind introduse în tractul genital feminin prin actul copulării(copulațio), sau prin însămânțare artificială Ontogeneza cuprinde toate transformările care au loc în organism de la fecundație și până la sfârșitul existenței sale, având o perioadă prenatală, obiect de studiu al embrilogiei și o perioadă postnatală Ciclul ontogenetic prenatal Perioada gestațională și vârsta conceptului Etapele perioadei prenatale Perioada gestațională și vârsta conceptului Timpul de gestație are durata de 40 de săptămâni sau 280 de zile, și este calculată de la data ultimei perioade menstruale și până la ziua nașterii Vârsta conceptului are o durată de 38 de săptămâni sau 266 de zile și se socotește de la fecundație și până la naștere Etapa perioadei prenatele Perioada preembrionară cuprinde primele 3 săptămâni după fertilizare
Săptămâna I Fertilizarea oului, zigot
Fisiune, Morulă Blastocit unilaminar
Săptămâna II Blastocit bilaminar
Săptămâna III Blastocit trilaminar Etapele perioadei prenatale Perioada embrionară corespunde săptămânilor 3-8, are următoarele etape : - perioada tubului neural - periaoada branhială timpurie și ultimă - perioada mugurilor membrelor(timpurie și ultimă) - periaoada buzei segmentare GAMETOGENEZA (Gametogenesis) CICLUL REPRODUCTIV MASCULIN (Cyclus genitalis masculinus) CICLURILE REPRODUCTIVE FEMININE (Cycli genitales feminini)-Ciclul ovarian Ciclurile reproductive feminine Ciclul ovarian Ciclul menstrual Ciclul sarcinii Ciclul mamar Ciclul ovarian Începe la pubertate și durează până la menopauză, are o ritmicitate lunară Este reglat de neurohormonii hipofizotropi hipotalamici și gonadoliberine și hormoni gonodotropici ai adenohipofizei(FSH, LH) Fazele ciclului ovarian și durata acestora la un ciclu menstrual de 28 zile sunt : Faza ovogenetică Gametogeneză Faza foliculară Zilele 1-13 Ovulația Ziua 14 Faza corpului galben Zilele 15-25 Faza de involuție Zilele 26-28 Faza foliculară La naștere, ovarele conțin aproximativ 400000 de foliculi promordiali, formați dintr-un ovocit primar, înconjurat de un singur strat de celule foliculare epiteliale(numite celule granuloase) După o perioadă de latență, doar 300-400 de foliculi primordiali se vor maturiza(de la pubertate la menopauză) Maturizarea are loc prin trei stadii succesive, desfășurându-se concomitent cu faza ovogenetică Foliculul primar Evoluează din foliculul primordial sub acțiunea FSH Are formă sferoidală plină(stadiu folicular preantral) format de un ovocit primar înconjurat de celule granuloase proliferative devenite multistratificat dispuse Celulele granuloase secretă un material amorf polizaharidic, care formează în jurul ovocitului o mebrană refractilă semipermeabilă cu capacități de transport activ, numită zona pelucida Deși activați mai mulți foliculi primordiali(5-15), doar unul va ajunge folicul primar(folicul dominant) cu excepția sarcinilor gemelare dizigotice. Restul foliculilor vor involua devenind atrezici(folliculus atreticus) Foliculul secundar Foliculul secundar devine cavitar prin confluența micilor spații formate în interior(stadiu antral). Cavitatea excentrică formează antrul folicular și conține un lichid gelatinos, glicoproteine și rezerve de estrogeni(liquor follicularis) Ovocitul primar este mai voluminos, se află excentric într-o grămadă de celule granuloase, formând în interiorul foliculului o proeminență excentrică(cumulus oophorus) Celulele granuloase adiacente ovocitului sunt dispuse radiar în jurul acestuia sub formă de coroană(corona radiata) Stroma ovarului se diferențiază în două teci foliculare : - teaca internă formată din celule secretorii(endocrinocite