DAN GEORGESCU

CARMEN TURLEA

CITOLOGIE EXFOLIATIVA CERVICO-UTERINĂ

Editura ARS DOCENDI Bucureşti 2000

DAN GEORGESCU

CARMEN ŢURLEA

CITOLOGIE EXFOLIATIVĂ CERVICO-UTERINĂ

Editua ARS DOCENDI Bucureşti 2000

Referenţi ştiinţifici:

Prof. Univ. Dr. Nicolae MANOLESCU Membru al Academiei Române Prof. Univ. Dr. N. CORNILĂ Membru al Academiei Medicale Române

Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale Citologie exfoliativă cervico-uterina / Dan Georgescu, Carmen Ţurlea Bucureşti: Ars Docendi, 2000 204 p. ; 24 cm. ISBN 973-8118-10-7 I. II. Georgescu, Dan Ţurlea, Carmen

Copyright © 2000 ARS DOCENDI Toate drepturile asupra acestei ediţii sunt rezervate autorilor

Cap. I. Anatomia aparatului genital femei - Ovarele - Structura şi funcţiile - Ciclul ovarian - Tractusul genital intern: - Tubele uterine (oviducte) - Uterul - Vaginul Cap. II. Epiteliul pavimentos stratificat (vaginal) - Structura normală a epiteliului pavimentos - Mecanismul de acţiune al hormonilor sexual asupra epiteliului şi rolul său de receptor sensibil Cap. III. Joncţiunea pavimentoso-cilindrică - Statica joncţiunii pavimentoso-cilindriceîn funcţie de etapele biologice din viaţa femeii Cap. IV. Epiteliul cilindric unistratificat (endocervical) - Structura normală a epiteliului cilindric unistratificat endocervical Cap. V. Epiteliul cilindric ciliat (endometrial) - Structura normală a epiteliului cilindric endometrial Cap. VI. Modificări epiteliale - Hiperplazia - Metaplazia - Acantoza - Paracheratoza

Celule scuamoase atipice cu semnificaţie nedeterminată (ASCUS) . VII. În limite normale 2.Modificări celulare reactive asociate cu iradierea . Modificări celulare benigne .Cap. Anomalii ale celulelor epiteliale .Interpretarea şi clasificarea frotiurilor Papanicolaou .Variaţiile frotiului citohormonal vaginal în funcţie de etapele biologice ale femeii.Sistemul Bethesda Cap. fixare şi colorare a frotiurilor citologice . Caracterizarea frotiurilor 1.Metode de prelevare a secreţiei vaginale .Modificări celulare reactive asociate cu IUCD . B.Anomalii ale celulelor epiteliale pavimentoase .Modificări celulare reactive asociate cu atrofia .Importanţa şi principiul diagnosticului citologic Babeş-Papanicolaou .Neoplazia intraepitelială cervicală (CIN) .Modificări celulare reactive asociate infecţiei virale 3. Diagnosticul citohormonal vaginal . Diagnosticul citologic A. VIII.Istoric .Indicaţiile diagnosticului citohormonal vaginal .Tehnici de recoltare. Diagnosticul citologic Babeş-Papanicolaou .Clasificarea CIN .Inflamaţia şi agenţii patogeni implicaţi în procesul inflamator .

- Leziunea intraepiteleală scuamoasă (SIL) - LSIL - HSIL - Terminologia diagnostică propusă în diferitele clasificări ale leziunilor preneoplazice - Dinamica evolutivă a leziunilor intraepiteliale cervicale - Evoluţia naturală a carcinomului cervical - Clasificarea stadială a carcinomului cervical - Carcinomul epidermoid - Anomalii ale celulelor epiteliale glandulare - Adenocarcinomul endocervical - Gradul de malignitate, extensia şi metastazele carcinomului cervical - Prognostic şi tratament, indicaţiile terapeutice în raport cu stadialitatea - Recidivele carcinomului de col uterin - Adenocarcinomul endometrial - Hiperplazia endometrială, carcinoamele endometriale - Simptomatologie clinică - Stadialitatea carcinoamelor endometriale - Prognostic şi tratament, scheme terapeutice în raport cu stadialitatea - Carcinoame extrauterine

CAPITOLUL I Anatomia aparatului genital femei Aparatul genital femei constă din două ovare, tractusul genital intern şi organele genitale externe. Tractusul genital intern cuprinde două oviducte sau tube uterine, uterul şi vaginul. Ovarele, organe de formă ovoidă situate în micul bazin de o parte şi de alta a uterului în vecinătatea fimbriilor pavilionului tubelor uterine. Ovarele sunt ataşate de ligamentul lat al uterului prin cute mezenterice ale peritoneului, numite mezoovarium. Structura ovarului. Ovarul se compune dintr-o zonă medulară centrală şi o zonă corticală, periferică, dublată spre exterior de un ţesut conjunctiv fibros, albugineea. Ovarul este învelit în mezoteliul peritoneal. În alcătuirea ovarului deosebim o stromă şi un parenchim. Stroma este formată din celule conjunctive alungite, fibre de colagen, de reticulină şi puţine fibre elastice. Celulele interstiţiale din stroma ovarului prezintă particularităţile structurale caracteristice celulelor elaboratoare de hormoni steroizi. În zona medulară, stroma este irigată abundent, de vase de sânge de calibru larg şi cu traiect sinuos şi vase limfatice. Parenchimul este reprezentat de foiiculii ovarieni şi corpii galbeni. Foliculul ovarian cuprinde: ovocitul şi celulele foliculare. Corpii galben (corpora luteea) sunt formaţiuni sferice, mai voluminoase decât foliculii ovarieni şi se găsesc în activitate sau involuţie. Folicul ovarian Foliculii ovarieni parcurg în evoluţia lor 4 stadii: - Stadiul 1 - folicului primordial (primar)

- Stadiul 2 - foliculul paucistratificat (secundar) - Stadiul 3 - foliculul cu cavitate - Stadiul 4 - foliculul matur (de Graat) (planşa 1) Celulele foliculare sunt dispuse pe un singur rând la pentena ovocitului, în primul stadiu şi pe mai multe rânduri la foliculul paucisptratificat; în stadiul al 3-lea printre celulele foliculare apar mici cavităţi care confluează într-o cavitate unică foliculară (antrum). În ultimul stadiu, cavitatea este voluminoasă şi ovocitul este împins la periferia foliculului matur. Celulele foliculare din jurul cavităţii foliculare formează granuloasa; primul strat de celule foliculare, vecin cu ovocitul poartă numele de corona radiata şi ia parte la elaborarea unei membrane secundare, de la periferia ovocitului, numită zona pellucida. În timpul evoluţiei foliculului ovarian se organizează la exteriorul ultimului strat de celule foliculare o membrană bazală şi două teci: teaca internă şi teaca externă. In ovarul matur, vor fi funcţionali pe toată perioada vieţii sexuale de la femeie, numai 300-400 foliculi ovarieni, câte unul maturăndu-se în fiecare lună. Cei mai numeroşi foliculi ovaneni rămân în stadiul de folicul paucistratificat. Cei care se dezvoltă normal trec în stadiul de folicul matur. Restul intră în degenerare, fenomen numit atrezie foliculară. Ovulaţia Pe măsură ce se maturizează foliculii, între celulele foliculare apar spaţii mici. Acestea confluează într-o cavitate unică -antrum- sau cavitatea foliculară. Lichidul folicular din antrum cuprinde hormoni secretaţi de celulele granuloasei şi ale tecii interne. Acumularea de lichid determină pe de o parte deplasarea ovocitului spre periferia foliculului şi pe de altă parte subţierea pereţilor foliculului într-o anumită regiune unde se va creea orificiul (stigma) prin care se va elimina ovocitul.
2

Planşa 1

\ . 1. stratul granulos al foliculului. 2. 8. cavitatea foliculului cu lichid folicular. 5. 3. ooforul. 4. tunica externă. vas sanguin.1987).Planşa 1 Folicului ovarian(Folicul de Graaf) Preparat histologic. corona radiata. 7. zona pelucida.Coloraţie hematoxilin-eozină ( x200) (din Eliseiev. o v u l u l . 6. 9. tunica internă.

ovogeneza . indiferent dacă s-a produs fecundaţia şi funcţionează 2 săptămâni. Funcţiile ovarului Ovarul. Acesta va deveni o glandă endocrină.Eliminarea ovocitului se numeşte ovulaţie iar ruperea foliculului dehiscenţa foliculară.proliferare şi hiperplazie .şi de a secreta hormoni care favorizează fecundarea ovulului şi pregătesc organismul femei pentru starea de graviditate steroidogeneza. Ovogeneza constă drntr-o sene de transformări pe care le suferă celula germinativă foliculară (primordială) până la stadiul de ovul matur. are funcţia de a forma şi elibera în fiecare lună un ovul .etapa vascularizaţiei maturaţia . 3 . corpul galben (corpus luteum) a cărui evoluţie depinde dacă ovocitul a fost sau nu fecundat. apare numai dacă ovocitul a fost fecundat şi durează până ce hormonii placentari preiau funcţia de secreţie. gonada feminină. Corpul galben (Corpus luteum) Se deosebesc două feluri de corpi galbeni: corpul galben progestativ. În involuţie. Foliculul capătă denumirea de relicvat folicular. După eliminarea din ovar. ovocitul cade în cavitatea peritoneală şi este aspirat de pavilionul tubei uterine.regresia sau involuţia. periodic şi corpul galben gestativ (adevărat de sarcină). Diametrul corpului galben se reduce şi se transformă în corpus albicans . Cu timpul astfel de formaţii dispar. Cele două tipuri de corp galben trec prin 4 stadii evolutive: . de culoare albă ce persistă în timp în ovar. celulele lui se încarcă cu pigment lipocrom şi pot fi fagocitate de histiocitele provenite din ţesutul conjunctiv infiltrat. corpul galben intră în degenerescenţă grasă. formaţie hialină fibroasă cu aspect cicatriceal. Primul se formează lunar. al doilea.

prin această diviziune rezultă o ovatidă voluminoasă şi al 2-lea globul polar. Etapele enumerate se încadrează în procesul numit ovogeneză şi se desfăşoară în ovar până la stadiul de ovocit. la sfârşitul cărora se separă două celule inegale: ovocitul de ordinul II. în ovar rezultă din gonocite. astfel că în final dintr-o ovogonie rezultă un singur ovul funcţional şi 3 globuli polari avortivi. Urmează celelalte faze ale diviziunii de maturaţie. La sfârşitul perioadei de înmulţire. Ovulele 4 . din ovogonii rezultă ovocite de ordinul I. este o diviziune mitotică asemănătoare mitozei celulelor somatice. ce este expulzat. Se admite că şi primul globul polar se divide odată cu ovocita de ordinul II. Goniile au o garnitură cromozomială diploidă. Urmează perioada de creştere a ovocitelor de ordinul I. celula care dispune de un set haploid de cromozomi (23X) şi primul globul polar care conţine celălalt set de 23 cromozomi. Este iniţiată cea de a doua diviziune de maturaţie diviziunea ecuaţională a meiozei. Profaza diviziunii reducţionale diferă de profaza diviziunii celulelor somatice deoarece la sfârşitul ei. reprezentată la om de 46 cromozomi din care 44 sunt autozomi ( cromozomi somatici) şi 2 heterozomi XX (cromozomi sexuali). celulele sexuale femeile se află în stadiul de ovocit de ordinul I în nucleu desfăşurându-se etapele profazei primei diviziuni de maturaţie. În perioada de înmulţire. numărul de cromozomi s-a redus la jumătate. Până în stadiul de folicul matur (de Graaf).Celulele germinative primordiale numite şi gonocitele primare trec prin următoarele etape evolutive: perioada de înmulţire. perioada de creştere şi perioada de maturaţie. ovogonii. În perioada de maturaţie numită şi meioză se succed 2 diviziuni de maturaţie: prima diviziune se numeşte reducţională iar a doua ecuaţională.

iar a gameţilor XY la formarea unui organism mascul.au toate câte un cromozom X. întâlnirea gameţilor XX duce la formarea unui organism femel. In urma fecundaţiei. Schema ovogenezei 5 .

Zona compactă bine dezvoltată. Estrogenii ovarieni Sursa de producere este reprezentată.În cazul organismului uman la sexul femel. Steroidogeneza ovariană Hormonii steroizi sunt sintetizaţi in gonadele feminine. un singur folicul (foliculul dominant) va da producţia de estrogeni cea mai mare. La pubertate. Ovoimplantarea debutează în ziua a 21-a. la 3-4 zile după fecundare. Ovocitul II se pare că rămâne blocat în metafaza diviziunii a doua de maturaţie. asigură integritatea endometrului. diviziunea I de maturaţie începe din faza embrionară şi rămâne blocată in profaza acesteia până la pubertate. Ovarele sintetizează estrogeni. Pe măsură ce faza foliculară avansează. 6 . care se reia doar în timpul fecundaţiei. Pe parcursul celor 2-3 zile de existenţă liberă in uter. de către foliculii în creştere. în ziua a 18-a a ciclului ovarian oul trece în cavitatea uterină. vascularizaţia adecvată şi necesarul de material nutritiv în măsură să asigure implantarea şi hrănirea oului. pe parcursul fazei foliculare. sub influenţa hormonilor gonadotropi hipofizari se continuă procesul de ovogeneză. progesteron şi androgeni. Tipuri de estrogeni. din colesterol. când are loc penetraţia spermatică. are loc ovulaţia şi eliminarea din foliculul matur a ovocitului II în tubele uterine. în circumstanţele creşterii în dimensiuni a oului şi a marii capacităţi invazive a trofoblastului. secreţia abundentă a glandelor endometriale asigură oului necesarul nutritiv. In acel moment endometrul prezintă o grosime suficientă. După pasajul tubar. estrona şi estriolul. Estrogeni consideraţi esenţiali sunt 17-P-estradiolul (cel mai activ biologic).

separate prin momentul ovulaţiei. dintre care menţionăm testosteronul. iar în sarcina de către corpul galben gestaţional şi de către placentă. Nivelul progesteronului scade accentuat în intervalul imediat premergător menstrelor. În anumite situaţii (sindromul ovarelor polichistice. tumori ovariene) androgenii sunt crescuţi. In a 13-a zi sau a 14-a zi a ciclului se produce ovulaţia. producând virilizare. Androgenii În sângele femeii pot fi identificaţi şi androgeni. înconjurat de celule ale granuloasei (corona radiata). împreună cu lichidul folicular. Nivelurile sanguine sunt reduse în prima parte a ciclului pentru a creşte din momentul ovulaţiei şi a se menţine în platou cât timp este activ corpul galben menstrual. In primele 14 zile ale ciclului se desfăşoară faza foliculinică în care la femeie. (planşa 2) 7 . Progesteronul Sursa de producere este reprezentată de corpul galben. ca şi progesteronul. iar în ultimele 2 săptămâni de granuloasa luteinizată. Din acest moment relicvatul folicular intră în a doua fază. Originea lor este în stroma şi teaca internă ovanană.Sinteza este asigurată in prima jumătate a ciclului de către teaca internă şi granuloasă. Estrogenii. durează 28-30 zile şi cuprinde două faze funcţionale: faza foliculinică şi faza luteinică. Foliculul de Graaf se rupe (realizează ponta ovulară) şi expulzează în cavitatea peritoneală ovocitul. au ca sediu principal de metabolizare ficatul. în mod obişnuit numai un singur folicul ajunge în stadiul de folicul matur (de Graat). În această perioadă se secretă activ hormoni estrogeni. Ciclul ovarian. faza luteinică şi se transformă în corp galben care elaborează progesteron.

Activitatea ovarului în faza foliculinică este reglată de hormonii gonadotropi hipofizari. Ovulaţia şi formarea corpului galben sunt declanşate sub influenţa hormonului luteinizant . hormonii estrogeni şi progesteronul. Hormonii ovarieni.Funcţia endocrină a ovarului este dirijată de lobul anterior al hipofizei. Hipofiza este subordonată funcţional hipotalamusului.hormonul stimulator al foliculilor. influenţează secreţia hormonilor gonadotropi hipofizari. FSH . Mecanismele reglării ciclului menstrual 8 .LH.

foliculocite ovariene. Formarea foliculului ovarian şi ovulaţia cu formarea corpului luteic. t . 8.cavitatea foliculului.luteocite. z . 9. l . 7. folicul ovarian(folicul de Graaf).ovulul. folicul în creştere. 12.ooforul. corpul luteic. vas sanguin. f . artezie foliculară. co . epiteliul germinativ. 6. corpul alb. c . 2. 1. 5.Planşa 2 Structura ovarului.teaca foliculară.zona pelucida. ovulaţia. (Schemă din Eliseiev. 13. 4. stroma ovariană. 1987). o . 11. . folicul primar. 10. 3. formarea corpului corpul luteic. tuba uterină. cordoane epiteliale tubuloase ale medularei ovariene.

Planşa 2 .

1987-după Boenig).Planşa 3 Reglarea neuroumorală a ciclului menstrual (schemă din Eliseiev. .

Planşa 3 .

reprezintă două conducte tubulare lungi de 10 cm. ovulul expulzat. iar celulele ciliate încep să dispară. musculara şi seroasa. ele produc un lichid cu influenţă asupra ovulului. Celulele neciliate par glandulare. În timpul ovulaţiei creşte peristaltismul mucoasei tubelor uterine. având rolul de a capta şi conduce spre uter. (planşa 3) Tractusul genital intern cuprinde: Tubele uterine = Oviducte = Tube falopiene. înălţimea şi numărul celulelor ciliate să scadă. fapt care determină aspectul de labirint al lumenului. Extremitatea dinspre ovar are formă de pâlnie (pavilion) şi prezintă franjuri (sau terminaţii fimbriale). În grosimea peretelui tubelor există 3 pături: mucoasa. prezintă falduri. Corionul mucoasei reprezintă o pătură de ţesut conjunctiv bogată in fibre de colagen şi elastice. vecină cu ovarul şi cu cealaltă în cavitatea uterină. Există. de altfel numeroase interrelaţii in cadrul axului hipotalamo-hipofizar-ovarian care realiează şi modulează secreţia hormonală la toate cele 3 niveluri. spre sfârşitul ciclului ovarian. 95% din celule sunt neciliate. Mucoasa este alcătuită din epiteliu şi corion. Epiteliul tubelor uterine creşte în înălţime în perioada ovulaţiei şi scade spre sfârşitul ciclului când activitatea ovarelor intră în declin (la menopauză) epiteliul tubelor uterine se turteşte ireversibil. Formarea cililor epiteliului tubelor uterine este condiţionată si merge în paralel cu faza foliculinică din ovar. 9 . Epiteliul mucoasei este stratificat. cilindric.Steroidogeneza gonadică se află sub controlul axului hipotalamo-hipofizar. pentru ca în penoada următoare a ciclului . Mucoasa nu este netedă. cu celule ciliate şi neciliate. cu o deschidere în cavitatea peritoneală.faza luteinică.

unde peritoneul trecând de pe vezică pe uter realizează fundul de sac anterior vezico-uterin şi posterior. cuprinde vase sanguine uterine şi ovariene. Uterul este situat în escavaţia pelviană între vezica situată anterior şi rect. musculara lipseşte. spre coarne se deschid orificiile tubelor care străbat o porţiune interstiţială in grosimea muşchiului uterin. Corpul uterin este acoperit de peritoneu . are forma unui trunchi de con turtit antero-posterior. 10 .5-8 cm. cavitatea uterină are 7. Musculara are peristaltism permanent care se accentuează în ovulaţie. împreună cu colul. dimensiunile corpului uterin sunt la femeia adultă de 5 cm în lungime. Corpul uterin. posterior. circulară. Uterul Tubele uterine se deschid într-un conduct neperecheuterul.perimetrium care este aderent la organ cu excepţia zonei istmice. dimensiunile sunt mai mici. longitudinală şi internă. cele 2 foiţe peritoneale . coarne uterine. Este format din corp şi col (cervix).anterioară şi posterioară formează câte un pliu peritoneal de tiecare bord a corpului uterin. la care se mai adaugă 1 cm grosimea fundului uterin. Porţiunea superioară a corpului uterin este denumită fund iar unghiurile laterale unde se insera tubele uterine. Seroasa. vase limfatice şi nervi.Musculara are două pături: externă. Fibrele musculare netede din pătura circulară sunt mai numeroase spre capătul terminal al tubelor uterine. Cavitatea uterină este de tip triunghiular cu baza spre fundul uterin şi vârful spre orificiul cervical intern. fundul de sac recto-uterin. între acestea se descrie o zonă îngustă denumită istm. Este o pătură conjunctivo-elastică. denumite ligamentele largi. Lateral. La prepubere şi în post menopauză. În regiunea pavilionului.

este format din fibre musculare involuntare complex intricate aşezate în trei pături: internă. mai rar circulare sau oblice. de tip tubular. Sub epiteliu se găseşte stroma endometrială formată din ţesut conjunctiv. celule şi vase şi care este străbătută de glandele endometriale. Pătura funcţională desprinsă va fi înlocuită cu ţesutul provenit prin proliferarea păturii bazale. la uterul negravid.miometrul Are grosimea de 1-1. Atât epiteliul de înveliş cît şi glandele. mijlocie şi externă. este străbătută de numeroase vase sanguine limfatice şi trunchiuri nervoase. Păturile externă şi internă sunt subţiri cu fibre musculare mai ales longitudinale. Zona funcţională se întinde până la baza glandelor fiind stratul cel mai superficial al mucoasei uterine.Muşchiul uterin . Pătura mijlocie este mai groasă.2 cm. Endometrul cuprinde două zone: zona funcţionala şi zona bazală. stroma şi structurile vasculare suferă la femeia adultă modificări ciclice sub influenţa hormonilor ovarieni realizând 11 .endometrul Este formată dintr-un epiteliu cilindric ciliat care trimite invagmaţii în stroma subiacentă. numite glande endometriale. Musculara este alcătuită din fibre netede care cresc ca număr şi dimensiuni în sarcină. care secretă mucus şi glicogen. rămasă intactă în timpul ciclului ovarian. Zona funcţională suferă modificări legate de ciclul ovarian ceea ce determină desprinderea acestui strat în fiecare lună. are aspect plexiform din cauza traiectului în special helicoidal al fibrelor componente. Mucoasa uterină .

Ciclul endometrial şi cel ovarian decurg sincron. Faza proliferativă constă în activarea păturii bazale a mucoasei: celulele epiteliale se înmulţesc activ. Glandele se lărgesc în special în treimea profundă mucoasei. cu tendinţa de a se spiraliza. astfel 12 . dar nu sunt încă active. Endometrul se îngroaşă ajungând la 7 mm la femeia negestantă. prin proliferarea paturii ei bazale. se acumulează mult glicogen. se alungesc. 1. Glandele uterine sunt mult alungite. de la pubertate până la menopauză. au traiect neregulat. trunchiurile vasculare şi nervoase. Ambele cicluri durează 28-30 zile şi cuprind 2 faze funcţionale care alternează obligatoriu în cadrul aceluiaşi ciclu. Faza proliferativă (foliculinică) Se instalează la sfârşitul fazei hemoragice precedate în momentul în care urmează refacerea porţiunii funcţionale a mucoasei uterine.ciclul endometrial (ciclul uterin). Faza secretorie (luteinică) Se produc modificări profunde în mucoasa uterină. ciclul ovarian. condiţionând evoluţia ciclului endometrial. 2. Glandele uterine devin treptat mai numeroase. Din pătura bazală la sfârşitul fazei hemoragice se păstrează regiunea fundică a glandelor uterine (cripte uterine). Celulele intră în activitate. Proliferează de asemenea elementele conjunctive ale corinonului în care pătrund treptat vasele de sânge. refăcând epiteliul mucoasei şi criptele uterine. partea profundă a corionului. luând aspect saciform. limfatice şi terminaţiile nervoase regenerate.