tecale) ce sintetizează estrogenii - teaca externă este densă fibroconjunctivă Foliculul terțiar matur Foliculul terțiar(folicul Graaf) corespunde stadiului folicular preovulator Are dimensiuni mari(15-25 mm), antrul folicular este larg, cu cantitate crescută de lichid folicular Ovocitul primar devine secundar, trecând prin prima sa diviziune miotică În stratul celulelor tecale se inițiază luteinizarea și producerea progesteronului Ciclul ovarian Ovulația Pe suprafața foliculului terțiar apare o arie avasculară, numită stigmă foliculară, locul de rupere a tecilor foliculare Ovulația este procesul de expulzare a ovocitului secundar, împreună cu lichidul folicular din foliculul matur, lunar eliminându-sealternativ câte un ovocit din cele două ovare(ovulație uniovulară) Ovulația are loc sub influența factorilor locali și extragonadali ca : creșterea LH, creșterea presiunii intrafoliculare, acțiunea dehiscentă a enzimelor proteolitice, secreție de prostaglandine, vasodilatație locală Ovulația Ovulul ovulat este format din ovocitul secundar aflat după prima diviziune meiotică, împreună cu cuvertura protectivă(zona pellucida, corona radiata), desprins de pe cumulus oophorus și devine liber Faza luteală Foliculul rezidual dehiscent, prin procesul de luteinizare se transformă în corp galben(corpus luteum) Celulele granuloase acumulează luteină(pigment lipidic galben) și devin celule luteale secretante de progesteron Celulele tecii interne contribuie la formarea corpului galben și la secreția altor steroizi decât progesteronul Procesul de luteinizare și formare a corpului galben are loc sub acțiunea hormonului LH Faza luteală În cazul fertilizării ovocitului, corpul galben persistă, continuă să crească ocupând aproape jumătate din suprafața ovarului, și devine corp galben de gestație sub efectul gonadotropinei corionice, secretat de trofoblastul embrionului în dezvoltare. Secretă progesteron până la sfârșitul lunii a 4-a protejând sarcina până la stabilirea secreției placentare de progesteron Faza de involuție Dacă nu are loc fertilizarea, corpul galben involuează și încetează secreția de progesteron(corpus luteum menstruationis) Corpul luteal de menstruație suferă o acțiune luteolitică și regresează în cicatrice fibrotică, denumită corp albicios(corpus albicans) Se declanșează o nouă fază de maturare foliculară Ciclul menstrual Endometrul sub influența hormonilor ovarieni, începând de la pubertate și până la menopauză este pregătit pentru implantarea ovulului fertilizat Modificările endometrului sunt ciclice, cu o durată de aproximativ 28 de zile, desfășurate în patru faze Faza foliculară Zilele 5-14 Faza luteală Zilele 15-27 Faza ischemică Ziua 28 Faza menstruală Zilele 0-4 Faza foliculară Denumită și faza proliferativă, începe la sfârțitul fazei menstruale precedente, sub influența estrogenilor foliculari, și durează până ce foliculul ovarian ajunge în stadiul de preovulație Stratul superficial al endometrului se reface din stratul bazal profund, nedescuamat și crește în grosime de la 1 la 5 mm, datorită proliferării și alungirii glandelor endometriale Faza luteală Numită fază secretorie, sau pregestațională începe după ovulație sub influența progesteronului produs de corpul galben, având o durată de aproximativ 13 zile Endometrul crește în grosime la 7 mm, glandele endometriale se arborizează, lumenul lor conține secreții, iar în celulele epiteliale se acumulează glicogen Arterele endometrului, numite artere spiralate sunt lungi helicoidale, dispuse paralel cu glandele Faza ischemică Faza premenstruală începe cu o zi înaintea menstruației dacă ovocitul nu a