Dacă endometrul nu a parcurs faza proliferativă. Cînd corpul galben intră in involuţie. Pe de altă parte. mucoasa uterină de la sfârşitul ciclului uterin intră în necroză şi începe să se desprindă treptat. persistenţa stimulului estrogenic exclusiv (acţiune necontrabalansată a estrogenilor de către progesteron) se soldează cu hiperplazia mucoasei uterine. sângele năvăleşte in capilare. Faza secretorie durează cît timp este funcţional corpul galben în ovar. Scăderea concentraţiei progesteronului în sânge este recepţionată (prin feed-back) de celulele hipofizei care încep să secrete FSH. care se elimină 13 . celulele conjunctive se măresc. pereţii acestora se rup şi sângele extravazează. Aceasta va declanşa evoluţia unui nou folicul ovarian. Arteriolele spirale din corion se contractă. Faza hemoragică Arteriolele spirale şi venulele se dilată brusc. iar sângele nu mai pătrunde în regiunea superficială a endometrului. Sub influenţa hormonilor estrogeni. Modificările proprii fazei secretorii apar doar în circumstanţele în care progesteronul acţionează asupra unui endometru supus în prealabil acţiunii estrogenilor. 3. fără să mai apară modificările de tip secretor.încât lumenul glandelor conţine mucoid şi glicogen. Numeroase fagocite sosite pe cale sanguină încep să înglobeze ţesutul degenerat. cantitatea de progesteron din sânge scade şi concomitent faza secretorie intră în declin. producându-se lacuri de sânge. Corionul dintre glande se umflă (edem). numai prin acţiunea sa. lipsa aportului de sânge atrage intoxicarea ţesutului care intră în necroză. Găsindu-se sub controlul secreţiei de progesteron. progesteronul determină atrofierea mucoasei uterine. Faza ischemică Corespunde perioadei în care încep procesele necrotice din endometru. detaşând fragmente de mucoasă. Lacurile confluează. 4. implicit secreţia de hormoni estrogeni.

uterul suferă modificări de hipertrofie a fibrelor musculare şi conjunctive şi distensie. Survine în absenţa fecundaţiei. Menstruaţia constă în descuamarea stratului funcţional al endometrului. endometrul bazal apare acoperit. din între endometrul şi ale fenomenelor reparatorii. In timpul sarcinii. Cu cât procesul de detaşare a endometrului funcţional se desfăşoară mai rapid. de insule (resturi) de endometru funcţional. Prelungirea sau incompleta detaşare a endometrului superficial. atunci când ovulaţia nu a fost urmată de fertilizare şi implantarea oului. cu atât survin mai prompt procesele reparatorii.odată cu sângele din uter în vagin. Chiar din prima zi a ciclului menstrual pot fi puse în evidenţă şi procesele reparatorii. iar prin adaptarea funcţională permite dezvoltarea produsului de concepţie şi expulzarea acestuia la termen. induse de hormonii ovarieni. Fluxul menstrual este stopat prin efectele asociate ale vasoconstricţiei generalizate. Fiziologia uterului Funcţia gestativă Endometrul permite ovoimplantaţia şi dezvoltarea produsului de concepţie. Ciclul generativ sau menstrual se succede la femeia adultă normală la 28 zile (vezi ciclul endometrial). Pe parcursul primelor 24-36 ore de la debutul sângerării menstruale. funcţional antrenează sângerări menstruale abundente şi anormal de lungi. discontinuu. prin care din stratul bazal se reface endometrul funcţional. Adaptarea morfo-funcţională este dependentă în principal de activitatea hormonală a placentei. 14 . Sângerarea menstruală corespunde procesului de dezintegrare a edificiului endometrial realizat de a lungul ciclului endometrial. Funcţia menstruală Endometrul este un receptor sensibil al hormonilor ovarieni şi suferă modificări ciclice sub influenţa lor de la pubertate până la menopauză.

are o lungime de 2.5-3 cm şi este străbătut în porţiunea centrală de canalul cervical care are un traiect şi 2 orificii: orificiul extern se deschide în vagin şi este rotund la nulipare şi în fantă transversală sau neregulată la multipare. Glera este bogată 15 . precum şi a substanţei fundamentale. Mucoasa endocervicală este de tip unistratificat cilindrică cu celule ciliate şi mucipare şi cu cripte endocervicale (glande mucoase cervicale) care pătrund profund în grosimea stromei. scleros şi atrofie.Funcţia în statica organelor pelviene Este dovedită prin instalarea frecventă a unui prolaps al organelor de vecinătate după histerectomii (operaţie chirurgicală de scoatere a uterului). Orificiul uterin al colului uterin se continuă cu cavitatea uterină. Fiziologia colului uterin Colul uterin îndeplineşte la femeia adultă mai multe funcţii: . Mucoasa exocervicală este de tip pavimentos stratificat identică cu cea a vaginului. parţial mascat şi de stenoză vaginală precervicală. Joncţiunea dintre epiteliul exo.şi endocervial se face la nivelul orificiului extern şi poartă numele de zonă de tranziţie sau transformare. Colul uterin este partea interioară îngustă a uterului. Aceste modificări sunt produse la femeia adultă sun influenţa hormonilor ovarieni şi în sarcina a celor placentari. Structura colului uterin este musculo-conjunctivă cu variaţii importante în timpul ciclului menstrual şi în sarcină datorită plasticităţii realizată de activitatea fibroblastelor în sinteza fibrelor de colagen şi elastice. colul este micşorat de volum. După menopauză.Funcţia de ascensiune şi capacitaţie a spermatozoizilor este principala funcţie a colului uterin şi se realizează prin secreţia mucusului cervical (gleră cervicală).

Tunica conjunctivă este densă şi elastică şi este interconectată cu ţesutul fibros pelvian şi al organelor de vecinătate. Vaginul este un conduct fibromuscular care se întinde de la vestibulul vulvar la colul uterin. filantă) o fac permeabila pentru spermatizoizi şi favorabilă ascensiunii lor.Funcţie în gestaţie şi la naştere. În sarcină colul se înmoaie progresiv şi mucusul endocervical care devine dop mucos este impermeabil pentru spermatozoizi şi germeni patogeni. Vaginul este format de la interior spre exterior din trei tunici: mucoasă. Proprietăţile glerei din perioada ovulatorie (abundentă. vaginul are un traiect oblic de sus în jos şi dinapoi înainte. mucus secretat de glandele endocervicale şi o floră formată din bacterii Doderlein care au enzime ce convertesc glicogenul în acid lactic care realizează în vaginul 16 . se şterge şi se dilată devenind un segment al canalului de naştere. cu o lungime de 8-10 cm. La femeia adultă in ortostatism.în hidraţi de carbon şi aminoacizi. Mucoasa vaginală se continuă la exterior cu cea a vestibulului vulvar şi superior cu cea a porţiunii intravaginaţie a colului uterin. mucoasa vaginală este constituită dintr-un epiteliu pavimentos stratificat fără glande şi corion. . de fapt este vorba de o reţea de celule musculare netede intricate cu fibre elastice. fiind solid ancorat de pereţii pelvieni prin ligamente (cardinale şi utero-sacrate). colul se scurtează. Tunica musculară este formată dintr-un strat intern circular şi altul extern longitudinal.Rol în statica pelviană. . Histologic. care se continuă fără demarcaţie netă cu tunica conjunctivă. Conţinutul vaginal cuprinde în afară de celule descuamate. colul uterin reprezentând punctul fix al uterului. musculară şi conjunctivă. . În timpul naşterii.Funcţia de drenaj pasiv a sângelui menstrual.

Structura normală a epiteliului pavimentos . Structura epiteliului pavimentos exocervical şi modificările ciclice se aseamănă cu cele ale epiteliului vaginal. cavitatea vaginală fiind virtuală. De asemenea. La femeia adulta epiteliul este format din 3 zone: 17 . secreţiile endometriale şi ale glandelor endocervicale. această funcţie este asigurată prin alipirea pereţilor anterior şi posterior. îndeplinind funcţia de canal de naştere.femeii adulte un pH acid de 3. Vaginul are şi o funcţie de protecţie pentru organele genitale interne şi cavitatea peritoneală cu care acestea comunică liber prin orificiile tubare.8-4.5. printr-un chimiotactism negativ dirijează spermatozoizii spre canalul cervical. Deoarece aciditatea vaginală este în directă relaţie cu conţinutul în glicogen al epiteliului vaginal şi acesta de impregnare cu estrogeni. Mucoasa vaginală este un receptor fin al hormonilor steroizi ovaneni şi suprarenali şi suferă modificări ritmice sub influenţa acestora. aciditatea vaginală este adversă dezvoltării florei patogene şi este favorabilă florei saprofite Doderlein care exercită o acţiune de inhibiţie competitivă pentru alţi germeni. Capitolul II Epiteliul pavimentos stratificat (vaginal) Epiteliul pavimentos acoperă regiunea vulvară. Vaginul este şi un canal de drenaj pentru sângele menstrual. În timpul naşterii. pH-ul vaginal oglindeşte în mod indirect funcţia ovariană. vaginul este destins de prezentaţie. vaginul spre porţiunea cranială unde se termină la nivelul epiteliului cilindric realizând joncţiunea pavimentoso-cilindrică. Fiziologia vaginului Aciditatea vaginului.

Nucleul. în care distanţa dintre marginea nucleului şi marginea celulei este mai mare decât diametrul maxim al nucleului. rotund sau ovalar. aceasta o deosebeşte de celula parabazală. fig. 2. bazofilă este in cantitate mai mică decât în celula intermediară. are cromatina fin granulară. . . Distanţa dintre marginea nucleului si 18 . Caracteristicile celulei pavimentoase parabazale: . are cromatina fin granulară.Nucleul. de cornificare) formată din 2-3 rânduri de celule. este formată dintr-un strat bazal cu un singur rând de celule şi stratul parabazal. stratul parabazal = spinos profund este format din 23 rânduri de celule ovalare legate între ele prin punţi ("spini") intercelulare.Forma celulei este rotundă sau ovalară (planşa 4. format din 3-4 rânduri de celule. situat central. intens bazofilă este in cantitate mai mică decât în celula parabazală. Zona superficială (descuamativă. distanţa dintre marginea nucleului şi marginea citoplasmei este mai mică decât diametrul maximal al nucleului. situat central.1. Caracteristicile celulei pavimentoase bazale: . 1. 3. de care este separat printr-o membrană bazală.Citoplasma. . Epiteliul este situat pe un corion conjunctivo-vascular. Zona bazală care asigură regenerarea epiteliului. Zona mijlocie (strat spinos intermediar) format din 812 rânduri de celule. stratul bazal = germinativ = cilindric este format dintr-un singur rând de celule ovalare sau cilindrice aşezate perpendicular pe membrana bazală situată spre stroma subiacentă.Citoplasma. rotund sau ovalar.1) 2.

.Planşa 4 Fig. Semnificaţie clinică: celulele bazale se întâlnesc în frotiurile femeilor în menopauză avansată. alături de celulele pavimentoase parabazale se observă filamente de fibrină. alături de celulele pavimentoase bazale se observă celule pavimentoase parabazale şi filamente de fibrină.2. polimorfonucleare şi mucus.1. cu atrofie accentuată a epiteliului vaginal.: celule pavimentoase parabazale. Coloraţie Giemsa x obiectiv 20/0. Prezenţa lor.40. Fig 2.40. Coloraţie Giemsa x obiectiv 20/0. 1: celule pavimentoase bazale. de asemenea în leziunile infecţioase sau traumatice ale exocolului sau vaginului. În fig. În fig. la femeile adulte indică o insuficienţă ovariană sau o leziune inflamatorie sau traumatică. ele nu se întâlnesc în secreţia vaginală a femeilor cu cicluri menstruale normale. Semnificaţie clinică: celulele parabazale se găsesc în mod normal în frotiurile de menopauză şi înainte de pubertate. Ele nu se întâlnesc niciodată în frotiurile provenind de la femei în activitate genitală.

1 Fig.Planşa 4 Fig.2 .

uneori cu marginile plicaturate. 2) 3. ceea ce indică picnoză completă. stratul mijlociu = intermediar = spinos superficial este format din 8-12 rânduri de celule mari. Punţile intercelulare sunt numeroase dar scad în densitate apare stratul superficial.Nucleul mic. spre deosebire de celulele superficiale şi intermediare care au formă poligonală. (planşa 5.Forma celulei este poligonală. asemănătoare cu ale celulelor superificiale. foarte turtite orientate paralel cu membrana bazală. stratul superficial = cornos este format din celule mari. . Caracteristicile celulei intermediare: . .Citoplasma este abundentă. situat central. Caracteristicile celulei superficiale . fig. palidă. poliedrice. 3) 4.Forma celulei este rotundă sau ovalară. care are nucleul picnotic.Nucleul de volum mai mare decât in celula pavimentoasă superficială. 19 . este situat central. poligonale.singurul caracter ce o deosebeşte de celula pavimentoasă superficială. Citoplasma conţine vacuole de glicogen. subţire. bazofilă. (planşa 4.marginea citoplasmei este mai mare decât diametrul maxim al nucleului. citoplasma pierde bazofilia de la albastru-verzui în straturile cele mai profunde spre bleu-pal în rândurile cele mai superficiale. fig. . în toţi nucleii pot fi identificate granule fine de cromatină . Acest strat constituie prin legăturile puternice intercelulare elementul de rezistenţă al epiteliului. în interiorul nucleului nu se deosebesc particulele de cromatină. hipercrom şi omogen.

grupate în placarde se realizează în fază progesteronică. În fig.40. Coloraţie Giemsa x obiectiv 20/0. Progesteronul blochează efectul de diferenţiere superficială spre un frotiu de tip intermediar.Planşa 5 Fig. se observă un grup de celule pavimentoase superficiale. Fig.40. 4: celule pavimentoase superficiale. În fig. prin creşterea şi diferenţierea epiteliului vaginal estrogen-induse.3. se observă celule pavimentoase intermediare cu citoplasmă abundentă. descuamarea importantă de celule intermediare. . frumos etalate. postovulatorie. 4. Semnificaţie clinică: frotiu vaginal normal. descuamarea importantă de celule superficiale acidofile şi picnotice are loc în fază estrogenică preovulatorie. Absenţa completă a celulelor superficiale la o femeie tânără indică o tulburare a funcţiei ovariene. cu citoplasmă abundentă şi nuclei picnotici. Coloraţie Giemsa x obiectiv 20/0. 3: celule pavimentoase intermediare. Semnificaţie clinică: frotiu vaginal normal. bazofilă dispuse în placard.

Planşa 5 Fig.3 Fig.4 .

Ocazional se observă lizozomi şi centrioli. celulele sunt mici. slab colorată. ribozomi. lipseşte în stratul bazal. Spaţiul celular este mai larg în straturile profunde şi se îngustează spre straturile superficiale. Organitele celulare scad progresiv de la stratul bazal spre suprafaţă.Citoplasma abundentă. . Mitozele sunt prezente numai în zona profundă (strat parabazal şi bazal).plăci desmozomale . subţire. (planşa 5. Componentele celulare Citoplasma celulelor bazale conţine: mitocondrii. Aspectul celular. astfel încât în straturile superificiale sunt absente în totalitate. Cu coloraţii speciale se pot identifica granule de keratohialină in citoplasma acestor celule. aparat Golgi. Înspre straturile superficiale celulele devin alungite şi orientate paralel cu membrana bazală. polaritatea şi dimensiunile În stratul bazal.. Nucleolii se văd în straturile profunde dar lipsesc în cele superficiale. reticul endoplasmic rugos şi vezicule de reticul endoplasmic neted. începe să apară în stratul parabazal şi este maxim în straturile mijlocii ale epiteliului. adesea cu marginile plicaturate. 4) Aderenţa celulară se realizează între celulele învecinate prin: .interdigitaţii ale suprafeţelor celulelor. fig. cu axa lor longitudinală perpendiculară pe membrana bazală.Forma celulei este poligonală. 20 . Glicogenul apare ca particule dispersate sau sub formă de agregate.

In timpul alăptării. descuamare importantă de celule izolate. cu indice acidofil foarte scăzut 5-10%. În timpul sarcinii din cauza impregnării progesteronice. maturizate (indice acidofil 6070% în faza estrogenică preovulatorie) şi descuamare sub formă de lambouri. Pe măsură ce se formează noi celule în straturile profunde cele superficiale se descuamează şi sunt înlocuite prin migrare continuă dinspre baza epiteliului spre suprafaţa celulelor noi formate. prin scăderea activităţii trofice a hormonilor estrogeni ovarieni. grosimea epiteliului se reduce. După menopauză. Principalii stimulatori ai proliferării sunt hormonii estorgeni. 8-12 straturi intermediare şi un strat superficial de descuamare. Epiteliul vaginal este un receptor sensibil al hormonilor ovarieni şi structura epiteliului se modifică în raport cu funcţia endocrină ovariană. care asigură reînnoirea permanentă epiteliului. 2-3 straturi parabazale. epiteliul este mai gros (1 mm) şi cuprinde pe lângă stratul bazal. Acest timp "de reînnoire" este diferit la fetiţe faţă de femeia adultă şi cea din menopauză. Între mitoze şi apoptoze (moartea celulelor). Structura epiteliului se schimbă în raport cu dinamica hormonilor din timpul ciclului menstrual. perioadă de diferenţiere celulară şi de maturizare în care se stabileşte funcţia celulară şi perioada de senescenţă şi descuamaţie. La femeia adultă. 21 . există un echilibru. La fetiţe epiteliul este format dintr-un strat bazal şi câteva straturi intermediare.Timpul de turn-over ( de reînnoire) cuprinde intervalul de la apariţia unor noi celule în straturile profunde. de celule bazofile cu marginile plicaturate (indice acidofil 20-30% în fază progesteronică postovulatorie). celulele descuamate sunt bazofile şi de tip navicular (din stratul intermediar). epiteliul descuamează celule bazale rotunde şi cu nucleu mare. estrogenii produc maturarea celulelor şi progesteronul descuamarea lor prematură. astfel.

Hormonul traversează ţesuturile nereceptive. Estrogenii (printr-un mecansim incomplet cunoscut) determină creşterea şi diferenţierea celulelor. Există deci. Aceasta intervine în organizarea moleculară a substanţei fundamentale. asupra căruia estrogenii au un important rol trofic prin creşterea apei în ţesutul respectiv. Mai este cunoscută sub denumirea de joncţiunea pavimentoso-columnară. Epiteliul vaginal trăieşte în simbioză cu ţesutul conjunctiv subiacent. care tapisează exocolul (şi vaginul) şi epiteliul unistratificat cilindric glandular al endocolului. Joncţiunea nu este statică. probabil activând creşterea fosfatazelor acide şi sinteza acizilor nucleici şi a proteinelor. Capitolul III Joncţiunea pavimentoso-cilindrică Joncţiunea pavimentoso-cilindrică reprezintă linia de delimitare dintre epiteliul stratificat pavimentos.Mecanismul de acţiune al hormonilor sexuali asupra epiteliului vaginal. Macromoleculele proteice existente în celulele receptoare (vagin. provocând înmulţirea fibrocitelor şi transformarea acestora în fibroblaşti. modificându-şi de mai multe ori plasamentul pe parcursul diferitelor etape biologice din viaţa femeii. 22 . sub influenţa acţiunii steroizilor ovarieni. uter) reţin şi concentrează hormonul. joncţiunea pavimentoso-cilindrică se plasează în mod normal. la nivelul orificiului extern al colului. La femeia adultă. o specificitate hormonală locală la nivelul organelor genitale. formată din mucopolizaharide şi proteine. Estrogenii pătrund în celulă sub formă liberă sau legată de proteinele plasmatice.

Procesele de înlocuire a epiteliilor pot fi uneori perturbate prin intervenţia a diferiţi factori. înlocuind epiteliul unistratificat cilindric "ectopic". epiteliul cilindric alunecă din nou pe suprafaţa exocolului. fie că epiteliul pavimentos este refăcut prin metaplazia celulelor subcilindrice. În perioada de activitate genitală. Are loc un proces de "remaniere" (metaplazie pavimentoasă). în condiţiile "silenţiului" genital. A fost descrisă aşa-numita zonă de transformare sau de tranziţie (vezi capitolul metaplazie pavimentoasă). Fie că epiteliul stratificat pavimentos "alunecă" treptat sub forma unor peninsule dinspre periferia ectopiei. în mod repetat. În perioada pubertară şi cu ocazia sarcinilor. hormonali) pot produce modificări neoplazice. tinde să-şi reia locul. datorită acţiunii estrogenilor placentari. Joncţiunea pavimento-cilindrică nu este prin urmare "statică". constituie o zonă de "nelinişte celulară" la nivelul căreia factori variaţi (virotici. epiteliul stratificat pavimentos. de "rezervă" ale epiteliului cilindric ectopic. pe suprafaţa exocolului. epiteliul cilindric este eversat în afara canalului cervical. când colul creşte semnificativ în dimensiuni. În copilărie. 23 . Joncţiunea dintre epiteliul pavimentos exocervical şi cel cilindric endocervical. mai rezistent la condiţiile pe care le oferă mediul (pH-ul) vaginal.La nou-născut. spermatici. pentru ca în climacteriu joncţiunea să reascensioneze în endocol. un epiteliu este înlocuit cu altul şi aceasta. joncţiunea ascensionează în endocol.

fig. Nucleul situat de obicei excentric. Celulele cilindrice ciliate endocervicale se prezintă pe frotiuri sub două aspecte: " culcate'' şi in poziţie " verticală". uniform repartizată. colorată neuniform. Caracteristicile celulelor endocervicale în poziţie "verticală": Nucleul este situat central. Forma celulei este cilindrică. Citoplasma înconjoară nucleul de jur împrejur. în unele celule cu structura bine păstrată se poate observa la acest nivel prezenţa cililor. (planşa 6. unde se continuă cu epiteliul pavimentos exocervical. sunt mai dese în crestele criptelor glandulare. este mai abundentă la un capăt al nucleului.Capitolul IV Epiteliul cilindric unistratificat (endocervical) El acoperă tot canalul cevical până la orificiul extern al colului. Caracteristicile celulelor mucipare: Aceste celule prezintă caractere morfologice asemănătoare celulelor endocervicale ciliate. marginile celulare se confundă cu marginile nucleare pe părţile laterale ale celulei. cu cromatina fin granulară. Epiteliul endocervical unistratificat este format din două tipuri de celule: celule cilindrice ciliate şi mucipare. 5. Forma celulei este rotundă. cilindrice sau în formă de "pană". Caracteristicile celulelor endocervicale "culcate" (văzute din lateral). Citoplasma bazofilă. singura deosebire faţă de acestea este prezenţa unei cantităţi mari de mucus în 24 . celulele pot lua aspectul unui fagure de miere. 6) Celule endocervicale cu secreţie mucoidă = Mucipare Sunt caliciforme. cînd sunt grupate.

ele se întâlnesc frecvent în: ectopii. alături de celule pavimentoase.Planşa 6 Fig. mucus. se observă un grup de celule endocervicale (în poziţie "verticală"). ectropione. 5. procese inflamatorii endocervicale. 6 se pot observa celule endocervicale în placard (în poziţie "verticală").40. având aspectul unui fagure de miere. 5: celule endocervicale. Semnificaţie clinică: celulele endocervicale nu se găsesc în frotiurile recoltate din fundul de sac vaginal la femeile sănătoase cu un col normal. alături de celule pavimentoase. Fig. Coloraţie Giemsa x obiectiv 20/0. Coloraţie Giemsa x obiectiv 20/0. bacili Doderlein. polimorfonucleare. . În fig. polimorfonucleare. 6: celule endocervicale.40. bacili Doderlein. În fig. graviditate când pot prezenta diverse modificări morfologice cu caracter distrofic.

Planşa 6 Fig.6 .5 Fig.

vâscoasă. Semnificaţia clinică Celulele cu secreţie mucoidă au aceeaşi semnificaţie clinică cu a celulelor endocervicale de acoperire.citoplasmă. pentru germenii patogeni este însă relativă şi este maximă în faza secretorie a ciclului. În faza estrogenică. constituind o barieră biologică pentru spermatozoizi Glera cervicală are funcţie de apărare. filantă. care reprezenită produsul de secreţie al celulelor. cristalizează "în frunză de ferigă". ascensiunea şi capacitaţia spermatozoizilor în perioada preovulatorie. realizând sincronizarea migrării gameţilor în fecundaţie. Preovulator. Granulele secretorii de mucină pot fi prezente în toată citoplasma sau spre polul apical al celulei. clară. modificat de progesteron sau progestative reduce mult permeabilitatea colului uterin pentru germeni patogeni. În faza luteală (estro-progesteronică) glera este redusă cantitativ. impermeabilitatea glerei cervicale. 25 . imunoglobuline şi alţi factori care se opun ascensiunii germenilor patogeni. Modificările complexe ale glerei cervicale sub influenţa hormonilor estrogeni în faza proliferativă permit pătrunderea. glera este abundentă. riscul de infecţie prin boli transmisibile sexual (BTS) este mai mare şi este maxim "în perioada preovulatorie şi în timpul menstrelor. Glera cervicală suferă transformări fizice şi chimice ciclice cu rol de ascensiune şi capacitaţie a spermatozoizilor. opacă. Mucusul sau glera cervicală conţine lizozim. Mucusul cervical.

Capitolul V Epiteliul cilindric ciliat (endometrial) Epiteliul endometrial este un epiteliu cilindric ciliat care trimite invaginaţii în stroma subiacentă de tip tubular numite glande endometriale care secretă mucus şi glicogen. fig. 7. Celulele endometriale se deosebesc de cele endocervicale prin volumul şi forma lor: . în rare ocazii. (planşa 7. în cantitate redusă. patologii endometriale: endometrită. cu abundenţă pe parcursul celor 3-5 zile de menstruaţie. Citoplasma este bazofilă. dar pot persista până în a 10-a zi a unui ciclu normal. Prezenţa celulelor endometriale în afara acestor perioade este anormală. Ele mai pot fi văzute în perioada de mijloc a ciclului (ovulaţie). 8) Celulele endometriale se întâlnesc în mod normal. alungite. poate avea mici vacuole.celulele endocervicale sunt mai mari. polipi endometriali. hiperplazie glandulo-chistică sau adenocarcinom de endometru sau a unei iritaţii locale produsă de un dispozitiv de contracepţie intrauterină (IUCD). ele fiind de obicei expresia unei tulburări hormonale. rotunde sau cuboidale . pereţii celulari se confundă în unele locuri cu cei nucleari. când ruperea foliculului de Graaf este asociată cu o sângerare pasageră. hipercrom. Caracteristiciele celulelor endometriale: Nucleul. este situat central în celula văzută în sens vertical şi excentric în cea privită latera. cilindrice. în poziţie laterală. cu 1 sau 2 grunji mai mari. 26 . are cromatina fin granulară distribuită în mod uniform.celulele endometriale sunt mai mici.

7 Fig.Planşa 7 Fig.8 .

Coloraţie Papanicolaou x.Planşa 7 Fig. polipi endometriali. ele fiind de obicei expresia unei afecţiuni endometriale: endometrită. 7. 8 : celule endometriale. Bolnava va fi îndrumată către cabinetul de ginecologie. prezenţa celulelor endometriale în afara acestor perioade este anormală. hiperplazie glandulo-chistică sau adenocarcinom. . Semnificaţie clinică: celulele endometriale se pot întâlni în mod normal în secreţia vaginală din timpul menstrelor sau postmenstrual.

. 1. frecvent apare hipercheratoză şi paracheratoză. hormonală. în asociaţie cu prolapsul uterin.hiperplazia reactivă apare în urma unor condiţii iritative şi în special. traumatică. etc. Atât epiteliul de înveliş cât şi glandele.proliferarea şi hiperplazia celulelor de rezervă Celulele de rezervă (celule subcilindrice) sunt situate pe membrana bazală sub celulele cilindrice şi pot fi izolate sau grupate. Potenţialul lor evolutiv este dublu.hiperplazia celulelor bazale: celulele stratului bazal sunt hiperactive şi formează o zonă bine demarcată de stratul intermediar. stroma şi structurile vasculare suferă la femeia adultă modificări ciclice sub influenţa hormonilor ovarieni realizând ciclul endometrial (vezi cap. în sensul că se pot transforma şi în celule cilindrice dar şi pavimentoase. fără anomalii citologice. Hiperplazia este formarea excesivă din punct de vedere cantitativ a unui ţesut histologic normal. . stimulul acestei transformări ar fi pH-ul vaginal acid (spre celule bazale 27 . care este stăbătută de glande endometriale. întregul epiteliu este îngroşat. O hiperplazie a celulelor bazale ale epiteliului pavimentos poate fi observată în sarcină sau după folosirea îndelungată a contraceptivelor orale.I).Sub epiteliu se găseşte stroma endometrială formată din ţesut conjunctiv. celulele bazale sunt dispuse în unghi drept faţă de suprafaţă. Caracteristicile morfologice ale modificărilor epiteliale la nivelul colului uterin. Capitolul VI Modificări epiteliale Aceste modificări sunt consecinţa acţiunii unor factori iritativi de natură inflamatorie. celule şi vase. .

pavimentoase) sau alcalin (spre celule cilindrice endocervicale). Celulele de rezervă în prezenţa unui defect tisular sau în vecinătatea unei ectopii, proliferează activ şi când ajung să fie dispuse la peste 3 straturi, se vorbeşte de hiperplazia celulelor de rezervă. În continuare, hiperplazia normală a celulelor de rezervă este urmată de o metaplazie pavimentoasă iniţial imatură şi apoi matură. Caracteristicile celulei de rezervă : Nucleul mic, situat central, are cromatina fin granulară cu câteva granule mai mari; forma nucleului este rotundă sau ovală. Citoplasma este în cantitate redusă, bazofilă, uneori fin vacuolată, fără margini precis conturate; datorită acestui fapt, când sunt în grup, celulele de rezervă pot avea un aspect sinciţial; dimensiunile celulei sunt mici iar forma neregulată. Corelaţia cito-histologică: Prezenţa celulelor de rezervă corespunde unei hiperplazii a celulelor de rezervă din glandele cervicale. Hiperplazia celulelor de rezervă ar reprezenta stadiul iniţial al metaplaziei pavimentoase. Hiperplazia celulelor de rezervă însă poate fi atipică, celulele prezintă anomalii citoplasmatice şi mai ales nucleare; raportul nucleo-citoplasmatic este crescut, nucleii sunt de forne diferite şi o astfel de proliferare realizează CIN (neoplazia intraepitelială cervicală). Diverse tipuri de hiperplazie a celulelor de rezervă se observă predominant între 30-39 ani, vârsta incidenţei maxime a CIN, dar se observă şi la fetiţe, dar şi în perioada post menopauzică. Stimuli diverşi: inflamaţia, traumatismele, hormonii estrogeni, sarcina, contraceptivele orale pot produce hiperplazia celulelor de rezervă şi hiperplazia atipică din CIN poate fi consecinţa unor infecţii virotice. (planşa 8, fig. 9)
28

2. Metaplazia, termen prin care se înţelege schimbarea de formă, este transformarea unui ţesut adult, bine diferenţiat, de un anumit tip, într-un alt tip de ţesut bine diferenţiat, ca răspuns al unor situaţii normale. Cel mai frecvent este întâlnită în metaplazia pavimentoasă a unui ţesut glandular. Metaplazia pavimentoasă este frecventă la nivelul colului uterin, în această formă, epiteliul cilindric este înlocuit cu epiteliul pavimentos. Ambianţa endovaginală (pH-ul acid) nu este favorabilă epiteliului unistratificat cilindric ectopic. În aceste circumstanţe va debuta procesul de înlocuire a epiteliului cilindric cu epiteliul pavimentos "original" aşa-numita metaplazie pavimentoasă. În procesul de metaplazie, rolul principal revine celulelor "de rezervă" sau subcilindrice. Acestea sunt celule nediferenţiate, dispuse într-un singur strat discontinuu, dedesubtul celulelor cilindrice, în contact nemijlocit cu membrana bazală. Pe suprafaţa epiteliului cilindric "ectopic" apar din loc în loc insule de epiteliu pavimentos care vor creşte şi vor conflua treptat, înlocuindu-l în timp. Substituirea celor două epitelii poate avea loc şi prin proliferarea sau alunecarea, dinspre periferie, a epiteliului stratificat pavimentos. Procesul de înlocuire se întinde în mod obişnuit pe parcursul mai multor ani; Procesul mataplazic se poate întinde de la perioada intrauterină până la senescenţă, fiind, în mod special, activ înainte de naştere, la menarhă, în timpul şi după prima naştere. Aceste perioade corespund perioadelor de maximă stimulare estrogenică, asigurând astfel expunerea epiteliului cilindric celui mai scăzut pH al mediului vaginal, despre care se crede că este cel mai important semnal al declanşării procesului metaplazic.
29

În celelalte perioade metaplazia este minimă. (planşa 8, fig. 10; planşa 9, fig. 11; 12) Caracteristicile celulelor pavimentoase metaplazice: Celulele de metaplazie pavimentoase au formă poliedrică şi aranjament asemănător pietrelor de pavaj, lăsând între ele spaţii goale, înguste, sub formă de crăpături. Nucleii au cromatina condensată sub formă de grunji mai mari, lăsând goluri între ei; această modificare este de natură degenerativă şi nu trebuie confundată cu structura cromatiniană grunjoasă, grosolană din nucleii tumorali. În celula pavimentoasă metaplazică raportul nucleocitoplasmatic este normal. Procesul de metaplazie este privit ca un proces dinamic în desfăşurarea căruia poate avea loc transformarea atipică cu posibilitatea de deviere displazică şi malignă. Astfel, carcinomul epidermoid se dezvoltă în interiorul zonei de transformare atipică, ce reprezintă zona potenţial neoplazică. Această metaplazie atipică apare în locul metaplaziei fiziologice (vezi schema următoare).

30

Planşa 8 Fig.9 : hiperplazie celulară; Coloraţie Giemsa x obiectiv 20/0,40; În fig. 9, se poate observa hiperplazie celulară bazală, alături de celule pavimentoase profunde.

Fig. 10 : celule pavimentoase metaplazice; Coloraţie Giemsa x obiectiv 20/0,40; Acest tip de celule poate proveni dintr-o metaplazie pavimentoasă imatură a glandelor cervicale. Semnificaţie clinică: procesul de metaplazie fiind privit ca un proces dinamic în desfăşurarea căruia poate avea loc transformarea atipică cu potenţial spre agravare, bolnava va fi îndrumată către cabinetul ginecologic sau colposcopie pentru precizarea diagnosticului. În fig. 10, alături de celulele de metaplazie pavimentoasă se observă celule pavimentoase de tip parabazal, intermediar, superficial şi polimorfonucleare.

10 .9 Fig.Planşa 8 Fig.

În fig. . Fig. Coloraţie Giemsa x obiectiv 20/0. Alături de acestea se găsesc celule pavimentoase de tip intermediar şi superficial. se observă un grup de celule pavimentoase metaplazice cu formă poliedrică şi aranjament asemănător pietrelor de pavaj cu spaţii înguste sub formă de crăpături. 12: celule pavimentoase metaplazice.Planşa 9 Fig. 11: celule pavimentoase metaplazice. 12 se observă un grup de celule pavimentoase metaplazice cu aranjamentul caracteristic pietrelor de pavaj alături de polimorfonucleare.40. În fig. 11. Coloraţie Giemsa x obiectiv 20/0.40.

11 Fig.Planşa 9 Fig.12 .

31 . Paracheratoza este consecinţa unui proces de cheratinizare imperfectă a stratului superficial.Acantoza constă în accentuarea grosimii stratului intermediar cu sau fără fixare de glicogen. conţinând celule cornificate care îşi păstrează nucleii picnotici şi hipercromi. se întâlneşte destul de frecvent. Hipercheratoza se caracterizează prin apariţia în suprafaţa epiteliului pavimentos a unui strat de celule cu granule de cheratină (strat granulos) care în mod normal nu este întâlnit.

Capitolul VII Diagnosticul citologic A. îşi pierd nucleul şi se detaşează sub formă de scuame. prin creşterea şi diferenţierea epiteliului vaginal (celulele descuamate fiind numai superficiale. 32 . estrogenii produc depunere de glicogen.Celulele superficiale se cornifică. Sub influenţa estrogenilor. realizând în vaginul femeii adulte un pH acid =3. Acesta permite prin studiul receptorului vaginal evaluarea funcţiei hormonale ovariene şi tulburările acesteia. se observă cum frotiul iniţial (numai cu celule parabazale) se modifică.8-4. flora vaginală după stimulare estrogenică prelungită este pură.5. Bacilii Doderlein sunt germeni Gram pozitivi. acidofile şi picnotice). cu dezvoltare anaerobă în mediul acid vaginal. În stratul intermediar al epiteliului. Ei au enzime ce convertesc glicogenul în acid lactic. precum si fenomene proliferative şi de maturizare ale epiteliului vaginal. celulele superficiale se încarcă cu o substanţă birefringentă eleidină. de tip Doderlein. frotiurile sunt clare. Diagnosticul cito-hormonal vaginal Mucoasa vaginală este un receptor sensibil al hormonilor ovarieni şi studiul celulelor descuamate constituie examenul citohormonal vaginal. Răspunsul vaginal la stimularea hormonală Estrogenii produc creşterea vascularizaţiei şi inbibiţia stromei. Exemplu: dacă la o femeie castrată sau cu atrofie post menopauzică se administrează doze crescânde de estrogeni.

Prelevarea secreţiei se face din fundul de sac posterior al vaginului sau fundurile de sac laterale. cu care se poate recolta secreţia din fundurile de sac posterior sau laterale. aceste celule se desprind grupate. Progesteronul însă blochează diferenţierea superficială şi fenomenul de cornificare. se poate aprecia gradul inactivării hepatice a estrogenilor din ciclul precedent. cu prezenţa în egală măsură de celule parabazale. Metodele de prelevare a secreţiei vaginale În majoritatea laboratoarelor se utilizează valva. se interzic actul sexual şi irigaţiile vaginale cu 48 ore înainte de recoltare. intermediare şi superficiale. sunt cu marginile plicaturate. răsucite şi frotiul este impur conţinând mucus. .în a 21-a zi pentru aprecierea raportului estrogenicprogesteronic. leucocite şi floră mixtă. Androgenii La o stimulare prelungită androgenică se observă adesea un frotiu polimorf. În explorările clinice curente se recoltează în cursul ciclului menstrual 3 frotiuri vaginale: . depunerea de glicogen. 33 . La o stimulare maximă cu progesteron.Progesteronul produce efecte proliferative la nivelul stratului intermediar şi în sinergie de succesiune cu estrogenii.a 7-a zi a ciclului. . celulele descuamate fiind exclusiv din stratul intermediar. acestea fiind zonele cu receptivitate maximă la influenţele hormonale.în momentul ovulaţiei (a 14-a zi) pentru aprecierea maximului impregnării estrogenice. Tehnica de recoltare a frotiului pentru diagnostic citohormonal În vederea examenului cito-hormonal se întrerup tratamentele medicamentoase locale.

Tehnica de colorare Colorantul potrivit pentru un examen cito-hormonal trebuie să conţină: .3g Apă distilată 1000 ml Se păstrează 2 săptămâni la termostat (la 37°C). 2. omogen. Se filtrează prin hârtie de filtru. Coloraţia tricromică Danilă Muster-Postelnicu-Maxim Soluţiile colorante: 1. Fixarea poate fi făcută în amestec de alcool etilic 96% şi eter părţi egale (Papanicolaou). Hematoxilina Hematoxilină cristalizată 1g K alaun 50 g IO3Na (Na sau K iodic) 0. înainte de folosire.un factor destinat coloraţiei nucleilor. fără întreruperi. Fuxină Fuxina acidă 1g 1 cm Acid acetic glacial 1000 ml Apă distilată 3. reluări sau reveniri.un al treilea pentru citoplasma celulelor cu reacţie bazică.un altul pentru coloraţia citoplasmei cu reacţie acidă. Verde de lumină Verde de lumină 1.5 g 0. după care lamele pot fi păstrate până la 2 săptămâni (flacoanele cu fixator nu se ţin la lumină). cu o mişcare continuă.5 g Acid fosfomolibdic 1000 ml Apa distilată (Se dizolvă la cald în baie de apă) 34 . într-un strat subţire. timp de 5 minute. agitând sticla din când în când. . .Pentru prepararea frotiului se întinde secreţia pe o lamă cu ajutorul unei a doua lame rodate.

Timpi coloraţie După fixare. Cercetând frotiul vaginal colorat cu această metodă. Rezultatele coloraţiei Celule epiteliale: . cu citoplasma intens bazofilă.Spălare cu apă de robinet . lamele se introduc în soluţia de hematoxilină timp de 10 minute. se pot întâlni următoarele elemente: Celule vaginale ce provin din descuamarea fiziologică a epiteliului: . cu nucleu de 6-9 m.Uscare la temperatura camerei pe stativ de lemn .Colorare cu verde de lumină timp de 15 minute . 35 .Nuclei: albastru închis sau violet închis . bazofilă.Spălare în apă de robinet .Spălare în apă de robinet . 8-10 m. cu nucleul mare. . pe lamă.celula bazală profundă cu diametrul de 13-20 m.Citoplasma: roz-roşu (celulele acidofile) sau verde albastru (celulele bazofile) Hematiile: roşu strălucitor Leucocitele: albastru deschis cu nuclei albastru închis Bacterii: cenuşii Trichomonas: albastru violet Candida: hifele roz. 40X.Colorare în fuxină acidă timp de 5 minute .celula bazală externă (parabazală). Se întâlnesc numai în atrofie vaginală. . rotundă. sporii roşu strălucitor Mucus : benzi b l e u sau roz.Examinarea lamelor în ulei de cedru şi cu obiectiv de 10X. celula ovală cu diametrul 15-25 m.

în stările de deficit estrogenic (inpubere. Apar numai în timpul menstruaţiei. cu nucleul mic. 36 . . se întâlnesc în stări patologice variate (polip.şi postmenstrual se notează o leucocitoză relativă. . rotunde sau ovalare cu nucleu mare. mici. nucleul este excentric. menopauză) precum şi în inflamaţiile vaginale acute. Se mai pot întâlni şi elemente de origine extravaginală. este în formă de solz sau nacelă. Celule endometriale.celula superficială poliedrică cu diametrul de 60-100 m. cu nucleul 10-15 m. cu nucleul 6-9 m. apar cu nucleul albastru închis şi cu citoplasma bine colorată. menopauză. Hematiile apar colorate în roşu. Leucocitele sunt frecvente de asemenea. Din punct de vedere al afinităţii lor tinctoriale se deosebesc în: bazofile cu nucleul prepicnotic şi acidofile cu nucleul în picnoză. bazofilă.celula intermediară superficială cu diametrul de 40-80 m. izolate sau în placarde. hiperfohculinemie marcată) Mucus mai abundent în timpul ovulaţiei. Celulele endocervicale sunt rare în timpul ciclului menstrual. rotund. în afara oricărei infecţii vaginale sau cervico uterine. Polimorfonuclearele. cu nucleu excentric la un pol al celulei. numărul leucocitelor prezintă variaţii fiziologice. . mai frecvente în leziunile inflamatorii cervicale. Celule endocervicale.celula intermediară profundă cu diametrul de 20-39 m.celula naviculară este o celulă intermediară care după Papanicolaou este caracteristică sarcinii. cu citoplasmă bazofilă. cu contur îngroşat prin împingere la periferie a protoplasmei datorită metabolismului celular glicogenic intens sub acţiunea hormonilor de sarcină. . Pe frotiul vaginal.Apar în carenţele estrogenice (la împubere. citoplasma se colorează în albastru palid. Pre. celule rotunde. neoplasm). picnotic.

pură.tip I I I . În patologia ovariană. frotiul vaginal citohormonal. aprecierea morfologică calitativă asociată cu aprecierea cantitativă a indicilor acidofili şi picnotici. Frotiul citohormonal vaginal permite supravegherea evoluţiei sarcinii. Indicaţiile diagnosticului citohormonal vaginal Diagnosticul citohormonal vaginal este o metodă de explorare hormonală curentă la femeia în activitate genitală. frotiul citohormonal vaginal permite diagnosticul sindroamelor clinice şi dă indicaţii terapeutice. fiind un indiciu în conducerea tratamentului. . În cursul tratamentelor hormonale prin frotiul citohormonal se pot supraveghea efectele administrării de hormoni steroizi. .tip II formată din bacili Doderlein în asociere cu coci. În sarcina normală în primele 3 luni. bacilul Doderlein este absent.tip III se poate întâlni în dezechilibrul hormonal datorat stărilor de carenţă hormonală. floră polimorfă (apar coci. prognostice şi terapeutice. în următoarele luni indicele acidofil trebuie să fie în jur de 6% şi indicele cariopicnotic în jur de 15%. În sterilitate. formată aproape exclusiv din bacili Doderlein. 37 . oferă date probabile ale ovulaţiei şi ajută la diagnosticarea ciclurilor anovulatorii. a căror prezenţă este pecetea unei bune impregnări estrogenice. indicaţii. . conferă frotiului vaginal valoarea unei evaluări hormonale. În primele 3 luni un indice acidofil mai mare de 20% şi un indice cariopicnotic mai mare de 50% indică o scădere a activităţii progesteronice.Flora vaginală: tip I. indicele acidofil trebuie să fie mai mic de 20% şi indicele cariopicnotic mai mic de 50%. bacili).

Variaţiile frotiului citohormonal vaginal. indicele cariopicnotic (IKP) = procentul de celule superficiale cu nucleu picnotic. în perioada de reproducere. în funcţie de etapele biologice ale femeii a) La nou născut datorită impregnării masive cu hormoni sexuali materni placentari şi datorită predominanţei progesteronice (indicele de maturaţie = celule parabazale /intermediare/superficiale). Au fost descrişi în acest sens 2 indici: 1. în apropierea menstrei apar celulele intermediare iar la trei luni după stabilizarea menstrei apar celulele superficiale. b) În prepubertate. datorită scăderii hormonilor sexuali materni. peste 20% indică un prognostic defavorabil. În următoarele zile. încât după 3-4 săptămâni.După luna a 3-a. frotiul devine atrofic cu un IM=100/0/0 şi se menţine până la 7-8 ani. creşterea indicilor acidofil şi cariopicnotic până la 20% indică un prognostic favorabil. Pentru a scădea factorul de eroare se recomandă considerarea a 200 elemente. după 8 ani se produce progresiv o îngroşare a epiteliului vaginal sub influenţa hormonilor steroizi estrogeni secretaţi de ovare şi a glucocorticoizilor suprarenali. c) La femeia adultă. A 38 . Există o strânsă corelaţie între oscilaţiile nivelului plasmatic ale steroizilor ovarieni şi proporţia unuia sau altui tip de celule în frotiurile citohormonale vaginale. se produce o atrofie progresivă a epiteliului vaginal. indicele acidofil (IA) = procentul de celule acidofile în frotiu 2. Pe frotiu apar celule parabazale. se observă fluctuaţii ciclice care oglindesc variaţiile hormonilor ovarieni. IM = 0/95/5 este asemănător celui al gravidei la termen. Drept urmare. numeroase leucocite şi floră gradul III (floră cocică).

Celulele descuamate sunt superficiale. cu marginile celulare plicaturate. (planşa 10. fig. (planşa 10. 15. Aspectul frotiului este destul de murdar. Celulele descuamate sunt predominant din stratul intermediar dispuse în placarde dense. Lipsesc leucocitele. lipsesc placardele şi plicaturarea. iar cel cariopicnotic (IKP) mai mic de 50%. astfel încât frotiul de ziua a 21-23 a ciclului se caracterizează prin scăderea indicilor acidofil şi cariopicnotic. acidofile şi picnotice. în perioada proliferativă (frotiu de ziua a 7-a) frotiul se caracterizează prin frecvenţa celulelor intermediare plicaturate.În perioada reproductivă nu se întâlnesc celule parabazale în mod normal în frotiu. aspectul frotiului este curat. 17. dispuse în placarde mai puţin dense. frotiul de ziua a 14-a se caracterizează prin creşterea indicilor acidofil şi cariopicnotic (IA 75% şi IKP este 90%). fig. realizându-se maxim de acidofilie şi picnoză. fig. 18) 39 . diferenţierea şi cornificarea preovulatorie sunt maxime. Astfel. Indicele acidofil (IA) este mai mic de 30%. În timpul ciclului menstrual. Flora este de gradul I (formată din bacili Doderlein) sau gradul II (bacili Doderlein asociaţi cu floră polimorfă). Leucocitele sunt frecvente sau relativ frecvente. 14. acestea pot fi prezente în eroziuni şi inflamaţii vaginale. 13) În faza estrogenică avansată (preovulatorie). fig. (planşa 12. flora este polimorfă de grad II sau III. planşa 11. 16) Odată cu formarea corpului galben care secretă progesteron acesta blochează efectul de diferenţiere superficială spre un frotiu tip intermediar.

frumos etalate. Examenul citohormonal vaginal permite stabilirea datei aproximative a ovulaţiei. Acest aspect gravidic caracteristic se menţine până cu 2 săptămâni înaintea naşterii când apare o diminuare a grosimii 40 . . frotiul vaginal prezintă aspecte caracteristice fiziologice. frotiul de ziua a 21-a este caracterizat prin: . . .predominanţa celulelor superficiale. . În cursul vieţii sub acţiunea variaţiilor din secreţia internă a ovarului. secretă cantităţi progresiv crescânde de steroizi sexuali.leucocite rare. histiocite. frotiul vaginal capătă valoarea unei metode de apreciere hormonală a activităţii ovariene.IKP scăzut.în frotiu predomină celulele de tip intermediar. hormonul predominant fiind progesteronul. corpul galben gestativ şi apoi placenta.IKP crescut. În timpul sarcinii epiteliul vaginal se îngroaşă rapid chiar de la începutul sarcinii şi atinge maximum de dezvoltare chiar la sfârşitul primei luni. celule endocervicale. . hematii. leucocite.frecvente leucocite. . variaţiile şi lipsa ei. e) În timpul sarcinii. Folosind drept criteriu de interpretare aspectul morfologic celular calitativ cât şi indicii de apreciere cantitativă.În hipofoliculinemie frotiul de ziua a 14-a se caracterizează prin: .IA scăzut. În hiperfoliculinemie.IA crescut. . Stratul intermediar prezintă o marcată hiperplazie în timp ce stratul superficial e aproape absent. d) În timpul menstruaţiei apar în frotiu celule şi lambouri endometriale.plicaturare rară.

cu polimorfonucleare. Semnificaţie clinică: frotiu vaginal normal. 14 se observă o descuamare importantă de celule pavimentoase superficiale. acidofile şi picnotice. dispuse în placarde cu marginile plicaturate. realizându-se maximum de acidofilie şi picnoză. lipsesc polimorfonuclearele. Aspectul frotiului este destul de murdar. fază preovulatorie (ziua a 14-a a ciclului). . Fig. Coloraţie tricromică x obiectiv 20/0.Planşa 10 Fig. Coloraţie tricromică x obiectiv 20/0. Aspectul frotiului este curat. Semnificaţie clinică: frotiu vaginal normal. 13: frotiu citohormonal vaginal . 13 se observă o descuamare importantă de celule pavimentoase de tip intermediar.fază proliferativă (ziua a 7-a a ciclului).40. 14: frotiu citohormonal vaginal. Diferenţierea preovulatorie este maximă. În fig.40. În fig.

14 .13 Fig.Planşa 10 Fig.

fază preovulatorie (ziua a 14-a a ciclului).40. 16: frotiu citohormonal vaginal. estrogen induse.Planşa 11 Fig. 15 se observă descuamarea importantă de celule pavimentoase superficiale. În fig. Fig. Coloraţie tricromică x obiectiv 20/0. 16 se observă un maxim de acidofilie şi picnoză. fază preovulatorie (ziua a 14-a a ciclului).40. 15: frotiu citohormonal vaginal. . estrogeni indusă. Coloraţie tricromică x obiectiv 20/0. acidofile şi picnotice. În fig.

16 .15 Fig.Planşa 11 Fig.

Semnificaţie clinică: frotiu vaginal normal În fig. luteinică (ziua a 21-a a ciclului). 17 se observă o descuamare importantă de celule din stratul intermediar. 17: frotiu citohormonal vaginal. 18 se observă placarde de celule pavimentoase de tip intermediar. Coloraţie trieromică x obiectiv 20/0.40. Coloraţie tricromică x obiectiv 20/0. dispuse în placarde cu marginile plicaturate. 18: frotiu citohormonal vaginal. bazofile.Planşa 12 Fig. fază secretorie. fază secretorie. polimorfonucleare. Fig. . În fig.40. floră bacteriană. alături de acestea. polimorfonucleare. luteinică (ziua a 21-a a ciclului).

Planşa 12 Fig.18 .17 Fig.

Leucocitele sunt rare sau maxim relativ frecvente iar flora este de gradul I sau II. celulele sunt intens plicaturate. sunt frecvente în sarcină. Flora este de gradul III. Descuamarea celulelor este tot mai grupată. 41 . frotiul nu este stabilizat şi nu se caracterizează. fig. pot să apară hematii. În frotiu apar celule particulare.lipsesc celulele naviculare. 20. 19. mucus. Frotiul conţine numeroase leucocite. Frotiul de sarcină normală se caracterizează prin indicii acidofil şi cel cariopicnotic scăzuţi (IA<6%. mucus. . . planşa 15. celulele naviculare care sunt frecvente sau relativ frecvente. Frotiul conţine numeroase leucocite. Celulele naviculare cu aspect de nacelă sau solz de peşte. 22. Celulele din frotiu apar palid colorate. planşa 14. 21) Frotiul de sarcină la termen (naşterea se produce în 48 ore) se caracterizează prin creşterea indicilor acidofil şi cel cariopicnotic. fibrină. (planşa 14. frotiul este caracterizat prin: . fig.mucoasei. IKP<20%). 65% din frotiurile de sarcină normală sunt frotiuri citolitice (semn că sarcina merge bine). (planşa 13. Acest frotiu se păstrează din luna a 3-a de sarcină până înainte de naştere (cu 4-5 zile). excentric datorită acumulării centrale de glicogen care împinge nucleul la periferie.sunt prezente celulele parabazale. 24) În caz de sarcină depăşită. fig. În primele 3 luni de sarcină.creşterea indicelui acidofil care se apropie de cel din ziua a 14-a şi a indicelui cariopicnotic (IKP>60-70%). fig. 23. de asemeni lipsesc placardele şi plicaturarea. Nucleul este ovalar. Celulele naviculare lipsesc sau sunt foarte rare.