fost fertilizat și corpul galben regresează Staza sanguină și vasoconstricția determină ischemia stratului funcțional endometrial, acesta este pregătit astfel pentru descuamare Faza menstruală Stratul funcțional superficial cu modificări degenerative al endometrului se descuamează, eliminându-se cu sângerare concomitentă, hemoragie denumită menstruație Din ziua a 4-a a faxei menstruale începe regenerarea endometrului din stratul bazal proliferativ, și o nouă fază foliculară Ciclul menstrual Ciclul sarcinii Sarcina este periaoada vieții materne caracterizată prin purtarea conceptului de la fecundația ovulului și până la naștere Perioada gestației cuprinde două etape :
1. Periaoada tubară, etapa de trecere a conceptului prin trompa uterină,
în medie 3 zile 2. Perioada uterină, timpul petrecut de concept în cavitatea uterină. Are trei faze : - faza de preimplantare, corespunde zilelor 4-5 de la fecundație, conceptul aflându-se liber în cavitatea uterină - faza de implantare, în zilele 6-8 de la fecundație, conceptul se fixează în interstițiul mucoasei cavității uterine - faza placentară, caracterizată prin formarea și prezența placentei Ciclul mamar Glanda mamară inactivă devine funcțională în sarcină și lactație Faza proliferativă, constă în proliferarea și alungirea acinilor și canalelor glandulare, sub influența estrogenilor ovarieni Faza colostrală începe în a doua perioadă a sarcinii și durează câteva zile după naștere, produsul secreției este colostrul Faza lactiferă se caracterizează prin dilatare sacciformă a acinilor glandulari și secreție de lapte indusă de prolactină După perioada de lactație glanda regresează și revine la faza inactivă Faza de involuție este strofierea epiteliului glandular mamar, după menopauză Gametogeneza Este procesul de formare și maturizare a celulelor sexuale sau germinale prin ciclul spermatogenetic și ovogeneză Gametogeneza conservă la generețiile succesive formula cromozomială specifică cariotipului uman de 46 de cromozomi, alcătuiți din 44 de autosomi și 2 gonosomi(gonosomul X feminin și gonosomul Y masculin). Sexul feminin 44+XX, sexul masculin 44+XY Meioza este diviziunea indirectă specifică celulelor sexuale ce determină reducerea formulei cromozomiale diploide(46) la formula haploidă(23), diploidia restabilindu-se în zigotul format Meioza Meioza se desfășoară în două faze succesive de maturație : Diviziunea meiotică primară sau diviziune reducțională Diviziunea meiotică secundară sau egală Consecințele meiozei sunt : - reducerea cromozomilor la formula haploidă - o nouă combinație genetică în cromozomii haploizi - stabilirea gonosomului în gameți(ovocitul gonozom X, spermiile gonosom X sau Y) Diviziunea meiotică primară Are o profază lungă, subdivizată în 5 faze ce se caracterizează prin : Sinteză crescută de ADN și duplicarea(replicarea) cromozomilor în cîte două cromatide Cromozomii omologi se unesc prin conjugare, formând cromozomi bivalenți cu garnitură cromozomială tetraploidă(4 cromatide=92 cromozomi), suficientă pentru formarea în total a 4 gameți haploizi Cromozomii bivalenți devin aderenți, formând chiasme prin care au loc schimburi reciproce de gene pentru recombinații în formule genetice ale gameților haploizi Diviziunea meiotică primară În anafază, spre fiecare pol celular se deplasează un număr haploid de cromozomi, rezultând din fiecare gametocit diploid(primar), doi gameți haploizi(secundari). În spermatogeneză rezultă doi spermatociți secundari, în ovogeneză un ovocit secundar și primul globul polar Diviziunea meiotică secundară Se desfășoară asemănător unei mitoze obișnuite, menținând formula