Semnificaţie clinică: acest aspect se menţine din luna a 3-a de sarcină până înainte de naştere (cu 4-5 zile). 20 observă acelaşi aspect caracteristic de sarcină normală. sarcină normală. Polimorfonuclearele lipsesc. excentric datorită acumulării centrale de glicogen. 19 se observă numeroase celule naviculare cu nucleu ovalar. Coloraţie tricromică x obiectiv 20/0. Fig. cu predominanţa celulelor de tip navicular şi a bacililor Doderlein. În fig. 19: Frotiu citohormonal vaginal. În fig.Planşa 13 Fig. frecvenţi bacili Doderlein.40. . sarcină normală. caracteristice sarcinii. 20: Frotiu citohormonal vaginal. Coloraţie tricromică x obiectiv 20/0. Celulele naviculare sunt celule particulare.40.

19 Fig.20 .Planşa 13 Fig.

bacili Doderlein. .Planşa 14 Fig. 21: Frotiu citohormonal vaginal.semn că sarcina decurge normal. Fig. Coloraţie tricromică x obiectiv 20/0. sarcina la termen (naşterea se produce în 48 h). În fig.40. sarcină normală Coloraţie tricromică x obiectiv 20/0. 22 se observă aspectul caracteristic al unei sarcini ajunse la termen: creşterea indicilor acidofili cariopicnotici. pe timpul sarcinii se reduc. frecvente celule naviculare. În fig. polimorfonuclearele sunt frecvente. 21 se observă aceleaşi caracteristici ale sarcinii normale. floră microbiană. 22: Frotiu citohormonal vaginal. Semnificaţie clinică: sarcina normală ajunsă la termen.40. placardele sunt rare. celulele naviculare frecvente. absenţa polimorfonuclearelor .

21 Fig.Planşa 14 Fig.22 .

a numărului de polimorfonucleare. sarcina la termen. În fig. Se observă reducerea celulelor naviculare concomitent cu creşterea indicilor acidofil şi cariopicnotic. 24: Frotiu citohormonal vaginal. sarcina la termen. Fig. 23: frotiu citohormonal vaginal. Coloraţie tricromică x obiectiv 20/0.23 aspectul este caracteristic sarcinii ajunse la termen. . prezenţa florei alături de scăderea navicularelor indică ajungerea sarcinii la termen. În fig.Planşa 15 Fig. Creşterea indicilor acidofil şi cariopicnotic.40. naşterea se produce în 48 de ore.40. frecvenţa polimorfonuclearelor şi a florei microbiene. 24 acelaşi aspect caracteristic al unei sarcini normale ajunse la termen. Coloraţie tricromică x obiectiv 20/0.

Planşa 15 Fig.24 .23 Fig.

În continuare scad şi celulele intermediare care sunt înlocuite progresiv de cele parabazale încât în climaxul avansat (după 70 sau 75 ani) frotiul este atrofic. fig. realizând trecerea de la etapa de activitate genitală. precum şi indicele acidofil şi cel picnotic ridicaţi. indiciu de sarcină depăşită. Revenirea spre frotiul normal se face cu reluarea ciclurilor menstruale. flora este de grad III astfel încât aspectul frotiului este murdar. (planşa 16. 26) Acest tip de frotiu corespunde încetării funcţiei ovariene dar şi scăderii steroizilor suprarenali. h) După menopauză (etapa biologică din viaţa femeii ce corespunde opririi definitive a menstruaţiilor şi caracterizată prin declinul funcţiilor genitale. În 85% din cazuri copii născuţi prezintă "plante de spălătoreasă". lipsa ovulaţiilor cu hiperestrogenii relative sau absolute din perioada premenopauzică se repercută pe frotiu prin dispariţia efectului regresiv progesteronic. g) În perioada climacterică. Frotiurile citohormonale vaginale conferă doar informaţii cu caracter orientativ. Frotiurile citohormonale vaginale sunt utilizate pentru a urmări funcţia steroidogenetică ovariană pe parcursul ciclurilor menstruale şi echilibrul hormonal din sarcină după luna a III-a. frecvent mucus. frotiul are aspect murdar.Flora este de gradul III. Pe frotiu apar numeroase leucocite. 25. reproductivă la senescenţă) se instalează progresiv o atrofie a mucoasei vaginale şi iniţial se reduc şi apoi dispar celulele superficiale din frotiu. 42 . care prezintă un IM = 0/100/0. format în exclusivitate din celule parabazale şi bazale. f) Caracterizarea frotiului în post-partum Se produce o deviere a indicelui de maturaţie (IM) cu instalarea unui frotiu atrofic dacă lehuza alăptează până la o formulă de tip atrofic IM = 100/0/0.

care reprezintă de fapt primele lucrări ale sale în care expune pe larg metoda. . . .B. cu o precizie uimitoare. precum şi generalizarea pentru investigarea altor organe. Diagnosticul citologic Babeş-Papanicolaou a). atribuindu-li-se paternitatea metodei. . criteriile citologice de malignitate ale celulelor tumorale: atipia şi heterotipia. catalogarea celulelor în cele 5 tipuri de fotiuri.Lucrările lui Papanicolau din 1941 şi 1943. Deci meritul incontestabil al lui Papanicolau este clasificarea celulelor din frotiuri în cele 5 tipuri.De asemenea un alt merit este recomandarea metodei ca metodă de screening în masa femeilor. atrăgând atenţia că procesul malign depistat precoce poate fi vindecat. Babeş comunică la Societatea de ginecologie din Bucureşti posibilitatea diagnosticului cancerului colului uterin prin frotiuri.în anul 1927 C. precizând că tipurile III. Daniel şi A. Istoric În literatura universală se atribuie autorului Papanicolau (1883-1962) meritul de a fi descoperit această metodă. . a căror merite abia în ultimii ani încep să fie recunoscute. IV şi V ridică suspiciunea de malignitate.A.Autorul subliniază importanţa metodei în punerea diagnosticului de malignitate. 43 . indicând totodată modelul de studiere pe frotiuri vaginale colorate cu metoda Giemsa. accentuând importanţa modificărilor nucleare. . Babeş prezintă primul. Datele istorice arată că adevăraţii protagonişti ai acestei metode au fost de fapt medicii români Constantin Daniel (1876-1973) şi Aurel A.Tehnica de recoltare preconizată de autorii români nu diferă cu aproape nimic de tehnica actuală. Babeş (1886-1961). aplicarea ei ca metodă de screening. care a şi fost denumită Pap-Test.

Fig.40.Planşa 16 Fig.40. Coloraţie tricromică x obiectiv 20/0. vacuolizare citoplasmatică. Flora microbiană este abundentă. degenerarea orangeofilă. Coloraţie tricromică x obiectiv 20/0. 26: Frotiu citohormonal vaginal atrofic. Modificările degenerative de tipul: mărire nucleară. Semnificaţie clinică: acest tip de frotiu apare în menopauza avansată indicând o insuficienţă ovariană completă În fig. În fig. floră microbiană. 25: Frotiu citohormonal vaginal atrofic. parabazale şi bazale cu aceleaşi modificări distrofice: cariorexa. cariorexa. celule degenerate orangeofile sau celule eozinofilice parabazale sunt frecvente. 26 se observă acelaşi aspect atrofic al epiteliului vaginal din menopauză. . Frotiul este format din celule intermediare. 25 se observă celule parabazale şi bazale.

26 .25 Fig.Planşa 16 Fig.

inclusiv al carcinomului "in situ" la peste 90% din cazuri. care a insistat încă din 1928 asupra posibilităţii de diagnosticare a cancerului prin citologie exfoliativă. Acest proces se menţine şi în cazul epiteliului patologic chiar cu un grad mai mare de intensitate. Citologia exfoliativă permite diagnosticul cancerului de col uterin.. Acest lucru face ca celulele discariotice din straturile tot mai profunde ale epiteliului să apară frecvent în secreţia vaginală. ca şi turn-over-ul.C. Epiteliul cervical atât endo. iar aderenţa celulară mai mică.Promotorul diagnosticului precoce al cancerului de col uterin a fost însă A.Babeş. astfel că celulele straturilor superficiale se descuamează neîncetat şi le putem regăsi în secreţia vaginală. 44 . fiind mai mare.dar mai ales cel exocervical se află într-un continuu proces de remaniere.Papanicolau". descuamat în mod fiziologic şi acumulat în secreţia vaginală din fundul de sac posterior. Pricipiul citologiei exfoliative în cancerul colului uterin. idee pe care o reia Papanicolau mult mai târziu în 1941.Babeş. Citodiagnosticul de malignitate este bazat pe evaluarea devierilor de la normal a mai multor caracteristici celulare. b). Importanţa diagnosticului citologic BabeşPapanicolau Este o metodă de depistare precoce a cancerului genital feminin prin studiul la microscopul optic al celulelor descuamate în secreţia vaginală. Citologia exfoliativă în cancerul colului uterin se bazează pe studiul morfologic al epiteliului de suprafaţă de la nivelul colului uterin. ritmul de proliferare celulară. De aceea denumirea corectă a metodei citologiei exfoliative în scop diagnostic pentru cancerul colului uterin ar fi: metoda "C.Daniel-A. prelevată în frotiuri special colorate. iar al celui de corp uterin în 55-70% din cazuri.

fapt ce îi conferă o deosebită valoare ca metodă de screening în masă.are o aplicabilitate nelimitată.este o tehnică de examinare simplă. toaleta vaginală. Diagnosticul citologic vaginal Babeş-Papanicolau a ajuns la un înalt grad de acurateţe în depistarea cancerului colului uterin. .permite surprinderea stadiilor incipiente (leziunile precanceroase. operaţie. carcinom "in situ") . acceptată cu uşurinţă de paciente. Totuşi este un diagnostic prezumtiv (nu este de certitudine). pentru ca materialul celular descuamat în vagin să fie cât mai abundent. Când pacienta se prezintă cu sângerare. Recoltarea unui frotiu citologic trebuie efectuată la mijlocul intervalului dintre ciclurile menstruale. pentru a evita contaminarea frotiului cu urme de sânge menstrual. netraumatizantă. iradiere. datorită următoarelor calităţi: . Condiţii de recoltare ale unui frotiu pentru diagnostic citologic.asigură depistarea infraclinică a cancerelor oculte (de col uterin) . situaţie în care efectuarea unui examen citologic se impune chiar în aceste condiţii. numai biopsia decide diagnosticul. O altă condiţie majoră pentru a obţine un frotiu de calitate este evitarea înainte de prelevare a oricărei intervenţii în sfera cervico-vaginală. medicul este obligat să determine dacă aceasta nu este provocată de o leziune cervicală. Atunci când pacienta prezintă procese inflamatorii locale (micotice sau parazitare) se impune mai întâi tratamentul 45 .Permite de asemenea depistarea leziunilor epiteliale de tip displazic ale colului uterin. Este recomandabil ca pacienta să nu-şi fi efectuat cu minim 24 ore înaintea consultaţiei. uşor de efectuat.asigură urmărirea după tratament. El constituie o metodă valoroasă de depistare. .

În situaţii speciale se poate efectua şi un frotiu endocervical cu vârful spatulei sau cu un tampon mic montat în pensa port tampon prin rotirea acestuia în canalul cervical. Calitatea frotiului citologic este importantă pentru elaborarea unui diagnostic citologic corect. Se mai pot utiliza fragmente de burete de material plastic montate într-o pensă port tampon. chiuretă Volkmann sau o perie specială abrazivă. După terminarea tratamentului şi confirmarea vindecării infecţiei se recomandă efectuarea examenului citologic. Instrumentarul necesar Se recomandă folosirea valvelor autostatice iar ca instrument de recoltare o spatulă specială tip Ayre din lemn sau material plastic. un frotiu corect întins permite interpretarea perfectă a celulelor. numărul acestora fiind suficient de ridicat pentru a stabili un diagnostic corect. Locul de recoltare al frotiului vaginal În recoltarea de rutină este suficientă efectuarea a 2 frotiuri: unul din fundul de sac vaginal posterior. Trebuie interzisă înaintea prelevării orice aplicaţii locale de anticoncepţionale sau substanţe folosite în cadrul colposcopiei lărgite (prelevarea frotiului se va face totdeauna înaintea colposcopiei). Pentru obţinerea unor frotiuri de bună calitate este necesar să se utilizeze 46 . Pelicula de secreţie de pe lamă trebuie să fie suficient de subţire. Întinderea frotiului se face printr-o simplă ştergere asupra feţei lamei de sticlă.infecţiei locale. cunoscând că aceasta poate determina modificări ale citologiei care pot mima întreaga gamă de leziuni cervicale de interes oncologic. Tehnici de recoltare a frotiului vaginal pentru diagnosticul citologic. pe cât posibil acoperind cât mai mult din suprafaţă. iar al doilea de pe suprafaţa colului. Metode de fixare şi colorare a frotiului citologic.

care pot fi păstrate 24-48 ore până la colorare. 5.01 g Alcool metilic 100 ml Timpii de coloraţie 1. cantitate egală.dă o bună coloraţie nucleară. II. 2. rapidă putând fi utilizată pe scară largă în depistările oncologice de masă. Se adaugă apă distilată. Spălare cu apă distilată 5 minute 47 . care prezintă o serie de avantaje: . unele laboratoare preferă să utilizeze metode de coloraţie May-Grunwald-Giemsa. . Metoda de colorare în amestecul May-GrunwaldGiemsa (utilizată de IOB) Prepararea colorantului.metode de fixare şi colorare adecvate. Metoda de colorare preconizată de Papanicolau. care să nu modifice morfolgia celulară şi să scoată în evidenţă detaliile structurale nucleare şi citoplasmatice. 2 minute.utilizează frotiuri fixate prin uscare la aer. I. 0. Se adaugă apă distilată în aceeaşi cantitate. Colorant May-G-Giemsa 5 minute 2. Se scurge fără spălare. 3 minute la pH=7. 0. Colorant May-Grunwald pur. prezintă unele dezavantaje ce necesită fixarea imediată a frotiurilor citologice în alcool-eter. . care întruneşte aceste condiţii. 3 minute la pH=7.20 g Albastru de toluidină 0. Din aceste motive. 2 minute. May-Grunwald pulb. fără să producă modificări ale tinctorialităţii sau morfologiei celulare.este simplă. Se pune soluţia Giemsa. 3. Metoda de colorare Giemsa (metoda Tzanck) 1. Acest fapt creează o serie de dificultăţi pentru transportarea lamelor la laborator.10 g Giemsa pulb. 4.

în care se introduc lamele fixate pe un suport mobil. de la minimum 20-30 minute până la maximum 810 zile. Coloraţia se poate face într-un recipient cu soluţia colorantă.5% în alcool etilic) 100 ml Acid fosfotungstic 0. necesită fixarea prealabilă a frotiurilor încă umede în soluţie alcool etilic-eter părţi egale.Citoplasma în funcţie de cantitatea de ARN.015 g EA 50 Verde lumină SF (gălbui) (0. Orange G Orange G soluţie stock (0.3. .1 g în 100 ml alcool 95%) 45 ml 48 . Când soluţia devine de culoare purpuriu închis. Rezultate .5 g Alaunul de potasiu se dizolvă în alcool. Metoda de colorare Papanicolaou Colorarea după această tehnică. se ia de pe foc şi se răceşte rapid. Soluţiile colorante pentru coloraţia Papanicolaou Hematoxilină Harris Hematoxilină lg Alcool 95% 10 ml Alaun de potasiu 20 g Apă distilată 200 ml Oxid galben de mercur 0. de la albastru-închis până la nuanţe de albastru foarte palid. Se adaugă acid acetic glacial 4%.Nucleul se colorează în roşu-violet. Se aduce rapid la fierbere şi se adaugă încet oxidul de mercur. Uscare la aer. Spălare continuă cu apă de robinet (curgătoare) 5 minute 4. III.

6. Din fixator (alcool 96%) lamele se trec prin alcooluri de concentraţie descrescândă 80% —>70%—>50% (câte 30 sec) până la apă distilată (30 sec) 2. Alcool 100% amestec în alcool 100% /toluen 13.Brun Bismark (0. Alcool95%de2ori 12.2 g 1 picătură Timpii coloraţiei 1. Diferenţiere (sub control microscopic) în apă clorhidrică (HCl 0.nuclei albastru închis sau violet 49 . Colorarea în hematoxilină Harris 3-6 minute 3.5 g în 100 ml alcool 95%) Eozină alcoolică (galbenă) (0. Trecere prin apă distilată (30 sec) 7. 80%. Montare în balsam neutru Rezultatele coloraţiei Papanicolaou Celule epiteliale: . Trecere prin alcool 95% de două ori (30 sec) 10.25%) pentru îndepărtarea excesului de colorant (cufundare de 6 ori) 5. 9. apoasă saturată) 10 ml 45 ml 0. Colorare cu orange G (90 sec). 95%. Spălare 5 minute în apă de robinet curgătoare (cu grijă pentru a evita deslipirea frotiului) sau alternativa: apă litinată (5 picăt soluţie saturată de carbonat de litiu în 100 ml apă distilată).5 g în 100 ml alcool 95%) Acid fosfotungstic Carbonat de litiu (sol. Colorare în EA 50 (sub control microscopic) 2-4 minute 11. 70%. Spălare în apă distilată (30 sec) 4. 8. Trecere prin alcooluri de 50%.

Sugerează discarioza. sporii roşu-strălucitor Mucus: benzi bleu sau roz Interpretare Frotiul tip I . Frotiurile tip IV şi tip V sunt considerate pozitive.Papanicolau: sunt prezente celule epiteliale cu modificări de natură inflamatorie (MERI) şi elemente celulare inflamatorii (polimorfonucleare.Papanicolau: sunt prezente celule maligne în număr redus Frotiul tip V . dar incert. palid Monilia: (Candida): hifele roz. Institutul Naţional de Cancer al SUA a sponsorizat un congres referitor la standardizarea citopatologiei cervicale / vaginale.Papanicolau: sunt prezente celule epiteliale de aspect normal Frotiul tip II .citoplasma: roz-roşu (celulele eozinofile) sau verde albastru (celulele cianofile) Hematiile: roşu strălucitor Leucocitele: albastru deschis cu nuclei albastru închisnegru Bacterii: cenuşii Trichomonade: albastru cenuşiu. histiocite).Papanicolau: sunt prezente numeroase celule tumorale maligne Frotiurile tip I şi tip II sunt considerate negative. Congresul a dezvoltat o nouă clasificare denumită sistemul Bethesda (TBS).Papanicolau: sunt prezente celule epiteliale anormale suspecte. Frotiul tip III trebuie repetat după tratament. 50 . Sistemul Bethesda În decembrie 1988.. limfocite. Frotiul tip IV . Frotiul tip III este considerat suspect. dar fără caractere suficiente de malignitate. Floră microbiană patogenă Frotiul tip III .

27. acidofile şi picnotice. În limite normale Orice frotiu vaginal normal provenit de la o femeie cu funcţie hormonală normală conţine celule pavimentoase superficiale şi intermediare. 29) Frotiurile sunt clare. crescând volumul de comunicări şi informaţii cu relevanţă clinică. (planşa 17. blocând diferenţierea superficială şi 51 . flora vaginală după stimulare estrogenică prelungită este pură tip Doderlein. fig. Prin creşterea şi diferenţierea epitelului vaginal. În trei ani de când a fost introdus. Frotiu vaginal normal aflat sub influenţa progesteronică (faza luteinică). fig. Frotiul vaginal normal aflat sub influenţa estrogenică. Nu se observă mucus şi leucocite. planşa 18.TBS furnizează un format uniform (formular tip) şi oferă o terminologie standardizată pentru lucrările de citopatologie cervicală / vaginală. Progesteronul produce efecte proliferative la nivelul stratului intermediar. 28. Formularul general de laborator tip TBS conţine trei elemente: o confirmare privind adecvarea probei pentru evaluarea diagnosticului. Proporţia lor variază în funcţie de perioada ciclului menstrual. TBS a primit un suport general de la Societăţile Profesionale şi a câştigat o accepţiune larg răspândită în practica de laborator. celulele descuamate sunt predominant superficiale. Capitolul VIII Caracterizarea frotiurilor 1. o clasiticare generală a diagnosticului (element opţional) şi un diagnostic descriptiv. Absenţa completă a celulelor superficiale la o femeie tânără indică o tulburare a funcţiei ovariene.

.

dispuse în placarde şi cu marginile plicaturate. radiaţia. A. atrofie cu inflamaţie (vaginită atrofică). se întâlnesc mai frecvent vaginitele prin boli transmisibile sexual (BTS). dispozitivele intrauterine de contracepţie (IUCD) şi alte cauze nespecifice. celulele descuamate fiind predominant din stratul intermediar. Mirosul dezagreabil însoţeşte totdeauna colpita cu Gardnerella vaginalis şi pe cea cu Trichomonas vaginalis. 30) 2. La femeia adultă. parazitare. Arsurile sunt consecinţa iritaţiei vulvare produsă de leucoree şi sunt accentuate de micţiune. Vaginitele sunt variabile şi în raport cu vârsta bolnavei şi capacitatea de apărare a epiteliului de înveliş. Modificări celulare benigne Modificările celulare reactive benigne sunt asociate cu inflamaţia. şi mai ales a colului uterin (exo.fenomenul de cornificare. (planşa 18. Alt simptom mai ales în vaginitele acute este dispareunia. La o stimulare maximă cu progesteron. uretrei (uretrite). Inflamaţia Simptomatologia inflamaţiei este dominată de prezenţa unei scurgeri numite leucoree. Pruritul vulvo-vaginal cu o incidenţă maximă în colpite micotice. Ea este asociată deseori cu cea vulvară constituind vulvovaginita. Agenţii cauzali pot fi infecţioşi (bacteriene. fig. Unele vulvo-vaginite sunt însoţite de inflamatia glandelor anexe (Bartholinite. Skenite). agenţi chimici şi fizici. mucoasa vaginală este subţire cuprinzând doar stratul bazal şi câteva straturi intermediare. micotice.şi endocervicite). Acest fapt explică relativa frecvenţă a vulvo-vaginitelor cu germeni banali. dar unele infecţii (cu 52 . virotice). La fetiţe. Inflamaţia vaginului se numeşte vaginită sau colpită.

Fig. Diagnostic Babeş-Papanicolaou clasa I. 28: Frotiu citologic vaginal în limite normale. Flora vaginală este de tip Doderlein. aspectul curat al frotiului. slab colorate prin această metodă şi picnotice.40.Planşa 17 Fig. 27 se observă predominanţa celulelor pavimentoase de tip superficial. picnotice şi celule intermediare bazofile. Coloraţie Giemsa x obiectiv 20/0. În fig. În fig. aflat sub influenţa estrogenică. Semnificaţie clinică: frotiu provenit de la o femeie cu funcţie hormonală normală. Diagnostic Babeş-Papanicolaou clasa I. 27: Frotiu citologic vaginal în limite normale. Coloraţie Giemsa x obiectiv 20/0. aflat sub influenţă estrogenică. aspectul frotiului este curat.40. . 28 se observă aceleaşi caracteristici ale frotiului vaginal normal cu celule pavimentoase de tip superficial. Alături de celulele superficiale apar şi celule de tip intermediar.

27 Fig.28 .Planşa 17 Fig.

Diagnostic Babeş-Papanicolaou clasa I. 30: Frotiu citologic vaginal în limite normale. superficial şi profund. aflat sub influenţă progesteronică. 29 se observă descuamare importantă de celule pavimentoase superficiale. aflat sub influenţă estrogenică. aspectul frotiului este curat. Coloraţie Giemsa x obiectiv 20/0. Diagnostic Babeş-Papanicolaou clasa I.40.40. Acest tip de frotiu arată un deficit relativ estrogenic. 30 se observă o descuamare importantă de celule din stratul intermediar. 29: Frotiu citologic vaginal în limite normale.Planşa 18 Fig. În fig. . Celulele sunt dispuse în placarde. Semnificaţie clinică: frotiu provenit de la o femeie cu funcţie hormonală normală. Fig. În fig. Coloraţie tricromică x obiectiv 20/0. acidofile şi picnotice estrogen induse. bazofile (progesteron induse) cu nuclei uşor măriţi.

30 .29 Fig.Planşa 18 Fig.

Se ataşează uşor de mucoase. împiedică dezvoltarea germenilor patogeni. 34. (planşa 19. fig. precum şi florei Doderlein care. I. Lipsa diferenţierii spre stratul superficial (cornificare) ca în timpul sarcinii sau după folosirea contraceptivelor orale combinate. sunt modificări de natură benignă. produsă de Trichomonas vaginalis. fig. are tropism pentru epiteliile pavimentoase şi mai puţin pentru cele cilindrice. Modificări celulare reactive asociate cu inflamaţia. Există doar ca celulă vegetativă şi se reproduce prin fisiune binară în condiţii de anaerobioză. rotunjite şi uniforme. Ocazional se poate observa binucleerea. tenax nu sunt patogene). 35) B.5-2 x aria nucleului celulei pavimentoase intermediare normale. uşoară vacuolizare. Poate fi prezentă hipercromazia benignă dar structura şi distribuţia cromatinei prezintă o granulaţie uniformă. hominis şi T.8-4.gonococ) sunt rare datorită grosimii epiteliului. planşa 21. Etiopatogenie: Trichomonas vaginalis este singurul protozoar patogen din genul Trichomonas (celelalte 2 specii: T. fig. Mărimea nucleului este minimă de 1. diferenţierii acestuia. Citoplasma poate prezenta policromazie.5). planşa 20. 31. 32. Agenţi patogeni implicaţi în procesul inflamator 1. favorizează infecţiile vaginale micotice. 53 . Se deplasează prin mişcări intermitente cu ajutorul flagelilor. creând o aciditate vaginală accentuată (pH=3. estrogen-induse. Contururile nucleare sunt netede. Trichomonas vaginalis Trichomoniaza este o boală infecţioasă parazitară a tractului genito-urinar inferior. 33.

39. edemaţiate şi uneori au pe suprafaţă mici puncte hemoragice. fig. 38) 3. Dispariţia acestora determină creşterea pH-ului vaginal ceea ce favorizează agresiunea altor germeni patogeni.La femeie.pacientele au prurit vulvar. recunoscută prin prezenţa miceliilor segmentate şi prin sporii ovalari. Boala este aparent mai frecventă la femeie. excentric. 37. . alungit. transmiterea se face prin contact sexual.nucleul este mic. . Trichomonas vaginalis se fixează pe mucoasa vulvară şi vaginală. (planşa 21. Manifestările clinice mai zgomotoase la femeie decât la bărbat sunt reprezentate de : .vaginalis fiind sensibil în condiţii de uscăciune. Trichomonas vaginalis se caracterizează prin: . Factori predispozanţi: 54 . . fig. spumoasă. Confirmarea diagnosticului clinic se bazează pe identificarea Trichomonas vaginalis în probele de secreţie. fig. neplăcut mirositoare. care pe alocuri se ramifică. T. planşa 22. Candida albicans Este cauza comună a vulvo-vaginitelor. 36. Leptothrix Leptothrixul este un actinomicet ce se prezintă sub forma unor filamente. cervixul are aspect de "căpşună".formă alungită sau triunghiulară cu o mărime variabilă între 8-20 m. Filamentele au dimensiuni mai mari decât bacilul Doderlein. de culoare rozviolet pal. .vulva şi vaginul sunt inflamate. Transmiterea neveneriană este rară.citoplasma este cenuşiu verzuie prezentând vacuolizări. se multiplică şi privează lactobacilii de glicogen.secreţie vaginală galben-verzuie. (planşa 23. 40) 2.

Diagnostic Babeş-Papanicolaou clasa II. 31: Frotiu citologic vaginal de tip inflamator modificări celulare reactive. 31 se observă celule pavimentoase de tip superficial şi intermediar. Semnificaţie clinică: numărul mare de polimorfonucleare. Fig. în mare parte cu fenomene degenerative şi floră bacteriană. În fig. cu modificări reactive de natură benignă: uşoară macrocarie şi hipercromazie benignă dar cu structură şi distribuţia cromatinei uniformă: contururile nucleare sunt netede.Planşa 19 Fig. 32: Frotiu citologic vaginal de tip inflamator. Citoplasma prezintă uşoare vacuolizări.40.40. indică un proces inflamator. floră bacteriană abundentă. Coloraţie Giemsa x obiectiv 20/0. În fig. Polimorfonuclearele sunt frecvente. modificări celulare reactive. Sunt prezente şi celule pavimentoase superficiale. hipercromazie benignă. . 32 se poate observa un placard de celule pavimentoase cu modificări degenerative de natură benigne: mărirea nucleului. Diagnostic Babeş-Papanicolaou clasa II. Bolnava va fi îndrumată către ginecologie pentru tratament antiinflamator. Se mai observă frecvente polimorfonucleare şi floră bacteriană. Coloraţie Giemsa x obiectiv 20/0.

Planşa 19 Fig.32 .31 Fig.

34: Frotiu citologic vaginal de tip inflamator. mucus. În fig. modificări celulare reactive. Coloraţie Giemsa x obiectiv 20/0.Planşa 20 Fig. floră bacteriană. floră bacteriană. Fig. 34 se poate observa un placard de celule pavimentoase cu uşoară macrocarie şi hipercromazie benignă alături de numeroase polimorfonucleare. 33 se pot observa câteva celule pavimentoase cu modificări reactive de natură benignă (macrocarie). Coloraţie Giemsa x obiectiv 20/0. În fig. . 33: Frotiu citologic vaginal de tip inflamator. Diagnostic Babeş-Papanicolaou clasa II. Diagnostic Babeş-Papanicolaou clasa II.40. modificări celulare reactive. alături de frecvente polimorfonucleare. mucus.40.

Planşa 20

Fig.33 Fig.34

Planşa 21

Fig. 35: Frotiu citologic vaginal de tip inflamator, modificări celulare reactive; Coloraţie Giemsa x obiectiv 20/0,40; În fig. 35 se pot observa celule pavimentoase cu modificări reactive (macrocarie, hipercromazie benignă, reacţie policromatică a citoplasmei), numeroase polimorfonucleare, floră bacteriană. Diagnostic Babeş-Papanicolaou clasa II.

Fig. 36: Frotiu citologic vaginal de tip inflamator cu Leptothrix; Coloraţie Giemsa x obiectiv 20/0,40; Semnificaţie clinică: Leptothrixul se asociază cu alţi agenţi patogeni producând inflamaţii ale vaginului. Bolnava va fi îndrumată către cabinetul ginecologic pentru tratament de specialitate. În fig. 36 se observă celule pavimentoase, frecvente polimorfonucleare cu modificări degenerative şi agentul patogen, Leptothrixul sub forma unor filamente subţiri şi lungi. Diagnostic Babeş-Papanicolaou clasa II.

Planşa 21

Fig.35 Fig.36

Planşa 22

Fig. 37: Frotiu citologic vaginal de tip inflamator, cu Leptothrix; Coloraţie Giemsa x obiectiv 20/0,40; În fig. 37 se pot observă celule pavimentoase, rare polimorfonucleare, Leptothrix şi mucus. Diagnostic Babeş-Papanicolaou clasa II.

Fig. 38: Frotiu citologic vaginal de tip inflamator, cu Leptothrix; Coloraţie Giemsa x obiectiv 20/0,40; În fig. 38 se pot observa placarde de celule pavinientoase cu modificări reactive (macrocarie), Leptothrix. Aspectul frotiului este murdar. Diagnostic Babeş-Papanicolaou clasa II.

38 .37 Fig.Planşa 22 Fig.

Planşa 23 Fig. Fig.40. Coloraţie Giemsa x obiectiv 20/0. cu Trichomonas vaginalis. 40: Frotiu citologic vaginal de tip inflamator.40. Bolnava va fî îndrumată către cabinetul ginecologic pentru tratament de specialitate. 39: Frotiu citologic vaginal de tip inflamator. caracterizat prin formă triunghiulară. Prezenţa Trichomonas vaginalis alături de polimorfonucleare frecvente permite încadrarea corectă a acestor modificări în clasa II. hipereromazie. excentric. . 39 se observă celule pavimentoase profunde cu modificări reactive: macrocarie. Diagnostic Babeş-Papanicolaou clasa II. uşor vacuolizată şi cu nucleul alungit. 40 se observă celule pavimentoase intermediare cu uşoare modificări reactive şi o celulă pavimentoasă profundă cu macrocarie. numeroase polimorfonucleare cu modificări degenerative şi agentul patogen Trichomonas vaginalis. În fig. ştiut fiind că modificările reactive celulare din frotiurile cu Trichomonas mimează întreaga gamă de modificări de interes oncologic. Diagnostic Babeş-Papanicolaou clasa II. În fig. citoplasmă bazofilă şi vacuolizată. cu citoplasmă cenuşie-albăstruie. Alături de aceste celule se mai găsesc celule intermediare. Coloraţie Giemsa x obiectiv 20/0. bazofilie intensă a citoplasmei. Semnificaţie clinică: prezenţa parazitului în frotiu alături de numărul mare de polimorfonucleare permite interpretarea corectă a acestor modificări cu caracter benign. cu Trichomonas vaginalis. hipercromazie benignă.

40 .Planşa 23 Fig.39 Fig.

. . albicioasă şi cu miros fad. metronidazolul şi radioterapia. un coco-bacil cu transmitere sexuală în asociere cu alţi germeni patogeni.folosirea abuzivă a antibioticelor cu spectru larg. . prin blocarea diferenţierii epiteliului vaginal spre straturile superficiale şi expunerea straturilor intermediare bogate în glicogen creează condiţii favorabile dezvoltării micozelor. . Leucoreea este groasă. (planşa 24.în mod similar contraceptivele orale. Gardnerella vaginalis Gardnerella vaginalis. în general. cremoasă sau grunjoasă. Semnele subiective sunt. prin creşterea încărcării glicogenice în straturile intermediare ale epitetului vaginal şi lipsa diferenţierii superficiale. prin distrugerea lactobacilului Doderlein. citostatice şi medicaţie antiparazitară. 42) 4. . Manifestările clinice 55 . Alte mecanisme cuprind colonizarea tubului digestiv cu micoze după distrugerea florei saprofite intestinale.diabetul. . ca o consecinţă a predominanţei progesteronice ar explica frecvenţa mare a micozelor.toaletele locale defectuoase şi infecţia prin raport sexual. reprezentate de: prurit uneori intens.bolile carenţiale şi endocrine. constituie cea mai frecventă cauză de vaginită la femeile de vârstă fertilă.. fig. care modifică ecologia vaginului. .sarcina. permiţând dezvoltarea Candidei. 41. dispareunie. sau prin alterarea mecanismelor imune de apărare ale gazdei. usturimi.malnutriţia.cauzele iatrogene generate de diverse terapii mai ales imunosupresive ca : corticosteroizi. Candidoza vaginală poate fi asimptomatică. Manifestări clinice.

Sunt prezente placarde de celule pavimentoase. cu Candida albicans.Planşa 24 Fig. Bolnava va fi îndrumată către cabinetul ginecologic pentru tratament de specialitate. În fig. Coloraţie tricromică x obiectiv 20/0. Polimorfonuclearele sunt frecvente. Coloraţie tricromică x obiectiv 20/0. 41 se observă placarde de celule pavimentoase. . Diagnostic Babeş-Papanicolaou clasa II. 42: Frotiu citologic vaginal de tip inflamator.40. Fig. Semnificaţie clinică: prezenţa miceliilor de Candida albicans indică un proces inflamator micotic. cu Candida albicans.40.filamentele (roşii) şi spori ovalari (roşii) de Candida. Diagnostic Babeş-Papanicolaou clasa II. polimorfonuclearele frecvente. filamente colorate în roşu şi spori ovalari de Candida coloraţi în roşu prin această tehnică. 42 se observă aceleaşi caracteristici ale procesului inflamator micotic . În fig. 41: Frotiu citologic vaginal de tip inflamator.

Planşa 24 Fig.41 Fig.42 .

sterilitatea şi sarcinile ectopice. produsă prin dispozitive anticoncepţionale intrauterine cu fir de control endocervical. Alteori bolnava acuză senzaţia de prurit sau jenă. cervicitele sunt: difuze şi în focar. Examenul microscopic permite punerea în evidenţă a celulelor epiteliaie pavimentoase acoperite de o mulţime de coco-bacili. dar multe infecţii cervicale prezintă o formă atenuată. eritematoase. O formă particulară de infecţie comună endocervixului şi endometrului este iatrogenă. cervicitele pot fi: exo. ultimele fiind mai frecvente datorită particularităţilor epiteliului endocervical unistratificat cu cripte mucoase glandulare. După tabloul anatomo-clinic. celulele par a avea marginile "prăfuite". erozive. ucerative. sunt asimptomatice. iniţierea şi promovarea neoplaziilor cervicale. ulceronecrotice. Factorii favorizanţi ai infecţiei cervicale: 56 . Studii recente atribuie tot mai mult infecţiilor cervicale virotice cu Papylloma-virusuri şi VHS-2. (planşa 25.şi endocervicite. de aspect lăptos. Infecţia cervicală adesea asimptomatică poate difuza pe cale canaliculară la endometru şi apoi la tubele uterine şi să producă salpingite a căror sechele sunt: durerea pelviană. mirosul este fetid "de peşte". Cervicitele au fost clasificate clinic în acute şi cronice.Adeseori prezenţa Gardnerellei în flora vaginală rămâne asimptomatică. Endocervicitele din patologia obstetricală postabortum şi postpartum sunt însoţite de endometrite. fig. După localizare. hipertrofice şi atrofice. 43) Cervicita sau inflamaţia colului uterin. glandulochistice. Secreţia vaginală este omogenă. Mycoplasma hominis). Abundenţa secreţiei vaginale probează asocierea Gardnerellei cu alţi microbi (Bacteroides.

Tija şi firul de control endocervical ca şi spirala endouterină exercită o iritaţie mecanică cu leziune şi scăderea rezistenţei barierei mucoase. Spermatozoizii joacă rol de "cărăuşi" pentru gonococ. colibacili şi alţi germeni. Dispozitivele intrauterine (IUCD) cresc riscul de endocervicită.1. La femei ce folosesc IUCD impregnat cu progestative de sinteză. Dar consumatoarele de contraceptive orale au un pH vaginal mai alcalin. tot datorită impermeabilizării mucusului endocervical. Menstruaţia constituie un moment favorabil infecţiei cervicale. Mucusul opac este impermeabil pentru spermatozoizi şi gonococ. endometrită. lezează mucoasa cervicală şi pH-ul lichidului spermatic modifică capacitatea de apărare a barierei biologice a glerei endocervicale. constituie un mediu pentru dezvoltarea germenilor. riscul este mai mic. din grupa de vârstă 13-18 ani. ciclurile sunt frecvent anovulatorii şi glera cervicală estrogenică permite cantonarea şi ascensiunea germenilor patogeni. Ectopiile tinerelor fete expun o zonă mai mare de mucoasă endocervicală receptivă agresiunii germenilor patogeni. prin glera endocervicală estrogenică permisivă. De asemenea progestativele ar acţiona prin reducerea motilităţii uterine aspirative din timpul orgasmului precum şi prin scăderea fluxului menstrual. 3. 2. La femei (peste 20 ani) cu cicluri ovulatorii. Stagnarea sângelui menstrual într-un endometru denudat eventual asociat şi cu un col stenozic. Raportul sexual este principala cauză a cervicitelor prin boli transmisibile sexual (BTS). Traumatismul local. 57 . riscul relativ de infecţie este diferit dacă contactul sexual infectant sa produs în faza estrogenică sau cea secretorie. La tinere.

Torşoanele endovaginale folosite la menstre. avortul medical prin traumatizarea colului produc endocervicită şi endometrită. colul canceros. Nucleii vor avea o formă rotundă sau ovalară dar sunt măriţi uneori de mai multe ori decât normalul (de 3-5x mai mare decât aria nucleului endocervical normal). Colul alungit hipertrofic prin iritaţie mecanică. permit colonizarea vaginului şi endocervixului. 44) II. Nucleii prezintă adesea deformări datorită modificărilor degenerative. stază venoasă şi limfatică. irigaţiile vaginale care modifică biocenoza vaginală. complicaţiile septice după iradiere şi/sau histerectomii lărgite. cu citoplasma abundentă. Modificări celulare reactive asociate cu atrofia 1. Conturul nuclear este neted sau uşor neregulat. Nucleii pot fi uşor hipercromatici şi vor avea o reţea de cromatrnă fin granulată. 7. 8. Frecvent sunt observaţi nucleoli în cazul existenţei inflamaţiei şi reparării. Celulele endocervicale reactive benigne. Cea mai frecventă cauză de endocervicită consecutivă parturiţiei este ruperea colului uterin cu eversarea mucoasei endocervicale şi expunerea epiteliului endocervical columnar eversat cu glande. (planşa 25. agresiunii germenilor patogeni. fig. folosirea abuzivă a globulelor ce conţin antibiotice ce modifică echilibrul biologic vaginal şi favorizează selecţia unor germeni patogeni în dauna lactobacililor Doderlein. Manevrele iatrogene. prezintă un aranjament în formă de fagure al celulelor endocervicale. margini celulare bine definite şi o suprapunere nucleară minimă. Toaleta incorectă a vulvei.4. Citoplasma celulelor atrofice prezintă frecvent vacuolizări. fără o hipercromazie semnificativă. Pot fi prezente 58 . 5. 6. Frotiu Se constată o mărire nucleară generalizată.

În postmenopauză. După 2 săptămâni de la introducere.sistemul Kalikrein-Kinine şi alţi activatori tisulari ai plasminogenului. IUCD sunt populate invariabil cu gemeni patogeni. scade şi conţinutul în glicogen şi consecutiv valorile de pH cresc. După introducerea unui IUCD prin iritaţie locală sunt activate enzime din endometru şi endocervix: . Flora Doderlein este înlocuită cu gerrneni saprofiţi şi patogeni. paralel cu reducerea grosimii epitelului vaginal.mastocitele ataşate de IUCD eliberează histamină şi heparină. Stagnarea sângelui în uter şi sângerările 59 . Modificări celulare reactive asociate cu IUCD Dispozitivele intrauterine de contracepţie (IUCD) cresc riscul de endocervicită şi endometrită. 46. fig. Carenţa estrogenică din post menopauză poate interveni în favorizarea inflamaţiei vaginului. prin reducerea sau depăşirea capacităţii de apărare locală a mucoasei.celule parabazale eozinofilice cu piknozis nuclear. Pe frotiu se mai pot observa filamente de fibrină. (planşa 26. . Creşte şi sinteza locală de prostaglandină. 48) III. Tija şi firul de control endocervical ca şi spirala endouterină exercită o iritaţie mecanică cu leziune şi scăderea rezistenţei barierei mucoase. Aceste modificări enzimatice produc congestie locală şi sângerări intermenstruale. Menstruaţiile sunt adesea prelungite. Modificări celulare reactive asociate cu atrofia cu inflamaţie (vaginita atrofică) Vaginita atrofică. mucoasa vaginală fiind uşor vulnerabilă la traumatisme şi infecţii. 47. 45. 2. risc ce este maxim (9/1) la nulipare. fig. planşa 27. Firul de control aspiră mucusul şi germenii prin capilaritate în endocervix şi endometru.

Ciorchinii de celule glandulare reactive observaţi uneori la femeile cu IUCD pot fi celule cilindrice. 54. fig. Este frecventă bi. 62. 65. (planşa 29. formaţi din 5 până la 15 celule prezentând în mod frecvent degenerare nucleară.şi multinucleerea. ca rezultat al iritaţiei cronice produsă de aparat şi pot dura mai multe luni după îndepărtarea acestuia. planşa 30. planşa 33. 58. 70) 60 . 50. forme bizare. 55. 63. creând un aspect de "inel cu pecete". Modificări celulare reactive asociate cu iradierea. fig. endometriale sau endocervicale. 56. fig. planşa 34. planşa 36. Modificările acute induse de iradiere dispar în mod frecvent la câteva săptămâni de la terminarea iradierii. 57. 67. fig. Este posibilă existenţa unei anumite hipercromazii nucleare. Celulele glandulare endocervicale şi/sau endometriale apar în ciorchini mici. fig. Citoplasma poate prezenta vacuolizări şi un aspect policromatic. fig. Aceste schimbări cronice pot include o mărire nucleară. planşa 35. 68. Totuşi. 61. vacuole mari pot înlocui nucleul. 69. Celulele pot fi împărţite în ciorchini tridimensionali sau sub formă de celule unice. hipercromazie benignă şi reacţie de colorare policromatică persistentă a citoplasmei. 60. Nucleii măriţi pot prezenta modificări degenerative incluzând paloare. fig. 66. şi în mod frecvent. Cantitatea de citoplasmă variază. 51. 53. alterările pot persista o perioadă nedefinită. la unele paciente. Mărimea celulei este crescută. 49. fig. fig. 59. planşa 32. fără o creştere substanţială a raportului nucleo-citoplasmatic. Ele sunt exfoliate. Pot să apară celule gigant. fig. planşa 37. 64. 52) IV. aspect pătat al cromatinei şi vacuolizări nucleare.intermitente favorizează colonizarea endocervixului şi a endometrului cu germeni patogeni. (planşa 28. planşa 31.

Fondul frotiului este acoperit de asemenea de Gardnerella. 43: Frotiu citologic vaginal de tip inflamator. polimorfonuclearele prezintă modificări degenerative. Aceştia se găsesc în secreţia vaginală în concentraţie de sute de mii de ori mai mari decât la persoanele sănătoase. Fig. hipercromatici cu o reţea de cromatină fin granulară. Coloraţie Giemsa x obiectiv 20/0.40: Semnificaţie clinică: numărul mare de polimorfonucleare alături de prezenţa modificărilor reactive benigne indică un proces inflamator. Citoplasma celulelor este abundentă.Planşa 25 Fig. În fig. 43 se observă placarde de celule pavimentoase acoperite de Gardnerella. Coloraţie Giemsa x obiectiv 20/0.40. 44: Frotiu citologic vaginal de tip inflamator. Diagnostic Babeş-Papanicolaou clasa II. 44 se observă central un placard de celule endocervicale cu aranjament în formă de fagure. Diagnosticul Babeş-Papanicolaou clasa II. nucleii sunt măriţi ca volum. Semnificaţie clinică: prezenţa Gardnerellei vaginalis indică o variaţie în flora vaginală. cu Gardnerella vaginalis. Bolnava va fi îndrumată către cabinetul ginecologic pentru efectuarea tratamentului de specialitate. Bolnava va fi îndrumată către cabinetul ginecologic pentru efectuarea tratamentului cervicitei. suprapunerea nucleară este minimă. Toate aceste modificări reactive alături de numeroasele polimorfonucleare indică procesul inflamator la nivel cervical (cervicită). de la lactobacili la un proces polimicrobian. . cu celule endocervicale reactive benigne. În fig. celulele par a avea marginile "prăfuite".

44 .Planşa 25 Fig.43 Fig.

Prin tehnici de recombinare ADN s-a identificat prezenţa infecţiei 61 . . Modificările celulare sunt caracterizate prin prezenţa celulelor gigante multinucleate cu aspect sinciţial. care se suprapun sau se mulează unul peste altul. au potenţial malign. produc leziuni de tip proliferatfv. 39. tipurile 16. CIN III şi CI. HPV sau papylloma-virusurile produc modificări caracteristice. Modificări celulare asociate cu Herpes simplex virus (VHS).V. 72) b). au potenţial benign. Modificări celulare reactive asociate infecţiei virale a). Se transmite prin contact sexual sau în timpul naşterii de la mamă la nou-născut. 18.infectează mai ales jumătatea superioară a corpului. 43. 31. 35. 71. . HPV sunt ADN virusuri compuse din aproximativ 70 de tipuri moleculare. 11. 33.infectează mai ales regiunea genitală. înconjurate de o zonă clară. proliferative ale epidermului şi mucoaselor. "nucleu în sticlă mată" cu o intensificare a învelişului nuclear cauzată de aglomerarea marginală a cromatinei. care prezintă 2 tipuri antigenice.VHS-2 . Se transmite prin contact direct cu leziunile herpetice sau prin saliva purtătorilor sănătoşi.VHS-1 . Virusul herpes simplex (VHS) este un virus ADN. ADN-ul viral a fost detectat în 10% din cazuri în epiteliile normale. 42. Aceste celule rezultă din fuziunea celulelor pavimentoase. Mucoasele cele mai frecvent interesate sunt genitală. Virusurile de tip 6. fig. trăsătură importantă a infecţiei cu virus herpetic. (planşa 38. Modificările celulare asociate infecţiei HPV. Nucleii numeroşi. orală şi respiratorie. 44. 75% în CIN I şi 90% în CIN II. prezintă un aspect gelatinos. identificate în displazii. Există incluziuni intranucleare eozinofilice dense.

Se mai pot observa filamente de fibrină. Coloraţie Giemsa x obiectiv 20/0. Diagnostic Babeş-Papanicolaou clasa II. 45: Frotiu citologic vaginal de tip atrofic. Coloraţie Giemsa x obiectiv 20/0. Indică o insuficienţă hormonală ovariană. . bazale parabazale. Semnificaţie clinică: acest frotiu apare în menopauză. Sunt prezente filamente de fibrină. modificări celulare reactive. Nucleii sunt hipercromi şi prezintă modificări de tip degenerativ. În fig. . fiind format exclusiv din celule parabazale şi bazale.40. modificări celulare reactive.Planşa 26 Fig. 46: Frotiu citologic vaginal de tip atrofic. 46 se observă celule pavimentoase profunde.40. În fig. Fig. se observă un placard de celule bazale şi parabazale cu o mărire nucleară generalizată şi hipercromazie benignă. 45. Diagnostic Babeş-Papanicolaou clasa II.

45 Fig.46 .Planşa 26 Fig.

Coloraţie Giemsa x obiectiv 20/0.40. hipercromazie. modificări celulare reactive. 48 se observă celule pavimentoase de tip parabazal şi bazal cu macrocarie. Fig. .40. 48: Frotiu citologic vaginal de tip atrofic. Se mai pot observa polimorfonucleare. 47 se observă celule pavimentoase de tip parabazal şi bazal cu o mărire nucleară generalizată.Planşa 27 Fig. Diagnostic Babeş-Papanicolaou clasa II. Diagnostic Babeş-Papanicolaou clasa II. În fig. 47: Frotiu citologic vaginal de tip atrofic. fără hipercromazie semnificativă. filamente de fibrină. În fig. modificări nucleare de natură degenerativă. Prezenţa polimorfonuclearelor indică un proces inflamator (vaginită atrofică). Citoplasma celulelor atrofice poate fi uşor vacuolată sau intens bazofilă. Coloraţie Giemsa x obiectiv 20/0. modificări celulare reactive. Alături de filamentele de fibrină se mai pot observa şi polimorfonucleare.

47 Fig.48 .Planşa 27 Fig.

cavitate) reprezintă expresia morfologică a lezării celulelor cu HPV. în citoplasmă se produc modificări anormale ale keratinei. Modificările celulare asociate infecţiei HPV pot fi multiple : a) prezenţa celulei Koilocyte (din grecescul Koilos = gaură. Această celulă este mare. fiind frecventă în special la tinerele fete (20-23 ani). Caracteristic pentru infecţia cu HPV este prezenţa celulei Koilocyte. În sistemul Bethesda aspectele citopatologice ale HPV.cu HPV atât la nivelul leziunilor cât şi în celulele aparent sănătoase din vecinătatea lor. 62 . cu nucleu relativ voluminos. fig. bine definite. dar pot de asemenea fi găsite şi în prolaps. 73. de talia celulei pavimentoase intermediare sau superficiale. nuclei sunt hipercromi. prezentând o cavitate perinucleară asociată cu alterările nucleare caracteristice sunt incluse în categoria LSIL (DU / CIN 1). Se constată frecvenţa mare a asocierii infecţiei cu HPV şi HVS-2 (virusul herpes simpex tipul 2) şi se presupune că acestea potenţează oncogenele celulare. b) prezenţa diskeratocitelor (singulare sau grupate). (planşa 39. 75) Infecţia cu HPV este transmisibilă sexual (1-2 % din femeile active sexual au o infecţie cervicală cu HPV). Cromatina este adesea aglutinată cu marginare periferică. Infecţia clinic este asimptomatică. 74. c) apar frecvent celule binucleate şi multinucleate. d) celulele pavimentoase anucleate pot fi de asemenea o reflectare a infecţiei HPV (hiperkeratoză). hipercromatic înconjurat de o cavitate citoplasmatică largă şi neregulată (balonare citoplasmatică cu un halou clar perinuclear). caracterizate prin imagini clare. Se conturează tot mai mult implicarea infecţiei virotice cu tipuri oncogene de HPV în etiologia CIN şi a cancerelor invazive (CI) de col uterin.