haploidă și în celulele sexuale nou formate În ciclul spermiogenic, meioza secundară are loc imediat după prima diviziune meiotică În ciclul ovogenetiv, meioza secundară devine completă numai în cazul fertilizării ovulului ovulat Ciclul spermatogenetic Precursorii celulari ai ciclului sunt endoblaști cu origine în peretele sacului vitelin și migrați în săptămânile 3-5 în creasta gonadală În creasta gonadală celulele sunt denumite celule germinale primordiale, care prin proliferare devin spermatogonii Spermatogoniile sunt celule sferice de talie mijlocie, prezente într-un număr mare în gonada masculină embrionară Ciclul spermatogenic Ciclul spermatogenic are 2 faze : - spermatogeneza, transformarea spermatogoniilor în spermatocite(I și II), apoi spermatide, prin mitoze și meioze - spermiogeneza, transformarea spermatidelor în spermatozoizi(spermii), fără diviziuni celulare, prin citodiferențiere Spermatogeneza Spermatogoniile înainte de pubertate(începând din viața fetală) sunt prezente în stare de repaus. La pubertate se multiplică prin mitoze(faza de multiplicare), multiplicarea lor continuând toată viața. Spermatogoniile A formează celule de rezervă ale ciclului, din care vor rezulta spermatogoniile B Spermatogoniile B formate prin diviziunile mitotice ale spermatogoniilor A vor crește fără a se divide(fază de creștere), devenind spermatocite primare. Spermatogeneza Spermatocitul primar are formula cromozomială diploidă, trece printr-o profază de 21 zile și prin diviziune meiotică primară reducțională vor rezulta 2 spermatociți secundari haploizi. Spermatocitul secundar prezintă formula cromozomială haploidă de 22 autosomi și un gonosom X sau gonosom Y(heterogameție masculină). Prin meioza secundară egală va rezulta spermatida În spermatogeneză, dintr-un spermatocit primar se formează 2 spermatociți secundari și 4 spermatide Spermiogeneza Se desfășoară fără diviziuni celulare, prin citodiferențiere Spermatida, celulă rotundă și imobilă se va converti în spermatozoid, celulă fuziformă, flagelată, mobilă - nucleul spermatidei devine condensat și alungit, configurând capul spermiei - Complexul Golgi devine acrozomul spermiei
- Mitocondriile formează o teacă spiralată la baza flagelului
cu rol energetic în cinetica flagelară - Din centriolul spermatidei va rezulta flagelul spermiei CICLUL REPRODUCTIV MASCULIN Ovogeneza Celule primordiale migrate din peretele sacului vitelin în creasta gonadală, în perioada fetală timpurie proliferează devenind ovogonii Ovogoniile sunt înconjurate de foliculi corticali primordiali ai ovarului fetal devenite ovocite primare Ovocitele primare în perioada fetală ating un număr de câteva milioane. Prenatal numărul lor scade sub un milion într-un ovar, iar la pubertate rămân 400000, restul degenerează Ovocitele primare, cu formulă cromozomială diploidă încep profaza meiozei I la naștere și rămân în această fază până la pubertate, deoarece celulele foliculare secretă un hormon inhibitor al maturației ovocitare. Ovogeneza Într-un ciclu menstrual, între pubertate și menopauză deobicei un singur ovocit primar va continua diviziunea meiotică primară. Majoritatea ovocitelor primare rămân în foliculii ovarieni până la climacteriu în profaza meiozei I, apoi degenerează. Ovogeneza Ovocitul primar termină divizunea meiotică primară înaintea ovulației rezultând: Ovocitul secundar (ovocytus secundarius) cu formula cromozomială haploidă (22 + X) și cu întreaga cantitate de citoplasmă a ovocitului primar. Primul globul polar (corpus polare primum) sau polocitul I, de talie mică, fără citoplasmă, iar nucleul cu garnitura cromozomială haploidă. Ovocitul secundar expulzat prin ovulație (ovul ovulat) se află înaintea diviziunii meiotice secundare. Meioza II devine completă numai în cazul fertilizării, în ovulul fertilizat, rezultând și nu al doilea globul polar (corpus polare secundum), sau polocitul II. Ovogeneza Fazele ciclului ovarian (faza ovogenetică și cea foliculară) sunt concomitente, sub următorul raport: Foliculii primari și secundari conțin ovocitele primare în profaza meiozei I Foliculul terțiar matur conține ovocitul secundar și primul globul polar, diviziunea meiotică fiind încheiată. În ovulație, ovulul ovulat se află la începutul meiozei II care se termină în ovulul fertilizat. În ovogeneză dintr-un singur ovocit primar se dezvoltă un singur ovul matur și 2 (3) globuli polari. Spermatozoidul Este celulă flagelată, cu lungimea de 50-60 microni, formată din cap, gât și flagel. Capul, de formă eliptică (elicoidală) este format din nucleu cu garnitura cromozomială haploidă (22 + X sau 22 + Y) și acrozom (acrosoma) sau “perforatorium”, coif în porțiunea apicală, cu conțoinut de enzime proteolitice. Gâtul este segmentul scurt, de legătură (pars conjugens), între cap și coadă, cu rol de articulație între acestea. Spermatozoidul Coada sau flagelul (flagellum) are 40-50 microni și trei părți. Parte intermediară, conține un filament axial (axonema sau filamentum axiale) în jurul căruia se dispune o teacă mitocondrială în spirală, avănd rol energetic în cinetica cozii. Partea principală, cea mai lungă, porțiune a flagelului conține axonema învelită în teacă fibroasă. Partea terminală a cozii este formată de axonoma descoperită (fără teacă fibroasă). Spermatozoidul Spermia devine mobilă în ductul deferent, făcând mișcări rotatorii contra curent, cu o viteză de deplasare de 2-3 mm pe minut în tractul genital feminin. Durata de viață a spermiilor este de câteva săptămâni în testicul; în tractul genital feminin 1-2 zile. Temperatura peste 28 grade C și mediul acid (secreția vaginală are pH=4) diminuă viața spermiilor. CICLUL REPRODUCTIV MASCULIN Ovulul Cea mai mare celulă a corpului uman care are diamentrul de 150 microni, este ovocitul secundar matur, format: Nucleu rotund aflat central sau excentric, cu formulă cromozomială haploidă (22 + X). Ovoplasmă, formată din citoplasma propriu-zisă și deuteroplasmă, sau citoplasmă nutritivă (vitellus, lecit), în cantitare mică (ovul oligolecital). Ovolema, membrană celulară plasmatică. Ovulul Ovulul matur în foliculul terțiar și cel ovulat (ovum ovulatum) are următoarele învelișuri: Ovolema,
Zona pellucida în jurul membranei plasmatice produs al
celulelor foliculare, Corona radiata, învelișul extern de celule foliculare din cumulus oophorus. Spațiul perivitelin este situat între ovolemă și zona pellucida și conține primul (la ovulul fertilizat) și al doilea globul polar. Ovulul In perioada reproductivă a femeii din numărul de 400.000 ovocite primare doar 400 ajung la maturitate, celelalte degenerează (devin atretice). Ocazional un folicul ovarian poate conține 2-3 ovocite primare. Ovulul ovulat rămâne viabil în tractul genital feminin și capabil pentru fertilizare aproximativ 24 de ore. Maturizarea ovulului și ovulația poate fi inhibată prin contracepție hormonală (inhibarea secreției LH). Fertilizația Este procesul de pătrundere și unire a spermiei cu ovulul și formarea zigotului (zygota). Fertilizația are loc în treimea laterală a tubei uterine unde sunt transportate spermiile și ovulul. Spermiile din vagin ajung în tuba uterină în căteva zeci de minute, prin motilitate flagelară și contracțiile peristaltice ale uterului și tubei. Ovulul ovulat