Planşa 28 Fig. Coloraţie Papanicolaou x 1260. modificări celulare reactive asociate cu dispozitiv intrauterin de contracepţie (IUCD). 49. diagnosticul trebuie realizat cu multă precauţie în prezenţa unui IUCD. În general. Diagnostic Babeş-Papanicolaou clasa II-III. Dacă există cea mai mică îndoială asupra semnificaţiei anomaliilor celulare trebuie recomandată îndepărtarea IUCD. . după care va urma repetarea testului. 50. Semnificaţie clinică: ciorchinii glandulari tridimensionali cu citoplasmă vacuolizată şi modificări nucleare pot semăna cu ciorchinii de celule din adenocarcinom. 51. 52: Frotiu citologic.

50 Fig.52 .49 Fig.51 Fig.Planşa 28 Fig.

celule cu forme bizare. În fig. 53 se observă alături de 2 celule pavimentoase normale. cu modificări degenerative şi hipercromazie semnificativă. Sunt prezente polimorfonucleare. Coloraţie Giemsa x obiectiv 20/0. Nucleii sunt măriţi. 54: Frotiu citologic. Diagnostic Babeş-Papanicolaou clasa II-III.40. Este evidentă binucleerea. 53: Frotiu citologic. modificări celulare reactive asociate cu iradierea. . Semnificaţie clinică: pentru clarificarea diagnosticului. 54 se observă o celulă gigantă multinucleată. Fig. Polimorfonuclearele sunt frecvente. cunoaşterea datelor clinice are importanţă deosebită în astfel de cazuri. celulele au nuclei măriţi şi citoplasmă vacuolizată. Coloraţie Giemsa x obiectiv 20/0. Nucleii prezintă modificări degenerative şi pot fi denudaţi. Citoplasma celulelor prezintă prelungiri şi este intens bazofilă. Diagnostic Babeş-Papanicolaou clasa II-III.40. modificări celulare reactive asociate cu iradierea. cu celulele tumorale. având în vedere posibilitatea confundării acestor celule modificate postiradiere.Planşa 29 Fig. În fig.

53 Fig.54 .Planşa 29 Fig.

Fig.40. prezentând modificări degenerative şi citoplasmă alungită cu aspect policromatic. Diagnostic Babeş-Papanicolaou clasa II-III. 56: Frotiu citologic.Planşa 30 Fig. Coloraţie Giemsa x obiectiv 20/0. 55: Frotiu citologic. . cu nuclei modificaţi degenerativ şi cu citoplasmă intens vacuolizată. aspect pătat al cromatinei şi uşoare vacuolizări nucleare. În fig. Alături de acest placard sunt prezente celule singulare sau grupate. Celulele pot avea forme diferite. modificări celulare reactive asociate cu iradiere. Coloraţie Giemsa x obiectiv 20/0. Sunt prezenţi nuclei denudaţi (liberi) şi polimorfonucleare.55 se observă un placard de celule prezentând nuclei măriţi. hipercromazie. Diagnostic Babeş-Papanicolaou clasa II-III.40. Sunt prezente polimorfonucleare. Citoplasma celulelor prezintă vacuolizare intensă. În fig. 56 se observă un placard de celule prezentând nuclei măriţi. modificări celulare reactive asociate cu iradiere.

Planşa 30 Fig.56 .55 Fig.

nuclei măriţi prezentând modificări degenerative. hipercromatic. aspectul citoplasmei este policromatic.40. Alături de nucleii liberi cu modificări degenerative se observă polimorfonucleare. Diagnostic Babeş-Papanicolaou clasa II-III. polimorfonucleare. În fig. Coloraţie Giemsa x obiectiv 20/0. Diagnostic Babeş-Papanicolaou clasa II-III. Coloraţie Giemsa x obiectiv 20/0. 57 se observă celule de forme variate cu citoplasma intens vacuolizată. Fig. În fig. În jurul său celulele având forme variate cu nuclei măriţi şi aspect pătat al cromatinei. Se pot observa alături de nuclei denudaţi.Planşa 31 Fig. modificări celulare reactive asociate cu iradiere. 57: Frotiu citologic. 58 se observă o celulă cu nucleu gigant. modificări celulare reactive asociate cu iradiere. 58: Frotiu citologic.40. .

57 Fig.58 .Planşa 31 Fig.

. Coloraţie Giemsa x obiectiv 20/0. Sunt prezenţi nuclei liberi. Sunt prezenţi nuclei denudaţi. 60: Frotiu citologic. bazofilă. Central se poate observa un placard de celule cu hipercromazie nucleară şi aspect pătat al cromatinei. 59: Frotiu citologic. modificări celulare reactive asociate cu iradiere. În jurul său forme celulare variate având citoplasma intens vacuolizată şi nuclei cu modificări degenerative post-iradiative. Diagnostic Babeş-Papanicolaou clasa II-III. multinucleată. Diagnostic Babeş-Papanicolaou clasa II-III. În fig.Planşa 32 Fig. 59 se observă o celulă gigantă. Fig. cu citoplasma vacuolizată. Coloraţie Giemsa x obiectiv 20/0. rare polimorfonucleare.40. modificări celulare reactive asociate cu iradiere.40.

Planşa 32 Fig.60 .59 Fig.

În fig. Sunt prezente polimorfonucleare. Coloraţie Giemsa x obiectiv 20/0. . 62 se observă alături de nuclei denudaţi. măriţi prezintă modificări reactive degenerative iradierii. În fig. 62: Frotiu citologic. 61: Frotiu citologic. Diagnostic Babeş-Papanicolaou clasa II-III. modificări celulare reactive asociate cu iradiere.Planşa 33 Fig.40.40. celule cu citoplasmă vacuolizată. Diagnostic Babeş-Papanicolaou clasa II-III reactive mărime Nucleii asociate Fig. modificări celulare asociate cu iradiere. Coloraţie Giemsa x obiectiv 20/0. 61 se observă celule variate ca formă şi având citoplasma intens vacuolizată sau bazofilă. aglomerări de nuclei denudaţi suprapuşi dând aspectul unei celule multinucleate.

Planşa 33 Fig.62 .61 Fig.

celule cu forme bizare. modificări celulare reactive asociate cu iradiere. Coloraţie Giemsa x obiectiv 20/0. În fig. Se mai pot observa celule pavimentoase superficiale normale şi polimorfonucleare. 63 se observă celule cu forme bizare (fusiforme) cu citoplasmă prezentând vacuolizări şi aspect policromatic al acesteia. Sunt prezente polimorfonucleare. . 64: Frotiu citologic. Nucleii sunt măriţi şi hipercromi. cu modificări degenerative nucleare şi citoplasmatice. 63: Frotiu citologic. Diagnostic Babeş-Papanicolaou clasa II-III. Este prezentă binucleerea.40.Planşa 34 Fig.40. În fig. Diagnostic Babeş-Papanicolaou clasa II-III. Fig. 64 se observă aceleaşi modificări reactive celulare postiradiere. modificări celulare reactive asociate cu iradiere. Coloraţie Giemsa x obiectiv 20/0.

64 .63 Fig.Planşa 34 Fig.

vacuolizări intracitoplasmatice. Nuclei măriţi cu hipercromazie semnificativă. modificări celulare reactive asociate cu iradiere Coloraţie Giemsa x obiectiv 20/0. Diagnostic Babeş-Papanicolaou clasa II-III. .40. Sunt prezente polimorfonuclearele. cu aspect pătat al cromatinei. Acelaşi aspect postiradiere cu celule de forme şi mărimi diferite.40. Diagnostic Babeş-Papanicolaou clasa II-III. hipercromi. Fig. Numeroase polimorfonucleare. 66: Frotiu citologic. Se observă binucleerea. cu vacuolizări intracitoplasmatice împreună cu aspectul policromatic al citoplasmei. modificări celulare reactive asociate cu iradiere. nuclei măriţi.Planşa 35 Fig. 65: Frotiu citologic. Coloraţie Giemsa x obiectiv 20/0. Se poate observa un placard de celule cu forme bizare (cu prelungiri citoplasmatice) cu citoplasma intens bazofilă.

Planşa 35 Fig.66 .65 Fig.

bi. Diagnostic Babeş-Papanicolaou clasa II-III. binucleere. . Citoplasma poate fi intens bazofilă sau poate prezenta vacuolizări. Se poate observa un placard de celule modificate postiradiere. vacuolizări intranucleare. Diagnostic Babeş-Papanicolaou clasa II-III. hipercromazie. cu macrocarie.40. Coloraţie Giemsa x obiectiv 20/0.Planşa 36 Fig. aspect policromatic al citoplasmei. Coloraţie Giemsa x obiectiv 20/0. Numeroase polimorfinucleare. modificări celulare reactive asociate cu iradiere. hipercromi şi aspect pătat al cromatinei. Fig. 67: Frotiu citologic. 68: Frotiu citologic.şi multinucleate. Sunt prezente polimorfonucleare.40. Se pot observa celule cu forme bizare (cu prelungiri citoplasmatice). modificări celulare reactive asociate cu iradiere. cu nuclei măriţi.

Planşa 36 Fig.68 .67 Fig.

cu intensă bazofilie a citoplasmei şi nuclei modificaţi postiradiere. Diagnostic Babeş-Papanicolaou clasa II-III. Coloraţie Giemsa x obiectiv 20/0. modificări celulare reactive asociate cu iradiere. Diagnostic Babeş-Papanicolaou clasa II-III.40. Sunt prezente polimorfonucleare. Fig.40. Placard de celule cu prelungiri citoplasmatice. Central se poate observa un grup de celule variate ca formă şi mărime prezentând modificări degenerative postiradiere. Polimorfonucleare prezente.Planşa 37 Fig. 70: Frotiu citologic. . 69: Frotiu citologic. Coloraţie Giemsa x obiectiv 20/0. modificări celulare reactive asociate cu iradierea.

70 .69 Fig.Planşa 37 Fig.

. cromatina are o structură uşor neregulată. 71. Diagnostic Babeş-Papanicolaou clasa II-III. Nucleii numeroşi se suprapun sau se mulează unul pe altul. Pentru clarificarea diagnosticului cunoaşterea datelor clinice are o importanţă deosebită în aceste cazuri. Caracteristic infecţiei VHS este prezenţa celulelor gigantice multinucleate care rezultă din fuziunea celulelor pavimentoase. Coloraţie Papanicolaou x 1260. bolnava va fi îndrumată către ginecologie pentru precizarea diagnosticului şi a tratamentului. modificări celulare asociate cu virus Herpes simplex (VHS). Semnificaţie clinică: având în vedere posibilitatea confundării acestor celule cu celulele tumorale sau trofoblastice. 72: Frotiu citologic.Planşa 38 Fig.

Planşa 38 Fig.71 Fig.72 .

.simptorne deosebite din sfera genitală în antecedente dar mai ales în prezent: sângerări anormale pe cale vaginală. .antecedentele familiale de cancer ale coiului uterin. .antecedente de leziuni cervicale diagnosticate anterior. chlamydia.antecedentele personale obstetricale (numărul avorturilor. . au stabilit că o oncogenă este o genă capabilă să contribuie direct la conversia unei celule normale într-una tumorală. Anomalii ale celulelor epiteliale Factorii de risc şi elemente de diagnostic Factorii de risc cei mai implicaţi sunt: . legate de geneza cancerului. iar o proto-oncogenă este o genă celulară convertibilă în oncogenă. în general. Hamilton şi Knudson Jr. transmisă sexual.multitudinea partenerilor sexuali. . tratate sau nu.antecedente patologice: infecţii locale (trichomoniaze. cu tipuri oncogene de HPV în etiologia CIN şi a cancerelor invazine de col uterin.numărul mare de sarcini. leucoree şi caracterul acesteia. infecţii virale). Godwin. . Elemente de suspiciune: . Definirea oncogenelor este încă controversată.precocitatea debutului vieţii sexuale (sub 20 ani) . sarcinilor) . care se situează între 40-54 ani.nivelul socio-economic scăzut. prin mecanisme moleculare care includ 63 . durere pelvină.vârsta: există o vârstă de risc pentru cancerul colului uterin. .implicarea (asocierea) infecţiei cu HPV. Se conturează tot mai mult implicarea infecţiei virotice. şi al naşterilor în special.3. spontane sau la contact sexual. Oncogenele şi cancerul colului uterin Există două categorii largi de familii de gene: oncogenele şi antioncogenele. igienă sexuală defectuoasă . felul tratamentului.debutul vieţii sexuale.

S-a demonstrat cum cantitatea de ADN creşte progresiv în nucleul celular. Antioncogenele mai sunt numite şi "gene tumorale supresoare". Antioncogenele sunt un grup diferit de gene a căror expresie inhibă fenotipul canceros şi pot contracara efectele oncogenelor convenţionale. antrenând intrarea într-un ciclu proliferativ necontrolat. mutaţii secvenţiale. iar pe de altă parte antioncogenele. transducţii virale şi mutageneze inserţionale. Etapele care au ca rezultat apariţia clinică a unui cancer sunt multiple. translocaţii cromozomiale. amplificare genică. au demonstrat creşterea progresivă a conţinutului de ADN. 64 . Ele încep la nivelul genomului celular prin activarea oncogenelor. trecând apoi şi la distrugerea membranei bazale. în displazie. Prin urmare. Studii citogenetice pe materialul provenit de la paciente cu leziuni ale colului mergând de la displazie la cancer. Inactivarea genelor supresoare tumorale (antioncogenele) şi activarea sau mutaţiile unor oncogene specifice sunt presupuse a fi evenimetele centrale ale carcinogenezei. Etapa dinaintea acestei invazii este un precancer. implicând achiziţionarea şi acumularea a v a r i a t e alterări genetice. apariţia unei proliferări maligne rezultă din combinaţia mai multor alterări genetice. Dezvoltarea cancerului este un proces multistadial. fie o proteină anormală a cărei funcţie este modificată. afectând pe de o parte proto-oncogenele. cancer microinvaziv şi invaziv.Gena astfel modificată produce fie nivele fiziologice aberante ale unei proteine normale. urmează o fază de evoluţie precanceroasă. etapa după invazie este un cancer. care caracterizează invazia la nivelul epiteliului.

osoase). Poate fi prezentă şi în stadiile I şi II în localizările endocervicale în care masa tumorală obstruând canalul cervical produce piometrie urmată de colici uterine. durerea este produsă de invazia parametrelor cu interesarea plexului lombo-sacral şi este iradiată de-a lungul nervilor sciatici. Durerea în cancerul de col uterin este un simptom tardiv. Sângerările menstruale pot fi prelungite sau urmate de scurgeri serosanghinolente. devin permanente. simptomatologia este toarte polimorfă în raport cu prezenţa diferitelor metastaze (pulmonare. Pe măsură ce avansează. Orice bolnavă cu cancer de col care are mai mult de 2-3 micţiuni pe noapte (în lipsa unei cistite) trebuie suspectată de invazie vezicală. Durerea permanentă cu paroxisme colicative şi localizare lombară este consecinţa distensiei ureterale şi hidropionefrozei. Infiltratul tumoral din parametre stază limfatică şi venoasă. Bolnavele pot prezenta în formele avansate limfedem al membrelor inferioare sau tromboflebite. hepatice. dar mai ales în parametre. În formele generalizate. în afara semnelor generale de impregnaţie neoplazică. În formele avansate. Debutul poate fi marcat de prezenţa unor scurgeri rozate urât mirositoare. scurgerile serosanghinolente apoase sau purulente. urât mirositoare. Durerea mai poate fi consecinţa infecţiei tumorii şi difuziunii acesteia canaliculare. bolnavele prezintă mici sângerări prin vagin care apar la raportul sexual sau cu ocazia toaletelor vaginale. Invazia vezicii se însoţeşte de polakiurie mai ales nocturnă. peritoneale. 65 .Simptomatologie clinică Semnele subiective: În formele incipiente.

sistem Bethesda. Contururile nucleare pot prezenta uşoare neregularităţi. în care poate fi dificilă distingerea modificărilor reactive benigne de 66 . Modificările nucleare incluse în categoria ASCUS apar frecvent în prezenţa infecţiei cu HPV (human papillomavirus).3 x mărimea nucleului celulei pavimentoase intermediare normale. Mărirea nucleului este de 2 . Termenul ASCUS este limitat la acele cazuri în care modificările celulare depăşesc procesele benigne reactive dar care cantitativ sau calitativ sunt insuficiente pentru un diagnostic definitiv de leziune intraepitelială scuamoasă (SIL). prezentând o cavitate perinucleară. Uneori este necesar un tratament antiinflamator. distrofiile celulare carenţiale postmenopauzice pot creea dificultăţi în interpretarea anomaliilor celulare.în prezenţa infecţiei HPV Aspectele citopatologice ale HPV. Celulele care prezintă doar câteva caracteristici sugestive pentru efectele citopatologice HPV sunt incluse în categoria ASCUS. . Anomalii ale celulelor epiteliale pavimentoase Celule scuamoase atipice cu semnificaţie nedeterminată (ASCUS). în prezenţa unui dispozitiv de contracepţie intrauterin (IUCD). cu o uşoară creştere a raportului nucleo-citoplasmatic. poate fi prezentă hipercromozia dar cromatina rămâne distribuită fără granularitate.A. Pot fi remarcate variaţii în forma şi mărimea nucleului cât şi binucleearea. bine definite. regenerarea.a doua situaţie cuprinde o varietate de condiţii. caracterizate prin imagini clare. polip cervical şi în atrofie. Inflamaţia. sunt clasificate LSIL (sau displazia uşoară) . 5 . hormonal. asociată cu alterările nucleare caracteristice. Sunt 2 situaţii în care termenul ASCUS se utilizează: . înainte de repetarea frotiului. procesului inflamator.

Planşa 39 Fig. cunoscându-se implicarea infecţiei virotice cu tipuri oncogene de HPV în etiologia CIN şi a cancerelor invazive de col uterin. 7 5 : Frotiu citologic . Coloraţie Papanicolaou x 1260. Această celulă este de talia celulei pavimentoase intermediare sau superficiale. Semnificaţie clinică: prezenţa celulei koilocyte reprezintă expresia morfologică a lezării cu HPV. hipercromatic. bolnava va fi îndrumată către ginecolog şi ţinută sub observaţie. înconjurat de o cavitate citoplasmatică largă şi neregulată (balonare citoplasmatică cu un halou clar perinuclear).modificări celulare asociate infecţiei cu Papiloma virus (HPV). Diagnostic Babeş-Papanicolaou clasa III. 74. . cu nucleu voluminos. Cromatina este aglutinată cu marginea periferică. 73.

74 Fig.75 .Planşa 39 Fig.73 Fig.

Sunt prezente plimorfonucleare. Fig. mucus. 77 se pot observa celule pavimentoase profunde cu macrocarie. Uneori este necesar un tratament (antiinflamator.II-III.Planşa 40 Fig. Repetarea testului după tratamentul antiinflamator este recomandabilă.celule atipice cu semnificaţie nedeterminată (ASCUS). Prezenţa în număr mare a polimorfonuclearelor (inflamaţie intensă). 77: Frotiu citologic . . Citoplasma acestor celule este bazofilă cu uşoare vacuolizări. atrofia. inflamaţia. pot crea dificultăţi în interpretarea anomaliilor celulare. Diagnostic Babeş-Papanicolaou clasa II-III. fie o leziune potenţială care nu poate fi clasificată fără echivoc. hipereromazie semnificativă alături de citoplasmă intens bazofilă sau cu vacuolizări şi halou perinuclear. celule atipice cu semnificaţie nedeterminată (ASCUS). regenerarea. Coloraţie Giemsa x obiectiv 20/0. Semnificaţie clinică: modificările celulare din categoria ASCUS pot reflecta fie o modificare benignă exacerbată. În fig. hipercromazie şi neregularităţi în distribuţia cromatinei ce depăşesc modificările reactive benigne. estrogenic) înainte de repetarea frotiului. 76: Frotiu citologic. 76 se pot observa celule cu modificări încadrate ASCUS prezentând mărire nucleară. Diagnostic Babeş-Papanicolaou clasa. ne face să avem o atitudine rezervată în aprecierea diagnosticului.40. În fig. Coloraţie Giemsa x 20/0.40.

77 .Planşa 40 Fig.76 Fig.

78: Frotiu citologic. Aceste modificări depăşesc pe cele reactive benigne. celule atipice cu semnificaţie nedeterminată (ASCUS).40. Coloraţie Giemsa x obiectiv 20/0. . Sunt prezente polimorfonucleare cu fenomene degenerative. 79: Frotiu citologic. Fig. hipercromazie şi contur nuclear uşor neregulat. 79 se pot observa celule de metaplazie pavimentoasă cu uşoară macrocarie. Citoplasma este intens bazofilă. mucus. Sunt prezente polimorfonucleare. Aceste celule sunt încadrate în categoria ASCUS. Citoplasma intens bazofilă are vacuolizări. În fig.40.Planşa 41 Fig. hipercromazie semnificativă cu uşoare neregularităţi în conturul nuclear. celule atipice cu semnificaţie nedeterminată (ASCUS). 78 se pot observa celule cu modificări clasificate ASCUS caracterizate prin macrocarie. Diagnostic Babeş-Papanicolaou clasa II-III. Coloraţie Giemsa x obiectiv 20/0. mucus. În fig. Diagnostic Babeş-Papanicolaou clasa II-III.

Planşa 41 Fig.79 .78 Fig.

Citoplasmă prezintă uşoare vacuolizări. Sunt prezente numeroase polimorfonucleare. Coloraţie Giemsa x obiectiv 20/0. 80: Frotiu citologic.Planşa 42 Fig. Coloraţie Giemsa x obiectiv 20/0. Discariozele de tip superficial şi intermediar se întâlnesc frecvent în displaziile benigne. discarioză moderată ( SIL de grad înalt = leziune intraepitelială scuamoasă). Diagnostic Babeş-Papanicolaou clasa II-III. conturul nuclear este neuniform. celule atipice cu semnificaţie nedeterminată (ASCUS). Frotiurile care conţin numai celule discariotice se încadrează în tipul III după clasificarea Babeş-Papanicolaou. 81: Frotiu citologic. Semnificaţie clinică: celule discariotice apar în frotiurile vaginale ale femeilor cu leziuni displazice. În fig. 80 se pot observa celule de metaplazie pavimentoasă ce arată modificări de tip ASCUS cu macrocarie. Fig. Nucleii sunt măriţi de volum. 81 se observă un placard de celule pavimentoase de tip intermediar cu discarioză moderată.40. cu o distribuţie neregulată a cromatinei. . hipercromazie şi neregularităţi în distribuţia cromatinei care depăşesc modificările reparatorii tipice. hipercromi. Citoplasma are aspect normal.40. considerându-se suspecte. Diagnostic Babeş-Papanicolaou clasa III. În fig. unele din ele cu modificări degenerative. Atenţie! Cazurile cu citologie suspectă vor fi comunicate medicului oncolog pentru elucidarea diagnosticului.

81 .Planşa 42 Fig.80 Fig.

Celulele arată o creştere a raportului nucleo-citopasmatic. care depăşesc modificările reparatorii tipice. macrocarie şi neregularităţi în distribuţia cromatinei. hipercromazie uşoară. planşa 41. Celulele metaplazice arată modificări clasificate ASCUS când există o creştere în raportul nucleocitoplasmatic. modificările atipice rezultând dintr-o leziune precanceroasă semnificativă vor persista şi vor fi detectate cu mai multă uşurinţă într-un mediu de celule mature. de scurtă durată urmată de repetarea testului poate fi de folos în stabilirea diagnosticului. Neoplazia intraepitelială cervicală (CIN) Sunt modificări epiteliale atipice de diferite intensităţi produse de stimuli oncogeni. 80) Atenţie! Cazurile cu citologie suspectă vor fi comunicate medicului oncolog pentru elucidarea diagnosticului. neregularităţi în conturul nuclear şi distribuţia cromatinei. (planşa 40. 79. fig. mărirea nucleului şi hipocromazie semnificativă. 77. Atrofia poate arăta ocazional modificări de tip ASCUS. fig. fig. planşa 42. constituind etape intermediare în 67 . În aceste cazuri o terapie cu estrogeni. 78. celulele singulare sau ciorchinii tridimensionali ce demonstrează o creştere a mărimii nucleare sau cromazie ar trebui clasificate ASCUS sau SIL în funcţie de severitatea anormalităţilor nucleare. 76. Diagnostic diferenţial ASCUS-SIL Oricum. Modificările benigne produse de atrofie vor fi înlăturate după stimulare estrogenică.gradul înalt al displaziei (HSIL) sau ocazional chiar de cancerul invaziv.

termeni utilizaţi într-o clasificare anterioară. Displazia (termen introdus de Reagan în 1954) a fost definită ca ansamblul modificărilor epiteliului stratificat pavimentos al colului. Anomaliile celulare sunt mai discrete în displaziile uşoare şi moderate şi mai intense în displaziile severe şi carcinomul "in situ" (CIS). mitoze atipice şi pierderea polarităţii celulare. Displaziei îi sunt definite 3 grade de gravitate crescând de la 1 la 3 (uşoară. O displazie indiferent de grad chiar şi cea mai simplă poate constitui precursorul direct al unui carcinom invaziv. ce nu ating însă gradul citomorfologic al carcinomului "in situ" (CIS). Displazia severă sau CIN 3 cuprinde inhibiţia maturaţiei până la straturile superficiale unde poate fi prezentă o maturaţie de obicei incompletă. Displazia moderată sau CIN 2 se caracterizează prin prezenţa celulelor atipice cu nuclei pleiomorfici la peste 1/2 din grosimea epiteliului cervical. Clasificarea CIN (propusă de Richart 1975) se referă la un spectru de modificări epiteliale cervicale preneoplazice ce corespund displaziei şi carcinomului in situ (CIS). însă cu conservarea maturaţiei şi polarităţii celulelor în straturile superficiale. Displazia uşoară sau CIN 1 se caracterizează printr-o hiperplazie a stratului bazal cuprinzând 1/3 din grosimea epiteliului. Noile clasificări înglobează în CIN 3 alături de displazie severă şi carcinomul "in situ"(CIS). 68 . moderată şi severă). Restul epiteliului cervical are caracterele atipiei canceroase cu pleiomorfism intens.transformarea epiteliului normal exo. caracterizat prin anomalii de structură epitelială şi atipii celulare.sau endocervical în epiteliu canceros. cu mitoze frecvente şi pleiomorfism celular dar mai ales nuclear însă cu păstrarea maturaţiei în straturile superficiale.

Este o leziune caracteristică prin prezenţa atipiilor maligne pe toată grosimea epiteliului cervical dar fără străpungerea bazalei acestuia. Se întâlnesc pe toată grosimea epiteliului mitoze tipice dar mai ales atipice. Atipiile nucleare constituie cel mai important element de diagnostic al celulei neoplazice. aspecte bizare. Inhibiţia maturaţ iei Celulele epiteliale de tip imatur bazal ocupă peste 1/3 din toată grosimea epiteliului cervical. Se întâlnesc variaţii de dimensiuni celulare. 3. Creşterea proliferării. mai ales anormale. TIS sau stadiul 0) sau CIN Modificăriie histopatologice caracteristice CIN: 1. iar pe de altă parte. 2. Carcinomul "in situ" (CIS. traumatisme. Pleiomorfismul celular. 3. Modificarea este însă necaracteristică fiind prezentă şi în inflamaţii. Acestea cuprind: creşterea în volum. înmuguriri. refaceri. La epiteliul normal sunt prezente mitoze tipice numai în straturile bazale. În CIS dispare complet stratificarea normală a epiteliului şi polaritatea celulară. 4. de regulă. se întâlnesc în toată grosimea epiteliului cervical. maturizarea poate fi prezentă şi în ţesutul canceros (formarea de perle keratozice. celulele atipice şi mitozele. carcinomul "in situ" se poate dezvolta fie din celulele bazale ale epiteliului pavimentos al exocervixului. carcinoame cu celule mari). fie din celulele de rezervă a căror hiperplazie intervine în apariţia epiteliului anormal displazic. Histogenetic. 69 . de la nivelul jonctiunii pavimentoso-cilindrice. Pierderea polarităţii celulare. leziunea se poate întinde integrând endocervixul şi porţiunea vaginală. Începând. Leziunea poate apare la orice vârstă. modificări numerice nucleolare. frecvenţa maximă aflându-se între 25-35 ani. formă şi colorabilitate mai ales modificări nucleare.

de cea normală sau de cea cu modificări necanceroase. Modificări celulare .creşterea volumului celular sau micşorarea sa.hipercromazia nucleară prin creşterea conţinutului de ADN. înmugurire. . B. .anomalii de nucleară: alungire.creşterea numerică sau mărirea nucleolilor. . lobulare.modificări degenerative şi necrotice asociate. Modificări de interrelaţie celulară. . aceştia fiind anormali în toate gradele de CIN.aspecte celulare multinucleate. În formele cele mai severe dispare complet arhitectonica epitelială.mărirea anormală a nucleilor cu modificarea raportului (creşterea) nucleo-citoplasmatic. 70 . forme bizare.modificări ale caracterelor tinctoriale citoplasmatice mai ales a bazofiliei prin creşterea ARN. aspecte monstruoase. cele mai importante fiind modificările nucleare. Modificări nucleare . . A. Un ansamblu de caractere diferenţiază celula atipică malignă. Modificările celulare din frotiuri sunt paralele cu cele din ţesuturile afectate. .modificări de formă celulară: alungire.Se observă orientarea variabilă a celulelor în raport cu membrana bazală. dar şi a eozinofiliei în forme diferenţiate. Evidenţierea citologică a malignităţii apare în primul rând la nivelul nucleilor. dispariţia contururilor celulare cu aspectul de "nuclei denşi liberi". C. Creşterea numerică a mitozelor mai ales a celor anormale D. .

71 . Mărirea nucleară este egală cu de cel puţin 3 ori aria nucleului intermediar normal. LSIL include modificările celulare produse de HPV şi displazia uşoară sau CIN 1. Leziunea intraepitelială scuamoasă (SIL) În 1988 la Bethesda. pierderea polarităţii celulelor descuamate în grupuri.HSIL (high-grade SIL) sau leziune intraepitelială scuamoasă de grad înalt. în placarde sau agregate cu aspect sinciţial. Celulele prezintă margini celulare distincte şi apar de obicei în placarde sau izolate. planşa 44. 85) HSIL cuprinde displazia moderată. Celulele apar de obicei izolate. fig. SIL are 2 grade: . (planşa 43. în mod obişnuit clasificate drept displazie. hipercromazie şi polimorfism nuclear. 82. care propune termenul de leziune intraepitelială scuamoasă (SIL). 83. Se constată moderată anizocarie. carcinom "in situ" şi CIN. SIL cuprinde un spectru de anormalităţi epiteliale cervicale neinvazive.LSIL (low-grade SIL) sau leziune intraepitelială scuamoasă de grad scăzut şi .Placarde celulare neregulate cu anomaliile menţionate. Anormalităţile nucleare sunt în general limitate de celulele cu citoplasma de tip matur sau superficială. Cromatina rămâne uniform distribuită alternativ poate apărea degenerată sau pătată. s-a eliberat o nouă terminologie diagnostică (sistem Bethesda). este frecventă bi. displazia severă şi carcinomul "in situ" sau CIN 2 şi CIN 3.sau multinucleerea. fig. Membranele nucleare prezintă uşoare neregularităţi. rezultând o creştere a raportului nucleocitoplasmatic. lipsa membranelor celulare cu "nuclei goi".

fig. fig. fig. 87. LSIL implică. 81. Celulele unui HSIL au un tip de citoplasmă mai imatur. mărimea celulei în HSIL este mai mică faţă de LSIL. Mărirea nucleară este apropiată celei din LSIL dar aria citoplasmatică este scăzută. planşa 45. fig. nuclei hipercromatici cu cromatină dispusă în grămezi grosolane şi mari. Diagnostic diferenţial LSIL-HSIL. 89. cu margini celulare poligonale bine definite. 90) Terminologia diagnostică propusă în diferitele clasificări ale leziunilor preneoplazice 72 . 88. 86. celule scuamoase cu citoplasmă matură.Anormalităţile nucleare se întâlnesc predominant în celule pavimentoase cu citoplasma metaplazică "imatură". planşa 46. cu margini celulare rotunjite. dantelată. Conturui nucleului poate fi neregulat. (planşa 42. Nucleolii sunt absenţi. în mod obişnuit. Majoritatea HSIL sunt caracterizate prin celule cu un raport nucleo-citoplasmatic crescut pe seama reducerii citoplasmei. 84. fig. planşa 44. poate ajuta în stabilirea gradului scăzut sau înalt al SIL. difuză sau densă. Aspectul citoplasmei. planşa 47. În general. intermediară sau de tip superficial. dantelat şi subţire sau dens / metaplazic.

Ea constă în posibilitatea evoluţiei progresive a lziunilor displazice. carcinomul "in situ" şi carcinomul invaziv există o relaţie incontestabilă. Orice displazie. Carcinomul incipient al cervixului este un proces de dezvoltare lentă. Între displazii. până la constituirea carcinomului "in situ" şi transformarea acestuia în carcinom invaziv. Perioada de timp necesară evoluţiei de la forme mai uşoare la forme mai severe este apreciată la 1-4 ani. indiferent de grad. poate constitui precursorul direct al unui carcinom invaziv. iar cea a evoluţiei de la forme agravate la carcinom "in situ" la 73 .Dinamica evolutivă a leziunilor intraepiteliale cervicale (SIL) Evoluţia este reversibilă până la CIN 3 şi ireversibilă de la carcinom "in situ" (CIS) la carcinom invaziv (CI).

. înconjurat de o citoplasmă normală. Celulele discariotice apar în frotiurile vaginale ale femeilor cu leziuni displazice. Citoplasma este de tip matur. Se pot observa nuclei măriţi având o structură cromatiniană fină. bolnava va fi îndrumată către cabinetul de ginecologie specializat în patologia colului uterin. Câteva celule au nucleii măriţi. 82 se observă un placard de celule pavimentoase intermediare şi superficiale.40. În fig. prezentând un potenţial evolutiv de agravare. Diagnostic Babeş-Papanicolaou clasa II-III. discarioză uşoară ( SIL de grad scăzut).40.Planşa 43 Fig. În fig. celulele prezintă margini celulare distincte. 83 se observă un placard de celule pavimentoase intermediar. discarioză uşoară ( S I L de grad scăzut): Coloraţie Giemsa x obiectiv 20/0. 83: Frotiu citologic. Fig. Diagnostic Babeş-Papanicolaou clasa II-III. 82: Frotiu citologic. "imatur". Coloraţie Giemsa x obiectiv 20/0. Membranele nucleare prezintă uşoare neregularităţi. cu structura cromatinei fină. Semnificaţie clinică: celula discariotică este celula care conţine un nucleu anormal. cu câteva granule mai mari. Displaziile cervicale. Discarioza este un termen general utilizat pentru descrierea anomaliilor nucleare mai importante celor asociate cu inflamaţia.

82 Fig.83 .Planşa 43 Fig.

. celule pavimentoase în limite normale. 85 se observă două celule discariotice cu nucleu mărit rezultând creşterea raportului nucleo-citoplasmatic.40. discarioză uşoară (SIL de grad scăzut). Fig. structură cromatiniană fină cu câteva granule mai mari.40. Celulele prezintă margini celulare distincte. discarioză moderată (SIL de grad înalt). Aspectul citoplasmei este matur. 84: Frotiu citologic. Coloraţie Giemsa x obiectiv 20/0.Planşa 44 Fig. 84 se observă celule discariotice caracterizate prin: nucleu mărit de volum rezultând o creştere uşoară a raportului nucleo-citoplasmatic. Sunt prezente şi celule pavimentoase cu aspect normal. Sunt prezente alături de celule discariotice. Diagnostic Babeş-Papanicolaou clasa II-III. uşoară hipercromazie dar cu o distribuţie uniformă a cromatinei. Coloraţie Giemsa x obiectiv 20/0. În fig. Diagnostic Babeş-Papanicolaou clasa III. În fig. 85: Frotiu citologic.

85 .84 Fig.Planşa 44 Fig.

86: Frotiu citologic.40. 86 se observă celule prezentând modificări nucleare de tipul discariozei grave: hipercromazie. creşterea volumului nuclear cu creşterea raportului nucleo-citoplasmatic.40. Coloraţie Giemsa x obiectiv 20/0. structură cromatiniană grosolană. Diagnostic Babeş-Papanicolaou clasa III-IV. Cazul va fi comunicat imediat medicului oncolog. iar aria citoplasmatică este scăzută. discarioză severă (SIL de grad înalt). 87: Frotiu citologic. Diagnostic Babeş-Papanicolaou clasa III-IV. Se mai pot observa polimorfonucleare. . Conturul nucleului este neregulat. Coloraţie Giemsa x obiectiv 20/0. Mai sunt prezente celule pavimentoase cu aspect normal. nuclei hipercromatici cu cromatina dispusă grosolan. raport nucleo-citoplasmatic crescut. iar bolnava va fi îndrumată către cabinetul de ginecologie specializat în patologia colului uterin pentru precizarea diagnosticului şi tratament adecvat. Fig. Aria citoplasmatică este redusă. În fig. Semnificaţie clinică: aceste tipuri de celule pot corespude unei displazii severe sau unui carcinom in situ.Planşa 45 Fig. discarioză severă (SIL de grad înalt). Sunt prezente celule cu modificări nucleare de tipul discariozei severe: macrocarie. celule pavimentoase cu aspect normal.

86 Fig.87 .Planşa 45 Fig.

89: Frotiu citologic. Se pot observa şi celule pavimentoase de tip superficial cu aspect normal. Alături de aceste celule se găsesc celule pavimentoase cu aspect normal şi celule pavimentoase cu uşoară macrocarie. Structura cromatinei este neuniformă. discarioză severă (SIL de grad înalt). . Diagnostic Babeş-Papanicolaou clasa III-IV. Este evident un nucleu liber atipic. În fig. hipercromi. Hematii prezente. Coloraţie Giemsa x obiectiv 20/0. 89 se observă celule prezentând modificări nucleare de tipul discariozei grave. raport nucleo-citoplasmatic crescut pe seama reducerii citoplasmei care are un aspect difuz. În fig. 88 se observă celule şi nuclei liberi cu discarioză: macrocarie. Hematii prezente. iar aria citoplasmatică este redusă. hipercromazie.40. 88: Frotiu citologic. Aspectul citoplasmei celulelor discariotice este difuz. caracterizate prin: macrocarie. dantelat. cu aspect bizar (de înmugurire). Sunt prezenţi nuclei atipici denudaţi. discarioză moderată spre severă: (SIL de grad înalt). Fig.40. contur nuclear neregulat. dantelat. Coloraţie Giemsa x obiectiv 20/0.Planşa 46 Fig. cu cromatină grosolană şi având forme variate. Diagnostic Babeş-Papanicolaou clasa III. grosolană. hipercromazie.

Planşa 46 Fig.89 .88 Fig.

Coloraţie Giemsa x obiectiv 20/0. 91 se observă un placard prezentând modificări nucleare de tipul discariozei severe cu structura cromatinei grosolană. 90 se observă celule prezentând modificări nucleare de tip discariotic cu macrocarie. Fig. . Diagnostic Babeş-Papanicolaou clasa III. În fig. 91: Frotiu citologic.40. Diagnostic Babeş-Papanicolaou clasa IV.40. hipercromazie. Se pot observa şi celule pavimentoase cu aspect normal. cealaltă multinucleată. dispoziţie neregulate ale cromatinei. 90: Frotiu citologic. caracteristica nucleilor tumorali. Celulele pot proveni dintr-o displazie severă sau dintr-un carcinom in-situ. Se pot observa 2 celule discariotice. una binucleată. Coloraţie Giemsa x obiectiv 20/0. discarioză moderată spre severă: (SIL de grad înalt). În fig. macrocarie şi hipercromazie.Planşa 47 Fig. celule tumorale maligne.

Planşa 47 Fig.91 .90 Fig.

Intervalul de timp în care se produce transformarea oscilează între 1-20 de ani. care constituie punctul de acces la spaţiile vasculare limfatice.1-6 ani. Celulele tumorale invadează iniţial stroma cervicală. După invazia spaţiului vascular apare un risc clar pentru extinderea tumorii dincolo de colul uterin. 74 . Incidenţa transformării carcinomului "in situ" în carcinom invaziv este cuprinsă între 20% şi 100%.

rninimă.Carcinom preinvaziv. intraepitelial (CIS) . Profunzimea invaziei stromale.Stadiul I . Carcinomul invaziv clinic de col uterin (Macrocarcinomul clinic cervical) Clasificarea stadială a carcinomului de col uterin: . diagnosticat numai prin examen microscopic. cu subdiviziunile: > Stadiul I A . diagnosticul este în esenţă histologic. TIS) şi carcinomul cervical invaziv. se observă proiecţii ascuţite sau rotunjite care întrerup continuitatea membranei bazale şi pătrund în stroma imediat subepitelială. măsurată de la baza epiteliului sau suprafaţa glandei de unde îşi are originea carcinomul trebuie să fie sub 5 mm şi extinderea în suprafaţă nu trebuie să depăşească 7 mm. Această formă este caracterizată prin străpungerea limitată a membranei bazale şi extinderea mică în suprafaţă şi profunzime. In stadiul I A2 (microcarcinom) se observă o infiltraţie circumcisă sau în reţea a stromei sub epiteliul canceros. izolată sau în conexiune cu acestea.Carcinomul invaziv incipient (stadiul I A) este carcinomul cu invazie superficială minimă între carcinomul "in situ" (CIS. 75 . Alteori se observă aspecte de coloane "în corn de cerb" extinse în stromă de la epiteliul de suprafaţă canceros.Carcinom invaziv. limitat la colul uterin.Carcinom preclinic de col. Carcinomul de col uterin I A este un carcinom preclinic. > I A1: invazie stromală microscopic evidentă. forma cu invazie stromală minimă. > I A 2 : invazie microscopică ce poate fi măsurată: profunzimea invaziei nu depăşeşte 5mm şi extinderea orizontală sub 7 mm.Stadiul 0 . În stadiul I A1.

2. sângerând.Carcinom invaziv clinic limitat la col. Tumora este dură. fiind înlocuit de un crater adânc.Stadiul III . care poate să umple întreg vaginul. Forme anatomo.Carcinomul s-a extins spre vagin dar fără să atingă 1/3 inferioară sau invadează perarnetrele dar nu atinge peretele pelvian.Stadiul IV . de obicei periorificial.Carcinomul de col s-a extins până la peretele osos pelvian. 1. .clinice. > Stadiul II B . Forma exofitică. iar pentru invazia parametrelor prin tact rectal.Carcinomul a invadat vezica sau rectul inclusiv mucoasa acestora.Carcinomul invadează vaginul până deasupra 1/3 inferioare. > Stadiul IV B .Carcinomul cervical s-a extins în vagin până în 1/3 infenoară sau în parametre până la peretele pelvian. Stabilirea formelor anatomo-clinice se face prin examenul cu valvele vaginale sau cu speculum şi prin tact vaginal. > Stadiul III A . > Stadiul III B . Se prezintă ca o ulceraţie de dimensiuni variabile. vegetantă.Stadiul II .Carcinomul invadează parametrele fără a atinge peretele osos pelvian. colul este complet dispărut. acoperit de masă necrotică şi care ocupă toată 76 . > Stadiul IIA . de la dimensiuni reduse până la aspect conopidiform. dur. În formele avansate.> Stadiul IB . Colul prezintă o formaţiune exofitică. . uneori restrânsă numai pe o suprafaţă mică a exocolului. uneori cu depozite necrotice şi sângerează cu uşurinţă la atingere. Forma ulcerativă.Carcinomul a invadat vezica sau rectul inclusiv mucoasa acestora sau s-a extins dincolo de micul bazin. .Carcinomul s-a extins în afara micului bazin.Carcinomul de col s-a extins până în 1/3 inferioară a vaginului. > Stadiul IV A .

Colul apare mărit în volum. primele două fiind mai frecvente. Structura microscopică. 77 . 1. dur. În formele intens Se dezvoltă din epiteliul pavimentos exocervical sau prin metaplazia celulelor de rezervă şi reprezintă 95% din toate metaplaziile cervicale. sub formă de benzi. Carcinomul epidermoid. Carcinomul adenoepidermoid este o formă mixtă. Distribuţia pe grupe de vârstă relevă o incidenţă foarte mică a acestei localizări neoplazice înainte de 20 ani. 90% din carcinoame debutează la nivelul joncţiunii pavimentoso-cilindrice. de anarhie structurală. Au fost descrise 4 tipuri de carcinoame cervicale. 3. Forma infiltrativă.porţiunea superioară a vaginului. 4. conţine insule de adenocarcinom alături de elemente de carcinom epidermoid şi cu malignitate mare. Aspectul general este de dezordine. Adenocarcinomul cervical Se dezvoltă din epiteliul cilindric endocervical sau glandular şi reprezintă doar 4-6 % din toate carcinoamele cervicale. Carcinomul cu celule clare a apărut pe col şi vagin. Vârsta medie a depistării este de 45 ani. în forma de butoiaş. Carcinomul epidermoid 2. Tipul arhitectural este caracterizat prin faptul că epiteliul malign a străpuns membrana bazală şi a pătruns adânc în stroma colului. Este mai frecventă in cazurile de carcinom endocervical. ca un adevărat val epidemic la tinere (16-22 ani) a căror mame au folosi estrogeni sintetice nesteroizi (Dietilstilbestrol) în sarcină. Prin canalul cervical deseori predomină masa tumorală sau se scurge sânge. forma preinvazivă se întinde pe un interval de timp de până la 7-10 ani. lemnos. Există şi forme mixte ulcerovegetante. 3.

Hipercromatoza este consecinţa creşterii masei nucleare. Adesea în stromă.maligne. sărăcăcioasă. ovali. Citoplasma este insuficientă. hiperplazia celulelor de rezervă sau neoplazia glandulară. cu multe aspecte bizare incluzând celule cu aspect de fibră şi mormoloc. Cromatina prezintă o granulaţie grosolană cu o distribuţie neregulată. cromatina prezintă o distribuţie clar neregulată incluzând o cromatină grosolană şi o paracromatină clară. Nucleii sunt hipercromi. Sunt prezenţi macronucleoli proeminenţi. 78 . Caracteristic este formarea perlelor epiteliale keratozice. Se observă mitoze tipice dar mai ales atipice. Celulele mici ale acestui tip de carcinom pot fi confundate cu celulele endometriale. se observă invazia capilarelor limfatice cu grupe de celule tumorale şi uneori şi a venelor. rotunzi sau neregulaţi şi cromatina cu granulaţie grosolană. celulele endocervicale reactive. există inegalităţi mari între dimensiunile celulelor şi mai ales a nucleilor.intermediar. Stroma din jur arată o infiltraţie cu celule rotunde şi leucocite PMN şi apare deseori dezgolită de învelişul epitelial malign prin necroză ulcerativă. cu nuclei voluminoşi care conţin nucleoli multipli. Se constată o variaţie marcată în mărimea şi forma celulelor. Carcinomul matur sau cu celule mari sau spinocelular sau keratinizat Celulele sunt mari. semne de agresivitate mare tumorală.matur . După gradul de diferenţiere. carcinoamele epidermoide (pavimentoase) au fost clasificate în: . Carcinomul nediferenţiat sau bazocelular sau cu celule mici Se caracterizează printr-o îngrămădire compactă de nuclei atipici fără limite celulare. celulele sunt imature şi nediferenţiate.imatur .

fig. 103) B. Se prezintă ca o formaţiune papilomatoasă ce se ulcerează frecvent şi zonele ulcerate sunt acoperite cu mase necrotice. Anomalii ale celulelor epiteliale glandulare Adenocarcinomul endocervical Este obişnuit localizat în canalul cervical dar poate să se localizeze şi pe exocervix şi se întâlneşte la toate vârstele. fig. planşa 52. Lipseşte formarea de perle keratozice. neoplazice apar în straturi. Ceiuieie endocervicaie atipice. 100. planşa 48. Adenocarcinomul endocervical interesează atât epiteliul cilindric de suprafaţă cât şi cel glandular. fig. În formele dispuse în straturi. reducerii citoplasmei şi marginilor celulare imprecis definite. planşa 53. planşa 49. 79 . (planşa 47. Majoritatea adenocarcinoamelor cervicale invazive sunt precedate de leziuni precursoare denumite AIS (adenocarcinoame "in situ"). fără punţi intercelulare şi cu limite neprecise şi forme asemănătoare cu cele din carcinomul cu celule mici. fig. 102. necesitând adesea evaluări histologice. 93. 92. fig. reţeaua în formă de fagure se pierde datorită creşterii raportului nucleo-citoplasmatic. Forma intermediară (carcinomul cu celule mari şi mici) Conţine aspecte asociate de celule mari cu citoplasmă acidofilă şi nuclei voluminoşi şi atipici. 97.Diferenţierea se face pe baza structurii cromatinei nucleare care în celulele tumorale are un aspect caracteristic. planşa 51. planşa 50. fig. 98. 101. Există o suprapunere morfologică considerabilă a carcinoamelor "in situ" (AIS) cu adenocarcinomul invaziv. 96. fâşii şi rozete cu suprapunere şi aglomerare nucleară. Practic deosebirea între cele două categorii nu este posibilă pe frotiul cervical. 99. 91. 95. % 94.

Planşa 48 Fig. Citoplasma bazofilă este redusă cantitativ. celule tumorale maligne Coloraţie Giemsa x obiectiv 20/0. hematii. Coloraţie Giemsa x obiectiv 20/0. Sunt prezente numeroase polimorfonucleare. au contur neregulat cu diferite grade de hipercromazie. 93 se observă un placard de celule tumorale cu diferenţiere moderată. structura cromatiniană este grosolană cu grunji mari inegal repartizaţi. În fig. Sunt prezente polimorfonucleare. 93: Frotiu citologic. cromatina grosolană tipică nucleilor tumorali. iar forma şi mărimea celulelor prezintă variaţii. Nucleii de mărimi variate prezintă hipercromazie. placard de celule tumorale moderat diferenţiate. . 92: Frotiu citologic. hematii. cu zone de diferenţiere pavimentoasă. 92 se observă placarde de celule tumorale maligne prezentând caracteristicile: nucleii de mărimi diferite.40.40. Diagnostic Babeş-Papanicolaou clasa IV. Raportul nucleo-citoplasmatic este crescut. Celulele prezintă variaţii în formă şi mărime şi pot proveni dintr-un carcinom in-situ. contur nuclear neregulat. Citoplasma bazofilă este redusă şi nu prezintă un contur definit. Diagnostic Babeş-Papanicolaou clasa IV. Fig. Aceste celule ar putea proveni dintr-un carcinom nediferenţiat. În fig.

Planşa 48 Fig.92 Fig.93 .

hematii. Coloraţie Giemsa x obiectiv 20/0. Se observă o celulă pavimentoasă multinucleată cu modificări maligne. În fig.40. Este evidentă o oarecare suprapunere nucleară a celulelor. Diagnostic Babeş-Papanicolaou clasa IV.40. 94: Frotiu citologic. Diagnostic Babeş-Papanicolaou clasa IV.Planşa 49 Fig. Coloraţie Giemsa x obiectiv 20/0. Aceste celule au caractere nucleare şi citoplasmatice tipice celulelor maligne (discarioză severă cu structură cromatiniană grosolană) şi sunt nediferenţiate deoarece morfologia lor nu ne permite precizarea epiteliului de origine. . 95: Frotiu citologic. 95 se observă un placard de celule tumorale cu caracteristici nucleare şi citoplasmatice specifice modificărilor maligne. celule maligne nediferenţiate. celule maligne nediferenţiate. Fig. 94 se observă un placard de celule tumorale maligne nediferenţiate. Sunt prezente polimorfonucleare. În fig.