este dirijat din cavitatea peritoneală în tuba uterină prin acțiunea ciliară a fimbriilor tubare. Rămâne fecundabil aproximativ 24 de ore, apoi degenereză. Fertilizația Fertilizația la om este monospermică (monospermia) realizăndu-se de o singură spermie. Extrem de rară este dispermia prin penetrarea simultană a două spermii în ovul (embrion cu 69 cromozomi) Fertilizația Fertilizația are următoarele cursuri: 1) Prin însămânțare internă naturală (prin copulație), 2) Prin însămânțare artificială (în sterilitate) spermiile prelevate sunt inoculate în tractul genital feminin, fecundația realizându-se in vivo. 3) Fertilizare in vitro, ovocitul prelevat este fertilizat cu spermiile recoltate în condiții de laborator și ținut în mediu de cultură până la termen. 4) Superfecundația (superfecundatio) constă în fecundația simultană a mai multor ovule ovulate, rezultând mai mulți zigoți și sarcină gemelară multiplă (ex. dizigotică). Penetrația spermiei Penetrația prin corona radiata, prima fază a fertilizării are loc prin disperzarea celulelor coroanei radiate la locul de fixare a spermiei fertilizante, sub acțiunea hialuronidazei acrosomiale. Penetrația prin zona pellucida, a doua fază a fertilizării, are loc prin activitatea proteolitică (zona lizina). Fuziunea membranelor plasmatice ale spermiei și ovulului, este a treia fază a fertilizării. Spermia pătrunde în citoplasma ovulului împreună cu coada, care apoi se detașează și degenerează. Reacția ovulului la penetrație 1) Membrana plasmatică sub influența unei enzime acrosomiale (neuraminidaza) va forma o barieră impermeabilă (membrana de fertilizație) pentur celelalte spermii, ale căror penetrații astfel sunt blocate. 2) Ovocitur secundar imediat după penetrația spermiei va finaliza meioza secundară, devenind ovul matur și rezultând al doilea globul polar care se va dispune în spațiul perivitelin împreună cu primul. 3) Se declanșează o activitate metabolică intensă, necesară pentru evenimentele consecutive fertilizării. Consecințele fertilizării 1) Nucleul spermiei și cel al ovulului, denumiți pronucleul masculin și pronucleul feminin se unesc (singamie sau amfimixie) și va rezulta singurul nucleu diploid al zigotului. 2) Pronucleii (ambii haploizi) își dedublează (replică) cantitatea de ADN și după unire vor reface numărul diploid de cromozomi în nucleul zigotului, care se organizează pentru diviziunile mitotice următoare. 3) Se stabilește sexul cromozomial sau genetic, sperma fecundată (X sau Y) avănd rol determinant. Sexul feminin are formula 44+X, iar sexul masculin formula 44+Y. Consecințele fertilizării 4) Se transmit caracterele ereditare și un potențial de recombinație genetică nouă (genotipul) prin materialul genetic patern și matern al zigotului. 5) Se formează ovulul fertilizat (ovum fertilizatum) alcătuit din: • Pronucleul masculin și pronucleul feminin.
• Globulul polar (polocitul) I și II.
• Centriolul spermiei (din gâtul acestuia) devenit
centriol al ovulului pentru fusul de diviziune al zigotului. Consecințele fertilizării 6) Fertilizația inițiează formarea zigotului și declanșează procesul de fisiune al acestuia. 7) Zigotul (zygota) sau “oul” este ovulul fertilizat împrejmuit de zona pellucida, avănd un nucleu diploid (nucleus zygoticus), format din fuziunea (conjugarea) pronucleilor și diametre care nu depășesc pe cele ale ovulului. Particulele zigotului sunt reorganizate cu potențialități distincte (polaritate). FERTILIZAŢIA Fenomenul de contopire a celor doi pronuclei se numeşte singamie sau amfimixie. Astfel oul fertilizat se transformă în zigot (Zygota) prin fenomenul de zigoză (Zygosis).