Planşa 49 Fig.95 .94 Fig.

În fig. Forma celulei este mult alungită şi subţire.40. dispusă la ambele capete ale nucleului şi prezintă o culoare cenuşiualbăstruie. 97: Frotiu citologic. de formă alungită.Planşa 50 Fig. . Atenţie! Cazul va fi comunicat imediat medicului oncolog. Diagnostic Babeş-Papanicolaou clasa IV. Citoplasma este mult alungită. Coloraţie Giemsa x obiectiv 20/0. 96 se observă un placard de celule tumorale maligne diferenţiate fusiform cu caracteristicile: nucleul este hipercrom. celule maligne cu diferenţiere fusiformă. prezintă structură cromatiniană caracteristică celulei tumorale. Fig. În fig.40. celule maligne cu diferenţiere fusiformă. situat de obicei central. Celula diferenţiată fusiformă este indiciul pentru originea pavimentoasă a procesului tumoral. Coloraţie Giemsa x obiectiv 20/0. Diagnostic Babeş-Papanicolaou clasa IV. 96: Frotiu citologic. alături de celule tumorale maligne moderat diferenţiate. 97 se observă celule tumorale maligne diferenţiate fusiform cu caracteristicile de mai sus. cu contur neregulat.

96 Fig.97 .Planşa 50 Fig.

În fig. celule maligne cu diferenţiere fusiformă. Coloraţie Giemsa x obiectiv 20/0. . 98: Frotiu citologic.40.40.Planşa 51 Fig. Diagnostic Babeş-Papanicolaou clasa IV. Coloraţie Giemsa x obiectiv 20/0. 98 se observă celule tumorale maligne diferenţiate fusiform alături de un placard de celule tumorale maligne nediferenţiate. celule maligne cu diferenţiere fusiformă. 99: Frotiu citologic. Diagnostic Babeş-Papanicolaou clasa IV. 99 se observă un placard de celule tumorale maligne nediferenţiate şi celule tumorale maligne diferenţiate fusiform. În fig. Fig.

Planşa 51 Fig.99 .98 Fig.

Sunt prezente polimorfonucleare.40. 100: Frotiu citologic. Coloraţie Giemsa x obiectiv 20/0. Celulele tumorale care alcătuiesc placardul prezintă caracteristicile nucleare şi citoplasmatice specifice malignităţii. 101: Frotiu citologic.40. Diagnostic Babeş-Papanicolaou clasa IV. placard de celule tumorale maligne. Diagnostic Babeş-Papanicolaou clasa IV. sugerând un grad moderat de diferenţiere pavimentoasă. unele celule au citoplasma mai bogată. Ele pot proveni dintr-un carcinom nediferenţiat cu zone de diferenţiere pavimentoasă. cu limite conturate. Citoplasma intens bazofilă este în cantităţi inegale. Sunt prezente polimorfonucleare. celule tumorale maligne. Fig. Caracteristicile celulelor tumorale sunt: nuclei hipercromi cu structura cromatinei caracteristică nucleilor tumorali. .Planşa 52 Fig. Coloraţie Giemsa x obiectiv 20/0. Atenţie! Cazul va li comunicat imediat medicului oncolog.

Planşa 52 Fig.100 Fig.101 .

Diagnostic Babeş-Papanicolaou clasa V. Fig. Prezenţa acestor tipuri de celule tumorale ne permite încadrarea frotiului în tipul V. hematiilor. Coloraţie Giemsa x obiectiv 20/0.40. Coloraţie Giemsa x obiectiv 20/0. cu contur neregulat şi grade diferite de hipercromazie. . carcinoamele invazive. Unele celule par a fi lipsite de citoplasmă. structura cromatinei grosolană sub formă de grunji mari. inegal repartizaţi. Existenţa diatezei tumorale (prezenţa polimorfonuclearelor. Caracteristicile celulelor tumorale nediferenţiate sunt: nucleii de diferite mărimi. Citoplasma este redusă. resturi necrotice) constituie indiciul unui proces inflamator ulcero-necrotic care însoţeşte de obicei. 102: Frotiu citologic.40.Planşa 53 Fig. Atenţie! Cazul va fi comunicat imediat medicului oncolog. În interiorul placardului limitele celulare sunt şterse. Existenţa unui placard mare de celule maligne şi prezenţa diatezei tumorale reprezintă indiciul pentru carcinomul invaziv. fără un contur definit. Celulele prezintă forme şi mărimi varibile. Diagnostic Babeş-Papanicolaou clasa V. celule tumorale maligne nediferenţiate. celule tumorale maligne nediferenţiate. 103: Frotiu citologic.

103 .Planşa 53 Fig.102 Fig.

Gradul III .nediferenţiat.Gradul I . Gradul de malignitate ar avea importanţă prognostică. 108. formele nediferenţiate sunt cele mai maligne. Tipul I este cel descris anterior. (planşa 54.O trăsătură caracteristică este aranjamentul nuclear în palisadă. 105. straturi bidimensionale sau ciorchini de celule. Pot fi văzute celule individuale. .parţial diferenţiat. planşa 57. deoarece citoplasma celulelor tumorale conţine mucină în cantitate abundentă. Au fost descrise două tipuri de adenocarcinoame cervicale: tipul I şi II. . fig. planşa 56. 104. Gradul de malignitate al carcinoamelor cervicale Clasificările actuale împart carcinoamele cervicale în 3 grade de malignitate. ce prezintă o diferenţiere pavimentoasă parţială. Celulele pavimentoase anormale adiţionale pot fi prezente fie ca o leziune pavimentoasă preexistentă sau ca o componentă pavimentoasă a unui adenocarcinom. fig. În toate formele. 107. Pot fi prezenţi de asemenea macronucleoli şi poate exista o diateză tumorală necrotică.Gradul II . 110. fig. 106. fig. iar tipul II a fost denumit şi adenocarcinom cervical mucoid sau gelatinos. Adenocarcinoamele prezintă un prognostic mai favorabil comparativ cu carcinoamele epidermoide. planşa 55. din punct de vedere al diferenţierii acestora: .diferenţiat. 111) 80 . în mod obişnuit se remarcă o hipercromazie asociată cu cromatina prezentând o distribuţie neregulată. Apar variaţii în mărimea şi forma nucleară. 109. cu nuclei dispuşi la periferia celulelor în formă de ciorchine. stroma este săracă şi prezintă infiltrat cu celule rotunde şi PMN.

Decesele în carcinomul cervical se produce cel mai frecvent (65%) prin insuficienţă renală. Mai rar decesele se produc prin caşexie canceroasă. Se pot produce metastaze în ganglionii inghinali. iliaci externi şi interni. tot parametrul fiind dur. coapse. Formele endocervicale pot prezenta o extensie superficială spre cavitatea uterină. se observă prezenţa unor cuiburi tumorale în spaţiile capilare limfatice din stroma cervicală. mai ales în formele intens maligne şi în cele avansate. În formele avansate. stadialitatea în momentul depistării şi de tratamentul aplicat. Alte bolnave mor prin infecţii generalizate (peritonite. Extensia în parametre se produce din aproape în aproape dar mai ales pe cale limfatică. embolii tumorali ajung in ganglionii limfatici. chiar in formele incipiente. sâni. Calea principală de diseminare este cea laterală spre ganglionii paracervicali (ai arterei uterine şi periureterali) şi apoi spre ganglionii obturatori. Din sistemul limfatic se poate produce în continuare diseminarea venoasă pulmonară şi apoi prin sistemul arterial în diferite organe. pe cale limfatică şi posibil şi sanguină venoasă. perete abdominal.Extensia şi metastazele carcinomului cervical Extinderea carcinomului cervical se face din aproape în aproape. Extensia vaginală este regula în formele exocervicale. ţesutul canceros atinge peretele osos lateral pelvian. vulvă.şi pionefrozei. viscere. Prognosticul este în funcţie de: 1. 81 . septicemii) sau prin hemoragii masive vaginale. consecutivă hidro. lemnos "îngheţat". perineu. Se produce un hidroureter şi apoi o hidronefroză urmată de hidropionefroză. De la locul pătrunderii în spaţiile capilare limfatice şi sanguine. Prinderea ţesutului pericervical înglobează ureterele pe care le obstruează prin compresie circulară din afară sau prin invazia limfaticelor ureterale. iliaci comuni şi aortici-cavi. Extensia limfatică este precoce.

diminuează rata supravieţuirilor la 5 ani. rata supravieţuirilor la bolnavele la care nu se depistează metastaze ganglionare este de 85-90%.2.1/3 sau 1/2 superioară a vaginului. . gradul de malignitate ar avea importanţă prognostică. Tratamentul chirurgical Continuă să fie utilizat în stadiile curabile ale carcinoamelor invazive.uterului şi a colului bolnav. invazia spaţiului vascular prin procesul tumoral neoplazic. În carcinoamele invazive ale colului uterin. . supravieţuirile la 5 ani sunt în medie de 55%. 3. În prezenţa ganglionilor pozitivi. prezenţa metastazelor ganglionare întunecă considerabil prognosticul.a structurilor conjunctivo-ligamentare paracervicale. l. mărimea tumorii reprezintă un alt factor prognostic important. formele nediferenţiate sunt cele mai maligne.limfadenectomia pelviană. dacă diametrul tumorii este mai mic de 2 cm. la 20%. . . intervenţia tip este reprezentată de histerectomia radicală (lărgită) sau Wertheim căreia i se asociază limfadenectomia pelviană.anexectomia bilaterală. În stadiul I B. 2. 4. Radioterapia 82 Histerectomia radicală (lărgită) presupune ablaţia: . rata recidivelor depăşeşte 57%. . asociată radioterapiei şi chimioterapia. 5. În formele avansate poate fi utilizată în scop paleativ. Dacă diametrul este peste 3 cm. Tratamentul Principalele mijloace terapeutice utilizate în carcinoamele de col uterin sunt reprezentate de intervenţia chirurgicală şi radioterapia. Adenocarcinoamele prezintă un prognostic mai favorabil decât carcinoamele epidermoide. rata recidivelor este în medie de 7%. Tratamentul combinat radio-chirurgical permite recurgerea la doze mai mici de radiaţii.

Celulele tumorale cu diferenţiere glandulară pot proveni dintr-un adenocarcinom de endocol sau endometru. mai rar de tubă uterină sau ovar. Atenţie! Cazul va fi comunicat imediat medicului oncolog care va anunţa bolnava să se prezinte la un cabinet specializat în patologia colului uterin. Fig. Diagnostic Babeş-Papanicolaou clasa IV-V. Sunt prezente alături de celulele adenocarcinomatoase. În fig.40. caracteristici ce sugerează provenienţa lor dintr-un adenocarcinom. celule pavimentoase. sunt adesea situaţi excentric. Coloraţie Gietnsa x obiectiv 20/0. numeroase polimorfonucleare şi hematii. Se mai pot observa celule pavimentoase. 104 se observă grupuri de celule tumorale cu dispoziţie în "ciorchine". citoplasma bazofilă prezintă frecvent vacuole. numeroase polimorfonucleare şi hematii. Gruparea celulelor tumorale sub formă de "ciorchine" sugerează provenienţa lor dintr-un adenocarcinom. cu suprapunerea frecventă a nucleilor. celule adenocarcinomatoase. Diagnostic Babeş-Papanicolaou clasa IV-V. Coloraţie Giemsa x obiectiv 20/0. Caracteristicile celulelor tumorale: nucleii cu structura cromatiniană grosolană.Planşa 54 Fig. celule adenocarcinomatoase.40. 104: Frotiu citologic. 105: Frotiu citologic. .

105 .Planşa 54 Fig.104 Fig.

40. Fig. celule pavimentoase. Sunt prezente celule tumorale sub formă de "ciorchine" prezentând nuclei cu structura cromatinei grosolană. grup de celule adenocarcinomatoase. . 107: frotiu citologic grup de celule adenocarcinomatoase. Se observă o celulă cu nucleu gigant malign şi cu citoplasmă foarte redusă. polimorfonucleare şi hematii. Coloraţie Giemsa x obiectiv 20/0.Planşa 55 Fig. Aceleaşi caracteristici ale celulelor tumorale menţionate anterior. Diagnostic Babeş-Papanicolaou clasa IV-V. Diagnostic Babeş-Papanicolaou clasa IV-V.106: Frotiu citologic. Coloraţie Giemsa x obiectiv 20/0.40.

106 Fig.107 .Planşa 55 Fig.

celule adenocarcinomatoase Coloraţie Giemsa x obiectiv 20/0. Aceleaşi caracteristici ale celulelor tumorale menţionate anterior care sugerează provenienţa dintr-un adenocarcinom.40.40. grup de celule adenocarcinomatoase. Diagnostic Babeş-Papanicolaou clasa IV-V. Fig. Se pot observa celule tumorale dispuse sub formă de placarde cu suprapunere nucleară şi structura cromatinei grosolană. Diagnostic Babeş-Papanicolaou clasa IV-V. numeroase polimorfonucleare. Coloraţie Giemsa x obiectiv 20/0. Alături de acestea. 108: Frotiu citologic.Planşa 56 Fig. celule pavimentoase cu aspect normal. . 109: Frotiu citologic.

108 Fig.Planşa 56 Fig.109 .

grup de celule adenocarcinomatoase. Diagnostic Babeş-Papanicolaou clasa IV-V. Se pot observa celule tumorale adenocarcinomatoase în placard. numeroase polimorfonucleare aglutinate şi relativ frecvente hematii. Fig. .Planşa 57 Fig. celule pavimentoase intermediare. 111: Frotiu citologic. Coloraţie Giemsa x obiectiv 20/0. Diagnostic Babeş-Papanicolaou clasa IV-V.40. 110: Frotiu citologic. Coloraţie Giemsa x obiectiv 20/0. Se pot observa celule tumorale adenocarcinomatoase cu aspect sinciţial alături de celule pavimentoase şi numeroase polimorfonucleare şi hematii. grup de celule adenocarcinomatoase.40.

111 .Planşa 57 Fig.110 Fig.

iradierea externă (teleterapia) .stadiile III şi IV .Deţine un loc central în tratamentul carcinoamelor invazive ale colului uterin.iradiere intracavitară . la femei tinere conizaţia sau histerectomia totală simplă. . În funcţie de profunzimea invaziei stromale se practică. urmată de o pauză de 4-6 săptămâni. cesiu.iradiere externă .colpohisterectomia lărgită cu limfadenoctomie şi anexectomie.eventual evisceraţii pelviene 83 Sunt utilizate: . Radioterapia rămâne principalul mijloc terapeutic disponibil în stadiile III şi IV în care tratamentul se aplică doar cu intenţie paleativă (şi nu curativă).eventual intervenţii chirurgicale paleative (derivaţii urinare sau intestinale) .stadiile I şi II (stadii curabiie) . iridium.telecobaltoterapia .carcinom microinvaziv. .iradiere externă.acceleratori liniari . Este utilizată cu titlu adjuvant Indicaţiile terapeutice în raport cu stadialitatea . . . sursele de radiaţii sunt reprezentate de radioizotopi: radium.iradierea intracavitară.iradierea intracavitară. 3. Chimioterapia A fost propusă în carcinoamele avansate şi recurente. în circumstanţele invaziei ganglionare.eventual chimioterapie . .

Recidivele carcinomului de col uterin Recidivele postterapeutice pot fi asimptomatice. Hiperplazia endometrială Rezultă prin acţiunea necontrabalansată a estrogenilor asupra mucoasei uterine. leziuni precanceroase. ponderea maximă o deţin neoplaziile al căror punct de plecare îl reprezintă epiteliul unistratificat glandular de înveliş al mucoasei uterine. Acţiunea exclusivă. căreia nu i se sumează acţiunea progestronului. nu a modificat semnificativ prognosticul. Au fost descrise 3 tipuri histologice de hiperplazii endometriale: . Adenocarcinomul endometrial Punctul de plecare al majorităţii tumorilor maligne ale corpului uterin îl reprezintă endometrul. supravieţuirea la 1 an din momentul diagnosticării lor este doar de 10-15%. Răspunsul terapeutic este înregistrat în 15-22 % din cazuri.Adenocarcinoamele cervicale sunt considerate radiorezistente şi tratamentul preferat este cel chirurgical. Carcinoamele endometriale pot să rezulte din hiperplazii adenomatoase atipice. Chimioterapia introdusă in ultimii ani în tratamentul recidivelor cancerelor de col.hiperplazie simplă 84 . prelungită a estrogenilor. Radioterapia poate fi utilizată în recidivele pelviene localizate. mai mult sau mai puţin fetide şi prin sângerări. este întâlnită în perioada premenopauzică în circumstanţele ciclurilor menstruale anovulatorii. transformări ale endometrului considerate din acest motiv. În cazul recidivelor. Dintre carcinoamele endometriale. dar adeseori se manifestă clinic prin scurgeri vaginale modificate.

iar 75% sunt diagnosticate la femei de peste 50 ani (în postmenopauză). 85 . Riscul malignizării în hiperplaziile atipice este de 23 30%. Carcinoamele endometriale Carcinoamele endometrului reprezintă 10-15 % din localizările neoplazice ale aparatului genital feminin.. Din carcinoamele endometriale 90% sunt adenocarcinoame.hiperplazie adenomatoasă (hiperplazie complexă fără atipii) .hiperplazie adenomatoasă cu atipii (hiperplazie atipică) Factorii de risc implicaţi în hiperplazia atipică de endometru sunt aceiaşi cu ai carcinomului endometrial.

în anumite circumstanţe apar ca factori de 86 . apoi serosanghinolente. castrate chirurgical). osteoporoză). iar acestea pot să se suprainfecteze). între 15-25% din sângerările din climacteriu se datoresc carcinoamelor endometriale.. Alte semne clinice sunt mult mai puţin semnificative: leucoreea. Este incriminată în tratamentele substitutive îndelungate (femei cu disgenezii ovariene. proaspăt. . la obeze. sau în administrarea pentru combaterea unor efecte nedorite din climacteriu (atrofie vulvovaginală. Scurgerea vaginală poate să îmbrace aspecte particulare: . Uneori sunt întâlnite hematometria şi piometria. Histopatologic . risc. Se consideră hemoragie în climacteriu. pierderea de sânge survenită după sistarea completă a menstrelor pentru un interval de timp de minim 2 ani.pierderi de sânge roşu. .administrarea de estrogeni (exogeni) necontrabalansată prin asocierea unui progestativ. durerea. Un aspect particular îl reprezintă prezenţa piometriei.uneori la debut. la femeile în climacteriu avansat (în urma stenozării orificiului intern cervical. în formele avansate.hiperproducţie de estrogeni ovarieni. Simptomatologie clinică Primul şi principalul semn al carcinomului endometrial îl reprezintă hemoragia. mărirea de volum a uterului. Hemoragia din climacteriu este semnul cel mai valoros.aspectul clasic al unei pierderi de sânge modificat asemănătoare cu o "spălatură de carne" . Estrogenii.producţie excesivă extragonadală de estrogeni. În prezent. scurgeri apoase. drenajul secreţiilor endouterine devine imposibil. în boala polichistică ovariană sau în tumorile ovariene estrogenosecretante.

acidofile.Macroscopic.hiperplazie (?) cu posibilitatea evoluţiei spre adenocarcinom (?). Adenocarcinoamele reprezintă aproape 90% din carcinoamele endometrului. Recoltarea directă din cavitatea uterină (endometru) prin aspiraţie. Principalele subtipuri ale carcinoamelor endometriale sunt reprezentate în ordinea incidenţei de: adenocarcinoame. pleiomorfism nuclear. . adenocantoame. tumoarea poate ti circumscrisă. Au fost descrise diferite grade histologice: . caracterul malign al tumorii poate fi susţinut prin: . este importantă şi poate fi recomandată în cazul sângerării din post menopauză şi pentru urmărirea (screening) femeilor cu terapie hormonală substitutivă. ulcerovegetant. Poate îmbrăca un aspect polipoid.modificări celulare . iar alteori difuză. implicit asupra stării endometrului . aranjamentul 87 . Suspicionăm prezenţa unui adenocarcinom endometrial dacă: .imaturitate şi dediferenţiere celulară. situată pe unul din pereţi sau la nivelul unui corn uterin. nodular. Prelevatele din fundul de sac vaginal sunt inadecvate pentru diagnosticul adenocarcinomului endometrial. Microscopic.slab diferenţiat (nediferenţiat sau gradul III) predominant solid.existenţa de modificări arhitecturale . Aceasta ridică un semn de întrebare asupra nivelului crescut de estrogeni. mitoze anormale. carcinoame adenoscuamoase. . .aspectul glandelor. lor.moderat diferenţiat cu arii parţial solide (grad II).bine diferenţiat (gradul I).la o femeie în menopauză (în lipsa unei terapii hormonale) vom găsi celule pavimentoase mature. carcinoame papilare şi carcinoame secretorii.

spre salpinge şi ovare.prezenţa pe preparat a numeroase histiocite (?). Aceasta este în relaţie cu gradul histologic. Modificările nucleare constau în macrocarie.dacă în fundul de sac vaginal găsim grămezi de celule endometriale (?) adenocarcinom endometrial. oase. hipercromazie..canibalism celular . vagin.carcinomul "in situ" cuprinzând cazurile cu histologie care sugerează malignitatea. pe cale hematogenă este mai rară dar posibilă: în plămân. ficat. interesând mucoasa uterină din aproape în aproape. creşterea raportului nucleocitoplasmatic. înspre endocol. sau în grupe mici de 5-10 celule. Citoplasma celulelor este săracă. Propagarea carcinoamelor endometriale Poate să survină local.(?) adenocarcinom endometrial . parametre. creier. Celulele sunt rotunde sau ovale cu margini celulare indistincte. gradul histopatologic. Caracterele citologice ale adenocarcinomului endometrial Celulele endometriale maligne sunt de dimensiuni mici şi pot fi izolate. Metastazarea la distanţă. O altă modalitate importantă de propagare o reprezintă diseminarea limfatică.dacă în fundul de sac vaginal găsim sânge vechi suspectăm (?) adenocarcinom endometrial. . iar în continuare înspre peritoneul pelvisului şi al marii cavităţi abdominale. se pot observa nucleoli mici. bazofilă şi vacuolată. cromatină grosolană. 88 . . Stadiul 0 . interesarea ganglionară este cu atât mai importantă cu cât carcinomul este mai puţin diferenţiat. invazie în grosimea miometrului. Stadialitatea carcinoamelor endometriale Pentru încadrarea stadială se apelează la o serie de criterii: extensia înspre col şi în afara uterului.dacă în citoplasmă celulelor endometriale găsim PMN fagocitate .

mai favorabil decât al altor localizări genitale feminine. nu însă şi în afara pelvisului. Prognosticul carcinoamelor endometriale este considerat. Schemele terapeutice sunt în relaţie cu stadialitatea. 89 . .adminsitrarea de progestative în doze mari. Stadiul II b . Stadiul II a . sursa este plasată endouterin cu sonde speciale. Stadiul III . este evident impactul altor afecţiuni cronice asociate şi al stării biologice a femeii.Stadiul I .interesarea doar a glandelor endocervicale.lungimea cavităţii uterine de 8 cm sau mai mică.interveţia chirurgicală care constă in efectuarea histerectomiei totale cu anexectomie bilaterală .invazie limitată la endometru (inclusiv istmul uterin).carcinomul s-a extins în afara uterului.radioterapia . . Tratamentul carcinomului endometrial presupune: .iradierea externă .în prezent se utilizează terapia intracavitară. în general. asupra şanselor sale de supravieţuire pe termen mai îndelungat.carcinomul s-a extins la colul uterin.carcinomul endometrial interesează nu numai glandele ci şi stroma colului uterin.lungimea cavităţii uterine peste 8 cm Stadiul II . intestine sau metastaze la distanţă. Stadiul I a . sigmoid.chimioterapia care este rezervată carcinoamelor metastazate sau recidivelor. Stadiul IV . Vârful de incidenţă al carcinomului endometrial reprezentându-l vârsta de 65 ani.extensie la vezica urinară. rect. Stadiul I b .

5% .pancreas 6.mamela 4.9 % . Carcinoame extrauterine evidenţiate pe frotiuri vaginale sau cervicale Adenocarcinomul tubei uterine este extrem de rar.tuba uterină 7.5 % . .Stadiul IV .Stadiul II . .5% .radioterapie + progestative de sinteză + chimioterapie. Originea extrauterină a carcinoamelor: .Stadiul III .radioterapie externă şi internă + progestative. completată cu limfadenectomie.origine ovariană 42% .. melanoame. Celulele maligne provenite din carcinomul ovarian pot fi văzute ocazional în frotiul vaginal sau cervical. 90 .uretră 4.histerectomie totală cu anexectomie bilaterală + iradiere externă postoperatorie (dacă există invazie ganglionară). limfoame.iradiere preoperatorie (externă şi intracavitară) urmată de histerectomie totală lărgită.tractul gastro-intestinal 13% .alte proliferări maligne: sarcoame.Stadiul I . .

. The journal of clinical cytology and cytopathology. Medicală Amaltea.Bibliografie 1. Ed.. Ed.. Ed. Cancerul colului uterin. 1996 5. Ed. Endometrul. Crişan N. A Wiley Medical.. Medicală. 1976 . ***Acta cytologica. Ed. Publication. 1978 8. 1975 4. Gompel C.s Ginecologie. 1978 7. 1977 3. 1997 6. The Bethesda System for Raporting Cervical/Vaginal Cytologic Diagnoses 2. Nanu D.. Galatâr N. Atlas of Diagnostic Cytology. Anghel R. Junimea. Societatea Ştiinţifică şi tehnică.. Ed Medicală. Medicală. 1995 9. Rădulescu C. Ginecologie.. ***Metode de laborator. ***Metode de laborator.. John Wilei and Sons. Bălănescu L. Tărăbuţă-Cordun G. Cernea M. Îndreptar de citologie pentru diagnosticul precoce al cancerului de col uterin. Ed. Medicală.

ISBN-973-8118-10-7 .

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful