DAN GEORGESCU

CARMEN TURLEA

CITOLOGIE EXFOLIATIVA CERVICO-UTERINĂ

Editura ARS DOCENDI Bucureşti 2000

DAN GEORGESCU

CARMEN ŢURLEA

CITOLOGIE EXFOLIATIVĂ CERVICO-UTERINĂ

Editua ARS DOCENDI Bucureşti 2000

Referenţi ştiinţifici:

Prof. Univ. Dr. Nicolae MANOLESCU Membru al Academiei Române Prof. Univ. Dr. N. CORNILĂ Membru al Academiei Medicale Române

Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale Citologie exfoliativă cervico-uterina / Dan Georgescu, Carmen Ţurlea Bucureşti: Ars Docendi, 2000 204 p. ; 24 cm. ISBN 973-8118-10-7 I. II. Georgescu, Dan Ţurlea, Carmen

Copyright © 2000 ARS DOCENDI Toate drepturile asupra acestei ediţii sunt rezervate autorilor

Cap. I. Anatomia aparatului genital femei - Ovarele - Structura şi funcţiile - Ciclul ovarian - Tractusul genital intern: - Tubele uterine (oviducte) - Uterul - Vaginul Cap. II. Epiteliul pavimentos stratificat (vaginal) - Structura normală a epiteliului pavimentos - Mecanismul de acţiune al hormonilor sexual asupra epiteliului şi rolul său de receptor sensibil Cap. III. Joncţiunea pavimentoso-cilindrică - Statica joncţiunii pavimentoso-cilindriceîn funcţie de etapele biologice din viaţa femeii Cap. IV. Epiteliul cilindric unistratificat (endocervical) - Structura normală a epiteliului cilindric unistratificat endocervical Cap. V. Epiteliul cilindric ciliat (endometrial) - Structura normală a epiteliului cilindric endometrial Cap. VI. Modificări epiteliale - Hiperplazia - Metaplazia - Acantoza - Paracheratoza

Tehnici de recoltare.Modificări celulare reactive asociate infecţiei virale 3.Celule scuamoase atipice cu semnificaţie nedeterminată (ASCUS) . Diagnosticul citologic A.Metode de prelevare a secreţiei vaginale . VIII.Interpretarea şi clasificarea frotiurilor Papanicolaou .Variaţiile frotiului citohormonal vaginal în funcţie de etapele biologice ale femeii. Caracterizarea frotiurilor 1. În limite normale 2. B.Indicaţiile diagnosticului citohormonal vaginal . VII.Importanţa şi principiul diagnosticului citologic Babeş-Papanicolaou . Diagnosticul citologic Babeş-Papanicolaou .Neoplazia intraepitelială cervicală (CIN) .Istoric .Modificări celulare reactive asociate cu IUCD .Modificări celulare reactive asociate cu atrofia . Anomalii ale celulelor epiteliale . Modificări celulare benigne . fixare şi colorare a frotiurilor citologice . Diagnosticul citohormonal vaginal .Cap.Inflamaţia şi agenţii patogeni implicaţi în procesul inflamator .Anomalii ale celulelor epiteliale pavimentoase .Clasificarea CIN .Modificări celulare reactive asociate cu iradierea .Sistemul Bethesda Cap.

- Leziunea intraepiteleală scuamoasă (SIL) - LSIL - HSIL - Terminologia diagnostică propusă în diferitele clasificări ale leziunilor preneoplazice - Dinamica evolutivă a leziunilor intraepiteliale cervicale - Evoluţia naturală a carcinomului cervical - Clasificarea stadială a carcinomului cervical - Carcinomul epidermoid - Anomalii ale celulelor epiteliale glandulare - Adenocarcinomul endocervical - Gradul de malignitate, extensia şi metastazele carcinomului cervical - Prognostic şi tratament, indicaţiile terapeutice în raport cu stadialitatea - Recidivele carcinomului de col uterin - Adenocarcinomul endometrial - Hiperplazia endometrială, carcinoamele endometriale - Simptomatologie clinică - Stadialitatea carcinoamelor endometriale - Prognostic şi tratament, scheme terapeutice în raport cu stadialitatea - Carcinoame extrauterine

CAPITOLUL I Anatomia aparatului genital femei Aparatul genital femei constă din două ovare, tractusul genital intern şi organele genitale externe. Tractusul genital intern cuprinde două oviducte sau tube uterine, uterul şi vaginul. Ovarele, organe de formă ovoidă situate în micul bazin de o parte şi de alta a uterului în vecinătatea fimbriilor pavilionului tubelor uterine. Ovarele sunt ataşate de ligamentul lat al uterului prin cute mezenterice ale peritoneului, numite mezoovarium. Structura ovarului. Ovarul se compune dintr-o zonă medulară centrală şi o zonă corticală, periferică, dublată spre exterior de un ţesut conjunctiv fibros, albugineea. Ovarul este învelit în mezoteliul peritoneal. În alcătuirea ovarului deosebim o stromă şi un parenchim. Stroma este formată din celule conjunctive alungite, fibre de colagen, de reticulină şi puţine fibre elastice. Celulele interstiţiale din stroma ovarului prezintă particularităţile structurale caracteristice celulelor elaboratoare de hormoni steroizi. În zona medulară, stroma este irigată abundent, de vase de sânge de calibru larg şi cu traiect sinuos şi vase limfatice. Parenchimul este reprezentat de foiiculii ovarieni şi corpii galbeni. Foliculul ovarian cuprinde: ovocitul şi celulele foliculare. Corpii galben (corpora luteea) sunt formaţiuni sferice, mai voluminoase decât foliculii ovarieni şi se găsesc în activitate sau involuţie. Folicul ovarian Foliculii ovarieni parcurg în evoluţia lor 4 stadii: - Stadiul 1 - folicului primordial (primar)

- Stadiul 2 - foliculul paucistratificat (secundar) - Stadiul 3 - foliculul cu cavitate - Stadiul 4 - foliculul matur (de Graat) (planşa 1) Celulele foliculare sunt dispuse pe un singur rând la pentena ovocitului, în primul stadiu şi pe mai multe rânduri la foliculul paucisptratificat; în stadiul al 3-lea printre celulele foliculare apar mici cavităţi care confluează într-o cavitate unică foliculară (antrum). În ultimul stadiu, cavitatea este voluminoasă şi ovocitul este împins la periferia foliculului matur. Celulele foliculare din jurul cavităţii foliculare formează granuloasa; primul strat de celule foliculare, vecin cu ovocitul poartă numele de corona radiata şi ia parte la elaborarea unei membrane secundare, de la periferia ovocitului, numită zona pellucida. În timpul evoluţiei foliculului ovarian se organizează la exteriorul ultimului strat de celule foliculare o membrană bazală şi două teci: teaca internă şi teaca externă. In ovarul matur, vor fi funcţionali pe toată perioada vieţii sexuale de la femeie, numai 300-400 foliculi ovarieni, câte unul maturăndu-se în fiecare lună. Cei mai numeroşi foliculi ovaneni rămân în stadiul de folicul paucistratificat. Cei care se dezvoltă normal trec în stadiul de folicul matur. Restul intră în degenerare, fenomen numit atrezie foliculară. Ovulaţia Pe măsură ce se maturizează foliculii, între celulele foliculare apar spaţii mici. Acestea confluează într-o cavitate unică -antrum- sau cavitatea foliculară. Lichidul folicular din antrum cuprinde hormoni secretaţi de celulele granuloasei şi ale tecii interne. Acumularea de lichid determină pe de o parte deplasarea ovocitului spre periferia foliculului şi pe de altă parte subţierea pereţilor foliculului într-o anumită regiune unde se va creea orificiul (stigma) prin care se va elimina ovocitul.
2

Planşa 1

1987). 6. 7. 2. 5. tunica externă. o v u l u l . 1. stratul granulos al foliculului. 4. ooforul. zona pelucida.Coloraţie hematoxilin-eozină ( x200) (din Eliseiev. tunica internă. 3.Planşa 1 Folicului ovarian(Folicul de Graaf) Preparat histologic. 8. vas sanguin. 9. \ . corona radiata. cavitatea foliculului cu lichid folicular.

ovogeneza . Cele două tipuri de corp galben trec prin 4 stadii evolutive: . Acesta va deveni o glandă endocrină. Ovogeneza constă drntr-o sene de transformări pe care le suferă celula germinativă foliculară (primordială) până la stadiul de ovul matur. Corpul galben (Corpus luteum) Se deosebesc două feluri de corpi galbeni: corpul galben progestativ. Funcţiile ovarului Ovarul. apare numai dacă ovocitul a fost fecundat şi durează până ce hormonii placentari preiau funcţia de secreţie. corpul galben (corpus luteum) a cărui evoluţie depinde dacă ovocitul a fost sau nu fecundat.Eliminarea ovocitului se numeşte ovulaţie iar ruperea foliculului dehiscenţa foliculară. Cu timpul astfel de formaţii dispar.şi de a secreta hormoni care favorizează fecundarea ovulului şi pregătesc organismul femei pentru starea de graviditate steroidogeneza. Diametrul corpului galben se reduce şi se transformă în corpus albicans . 3 . Primul se formează lunar. indiferent dacă s-a produs fecundaţia şi funcţionează 2 săptămâni. al doilea. Foliculul capătă denumirea de relicvat folicular. de culoare albă ce persistă în timp în ovar. După eliminarea din ovar.etapa vascularizaţiei maturaţia . ovocitul cade în cavitatea peritoneală şi este aspirat de pavilionul tubei uterine. periodic şi corpul galben gestativ (adevărat de sarcină). formaţie hialină fibroasă cu aspect cicatriceal.proliferare şi hiperplazie .regresia sau involuţia. are funcţia de a forma şi elibera în fiecare lună un ovul . corpul galben intră în degenerescenţă grasă. gonada feminină. În involuţie. celulele lui se încarcă cu pigment lipocrom şi pot fi fagocitate de histiocitele provenite din ţesutul conjunctiv infiltrat.

astfel că în final dintr-o ovogonie rezultă un singur ovul funcţional şi 3 globuli polari avortivi. celulele sexuale femeile se află în stadiul de ovocit de ordinul I în nucleu desfăşurându-se etapele profazei primei diviziuni de maturaţie. la sfârşitul cărora se separă două celule inegale: ovocitul de ordinul II. Este iniţiată cea de a doua diviziune de maturaţie diviziunea ecuaţională a meiozei. ce este expulzat. Profaza diviziunii reducţionale diferă de profaza diviziunii celulelor somatice deoarece la sfârşitul ei. ovogonii. Etapele enumerate se încadrează în procesul numit ovogeneză şi se desfăşoară în ovar până la stadiul de ovocit. În perioada de înmulţire. perioada de creştere şi perioada de maturaţie. Se admite că şi primul globul polar se divide odată cu ovocita de ordinul II. În perioada de maturaţie numită şi meioză se succed 2 diviziuni de maturaţie: prima diviziune se numeşte reducţională iar a doua ecuaţională. La sfârşitul perioadei de înmulţire.Celulele germinative primordiale numite şi gonocitele primare trec prin următoarele etape evolutive: perioada de înmulţire. celula care dispune de un set haploid de cromozomi (23X) şi primul globul polar care conţine celălalt set de 23 cromozomi. este o diviziune mitotică asemănătoare mitozei celulelor somatice. Urmează celelalte faze ale diviziunii de maturaţie. numărul de cromozomi s-a redus la jumătate. reprezentată la om de 46 cromozomi din care 44 sunt autozomi ( cromozomi somatici) şi 2 heterozomi XX (cromozomi sexuali). Goniile au o garnitură cromozomială diploidă. prin această diviziune rezultă o ovatidă voluminoasă şi al 2-lea globul polar. din ovogonii rezultă ovocite de ordinul I. Ovulele 4 . în ovar rezultă din gonocite. Până în stadiul de folicul matur (de Graaf). Urmează perioada de creştere a ovocitelor de ordinul I.

Schema ovogenezei 5 . întâlnirea gameţilor XX duce la formarea unui organism femel. In urma fecundaţiei. iar a gameţilor XY la formarea unui organism mascul.au toate câte un cromozom X.

progesteron şi androgeni. Ovarele sintetizează estrogeni. In acel moment endometrul prezintă o grosime suficientă. Estrogeni consideraţi esenţiali sunt 17-P-estradiolul (cel mai activ biologic). Ovocitul II se pare că rămâne blocat în metafaza diviziunii a doua de maturaţie. secreţia abundentă a glandelor endometriale asigură oului necesarul nutritiv.În cazul organismului uman la sexul femel. în ziua a 18-a a ciclului ovarian oul trece în cavitatea uterină. pe parcursul fazei foliculare. Tipuri de estrogeni. de către foliculii în creştere. un singur folicul (foliculul dominant) va da producţia de estrogeni cea mai mare. Pe parcursul celor 2-3 zile de existenţă liberă in uter. Estrogenii ovarieni Sursa de producere este reprezentată. Steroidogeneza ovariană Hormonii steroizi sunt sintetizaţi in gonadele feminine. care se reia doar în timpul fecundaţiei. la 3-4 zile după fecundare. Ovoimplantarea debutează în ziua a 21-a. în circumstanţele creşterii în dimensiuni a oului şi a marii capacităţi invazive a trofoblastului. când are loc penetraţia spermatică. Zona compactă bine dezvoltată. La pubertate. După pasajul tubar. are loc ovulaţia şi eliminarea din foliculul matur a ovocitului II în tubele uterine. din colesterol. asigură integritatea endometrului. sub influenţa hormonilor gonadotropi hipofizari se continuă procesul de ovogeneză. Pe măsură ce faza foliculară avansează. vascularizaţia adecvată şi necesarul de material nutritiv în măsură să asigure implantarea şi hrănirea oului. diviziunea I de maturaţie începe din faza embrionară şi rămâne blocată in profaza acesteia până la pubertate. 6 . estrona şi estriolul.

împreună cu lichidul folicular. durează 28-30 zile şi cuprinde două faze funcţionale: faza foliculinică şi faza luteinică. În această perioadă se secretă activ hormoni estrogeni. In a 13-a zi sau a 14-a zi a ciclului se produce ovulaţia. producând virilizare. Nivelurile sanguine sunt reduse în prima parte a ciclului pentru a creşte din momentul ovulaţiei şi a se menţine în platou cât timp este activ corpul galben menstrual. Nivelul progesteronului scade accentuat în intervalul imediat premergător menstrelor. (planşa 2) 7 . ca şi progesteronul.Sinteza este asigurată in prima jumătate a ciclului de către teaca internă şi granuloasă. Ciclul ovarian. Foliculul de Graaf se rupe (realizează ponta ovulară) şi expulzează în cavitatea peritoneală ovocitul. au ca sediu principal de metabolizare ficatul. în mod obişnuit numai un singur folicul ajunge în stadiul de folicul matur (de Graat). tumori ovariene) androgenii sunt crescuţi. In primele 14 zile ale ciclului se desfăşoară faza foliculinică în care la femeie. În anumite situaţii (sindromul ovarelor polichistice. Din acest moment relicvatul folicular intră în a doua fază. Originea lor este în stroma şi teaca internă ovanană. dintre care menţionăm testosteronul. Progesteronul Sursa de producere este reprezentată de corpul galben. Estrogenii. înconjurat de celule ale granuloasei (corona radiata). Androgenii În sângele femeii pot fi identificaţi şi androgeni. faza luteinică şi se transformă în corp galben care elaborează progesteron. iar în sarcina de către corpul galben gestaţional şi de către placentă. separate prin momentul ovulaţiei. iar în ultimele 2 săptămâni de granuloasa luteinizată.

hormonul stimulator al foliculilor. Hormonii ovarieni.Funcţia endocrină a ovarului este dirijată de lobul anterior al hipofizei. Ovulaţia şi formarea corpului galben sunt declanşate sub influenţa hormonului luteinizant . influenţează secreţia hormonilor gonadotropi hipofizari. hormonii estrogeni şi progesteronul. Activitatea ovarului în faza foliculinică este reglată de hormonii gonadotropi hipofizari. Mecanismele reglării ciclului menstrual 8 . Hipofiza este subordonată funcţional hipotalamusului. FSH .LH.

folicul în creştere. 6. artezie foliculară. 3. epiteliul germinativ. 5. stroma ovariană.zona pelucida. 13. vas sanguin. o . cordoane epiteliale tubuloase ale medularei ovariene. l . Formarea foliculului ovarian şi ovulaţia cu formarea corpului luteic. 12. 4. ovulaţia. 10.Planşa 2 Structura ovarului. t . folicul primar. . co . formarea corpului corpul luteic. 8.ooforul. 11.foliculocite ovariene. z . tuba uterină.teaca foliculară.cavitatea foliculului. 1987). 2.ovulul. 9. 1. 7. c . f . corpul alb.luteocite. (Schemă din Eliseiev. corpul luteic. folicul ovarian(folicul de Graaf).

Planşa 2 .

1987-după Boenig). .Planşa 3 Reglarea neuroumorală a ciclului menstrual (schemă din Eliseiev.

Planşa 3 .

de altfel numeroase interrelaţii in cadrul axului hipotalamo-hipofizar-ovarian care realiează şi modulează secreţia hormonală la toate cele 3 niveluri. Există. Epiteliul mucoasei este stratificat. În timpul ovulaţiei creşte peristaltismul mucoasei tubelor uterine. cu celule ciliate şi neciliate. având rolul de a capta şi conduce spre uter. fapt care determină aspectul de labirint al lumenului. În grosimea peretelui tubelor există 3 pături: mucoasa. 95% din celule sunt neciliate. reprezintă două conducte tubulare lungi de 10 cm. Celulele neciliate par glandulare. cu o deschidere în cavitatea peritoneală. spre sfârşitul ciclului ovarian. iar celulele ciliate încep să dispară. Corionul mucoasei reprezintă o pătură de ţesut conjunctiv bogată in fibre de colagen şi elastice. Extremitatea dinspre ovar are formă de pâlnie (pavilion) şi prezintă franjuri (sau terminaţii fimbriale).Steroidogeneza gonadică se află sub controlul axului hipotalamo-hipofizar. Mucoasa este alcătuită din epiteliu şi corion. musculara şi seroasa.faza luteinică. Formarea cililor epiteliului tubelor uterine este condiţionată si merge în paralel cu faza foliculinică din ovar. 9 . Mucoasa nu este netedă. ele produc un lichid cu influenţă asupra ovulului. pentru ca în penoada următoare a ciclului . cilindric. prezintă falduri. înălţimea şi numărul celulelor ciliate să scadă. ovulul expulzat. vecină cu ovarul şi cu cealaltă în cavitatea uterină. Epiteliul tubelor uterine creşte în înălţime în perioada ovulaţiei şi scade spre sfârşitul ciclului când activitatea ovarelor intră în declin (la menopauză) epiteliul tubelor uterine se turteşte ireversibil. (planşa 3) Tractusul genital intern cuprinde: Tubele uterine = Oviducte = Tube falopiene.

dimensiunile sunt mai mici. la care se mai adaugă 1 cm grosimea fundului uterin. denumite ligamentele largi. Corpul uterin este acoperit de peritoneu . fundul de sac recto-uterin. Cavitatea uterină este de tip triunghiular cu baza spre fundul uterin şi vârful spre orificiul cervical intern. coarne uterine. are forma unui trunchi de con turtit antero-posterior. cele 2 foiţe peritoneale . Este o pătură conjunctivo-elastică. unde peritoneul trecând de pe vezică pe uter realizează fundul de sac anterior vezico-uterin şi posterior. Fibrele musculare netede din pătura circulară sunt mai numeroase spre capătul terminal al tubelor uterine. În regiunea pavilionului.anterioară şi posterioară formează câte un pliu peritoneal de tiecare bord a corpului uterin. spre coarne se deschid orificiile tubelor care străbat o porţiune interstiţială in grosimea muşchiului uterin.Musculara are două pături: externă.5-8 cm. între acestea se descrie o zonă îngustă denumită istm. Lateral. Corpul uterin. Este format din corp şi col (cervix). vase limfatice şi nervi. împreună cu colul. dimensiunile corpului uterin sunt la femeia adultă de 5 cm în lungime. Uterul este situat în escavaţia pelviană între vezica situată anterior şi rect.perimetrium care este aderent la organ cu excepţia zonei istmice. musculara lipseşte. circulară. cavitatea uterină are 7. La prepubere şi în post menopauză. Porţiunea superioară a corpului uterin este denumită fund iar unghiurile laterale unde se insera tubele uterine. Musculara are peristaltism permanent care se accentuează în ovulaţie. Seroasa. 10 . posterior. Uterul Tubele uterine se deschid într-un conduct neperecheuterul. longitudinală şi internă. cuprinde vase sanguine uterine şi ovariene.

Sub epiteliu se găseşte stroma endometrială formată din ţesut conjunctiv. Păturile externă şi internă sunt subţiri cu fibre musculare mai ales longitudinale.miometrul Are grosimea de 1-1. care secretă mucus şi glicogen. celule şi vase şi care este străbătută de glandele endometriale. stroma şi structurile vasculare suferă la femeia adultă modificări ciclice sub influenţa hormonilor ovarieni realizând 11 . este format din fibre musculare involuntare complex intricate aşezate în trei pături: internă.endometrul Este formată dintr-un epiteliu cilindric ciliat care trimite invagmaţii în stroma subiacentă. Endometrul cuprinde două zone: zona funcţionala şi zona bazală. mijlocie şi externă. Mucoasa uterină . Pătura funcţională desprinsă va fi înlocuită cu ţesutul provenit prin proliferarea păturii bazale. Pătura mijlocie este mai groasă. numite glande endometriale. de tip tubular. este străbătută de numeroase vase sanguine limfatice şi trunchiuri nervoase.Muşchiul uterin . Zona funcţională se întinde până la baza glandelor fiind stratul cel mai superficial al mucoasei uterine. Musculara este alcătuită din fibre netede care cresc ca număr şi dimensiuni în sarcină. Atât epiteliul de înveliş cît şi glandele. Zona funcţională suferă modificări legate de ciclul ovarian ceea ce determină desprinderea acestui strat în fiecare lună.2 cm. la uterul negravid. mai rar circulare sau oblice. are aspect plexiform din cauza traiectului în special helicoidal al fibrelor componente. rămasă intactă în timpul ciclului ovarian.

ciclul ovarian. partea profundă a corionului. cu tendinţa de a se spiraliza. Faza secretorie (luteinică) Se produc modificări profunde în mucoasa uterină. 1. refăcând epiteliul mucoasei şi criptele uterine. de la pubertate până la menopauză. Glandele se lărgesc în special în treimea profundă mucoasei. Glandele uterine devin treptat mai numeroase. trunchiurile vasculare şi nervoase. astfel 12 . Faza proliferativă constă în activarea păturii bazale a mucoasei: celulele epiteliale se înmulţesc activ. Faza proliferativă (foliculinică) Se instalează la sfârşitul fazei hemoragice precedate în momentul în care urmează refacerea porţiunii funcţionale a mucoasei uterine. prin proliferarea paturii ei bazale. Ciclul endometrial şi cel ovarian decurg sincron. Din pătura bazală la sfârşitul fazei hemoragice se păstrează regiunea fundică a glandelor uterine (cripte uterine). Endometrul se îngroaşă ajungând la 7 mm la femeia negestantă. se alungesc. au traiect neregulat. limfatice şi terminaţiile nervoase regenerate. condiţionând evoluţia ciclului endometrial. luând aspect saciform. Celulele intră în activitate. 2. dar nu sunt încă active. Ambele cicluri durează 28-30 zile şi cuprind 2 faze funcţionale care alternează obligatoriu în cadrul aceluiaşi ciclu. Proliferează de asemenea elementele conjunctive ale corinonului în care pătrund treptat vasele de sânge. Glandele uterine sunt mult alungite.ciclul endometrial (ciclul uterin). se acumulează mult glicogen.

Cînd corpul galben intră in involuţie. celulele conjunctive se măresc. Sub influenţa hormonilor estrogeni. numai prin acţiunea sa. 3. persistenţa stimulului estrogenic exclusiv (acţiune necontrabalansată a estrogenilor de către progesteron) se soldează cu hiperplazia mucoasei uterine. Numeroase fagocite sosite pe cale sanguină încep să înglobeze ţesutul degenerat. fără să mai apară modificările de tip secretor. mucoasa uterină de la sfârşitul ciclului uterin intră în necroză şi începe să se desprindă treptat. Pe de altă parte. pereţii acestora se rup şi sângele extravazează. Aceasta va declanşa evoluţia unui nou folicul ovarian.încât lumenul glandelor conţine mucoid şi glicogen. Faza secretorie durează cît timp este funcţional corpul galben în ovar. progesteronul determină atrofierea mucoasei uterine. Scăderea concentraţiei progesteronului în sânge este recepţionată (prin feed-back) de celulele hipofizei care încep să secrete FSH. Dacă endometrul nu a parcurs faza proliferativă. producându-se lacuri de sânge. Faza hemoragică Arteriolele spirale şi venulele se dilată brusc. lipsa aportului de sânge atrage intoxicarea ţesutului care intră în necroză. cantitatea de progesteron din sânge scade şi concomitent faza secretorie intră în declin. sângele năvăleşte in capilare. iar sângele nu mai pătrunde în regiunea superficială a endometrului. implicit secreţia de hormoni estrogeni. care se elimină 13 . Găsindu-se sub controlul secreţiei de progesteron. Faza ischemică Corespunde perioadei în care încep procesele necrotice din endometru. detaşând fragmente de mucoasă. Arteriolele spirale din corion se contractă. Modificările proprii fazei secretorii apar doar în circumstanţele în care progesteronul acţionează asupra unui endometru supus în prealabil acţiunii estrogenilor. Corionul dintre glande se umflă (edem). 4. Lacurile confluează.

endometrul bazal apare acoperit. Funcţia menstruală Endometrul este un receptor sensibil al hormonilor ovarieni şi suferă modificări ciclice sub influenţa lor de la pubertate până la menopauză. Survine în absenţa fecundaţiei. uterul suferă modificări de hipertrofie a fibrelor musculare şi conjunctive şi distensie. Menstruaţia constă în descuamarea stratului funcţional al endometrului. induse de hormonii ovarieni. Cu cât procesul de detaşare a endometrului funcţional se desfăşoară mai rapid. Prelungirea sau incompleta detaşare a endometrului superficial. cu atât survin mai prompt procesele reparatorii. Fluxul menstrual este stopat prin efectele asociate ale vasoconstricţiei generalizate. In timpul sarcinii. Chiar din prima zi a ciclului menstrual pot fi puse în evidenţă şi procesele reparatorii.odată cu sângele din uter în vagin. Pe parcursul primelor 24-36 ore de la debutul sângerării menstruale. iar prin adaptarea funcţională permite dezvoltarea produsului de concepţie şi expulzarea acestuia la termen. Ciclul generativ sau menstrual se succede la femeia adultă normală la 28 zile (vezi ciclul endometrial). atunci când ovulaţia nu a fost urmată de fertilizare şi implantarea oului. din între endometrul şi ale fenomenelor reparatorii. Fiziologia uterului Funcţia gestativă Endometrul permite ovoimplantaţia şi dezvoltarea produsului de concepţie. funcţional antrenează sângerări menstruale abundente şi anormal de lungi. discontinuu. de insule (resturi) de endometru funcţional. Adaptarea morfo-funcţională este dependentă în principal de activitatea hormonală a placentei. Sângerarea menstruală corespunde procesului de dezintegrare a edificiului endometrial realizat de a lungul ciclului endometrial. 14 . prin care din stratul bazal se reface endometrul funcţional.

Structura colului uterin este musculo-conjunctivă cu variaţii importante în timpul ciclului menstrual şi în sarcină datorită plasticităţii realizată de activitatea fibroblastelor în sinteza fibrelor de colagen şi elastice.Funcţia în statica organelor pelviene Este dovedită prin instalarea frecventă a unui prolaps al organelor de vecinătate după histerectomii (operaţie chirurgicală de scoatere a uterului). Glera este bogată 15 . Fiziologia colului uterin Colul uterin îndeplineşte la femeia adultă mai multe funcţii: . Mucoasa endocervicală este de tip unistratificat cilindrică cu celule ciliate şi mucipare şi cu cripte endocervicale (glande mucoase cervicale) care pătrund profund în grosimea stromei. Joncţiunea dintre epiteliul exo. Aceste modificări sunt produse la femeia adultă sun influenţa hormonilor ovarieni şi în sarcina a celor placentari.şi endocervial se face la nivelul orificiului extern şi poartă numele de zonă de tranziţie sau transformare. precum şi a substanţei fundamentale.5-3 cm şi este străbătut în porţiunea centrală de canalul cervical care are un traiect şi 2 orificii: orificiul extern se deschide în vagin şi este rotund la nulipare şi în fantă transversală sau neregulată la multipare.Funcţia de ascensiune şi capacitaţie a spermatozoizilor este principala funcţie a colului uterin şi se realizează prin secreţia mucusului cervical (gleră cervicală). După menopauză. Colul uterin este partea interioară îngustă a uterului. Orificiul uterin al colului uterin se continuă cu cavitatea uterină. colul este micşorat de volum. are o lungime de 2. Mucoasa exocervicală este de tip pavimentos stratificat identică cu cea a vaginului. parţial mascat şi de stenoză vaginală precervicală. scleros şi atrofie.

. vaginul are un traiect oblic de sus în jos şi dinapoi înainte. mucus secretat de glandele endocervicale şi o floră formată din bacterii Doderlein care au enzime ce convertesc glicogenul în acid lactic care realizează în vaginul 16 . Vaginul este format de la interior spre exterior din trei tunici: mucoasă. Mucoasa vaginală se continuă la exterior cu cea a vestibulului vulvar şi superior cu cea a porţiunii intravaginaţie a colului uterin. musculară şi conjunctivă. fiind solid ancorat de pereţii pelvieni prin ligamente (cardinale şi utero-sacrate). În sarcină colul se înmoaie progresiv şi mucusul endocervical care devine dop mucos este impermeabil pentru spermatozoizi şi germeni patogeni. . La femeia adultă in ortostatism. Tunica conjunctivă este densă şi elastică şi este interconectată cu ţesutul fibros pelvian şi al organelor de vecinătate. . mucoasa vaginală este constituită dintr-un epiteliu pavimentos stratificat fără glande şi corion.Funcţia de drenaj pasiv a sângelui menstrual. colul uterin reprezentând punctul fix al uterului. de fapt este vorba de o reţea de celule musculare netede intricate cu fibre elastice. Tunica musculară este formată dintr-un strat intern circular şi altul extern longitudinal. se şterge şi se dilată devenind un segment al canalului de naştere. Histologic. colul se scurtează. Conţinutul vaginal cuprinde în afară de celule descuamate.Rol în statica pelviană. În timpul naşterii.în hidraţi de carbon şi aminoacizi. care se continuă fără demarcaţie netă cu tunica conjunctivă. Proprietăţile glerei din perioada ovulatorie (abundentă.Funcţie în gestaţie şi la naştere. Vaginul este un conduct fibromuscular care se întinde de la vestibulul vulvar la colul uterin. filantă) o fac permeabila pentru spermatizoizi şi favorabilă ascensiunii lor. cu o lungime de 8-10 cm.

aciditatea vaginală este adversă dezvoltării florei patogene şi este favorabilă florei saprofite Doderlein care exercită o acţiune de inhibiţie competitivă pentru alţi germeni. Structura normală a epiteliului pavimentos . Mucoasa vaginală este un receptor fin al hormonilor steroizi ovaneni şi suprarenali şi suferă modificări ritmice sub influenţa acestora. această funcţie este asigurată prin alipirea pereţilor anterior şi posterior. vaginul este destins de prezentaţie.8-4. Fiziologia vaginului Aciditatea vaginului. secreţiile endometriale şi ale glandelor endocervicale.femeii adulte un pH acid de 3. Structura epiteliului pavimentos exocervical şi modificările ciclice se aseamănă cu cele ale epiteliului vaginal. De asemenea. Deoarece aciditatea vaginală este în directă relaţie cu conţinutul în glicogen al epiteliului vaginal şi acesta de impregnare cu estrogeni.5. printr-un chimiotactism negativ dirijează spermatozoizii spre canalul cervical. La femeia adulta epiteliul este format din 3 zone: 17 . îndeplinind funcţia de canal de naştere. Capitolul II Epiteliul pavimentos stratificat (vaginal) Epiteliul pavimentos acoperă regiunea vulvară. Vaginul are şi o funcţie de protecţie pentru organele genitale interne şi cavitatea peritoneală cu care acestea comunică liber prin orificiile tubare. pH-ul vaginal oglindeşte în mod indirect funcţia ovariană. cavitatea vaginală fiind virtuală. vaginul spre porţiunea cranială unde se termină la nivelul epiteliului cilindric realizând joncţiunea pavimentoso-cilindrică. În timpul naşterii. Vaginul este şi un canal de drenaj pentru sângele menstrual.

rotund sau ovalar. Epiteliul este situat pe un corion conjunctivo-vascular.Nucleul. Caracteristicile celulei pavimentoase bazale: . .1) 2. distanţa dintre marginea nucleului şi marginea citoplasmei este mai mică decât diametrul maximal al nucleului. Caracteristicile celulei pavimentoase parabazale: . .Forma celulei este rotundă sau ovalară (planşa 4. 3. are cromatina fin granulară. Zona mijlocie (strat spinos intermediar) format din 812 rânduri de celule. Zona superficială (descuamativă. stratul bazal = germinativ = cilindric este format dintr-un singur rând de celule ovalare sau cilindrice aşezate perpendicular pe membrana bazală situată spre stroma subiacentă. aceasta o deosebeşte de celula parabazală. 1. Zona bazală care asigură regenerarea epiteliului. este formată dintr-un strat bazal cu un singur rând de celule şi stratul parabazal.1. are cromatina fin granulară. în care distanţa dintre marginea nucleului şi marginea celulei este mai mare decât diametrul maxim al nucleului.Citoplasma. fig. bazofilă este in cantitate mai mică decât în celula intermediară. 2. de care este separat printr-o membrană bazală. . situat central. intens bazofilă este in cantitate mai mică decât în celula parabazală.Citoplasma. de cornificare) formată din 2-3 rânduri de celule. situat central. Distanţa dintre marginea nucleului si 18 . rotund sau ovalar.Nucleul. format din 3-4 rânduri de celule. stratul parabazal = spinos profund este format din 23 rânduri de celule ovalare legate între ele prin punţi ("spini") intercelulare.

Coloraţie Giemsa x obiectiv 20/0. ele nu se întâlnesc în secreţia vaginală a femeilor cu cicluri menstruale normale. Semnificaţie clinică: celulele parabazale se găsesc în mod normal în frotiurile de menopauză şi înainte de pubertate.1. Semnificaţie clinică: celulele bazale se întâlnesc în frotiurile femeilor în menopauză avansată. . Coloraţie Giemsa x obiectiv 20/0. Ele nu se întâlnesc niciodată în frotiurile provenind de la femei în activitate genitală. cu atrofie accentuată a epiteliului vaginal. În fig.40. În fig. Fig 2.: celule pavimentoase parabazale.2. alături de celulele pavimentoase parabazale se observă filamente de fibrină.40. la femeile adulte indică o insuficienţă ovariană sau o leziune inflamatorie sau traumatică.Planşa 4 Fig. de asemenea în leziunile infecţioase sau traumatice ale exocolului sau vaginului. 1: celule pavimentoase bazale. Prezenţa lor. alături de celulele pavimentoase bazale se observă celule pavimentoase parabazale şi filamente de fibrină. polimorfonucleare şi mucus.

Planşa 4 Fig.2 .1 Fig.

Citoplasma conţine vacuole de glicogen. poligonale. uneori cu marginile plicaturate. stratul mijlociu = intermediar = spinos superficial este format din 8-12 rânduri de celule mari. este situat central. fig. palidă. ceea ce indică picnoză completă. fig. (planşa 5. Caracteristicile celulei superficiale . (planşa 4.Forma celulei este rotundă sau ovalară. care are nucleul picnotic.Nucleul de volum mai mare decât in celula pavimentoasă superficială.Citoplasma este abundentă. . poliedrice.Forma celulei este poligonală. Punţile intercelulare sunt numeroase dar scad în densitate apare stratul superficial. . în toţi nucleii pot fi identificate granule fine de cromatină . Caracteristicile celulei intermediare: .Nucleul mic. 2) 3. hipercrom şi omogen. bazofilă. Acest strat constituie prin legăturile puternice intercelulare elementul de rezistenţă al epiteliului. citoplasma pierde bazofilia de la albastru-verzui în straturile cele mai profunde spre bleu-pal în rândurile cele mai superficiale. 3) 4. situat central.marginea citoplasmei este mai mare decât diametrul maxim al nucleului. foarte turtite orientate paralel cu membrana bazală. 19 . . în interiorul nucleului nu se deosebesc particulele de cromatină. asemănătoare cu ale celulelor superificiale. subţire.singurul caracter ce o deosebeşte de celula pavimentoasă superficială. spre deosebire de celulele superficiale şi intermediare care au formă poligonală. stratul superficial = cornos este format din celule mari.

descuamarea importantă de celule intermediare. Absenţa completă a celulelor superficiale la o femeie tânără indică o tulburare a funcţiei ovariene. Fig. 4: celule pavimentoase superficiale. grupate în placarde se realizează în fază progesteronică. Coloraţie Giemsa x obiectiv 20/0. În fig. se observă celule pavimentoase intermediare cu citoplasmă abundentă. se observă un grup de celule pavimentoase superficiale. .40. postovulatorie. prin creşterea şi diferenţierea epiteliului vaginal estrogen-induse. Coloraţie Giemsa x obiectiv 20/0. cu citoplasmă abundentă şi nuclei picnotici.Planşa 5 Fig. descuamarea importantă de celule superficiale acidofile şi picnotice are loc în fază estrogenică preovulatorie.40. frumos etalate. 3: celule pavimentoase intermediare. Progesteronul blochează efectul de diferenţiere superficială spre un frotiu de tip intermediar. Semnificaţie clinică: frotiu vaginal normal. Semnificaţie clinică: frotiu vaginal normal. 4. În fig. bazofilă dispuse în placard.3.

3 Fig.Planşa 5 Fig.4 .

. reticul endoplasmic rugos şi vezicule de reticul endoplasmic neted. slab colorată. polaritatea şi dimensiunile În stratul bazal. 20 . Glicogenul apare ca particule dispersate sau sub formă de agregate. ribozomi. Nucleolii se văd în straturile profunde dar lipsesc în cele superficiale. subţire. Cu coloraţii speciale se pot identifica granule de keratohialină in citoplasma acestor celule.plăci desmozomale . aparat Golgi. cu axa lor longitudinală perpendiculară pe membrana bazală. . începe să apară în stratul parabazal şi este maxim în straturile mijlocii ale epiteliului. lipseşte în stratul bazal. celulele sunt mici.Forma celulei este poligonală. Organitele celulare scad progresiv de la stratul bazal spre suprafaţă. 4) Aderenţa celulară se realizează între celulele învecinate prin: . Aspectul celular. Spaţiul celular este mai larg în straturile profunde şi se îngustează spre straturile superficiale. Ocazional se observă lizozomi şi centrioli. fig. Mitozele sunt prezente numai în zona profundă (strat parabazal şi bazal).interdigitaţii ale suprafeţelor celulelor. adesea cu marginile plicaturate. Componentele celulare Citoplasma celulelor bazale conţine: mitocondrii. astfel încât în straturile superificiale sunt absente în totalitate. Înspre straturile superficiale celulele devin alungite şi orientate paralel cu membrana bazală. (planşa 5.Citoplasma abundentă.

După menopauză. care asigură reînnoirea permanentă epiteliului. descuamare importantă de celule izolate. În timpul sarcinii din cauza impregnării progesteronice. Principalii stimulatori ai proliferării sunt hormonii estorgeni. La fetiţe epiteliul este format dintr-un strat bazal şi câteva straturi intermediare. In timpul alăptării. cu indice acidofil foarte scăzut 5-10%. perioadă de diferenţiere celulară şi de maturizare în care se stabileşte funcţia celulară şi perioada de senescenţă şi descuamaţie. Acest timp "de reînnoire" este diferit la fetiţe faţă de femeia adultă şi cea din menopauză. Între mitoze şi apoptoze (moartea celulelor). 8-12 straturi intermediare şi un strat superficial de descuamare. estrogenii produc maturarea celulelor şi progesteronul descuamarea lor prematură. epiteliul este mai gros (1 mm) şi cuprinde pe lângă stratul bazal. maturizate (indice acidofil 6070% în faza estrogenică preovulatorie) şi descuamare sub formă de lambouri. de celule bazofile cu marginile plicaturate (indice acidofil 20-30% în fază progesteronică postovulatorie). epiteliul descuamează celule bazale rotunde şi cu nucleu mare.Timpul de turn-over ( de reînnoire) cuprinde intervalul de la apariţia unor noi celule în straturile profunde. Pe măsură ce se formează noi celule în straturile profunde cele superficiale se descuamează şi sunt înlocuite prin migrare continuă dinspre baza epiteliului spre suprafaţa celulelor noi formate. prin scăderea activităţii trofice a hormonilor estrogeni ovarieni. grosimea epiteliului se reduce. Structura epiteliului se schimbă în raport cu dinamica hormonilor din timpul ciclului menstrual. astfel. La femeia adultă. 2-3 straturi parabazale. Epiteliul vaginal este un receptor sensibil al hormonilor ovarieni şi structura epiteliului se modifică în raport cu funcţia endocrină ovariană. 21 . există un echilibru. celulele descuamate sunt bazofile şi de tip navicular (din stratul intermediar).

o specificitate hormonală locală la nivelul organelor genitale. uter) reţin şi concentrează hormonul. formată din mucopolizaharide şi proteine. probabil activând creşterea fosfatazelor acide şi sinteza acizilor nucleici şi a proteinelor. Aceasta intervine în organizarea moleculară a substanţei fundamentale. provocând înmulţirea fibrocitelor şi transformarea acestora în fibroblaşti.Mecanismul de acţiune al hormonilor sexuali asupra epiteliului vaginal. Estrogenii (printr-un mecansim incomplet cunoscut) determină creşterea şi diferenţierea celulelor. modificându-şi de mai multe ori plasamentul pe parcursul diferitelor etape biologice din viaţa femeii. Mai este cunoscută sub denumirea de joncţiunea pavimentoso-columnară. Epiteliul vaginal trăieşte în simbioză cu ţesutul conjunctiv subiacent. La femeia adultă. Capitolul III Joncţiunea pavimentoso-cilindrică Joncţiunea pavimentoso-cilindrică reprezintă linia de delimitare dintre epiteliul stratificat pavimentos. care tapisează exocolul (şi vaginul) şi epiteliul unistratificat cilindric glandular al endocolului. joncţiunea pavimentoso-cilindrică se plasează în mod normal. Hormonul traversează ţesuturile nereceptive. 22 . asupra căruia estrogenii au un important rol trofic prin creşterea apei în ţesutul respectiv. Există deci. Macromoleculele proteice existente în celulele receptoare (vagin. Joncţiunea nu este statică. sub influenţa acţiunii steroizilor ovarieni. Estrogenii pătrund în celulă sub formă liberă sau legată de proteinele plasmatice. la nivelul orificiului extern al colului.

epiteliul stratificat pavimentos. constituie o zonă de "nelinişte celulară" la nivelul căreia factori variaţi (virotici. pe suprafaţa exocolului. Are loc un proces de "remaniere" (metaplazie pavimentoasă). un epiteliu este înlocuit cu altul şi aceasta. epiteliul cilindric alunecă din nou pe suprafaţa exocolului. în mod repetat. datorită acţiunii estrogenilor placentari. spermatici. epiteliul cilindric este eversat în afara canalului cervical. când colul creşte semnificativ în dimensiuni. mai rezistent la condiţiile pe care le oferă mediul (pH-ul) vaginal. pentru ca în climacteriu joncţiunea să reascensioneze în endocol. Procesele de înlocuire a epiteliilor pot fi uneori perturbate prin intervenţia a diferiţi factori. În perioada de activitate genitală. A fost descrisă aşa-numita zonă de transformare sau de tranziţie (vezi capitolul metaplazie pavimentoasă). Fie că epiteliul stratificat pavimentos "alunecă" treptat sub forma unor peninsule dinspre periferia ectopiei. fie că epiteliul pavimentos este refăcut prin metaplazia celulelor subcilindrice. În copilărie. Joncţiunea pavimento-cilindrică nu este prin urmare "statică".La nou-născut. În perioada pubertară şi cu ocazia sarcinilor. hormonali) pot produce modificări neoplazice. 23 . în condiţiile "silenţiului" genital. de "rezervă" ale epiteliului cilindric ectopic. tinde să-şi reia locul. Joncţiunea dintre epiteliul pavimentos exocervical şi cel cilindric endocervical. înlocuind epiteliul unistratificat cilindric "ectopic". joncţiunea ascensionează în endocol.

este mai abundentă la un capăt al nucleului. cilindrice sau în formă de "pană". sunt mai dese în crestele criptelor glandulare. Caracteristicile celulelor endocervicale "culcate" (văzute din lateral). cînd sunt grupate. (planşa 6. în unele celule cu structura bine păstrată se poate observa la acest nivel prezenţa cililor. uniform repartizată. unde se continuă cu epiteliul pavimentos exocervical. Citoplasma bazofilă. Celulele cilindrice ciliate endocervicale se prezintă pe frotiuri sub două aspecte: " culcate'' şi in poziţie " verticală". 5. Citoplasma înconjoară nucleul de jur împrejur. celulele pot lua aspectul unui fagure de miere. marginile celulare se confundă cu marginile nucleare pe părţile laterale ale celulei. Forma celulei este rotundă. 6) Celule endocervicale cu secreţie mucoidă = Mucipare Sunt caliciforme. cu cromatina fin granulară. fig. singura deosebire faţă de acestea este prezenţa unei cantităţi mari de mucus în 24 . Epiteliul endocervical unistratificat este format din două tipuri de celule: celule cilindrice ciliate şi mucipare. colorată neuniform. Caracteristicile celulelor mucipare: Aceste celule prezintă caractere morfologice asemănătoare celulelor endocervicale ciliate. Nucleul situat de obicei excentric.Capitolul IV Epiteliul cilindric unistratificat (endocervical) El acoperă tot canalul cevical până la orificiul extern al colului. Caracteristicile celulelor endocervicale în poziţie "verticală": Nucleul este situat central. Forma celulei este cilindrică.

alături de celule pavimentoase. procese inflamatorii endocervicale. 6 se pot observa celule endocervicale în placard (în poziţie "verticală"). ele se întâlnesc frecvent în: ectopii. graviditate când pot prezenta diverse modificări morfologice cu caracter distrofic.40. mucus.40. alături de celule pavimentoase. bacili Doderlein. se observă un grup de celule endocervicale (în poziţie "verticală"). Fig.Planşa 6 Fig. ectropione. 6: celule endocervicale. 5. În fig. având aspectul unui fagure de miere. polimorfonucleare. În fig. Coloraţie Giemsa x obiectiv 20/0. Coloraţie Giemsa x obiectiv 20/0. Semnificaţie clinică: celulele endocervicale nu se găsesc în frotiurile recoltate din fundul de sac vaginal la femeile sănătoase cu un col normal. bacili Doderlein. polimorfonucleare. . 5: celule endocervicale.

6 .5 Fig.Planşa 6 Fig.

Semnificaţia clinică Celulele cu secreţie mucoidă au aceeaşi semnificaţie clinică cu a celulelor endocervicale de acoperire. Mucusul sau glera cervicală conţine lizozim. glera este abundentă. 25 . modificat de progesteron sau progestative reduce mult permeabilitatea colului uterin pentru germeni patogeni. Glera cervicală suferă transformări fizice şi chimice ciclice cu rol de ascensiune şi capacitaţie a spermatozoizilor. care reprezenită produsul de secreţie al celulelor. riscul de infecţie prin boli transmisibile sexual (BTS) este mai mare şi este maxim "în perioada preovulatorie şi în timpul menstrelor. pentru germenii patogeni este însă relativă şi este maximă în faza secretorie a ciclului. În faza luteală (estro-progesteronică) glera este redusă cantitativ. impermeabilitatea glerei cervicale. Mucusul cervical. Granulele secretorii de mucină pot fi prezente în toată citoplasma sau spre polul apical al celulei. realizând sincronizarea migrării gameţilor în fecundaţie.citoplasmă. constituind o barieră biologică pentru spermatozoizi Glera cervicală are funcţie de apărare. clară. opacă. filantă. ascensiunea şi capacitaţia spermatozoizilor în perioada preovulatorie. Preovulator. Modificările complexe ale glerei cervicale sub influenţa hormonilor estrogeni în faza proliferativă permit pătrunderea. vâscoasă. cristalizează "în frunză de ferigă". imunoglobuline şi alţi factori care se opun ascensiunii germenilor patogeni. În faza estrogenică.

hipercrom. Caracteristiciele celulelor endometriale: Nucleul. pereţii celulari se confundă în unele locuri cu cei nucleari. fig. are cromatina fin granulară distribuită în mod uniform. cilindrice. poate avea mici vacuole. 8) Celulele endometriale se întâlnesc în mod normal.celulele endocervicale sunt mai mari. patologii endometriale: endometrită. când ruperea foliculului de Graaf este asociată cu o sângerare pasageră. Ele mai pot fi văzute în perioada de mijloc a ciclului (ovulaţie). rotunde sau cuboidale . 26 .Capitolul V Epiteliul cilindric ciliat (endometrial) Epiteliul endometrial este un epiteliu cilindric ciliat care trimite invaginaţii în stroma subiacentă de tip tubular numite glande endometriale care secretă mucus şi glicogen. în cantitate redusă. Citoplasma este bazofilă.celulele endometriale sunt mai mici. cu 1 sau 2 grunji mai mari. ele fiind de obicei expresia unei tulburări hormonale. Prezenţa celulelor endometriale în afara acestor perioade este anormală. Celulele endometriale se deosebesc de cele endocervicale prin volumul şi forma lor: . în poziţie laterală. hiperplazie glandulo-chistică sau adenocarcinom de endometru sau a unei iritaţii locale produsă de un dispozitiv de contracepţie intrauterină (IUCD). 7. cu abundenţă pe parcursul celor 3-5 zile de menstruaţie. (planşa 7. în rare ocazii. dar pot persista până în a 10-a zi a unui ciclu normal. este situat central în celula văzută în sens vertical şi excentric în cea privită latera. polipi endometriali. alungite.

7 Fig.Planşa 7 Fig.8 .

prezenţa celulelor endometriale în afara acestor perioade este anormală. Bolnava va fi îndrumată către cabinetul de ginecologie. Semnificaţie clinică: celulele endometriale se pot întâlni în mod normal în secreţia vaginală din timpul menstrelor sau postmenstrual. ele fiind de obicei expresia unei afecţiuni endometriale: endometrită. 7. 8 : celule endometriale. polipi endometriali. . hiperplazie glandulo-chistică sau adenocarcinom.Planşa 7 Fig. Coloraţie Papanicolaou x.

hiperplazia celulelor bazale: celulele stratului bazal sunt hiperactive şi formează o zonă bine demarcată de stratul intermediar.proliferarea şi hiperplazia celulelor de rezervă Celulele de rezervă (celule subcilindrice) sunt situate pe membrana bazală sub celulele cilindrice şi pot fi izolate sau grupate. 1. hormonală. frecvent apare hipercheratoză şi paracheratoză. etc. celulele bazale sunt dispuse în unghi drept faţă de suprafaţă. Atât epiteliul de înveliş cât şi glandele. stroma şi structurile vasculare suferă la femeia adultă modificări ciclice sub influenţa hormonilor ovarieni realizând ciclul endometrial (vezi cap. fără anomalii citologice. celule şi vase. O hiperplazie a celulelor bazale ale epiteliului pavimentos poate fi observată în sarcină sau după folosirea îndelungată a contraceptivelor orale. care este stăbătută de glande endometriale. stimulul acestei transformări ar fi pH-ul vaginal acid (spre celule bazale 27 . Hiperplazia este formarea excesivă din punct de vedere cantitativ a unui ţesut histologic normal.hiperplazia reactivă apare în urma unor condiţii iritative şi în special. .I). traumatică. . în asociaţie cu prolapsul uterin. Capitolul VI Modificări epiteliale Aceste modificări sunt consecinţa acţiunii unor factori iritativi de natură inflamatorie. întregul epiteliu este îngroşat. .Sub epiteliu se găseşte stroma endometrială formată din ţesut conjunctiv. în sensul că se pot transforma şi în celule cilindrice dar şi pavimentoase. Potenţialul lor evolutiv este dublu. Caracteristicile morfologice ale modificărilor epiteliale la nivelul colului uterin.

pavimentoase) sau alcalin (spre celule cilindrice endocervicale). Celulele de rezervă în prezenţa unui defect tisular sau în vecinătatea unei ectopii, proliferează activ şi când ajung să fie dispuse la peste 3 straturi, se vorbeşte de hiperplazia celulelor de rezervă. În continuare, hiperplazia normală a celulelor de rezervă este urmată de o metaplazie pavimentoasă iniţial imatură şi apoi matură. Caracteristicile celulei de rezervă : Nucleul mic, situat central, are cromatina fin granulară cu câteva granule mai mari; forma nucleului este rotundă sau ovală. Citoplasma este în cantitate redusă, bazofilă, uneori fin vacuolată, fără margini precis conturate; datorită acestui fapt, când sunt în grup, celulele de rezervă pot avea un aspect sinciţial; dimensiunile celulei sunt mici iar forma neregulată. Corelaţia cito-histologică: Prezenţa celulelor de rezervă corespunde unei hiperplazii a celulelor de rezervă din glandele cervicale. Hiperplazia celulelor de rezervă ar reprezenta stadiul iniţial al metaplaziei pavimentoase. Hiperplazia celulelor de rezervă însă poate fi atipică, celulele prezintă anomalii citoplasmatice şi mai ales nucleare; raportul nucleo-citoplasmatic este crescut, nucleii sunt de forne diferite şi o astfel de proliferare realizează CIN (neoplazia intraepitelială cervicală). Diverse tipuri de hiperplazie a celulelor de rezervă se observă predominant între 30-39 ani, vârsta incidenţei maxime a CIN, dar se observă şi la fetiţe, dar şi în perioada post menopauzică. Stimuli diverşi: inflamaţia, traumatismele, hormonii estrogeni, sarcina, contraceptivele orale pot produce hiperplazia celulelor de rezervă şi hiperplazia atipică din CIN poate fi consecinţa unor infecţii virotice. (planşa 8, fig. 9)
28

2. Metaplazia, termen prin care se înţelege schimbarea de formă, este transformarea unui ţesut adult, bine diferenţiat, de un anumit tip, într-un alt tip de ţesut bine diferenţiat, ca răspuns al unor situaţii normale. Cel mai frecvent este întâlnită în metaplazia pavimentoasă a unui ţesut glandular. Metaplazia pavimentoasă este frecventă la nivelul colului uterin, în această formă, epiteliul cilindric este înlocuit cu epiteliul pavimentos. Ambianţa endovaginală (pH-ul acid) nu este favorabilă epiteliului unistratificat cilindric ectopic. În aceste circumstanţe va debuta procesul de înlocuire a epiteliului cilindric cu epiteliul pavimentos "original" aşa-numita metaplazie pavimentoasă. În procesul de metaplazie, rolul principal revine celulelor "de rezervă" sau subcilindrice. Acestea sunt celule nediferenţiate, dispuse într-un singur strat discontinuu, dedesubtul celulelor cilindrice, în contact nemijlocit cu membrana bazală. Pe suprafaţa epiteliului cilindric "ectopic" apar din loc în loc insule de epiteliu pavimentos care vor creşte şi vor conflua treptat, înlocuindu-l în timp. Substituirea celor două epitelii poate avea loc şi prin proliferarea sau alunecarea, dinspre periferie, a epiteliului stratificat pavimentos. Procesul de înlocuire se întinde în mod obişnuit pe parcursul mai multor ani; Procesul mataplazic se poate întinde de la perioada intrauterină până la senescenţă, fiind, în mod special, activ înainte de naştere, la menarhă, în timpul şi după prima naştere. Aceste perioade corespund perioadelor de maximă stimulare estrogenică, asigurând astfel expunerea epiteliului cilindric celui mai scăzut pH al mediului vaginal, despre care se crede că este cel mai important semnal al declanşării procesului metaplazic.
29

În celelalte perioade metaplazia este minimă. (planşa 8, fig. 10; planşa 9, fig. 11; 12) Caracteristicile celulelor pavimentoase metaplazice: Celulele de metaplazie pavimentoase au formă poliedrică şi aranjament asemănător pietrelor de pavaj, lăsând între ele spaţii goale, înguste, sub formă de crăpături. Nucleii au cromatina condensată sub formă de grunji mai mari, lăsând goluri între ei; această modificare este de natură degenerativă şi nu trebuie confundată cu structura cromatiniană grunjoasă, grosolană din nucleii tumorali. În celula pavimentoasă metaplazică raportul nucleocitoplasmatic este normal. Procesul de metaplazie este privit ca un proces dinamic în desfăşurarea căruia poate avea loc transformarea atipică cu posibilitatea de deviere displazică şi malignă. Astfel, carcinomul epidermoid se dezvoltă în interiorul zonei de transformare atipică, ce reprezintă zona potenţial neoplazică. Această metaplazie atipică apare în locul metaplaziei fiziologice (vezi schema următoare).

30

Planşa 8 Fig.9 : hiperplazie celulară; Coloraţie Giemsa x obiectiv 20/0,40; În fig. 9, se poate observa hiperplazie celulară bazală, alături de celule pavimentoase profunde.

Fig. 10 : celule pavimentoase metaplazice; Coloraţie Giemsa x obiectiv 20/0,40; Acest tip de celule poate proveni dintr-o metaplazie pavimentoasă imatură a glandelor cervicale. Semnificaţie clinică: procesul de metaplazie fiind privit ca un proces dinamic în desfăşurarea căruia poate avea loc transformarea atipică cu potenţial spre agravare, bolnava va fi îndrumată către cabinetul ginecologic sau colposcopie pentru precizarea diagnosticului. În fig. 10, alături de celulele de metaplazie pavimentoasă se observă celule pavimentoase de tip parabazal, intermediar, superficial şi polimorfonucleare.

9 Fig.10 .Planşa 8 Fig.

12 se observă un grup de celule pavimentoase metaplazice cu aranjamentul caracteristic pietrelor de pavaj alături de polimorfonucleare.40. Coloraţie Giemsa x obiectiv 20/0. Alături de acestea se găsesc celule pavimentoase de tip intermediar şi superficial. Fig. se observă un grup de celule pavimentoase metaplazice cu formă poliedrică şi aranjament asemănător pietrelor de pavaj cu spaţii înguste sub formă de crăpături. 11: celule pavimentoase metaplazice. 11. Coloraţie Giemsa x obiectiv 20/0. . 12: celule pavimentoase metaplazice.40. În fig.Planşa 9 Fig. În fig.

12 .11 Fig.Planşa 9 Fig.

se întâlneşte destul de frecvent.Acantoza constă în accentuarea grosimii stratului intermediar cu sau fără fixare de glicogen. 31 . Hipercheratoza se caracterizează prin apariţia în suprafaţa epiteliului pavimentos a unui strat de celule cu granule de cheratină (strat granulos) care în mod normal nu este întâlnit. conţinând celule cornificate care îşi păstrează nucleii picnotici şi hipercromi. Paracheratoza este consecinţa unui proces de cheratinizare imperfectă a stratului superficial.

Celulele superficiale se cornifică. Ei au enzime ce convertesc glicogenul în acid lactic. cu dezvoltare anaerobă în mediul acid vaginal.8-4. Exemplu: dacă la o femeie castrată sau cu atrofie post menopauzică se administrează doze crescânde de estrogeni. Diagnosticul cito-hormonal vaginal Mucoasa vaginală este un receptor sensibil al hormonilor ovarieni şi studiul celulelor descuamate constituie examenul citohormonal vaginal. acidofile şi picnotice). de tip Doderlein. estrogenii produc depunere de glicogen. Acesta permite prin studiul receptorului vaginal evaluarea funcţiei hormonale ovariene şi tulburările acesteia.5. realizând în vaginul femeii adulte un pH acid =3. 32 . frotiurile sunt clare. flora vaginală după stimulare estrogenică prelungită este pură. Sub influenţa estrogenilor. precum si fenomene proliferative şi de maturizare ale epiteliului vaginal. celulele superficiale se încarcă cu o substanţă birefringentă eleidină. Răspunsul vaginal la stimularea hormonală Estrogenii produc creşterea vascularizaţiei şi inbibiţia stromei. Bacilii Doderlein sunt germeni Gram pozitivi. În stratul intermediar al epiteliului. prin creşterea şi diferenţierea epiteliului vaginal (celulele descuamate fiind numai superficiale. Capitolul VII Diagnosticul citologic A. se observă cum frotiul iniţial (numai cu celule parabazale) se modifică. îşi pierd nucleul şi se detaşează sub formă de scuame.

aceste celule se desprind grupate. Prelevarea secreţiei se face din fundul de sac posterior al vaginului sau fundurile de sac laterale. acestea fiind zonele cu receptivitate maximă la influenţele hormonale. Progesteronul însă blochează diferenţierea superficială şi fenomenul de cornificare.Progesteronul produce efecte proliferative la nivelul stratului intermediar şi în sinergie de succesiune cu estrogenii.în a 21-a zi pentru aprecierea raportului estrogenicprogesteronic. cu prezenţa în egală măsură de celule parabazale. Metodele de prelevare a secreţiei vaginale În majoritatea laboratoarelor se utilizează valva. . . răsucite şi frotiul este impur conţinând mucus. cu care se poate recolta secreţia din fundurile de sac posterior sau laterale. celulele descuamate fiind exclusiv din stratul intermediar.a 7-a zi a ciclului. depunerea de glicogen. 33 . se poate aprecia gradul inactivării hepatice a estrogenilor din ciclul precedent. În explorările clinice curente se recoltează în cursul ciclului menstrual 3 frotiuri vaginale: . intermediare şi superficiale. sunt cu marginile plicaturate. La o stimulare maximă cu progesteron. Androgenii La o stimulare prelungită androgenică se observă adesea un frotiu polimorf. Tehnica de recoltare a frotiului pentru diagnostic citohormonal În vederea examenului cito-hormonal se întrerup tratamentele medicamentoase locale. leucocite şi floră mixtă. se interzic actul sexual şi irigaţiile vaginale cu 48 ore înainte de recoltare.în momentul ovulaţiei (a 14-a zi) pentru aprecierea maximului impregnării estrogenice.

Coloraţia tricromică Danilă Muster-Postelnicu-Maxim Soluţiile colorante: 1. reluări sau reveniri. Tehnica de colorare Colorantul potrivit pentru un examen cito-hormonal trebuie să conţină: .Pentru prepararea frotiului se întinde secreţia pe o lamă cu ajutorul unei a doua lame rodate. Se filtrează prin hârtie de filtru.un al treilea pentru citoplasma celulelor cu reacţie bazică. . agitând sticla din când în când.5 g Acid fosfomolibdic 1000 ml Apa distilată (Se dizolvă la cald în baie de apă) 34 . cu o mişcare continuă. omogen.un altul pentru coloraţia citoplasmei cu reacţie acidă. fără întreruperi. Hematoxilina Hematoxilină cristalizată 1g K alaun 50 g IO3Na (Na sau K iodic) 0. timp de 5 minute. . 2. după care lamele pot fi păstrate până la 2 săptămâni (flacoanele cu fixator nu se ţin la lumină). într-un strat subţire.3g Apă distilată 1000 ml Se păstrează 2 săptămâni la termostat (la 37°C).5 g 0.un factor destinat coloraţiei nucleilor. Fixarea poate fi făcută în amestec de alcool etilic 96% şi eter părţi egale (Papanicolaou). Fuxină Fuxina acidă 1g 1 cm Acid acetic glacial 1000 ml Apă distilată 3. Verde de lumină Verde de lumină 1. înainte de folosire.

sporii roşu strălucitor Mucus : benzi b l e u sau roz.celula bazală externă (parabazală).Spălare în apă de robinet . .Colorare cu verde de lumină timp de 15 minute . cu nucleul mare. Cercetând frotiul vaginal colorat cu această metodă. .Citoplasma: roz-roşu (celulele acidofile) sau verde albastru (celulele bazofile) Hematiile: roşu strălucitor Leucocitele: albastru deschis cu nuclei albastru închis Bacterii: cenuşii Trichomonas: albastru violet Candida: hifele roz. Se întâlnesc numai în atrofie vaginală. 8-10 m. pe lamă. Rezultatele coloraţiei Celule epiteliale: . cu citoplasma intens bazofilă.Nuclei: albastru închis sau violet închis . rotundă. 35 .Examinarea lamelor în ulei de cedru şi cu obiectiv de 10X.celula bazală profundă cu diametrul de 13-20 m. bazofilă.Timpi coloraţie După fixare.Uscare la temperatura camerei pe stativ de lemn . lamele se introduc în soluţia de hematoxilină timp de 10 minute. 40X.Spălare cu apă de robinet . celula ovală cu diametrul 15-25 m. se pot întâlni următoarele elemente: Celule vaginale ce provin din descuamarea fiziologică a epiteliului: .Spălare în apă de robinet . cu nucleu de 6-9 m.Colorare în fuxină acidă timp de 5 minute .

celula superficială poliedrică cu diametrul de 60-100 m. . numărul leucocitelor prezintă variaţii fiziologice. cu nucleu excentric la un pol al celulei. mici. picnotic.Apar în carenţele estrogenice (la împubere. Din punct de vedere al afinităţii lor tinctoriale se deosebesc în: bazofile cu nucleul prepicnotic şi acidofile cu nucleul în picnoză. cu contur îngroşat prin împingere la periferie a protoplasmei datorită metabolismului celular glicogenic intens sub acţiunea hormonilor de sarcină. apar cu nucleul albastru închis şi cu citoplasma bine colorată. rotunde sau ovalare cu nucleu mare. bazofilă.celula intermediară superficială cu diametrul de 40-80 m. hiperfohculinemie marcată) Mucus mai abundent în timpul ovulaţiei. izolate sau în placarde. Pre. menopauză) precum şi în inflamaţiile vaginale acute.şi postmenstrual se notează o leucocitoză relativă. este în formă de solz sau nacelă. Celulele endocervicale sunt rare în timpul ciclului menstrual. în stările de deficit estrogenic (inpubere. Se mai pot întâlni şi elemente de origine extravaginală. neoplasm). cu nucleul 6-9 m. cu nucleul 10-15 m. celule rotunde. Celule endocervicale. . mai frecvente în leziunile inflamatorii cervicale. Leucocitele sunt frecvente de asemenea. Apar numai în timpul menstruaţiei. citoplasma se colorează în albastru palid. cu nucleul mic.celula intermediară profundă cu diametrul de 20-39 m. nucleul este excentric. . în afara oricărei infecţii vaginale sau cervico uterine. Celule endometriale. rotund. Polimorfonuclearele. se întâlnesc în stări patologice variate (polip. Pe frotiul vaginal. . Hematiile apar colorate în roşu. 36 . menopauză.celula naviculară este o celulă intermediară care după Papanicolaou este caracteristică sarcinii. cu citoplasmă bazofilă.

În primele 3 luni un indice acidofil mai mare de 20% şi un indice cariopicnotic mai mare de 50% indică o scădere a activităţii progesteronice. aprecierea morfologică calitativă asociată cu aprecierea cantitativă a indicilor acidofili şi picnotici. În sarcina normală în primele 3 luni. fiind un indiciu în conducerea tratamentului. În cursul tratamentelor hormonale prin frotiul citohormonal se pot supraveghea efectele administrării de hormoni steroizi. pură. . prognostice şi terapeutice.tip I I I . . conferă frotiului vaginal valoarea unei evaluări hormonale. bacili). Indicaţiile diagnosticului citohormonal vaginal Diagnosticul citohormonal vaginal este o metodă de explorare hormonală curentă la femeia în activitate genitală. Frotiul citohormonal vaginal permite supravegherea evoluţiei sarcinii. 37 . În patologia ovariană. indicaţii. floră polimorfă (apar coci. bacilul Doderlein este absent. . formată aproape exclusiv din bacili Doderlein. a căror prezenţă este pecetea unei bune impregnări estrogenice.tip II formată din bacili Doderlein în asociere cu coci. oferă date probabile ale ovulaţiei şi ajută la diagnosticarea ciclurilor anovulatorii.Flora vaginală: tip I. indicele acidofil trebuie să fie mai mic de 20% şi indicele cariopicnotic mai mic de 50%.tip III se poate întâlni în dezechilibrul hormonal datorat stărilor de carenţă hormonală. în următoarele luni indicele acidofil trebuie să fie în jur de 6% şi indicele cariopicnotic în jur de 15%. frotiul citohormonal vaginal permite diagnosticul sindroamelor clinice şi dă indicaţii terapeutice. frotiul vaginal citohormonal. În sterilitate.

Au fost descrişi în acest sens 2 indici: 1. b) În prepubertate. Există o strânsă corelaţie între oscilaţiile nivelului plasmatic ale steroizilor ovarieni şi proporţia unuia sau altui tip de celule în frotiurile citohormonale vaginale. În următoarele zile. Pentru a scădea factorul de eroare se recomandă considerarea a 200 elemente. IM = 0/95/5 este asemănător celui al gravidei la termen. Pe frotiu apar celule parabazale. numeroase leucocite şi floră gradul III (floră cocică). indicele cariopicnotic (IKP) = procentul de celule superficiale cu nucleu picnotic. în perioada de reproducere. indicele acidofil (IA) = procentul de celule acidofile în frotiu 2. Variaţiile frotiului citohormonal vaginal. c) La femeia adultă. peste 20% indică un prognostic defavorabil. încât după 3-4 săptămâni. A 38 . în funcţie de etapele biologice ale femeii a) La nou născut datorită impregnării masive cu hormoni sexuali materni placentari şi datorită predominanţei progesteronice (indicele de maturaţie = celule parabazale /intermediare/superficiale). în apropierea menstrei apar celulele intermediare iar la trei luni după stabilizarea menstrei apar celulele superficiale. se produce o atrofie progresivă a epiteliului vaginal. după 8 ani se produce progresiv o îngroşare a epiteliului vaginal sub influenţa hormonilor steroizi estrogeni secretaţi de ovare şi a glucocorticoizilor suprarenali. se observă fluctuaţii ciclice care oglindesc variaţiile hormonilor ovarieni.După luna a 3-a. creşterea indicilor acidofil şi cariopicnotic până la 20% indică un prognostic favorabil. frotiul devine atrofic cu un IM=100/0/0 şi se menţine până la 7-8 ani. Drept urmare. datorită scăderii hormonilor sexuali materni.

15. 13) În faza estrogenică avansată (preovulatorie). Astfel. astfel încât frotiul de ziua a 21-23 a ciclului se caracterizează prin scăderea indicilor acidofil şi cariopicnotic. Celulele descuamate sunt superficiale. aspectul frotiului este curat. planşa 11. în perioada proliferativă (frotiu de ziua a 7-a) frotiul se caracterizează prin frecvenţa celulelor intermediare plicaturate. (planşa 10. dispuse în placarde mai puţin dense. Flora este de gradul I (formată din bacili Doderlein) sau gradul II (bacili Doderlein asociaţi cu floră polimorfă). fig. fig. iar cel cariopicnotic (IKP) mai mic de 50%. frotiul de ziua a 14-a se caracterizează prin creşterea indicilor acidofil şi cariopicnotic (IA 75% şi IKP este 90%). Celulele descuamate sunt predominant din stratul intermediar dispuse în placarde dense. flora este polimorfă de grad II sau III. Indicele acidofil (IA) este mai mic de 30%. (planşa 10. Aspectul frotiului este destul de murdar. (planşa 12. acidofile şi picnotice. 17. 14. Leucocitele sunt frecvente sau relativ frecvente. În timpul ciclului menstrual. diferenţierea şi cornificarea preovulatorie sunt maxime. Lipsesc leucocitele. cu marginile celulare plicaturate. fig.În perioada reproductivă nu se întâlnesc celule parabazale în mod normal în frotiu. acestea pot fi prezente în eroziuni şi inflamaţii vaginale. lipsesc placardele şi plicaturarea. realizându-se maxim de acidofilie şi picnoză. 16) Odată cu formarea corpului galben care secretă progesteron acesta blochează efectul de diferenţiere superficială spre un frotiu tip intermediar. 18) 39 . fig.

hormonul predominant fiind progesteronul. .predominanţa celulelor superficiale. Acest aspect gravidic caracteristic se menţine până cu 2 săptămâni înaintea naşterii când apare o diminuare a grosimii 40 . frumos etalate. histiocite.IA scăzut. . secretă cantităţi progresiv crescânde de steroizi sexuali.IKP scăzut. .leucocite rare.În hipofoliculinemie frotiul de ziua a 14-a se caracterizează prin: . În hiperfoliculinemie. frotiul vaginal capătă valoarea unei metode de apreciere hormonală a activităţii ovariene. . e) În timpul sarcinii. leucocite. . Folosind drept criteriu de interpretare aspectul morfologic celular calitativ cât şi indicii de apreciere cantitativă. d) În timpul menstruaţiei apar în frotiu celule şi lambouri endometriale.în frotiu predomină celulele de tip intermediar. frotiul vaginal prezintă aspecte caracteristice fiziologice. În timpul sarcinii epiteliul vaginal se îngroaşă rapid chiar de la începutul sarcinii şi atinge maximum de dezvoltare chiar la sfârşitul primei luni.plicaturare rară. Examenul citohormonal vaginal permite stabilirea datei aproximative a ovulaţiei. În cursul vieţii sub acţiunea variaţiilor din secreţia internă a ovarului. .frecvente leucocite. celule endocervicale. . variaţiile şi lipsa ei.IA crescut. hematii. frotiul de ziua a 21-a este caracterizat prin: . corpul galben gestativ şi apoi placenta. Stratul intermediar prezintă o marcată hiperplazie în timp ce stratul superficial e aproape absent.IKP crescut.

Diferenţierea preovulatorie este maximă. realizându-se maximum de acidofilie şi picnoză. Fig. Coloraţie tricromică x obiectiv 20/0. 13 se observă o descuamare importantă de celule pavimentoase de tip intermediar. dispuse în placarde cu marginile plicaturate. acidofile şi picnotice. lipsesc polimorfonuclearele. Semnificaţie clinică: frotiu vaginal normal. 14 se observă o descuamare importantă de celule pavimentoase superficiale. Aspectul frotiului este destul de murdar. Aspectul frotiului este curat. fază preovulatorie (ziua a 14-a a ciclului). Coloraţie tricromică x obiectiv 20/0. Semnificaţie clinică: frotiu vaginal normal.fază proliferativă (ziua a 7-a a ciclului).Planşa 10 Fig. cu polimorfonucleare. 14: frotiu citohormonal vaginal.40. În fig. 13: frotiu citohormonal vaginal .40. În fig. .

14 .Planşa 10 Fig.13 Fig.

40. estrogen induse. Fig. acidofile şi picnotice. 16: frotiu citohormonal vaginal. În fig. Coloraţie tricromică x obiectiv 20/0. fază preovulatorie (ziua a 14-a a ciclului). 15 se observă descuamarea importantă de celule pavimentoase superficiale. 15: frotiu citohormonal vaginal. În fig. Coloraţie tricromică x obiectiv 20/0. fază preovulatorie (ziua a 14-a a ciclului). 16 se observă un maxim de acidofilie şi picnoză.Planşa 11 Fig. estrogeni indusă. .40.

16 .15 Fig.Planşa 11 Fig.

polimorfonucleare. 17: frotiu citohormonal vaginal. fază secretorie. floră bacteriană. Semnificaţie clinică: frotiu vaginal normal În fig.Planşa 12 Fig. . Coloraţie trieromică x obiectiv 20/0. alături de acestea. 18: frotiu citohormonal vaginal. 17 se observă o descuamare importantă de celule din stratul intermediar. luteinică (ziua a 21-a a ciclului). bazofile. În fig. 18 se observă placarde de celule pavimentoase de tip intermediar. luteinică (ziua a 21-a a ciclului).40. polimorfonucleare.40. dispuse în placarde cu marginile plicaturate. Fig. fază secretorie. Coloraţie tricromică x obiectiv 20/0.

Planşa 12 Fig.17 Fig.18 .

pot să apară hematii. frotiul nu este stabilizat şi nu se caracterizează. 24) În caz de sarcină depăşită. excentric datorită acumulării centrale de glicogen care împinge nucleul la periferie. Frotiul de sarcină normală se caracterizează prin indicii acidofil şi cel cariopicnotic scăzuţi (IA<6%. IKP<20%).lipsesc celulele naviculare. Nucleul este ovalar. (planşa 13. Celulele naviculare cu aspect de nacelă sau solz de peşte. Frotiul conţine numeroase leucocite. 65% din frotiurile de sarcină normală sunt frotiuri citolitice (semn că sarcina merge bine). (planşa 14. Descuamarea celulelor este tot mai grupată. celulele naviculare care sunt frecvente sau relativ frecvente. În primele 3 luni de sarcină. Celulele din frotiu apar palid colorate.creşterea indicelui acidofil care se apropie de cel din ziua a 14-a şi a indicelui cariopicnotic (IKP>60-70%).sunt prezente celulele parabazale. fig. În frotiu apar celule particulare. fibrină. Celulele naviculare lipsesc sau sunt foarte rare. planşa 15. mucus. 20. 41 . fig. Flora este de gradul III. frotiul este caracterizat prin: . 21) Frotiul de sarcină la termen (naşterea se produce în 48 ore) se caracterizează prin creşterea indicilor acidofil şi cel cariopicnotic. Acest frotiu se păstrează din luna a 3-a de sarcină până înainte de naştere (cu 4-5 zile). de asemeni lipsesc placardele şi plicaturarea. 23.mucoasei. mucus. sunt frecvente în sarcină. Leucocitele sunt rare sau maxim relativ frecvente iar flora este de gradul I sau II. fig. celulele sunt intens plicaturate. fig. . 19. planşa 14. 22. . Frotiul conţine numeroase leucocite.

excentric datorită acumulării centrale de glicogen.Planşa 13 Fig. În fig.40. 20 observă acelaşi aspect caracteristic de sarcină normală. Semnificaţie clinică: acest aspect se menţine din luna a 3-a de sarcină până înainte de naştere (cu 4-5 zile). sarcină normală.40. 19 se observă numeroase celule naviculare cu nucleu ovalar. Coloraţie tricromică x obiectiv 20/0. În fig. 19: Frotiu citohormonal vaginal. cu predominanţa celulelor de tip navicular şi a bacililor Doderlein. 20: Frotiu citohormonal vaginal. Celulele naviculare sunt celule particulare. frecvenţi bacili Doderlein. caracteristice sarcinii. . Fig. sarcină normală. Coloraţie tricromică x obiectiv 20/0. Polimorfonuclearele lipsesc.

19 Fig.20 .Planşa 13 Fig.

frecvente celule naviculare. polimorfonuclearele sunt frecvente. În fig. sarcina la termen (naşterea se produce în 48 h). placardele sunt rare. floră microbiană. În fig.Planşa 14 Fig. 22: Frotiu citohormonal vaginal. bacili Doderlein. sarcină normală Coloraţie tricromică x obiectiv 20/0. celulele naviculare frecvente.40. . Semnificaţie clinică: sarcina normală ajunsă la termen.semn că sarcina decurge normal. 21 se observă aceleaşi caracteristici ale sarcinii normale. 22 se observă aspectul caracteristic al unei sarcini ajunse la termen: creşterea indicilor acidofili cariopicnotici. Fig. Coloraţie tricromică x obiectiv 20/0. pe timpul sarcinii se reduc.40. 21: Frotiu citohormonal vaginal. absenţa polimorfonuclearelor .

22 .Planşa 14 Fig.21 Fig.

Creşterea indicilor acidofil şi cariopicnotic. Fig. 24: Frotiu citohormonal vaginal. . 24 acelaşi aspect caracteristic al unei sarcini normale ajunse la termen. 23: frotiu citohormonal vaginal. sarcina la termen. În fig. prezenţa florei alături de scăderea navicularelor indică ajungerea sarcinii la termen.Planşa 15 Fig. frecvenţa polimorfonuclearelor şi a florei microbiene.40. În fig.23 aspectul este caracteristic sarcinii ajunse la termen. Coloraţie tricromică x obiectiv 20/0.40. Se observă reducerea celulelor naviculare concomitent cu creşterea indicilor acidofil şi cariopicnotic. Coloraţie tricromică x obiectiv 20/0. naşterea se produce în 48 de ore. sarcina la termen. a numărului de polimorfonucleare.

24 .23 Fig.Planşa 15 Fig.

(planşa 16. În 85% din cazuri copii născuţi prezintă "plante de spălătoreasă". 25. Frotiurile citohormonale vaginale sunt utilizate pentru a urmări funcţia steroidogenetică ovariană pe parcursul ciclurilor menstruale şi echilibrul hormonal din sarcină după luna a III-a. fig. Revenirea spre frotiul normal se face cu reluarea ciclurilor menstruale. În continuare scad şi celulele intermediare care sunt înlocuite progresiv de cele parabazale încât în climaxul avansat (după 70 sau 75 ani) frotiul este atrofic. lipsa ovulaţiilor cu hiperestrogenii relative sau absolute din perioada premenopauzică se repercută pe frotiu prin dispariţia efectului regresiv progesteronic. care prezintă un IM = 0/100/0. frotiul are aspect murdar. reproductivă la senescenţă) se instalează progresiv o atrofie a mucoasei vaginale şi iniţial se reduc şi apoi dispar celulele superficiale din frotiu. format în exclusivitate din celule parabazale şi bazale. Pe frotiu apar numeroase leucocite. indiciu de sarcină depăşită. 42 . realizând trecerea de la etapa de activitate genitală.Flora este de gradul III. f) Caracterizarea frotiului în post-partum Se produce o deviere a indicelui de maturaţie (IM) cu instalarea unui frotiu atrofic dacă lehuza alăptează până la o formulă de tip atrofic IM = 100/0/0. g) În perioada climacterică. flora este de grad III astfel încât aspectul frotiului este murdar. h) După menopauză (etapa biologică din viaţa femeii ce corespunde opririi definitive a menstruaţiilor şi caracterizată prin declinul funcţiilor genitale. Frotiurile citohormonale vaginale conferă doar informaţii cu caracter orientativ. 26) Acest tip de frotiu corespunde încetării funcţiei ovariene dar şi scăderii steroizilor suprarenali. precum şi indicele acidofil şi cel picnotic ridicaţi. frecvent mucus.

Istoric În literatura universală se atribuie autorului Papanicolau (1883-1962) meritul de a fi descoperit această metodă. Diagnosticul citologic Babeş-Papanicolaou a). Babeş (1886-1961). a căror merite abia în ultimii ani încep să fie recunoscute. precum şi generalizarea pentru investigarea altor organe.Autorul subliniază importanţa metodei în punerea diagnosticului de malignitate. . Babeş comunică la Societatea de ginecologie din Bucureşti posibilitatea diagnosticului cancerului colului uterin prin frotiuri. . indicând totodată modelul de studiere pe frotiuri vaginale colorate cu metoda Giemsa. care reprezintă de fapt primele lucrări ale sale în care expune pe larg metoda. .A.Tehnica de recoltare preconizată de autorii români nu diferă cu aproape nimic de tehnica actuală. criteriile citologice de malignitate ale celulelor tumorale: atipia şi heterotipia.Lucrările lui Papanicolau din 1941 şi 1943. .De asemenea un alt merit este recomandarea metodei ca metodă de screening în masa femeilor. IV şi V ridică suspiciunea de malignitate. aplicarea ei ca metodă de screening. care a şi fost denumită Pap-Test. atrăgând atenţia că procesul malign depistat precoce poate fi vindecat. precizând că tipurile III. Babeş prezintă primul. . Deci meritul incontestabil al lui Papanicolau este clasificarea celulelor din frotiuri în cele 5 tipuri. atribuindu-li-se paternitatea metodei.în anul 1927 C. Datele istorice arată că adevăraţii protagonişti ai acestei metode au fost de fapt medicii români Constantin Daniel (1876-1973) şi Aurel A. Daniel şi A. accentuând importanţa modificărilor nucleare. cu o precizie uimitoare. .B. catalogarea celulelor în cele 5 tipuri de fotiuri. 43 .

Planşa 16 Fig. Fig. celule degenerate orangeofile sau celule eozinofilice parabazale sunt frecvente. În fig. cariorexa. Flora microbiană este abundentă. Coloraţie tricromică x obiectiv 20/0. 26 se observă acelaşi aspect atrofic al epiteliului vaginal din menopauză. 25 se observă celule parabazale şi bazale. 25: Frotiu citohormonal vaginal atrofic. floră microbiană. vacuolizare citoplasmatică. degenerarea orangeofilă. Coloraţie tricromică x obiectiv 20/0.40.40. 26: Frotiu citohormonal vaginal atrofic. Frotiul este format din celule intermediare. Semnificaţie clinică: acest tip de frotiu apare în menopauza avansată indicând o insuficienţă ovariană completă În fig. . Modificările degenerative de tipul: mărire nucleară. parabazale şi bazale cu aceleaşi modificări distrofice: cariorexa.

26 .Planşa 16 Fig.25 Fig.

Importanţa diagnosticului citologic BabeşPapanicolau Este o metodă de depistare precoce a cancerului genital feminin prin studiul la microscopul optic al celulelor descuamate în secreţia vaginală. iar aderenţa celulară mai mică. prelevată în frotiuri special colorate.. inclusiv al carcinomului "in situ" la peste 90% din cazuri.Babeş. Citodiagnosticul de malignitate este bazat pe evaluarea devierilor de la normal a mai multor caracteristici celulare. ca şi turn-over-ul. fiind mai mare. Pricipiul citologiei exfoliative în cancerul colului uterin.Papanicolau". descuamat în mod fiziologic şi acumulat în secreţia vaginală din fundul de sac posterior. Citologia exfoliativă permite diagnosticul cancerului de col uterin. idee pe care o reia Papanicolau mult mai târziu în 1941.Babeş.Daniel-A. care a insistat încă din 1928 asupra posibilităţii de diagnosticare a cancerului prin citologie exfoliativă. astfel că celulele straturilor superficiale se descuamează neîncetat şi le putem regăsi în secreţia vaginală.Promotorul diagnosticului precoce al cancerului de col uterin a fost însă A. Acest lucru face ca celulele discariotice din straturile tot mai profunde ale epiteliului să apară frecvent în secreţia vaginală. Acest proces se menţine şi în cazul epiteliului patologic chiar cu un grad mai mare de intensitate.dar mai ales cel exocervical se află într-un continuu proces de remaniere.C. iar al celui de corp uterin în 55-70% din cazuri. Citologia exfoliativă în cancerul colului uterin se bazează pe studiul morfologic al epiteliului de suprafaţă de la nivelul colului uterin. 44 . De aceea denumirea corectă a metodei citologiei exfoliative în scop diagnostic pentru cancerul colului uterin ar fi: metoda "C. b). ritmul de proliferare celulară. Epiteliul cervical atât endo.

Condiţii de recoltare ale unui frotiu pentru diagnostic citologic. Atunci când pacienta prezintă procese inflamatorii locale (micotice sau parazitare) se impune mai întâi tratamentul 45 . Diagnosticul citologic vaginal Babeş-Papanicolau a ajuns la un înalt grad de acurateţe în depistarea cancerului colului uterin. O altă condiţie majoră pentru a obţine un frotiu de calitate este evitarea înainte de prelevare a oricărei intervenţii în sfera cervico-vaginală. situaţie în care efectuarea unui examen citologic se impune chiar în aceste condiţii. El constituie o metodă valoroasă de depistare.asigură depistarea infraclinică a cancerelor oculte (de col uterin) . Este recomandabil ca pacienta să nu-şi fi efectuat cu minim 24 ore înaintea consultaţiei. uşor de efectuat. fapt ce îi conferă o deosebită valoare ca metodă de screening în masă. datorită următoarelor calităţi: .este o tehnică de examinare simplă. pentru a evita contaminarea frotiului cu urme de sânge menstrual.Permite de asemenea depistarea leziunilor epiteliale de tip displazic ale colului uterin. netraumatizantă. Totuşi este un diagnostic prezumtiv (nu este de certitudine).are o aplicabilitate nelimitată. medicul este obligat să determine dacă aceasta nu este provocată de o leziune cervicală. . operaţie. pentru ca materialul celular descuamat în vagin să fie cât mai abundent. carcinom "in situ") . acceptată cu uşurinţă de paciente. Când pacienta se prezintă cu sângerare. Recoltarea unui frotiu citologic trebuie efectuată la mijlocul intervalului dintre ciclurile menstruale. . iradiere.asigură urmărirea după tratament.permite surprinderea stadiilor incipiente (leziunile precanceroase. numai biopsia decide diagnosticul. toaleta vaginală.

După terminarea tratamentului şi confirmarea vindecării infecţiei se recomandă efectuarea examenului citologic. Locul de recoltare al frotiului vaginal În recoltarea de rutină este suficientă efectuarea a 2 frotiuri: unul din fundul de sac vaginal posterior. Trebuie interzisă înaintea prelevării orice aplicaţii locale de anticoncepţionale sau substanţe folosite în cadrul colposcopiei lărgite (prelevarea frotiului se va face totdeauna înaintea colposcopiei). În situaţii speciale se poate efectua şi un frotiu endocervical cu vârful spatulei sau cu un tampon mic montat în pensa port tampon prin rotirea acestuia în canalul cervical. Metode de fixare şi colorare a frotiului citologic. Pelicula de secreţie de pe lamă trebuie să fie suficient de subţire. Calitatea frotiului citologic este importantă pentru elaborarea unui diagnostic citologic corect. Tehnici de recoltare a frotiului vaginal pentru diagnosticul citologic. numărul acestora fiind suficient de ridicat pentru a stabili un diagnostic corect. cunoscând că aceasta poate determina modificări ale citologiei care pot mima întreaga gamă de leziuni cervicale de interes oncologic. Pentru obţinerea unor frotiuri de bună calitate este necesar să se utilizeze 46 . Se mai pot utiliza fragmente de burete de material plastic montate într-o pensă port tampon.infecţiei locale. un frotiu corect întins permite interpretarea perfectă a celulelor. pe cât posibil acoperind cât mai mult din suprafaţă. iar al doilea de pe suprafaţa colului. Instrumentarul necesar Se recomandă folosirea valvelor autostatice iar ca instrument de recoltare o spatulă specială tip Ayre din lemn sau material plastic. chiuretă Volkmann sau o perie specială abrazivă. Întinderea frotiului se face printr-o simplă ştergere asupra feţei lamei de sticlă.

I. rapidă putând fi utilizată pe scară largă în depistările oncologice de masă. Colorant May-G-Giemsa 5 minute 2. Acest fapt creează o serie de dificultăţi pentru transportarea lamelor la laborator. Metoda de colorare în amestecul May-GrunwaldGiemsa (utilizată de IOB) Prepararea colorantului. care prezintă o serie de avantaje: . May-Grunwald pulb. .10 g Giemsa pulb. cantitate egală. Din aceste motive. prezintă unele dezavantaje ce necesită fixarea imediată a frotiurilor citologice în alcool-eter. 0. 2 minute.01 g Alcool metilic 100 ml Timpii de coloraţie 1. fără să producă modificări ale tinctorialităţii sau morfologiei celulare. Colorant May-Grunwald pur. care să nu modifice morfolgia celulară şi să scoată în evidenţă detaliile structurale nucleare şi citoplasmatice.dă o bună coloraţie nucleară. care pot fi păstrate 24-48 ore până la colorare. Se adaugă apă distilată în aceeaşi cantitate. unele laboratoare preferă să utilizeze metode de coloraţie May-Grunwald-Giemsa. 5.utilizează frotiuri fixate prin uscare la aer. Se pune soluţia Giemsa. 2 minute. Metoda de colorare preconizată de Papanicolau. . Spălare cu apă distilată 5 minute 47 . 2.20 g Albastru de toluidină 0. Metoda de colorare Giemsa (metoda Tzanck) 1. 3. 0. 4.este simplă. 3 minute la pH=7. Se adaugă apă distilată. care întruneşte aceste condiţii. Se scurge fără spălare. 3 minute la pH=7. II.metode de fixare şi colorare adecvate.

se ia de pe foc şi se răceşte rapid. Se aduce rapid la fierbere şi se adaugă încet oxidul de mercur. Uscare la aer. Rezultate .015 g EA 50 Verde lumină SF (gălbui) (0. de la albastru-închis până la nuanţe de albastru foarte palid.Citoplasma în funcţie de cantitatea de ARN. . necesită fixarea prealabilă a frotiurilor încă umede în soluţie alcool etilic-eter părţi egale. Se adaugă acid acetic glacial 4%.Nucleul se colorează în roşu-violet. în care se introduc lamele fixate pe un suport mobil. Spălare continuă cu apă de robinet (curgătoare) 5 minute 4.5% în alcool etilic) 100 ml Acid fosfotungstic 0. III. Când soluţia devine de culoare purpuriu închis. Coloraţia se poate face într-un recipient cu soluţia colorantă. de la minimum 20-30 minute până la maximum 810 zile.1 g în 100 ml alcool 95%) 45 ml 48 . Soluţiile colorante pentru coloraţia Papanicolaou Hematoxilină Harris Hematoxilină lg Alcool 95% 10 ml Alaun de potasiu 20 g Apă distilată 200 ml Oxid galben de mercur 0.5 g Alaunul de potasiu se dizolvă în alcool. Orange G Orange G soluţie stock (0.3. Metoda de colorare Papanicolaou Colorarea după această tehnică.

Spălare în apă distilată (30 sec) 4. 95%.2 g 1 picătură Timpii coloraţiei 1. Colorare cu orange G (90 sec). 8. 6. Colorare în EA 50 (sub control microscopic) 2-4 minute 11. 80%.nuclei albastru închis sau violet 49 . Din fixator (alcool 96%) lamele se trec prin alcooluri de concentraţie descrescândă 80% —>70%—>50% (câte 30 sec) până la apă distilată (30 sec) 2.5 g în 100 ml alcool 95%) Eozină alcoolică (galbenă) (0.25%) pentru îndepărtarea excesului de colorant (cufundare de 6 ori) 5. Alcool 100% amestec în alcool 100% /toluen 13. Montare în balsam neutru Rezultatele coloraţiei Papanicolaou Celule epiteliale: . Spălare 5 minute în apă de robinet curgătoare (cu grijă pentru a evita deslipirea frotiului) sau alternativa: apă litinată (5 picăt soluţie saturată de carbonat de litiu în 100 ml apă distilată). 9. 70%. Alcool95%de2ori 12. Trecere prin apă distilată (30 sec) 7. Diferenţiere (sub control microscopic) în apă clorhidrică (HCl 0. Trecere prin alcool 95% de două ori (30 sec) 10. Colorarea în hematoxilină Harris 3-6 minute 3. Trecere prin alcooluri de 50%.Brun Bismark (0.5 g în 100 ml alcool 95%) Acid fosfotungstic Carbonat de litiu (sol. apoasă saturată) 10 ml 45 ml 0.

Papanicolau: sunt prezente celule epiteliale cu modificări de natură inflamatorie (MERI) şi elemente celulare inflamatorii (polimorfonucleare. Frotiurile tip IV şi tip V sunt considerate pozitive. Sugerează discarioza. 50 .Papanicolau: sunt prezente numeroase celule tumorale maligne Frotiurile tip I şi tip II sunt considerate negative..Papanicolau: sunt prezente celule epiteliale anormale suspecte.Papanicolau: sunt prezente celule maligne în număr redus Frotiul tip V . Frotiul tip IV . sporii roşu-strălucitor Mucus: benzi bleu sau roz Interpretare Frotiul tip I . Institutul Naţional de Cancer al SUA a sponsorizat un congres referitor la standardizarea citopatologiei cervicale / vaginale. histiocite).citoplasma: roz-roşu (celulele eozinofile) sau verde albastru (celulele cianofile) Hematiile: roşu strălucitor Leucocitele: albastru deschis cu nuclei albastru închisnegru Bacterii: cenuşii Trichomonade: albastru cenuşiu. Floră microbiană patogenă Frotiul tip III .Papanicolau: sunt prezente celule epiteliale de aspect normal Frotiul tip II . palid Monilia: (Candida): hifele roz. Frotiul tip III este considerat suspect. Congresul a dezvoltat o nouă clasificare denumită sistemul Bethesda (TBS). dar incert. Sistemul Bethesda În decembrie 1988. dar fără caractere suficiente de malignitate. limfocite. Frotiul tip III trebuie repetat după tratament.

planşa 18.TBS furnizează un format uniform (formular tip) şi oferă o terminologie standardizată pentru lucrările de citopatologie cervicală / vaginală. 29) Frotiurile sunt clare. Progesteronul produce efecte proliferative la nivelul stratului intermediar. 27. Nu se observă mucus şi leucocite. TBS a primit un suport general de la Societăţile Profesionale şi a câştigat o accepţiune larg răspândită în practica de laborator. Absenţa completă a celulelor superficiale la o femeie tânără indică o tulburare a funcţiei ovariene. 28. În trei ani de când a fost introdus. flora vaginală după stimulare estrogenică prelungită este pură tip Doderlein. fig. o clasiticare generală a diagnosticului (element opţional) şi un diagnostic descriptiv. Frotiul vaginal normal aflat sub influenţa estrogenică. Capitolul VIII Caracterizarea frotiurilor 1. fig. acidofile şi picnotice. Frotiu vaginal normal aflat sub influenţa progesteronică (faza luteinică). blocând diferenţierea superficială şi 51 . Prin creşterea şi diferenţierea epitelului vaginal. (planşa 17. celulele descuamate sunt predominant superficiale. Formularul general de laborator tip TBS conţine trei elemente: o confirmare privind adecvarea probei pentru evaluarea diagnosticului. Proporţia lor variază în funcţie de perioada ciclului menstrual. crescând volumul de comunicări şi informaţii cu relevanţă clinică. În limite normale Orice frotiu vaginal normal provenit de la o femeie cu funcţie hormonală normală conţine celule pavimentoase superficiale şi intermediare.

.

La femeia adultă. Ea este asociată deseori cu cea vulvară constituind vulvovaginita. Vaginitele sunt variabile şi în raport cu vârsta bolnavei şi capacitatea de apărare a epiteliului de înveliş. Modificări celulare benigne Modificările celulare reactive benigne sunt asociate cu inflamaţia. fig. agenţi chimici şi fizici. mucoasa vaginală este subţire cuprinzând doar stratul bazal şi câteva straturi intermediare. celulele descuamate fiind predominant din stratul intermediar. Acest fapt explică relativa frecvenţă a vulvo-vaginitelor cu germeni banali. (planşa 18. Pruritul vulvo-vaginal cu o incidenţă maximă în colpite micotice. Unele vulvo-vaginite sunt însoţite de inflamatia glandelor anexe (Bartholinite. A. La fetiţe. atrofie cu inflamaţie (vaginită atrofică). dispozitivele intrauterine de contracepţie (IUCD) şi alte cauze nespecifice. Arsurile sunt consecinţa iritaţiei vulvare produsă de leucoree şi sunt accentuate de micţiune. parazitare. Mirosul dezagreabil însoţeşte totdeauna colpita cu Gardnerella vaginalis şi pe cea cu Trichomonas vaginalis. micotice. radiaţia. Agenţii cauzali pot fi infecţioşi (bacteriene. uretrei (uretrite). Alt simptom mai ales în vaginitele acute este dispareunia. dispuse în placarde şi cu marginile plicaturate. se întâlnesc mai frecvent vaginitele prin boli transmisibile sexual (BTS). Skenite).şi endocervicite). Inflamaţia vaginului se numeşte vaginită sau colpită. şi mai ales a colului uterin (exo. Inflamaţia Simptomatologia inflamaţiei este dominată de prezenţa unei scurgeri numite leucoree. virotice).fenomenul de cornificare. 30) 2. La o stimulare maximă cu progesteron. dar unele infecţii (cu 52 .

40. 28 se observă aceleaşi caracteristici ale frotiului vaginal normal cu celule pavimentoase de tip superficial. slab colorate prin această metodă şi picnotice. 28: Frotiu citologic vaginal în limite normale. Fig. aflat sub influenţă estrogenică. . Alături de celulele superficiale apar şi celule de tip intermediar. În fig. Flora vaginală este de tip Doderlein. 27: Frotiu citologic vaginal în limite normale. aspectul frotiului este curat. Diagnostic Babeş-Papanicolaou clasa I. Coloraţie Giemsa x obiectiv 20/0. picnotice şi celule intermediare bazofile.40.Planşa 17 Fig. 27 se observă predominanţa celulelor pavimentoase de tip superficial. În fig. aflat sub influenţa estrogenică. Coloraţie Giemsa x obiectiv 20/0. Semnificaţie clinică: frotiu provenit de la o femeie cu funcţie hormonală normală. aspectul curat al frotiului. Diagnostic Babeş-Papanicolaou clasa I.

27 Fig.Planşa 17 Fig.28 .

În fig. acidofile şi picnotice estrogen induse. 29: Frotiu citologic vaginal în limite normale.40. aspectul frotiului este curat. . Semnificaţie clinică: frotiu provenit de la o femeie cu funcţie hormonală normală. bazofile (progesteron induse) cu nuclei uşor măriţi. Celulele sunt dispuse în placarde. Coloraţie Giemsa x obiectiv 20/0. 30: Frotiu citologic vaginal în limite normale. superficial şi profund.Planşa 18 Fig. Coloraţie tricromică x obiectiv 20/0. aflat sub influenţă progesteronică. Diagnostic Babeş-Papanicolaou clasa I. aflat sub influenţă estrogenică. Fig.40. 29 se observă descuamare importantă de celule pavimentoase superficiale. Diagnostic Babeş-Papanicolaou clasa I. În fig. 30 se observă o descuamare importantă de celule din stratul intermediar. Acest tip de frotiu arată un deficit relativ estrogenic.

29 Fig.Planşa 18 Fig.30 .

33. Agenţi patogeni implicaţi în procesul inflamator 1. diferenţierii acestuia. Se ataşează uşor de mucoase. sunt modificări de natură benignă. Trichomonas vaginalis Trichomoniaza este o boală infecţioasă parazitară a tractului genito-urinar inferior. fig. favorizează infecţiile vaginale micotice. Modificări celulare reactive asociate cu inflamaţia. 34. 31. 53 . I. Contururile nucleare sunt netede. precum şi florei Doderlein care. fig.gonococ) sunt rare datorită grosimii epiteliului. 32. tenax nu sunt patogene). Există doar ca celulă vegetativă şi se reproduce prin fisiune binară în condiţii de anaerobioză. creând o aciditate vaginală accentuată (pH=3. Etiopatogenie: Trichomonas vaginalis este singurul protozoar patogen din genul Trichomonas (celelalte 2 specii: T. Lipsa diferenţierii spre stratul superficial (cornificare) ca în timpul sarcinii sau după folosirea contraceptivelor orale combinate. are tropism pentru epiteliile pavimentoase şi mai puţin pentru cele cilindrice. împiedică dezvoltarea germenilor patogeni. Mărimea nucleului este minimă de 1. uşoară vacuolizare. Ocazional se poate observa binucleerea. estrogen-induse. hominis şi T. Citoplasma poate prezenta policromazie. fig. rotunjite şi uniforme.5-2 x aria nucleului celulei pavimentoase intermediare normale. (planşa 19. 35) B. planşa 21.5). Poate fi prezentă hipercromazia benignă dar structura şi distribuţia cromatinei prezintă o granulaţie uniformă. planşa 20. Se deplasează prin mişcări intermitente cu ajutorul flagelilor.8-4. produsă de Trichomonas vaginalis.

37. T.pacientele au prurit vulvar. planşa 22. fig.nucleul este mic. . Factori predispozanţi: 54 . de culoare rozviolet pal.vaginalis fiind sensibil în condiţii de uscăciune. excentric. spumoasă. 36. Filamentele au dimensiuni mai mari decât bacilul Doderlein. 40) 2. se multiplică şi privează lactobacilii de glicogen. care pe alocuri se ramifică. Dispariţia acestora determină creşterea pH-ului vaginal ceea ce favorizează agresiunea altor germeni patogeni. . Trichomonas vaginalis se fixează pe mucoasa vulvară şi vaginală.secreţie vaginală galben-verzuie. .vulva şi vaginul sunt inflamate. 38) 3. Boala este aparent mai frecventă la femeie.citoplasma este cenuşiu verzuie prezentând vacuolizări. fig. (planşa 23. Confirmarea diagnosticului clinic se bazează pe identificarea Trichomonas vaginalis în probele de secreţie. transmiterea se face prin contact sexual.formă alungită sau triunghiulară cu o mărime variabilă între 8-20 m. neplăcut mirositoare. cervixul are aspect de "căpşună". fig. (planşa 21. alungit. Manifestările clinice mai zgomotoase la femeie decât la bărbat sunt reprezentate de : . 39. . Trichomonas vaginalis se caracterizează prin: . recunoscută prin prezenţa miceliilor segmentate şi prin sporii ovalari. Leptothrix Leptothrixul este un actinomicet ce se prezintă sub forma unor filamente. Candida albicans Este cauza comună a vulvo-vaginitelor. Transmiterea neveneriană este rară. edemaţiate şi uneori au pe suprafaţă mici puncte hemoragice.La femeie.

Polimorfonuclearele sunt frecvente. În fig. Semnificaţie clinică: numărul mare de polimorfonucleare. Bolnava va fi îndrumată către ginecologie pentru tratament antiinflamator. în mare parte cu fenomene degenerative şi floră bacteriană. 31: Frotiu citologic vaginal de tip inflamator modificări celulare reactive. Coloraţie Giemsa x obiectiv 20/0. floră bacteriană abundentă. modificări celulare reactive. hipercromazie benignă. indică un proces inflamator. În fig. Coloraţie Giemsa x obiectiv 20/0. cu modificări reactive de natură benignă: uşoară macrocarie şi hipercromazie benignă dar cu structură şi distribuţia cromatinei uniformă: contururile nucleare sunt netede. Diagnostic Babeş-Papanicolaou clasa II. Fig.Planşa 19 Fig. Citoplasma prezintă uşoare vacuolizări.40. Diagnostic Babeş-Papanicolaou clasa II. 32: Frotiu citologic vaginal de tip inflamator. . 32 se poate observa un placard de celule pavimentoase cu modificări degenerative de natură benigne: mărirea nucleului. Se mai observă frecvente polimorfonucleare şi floră bacteriană. Sunt prezente şi celule pavimentoase superficiale. 31 se observă celule pavimentoase de tip superficial şi intermediar.40.

Planşa 19 Fig.32 .31 Fig.

Coloraţie Giemsa x obiectiv 20/0. 33: Frotiu citologic vaginal de tip inflamator.40. floră bacteriană. 34: Frotiu citologic vaginal de tip inflamator. mucus. floră bacteriană. În fig. Diagnostic Babeş-Papanicolaou clasa II. În fig.40. Diagnostic Babeş-Papanicolaou clasa II. Coloraţie Giemsa x obiectiv 20/0. modificări celulare reactive. mucus. modificări celulare reactive. 34 se poate observa un placard de celule pavimentoase cu uşoară macrocarie şi hipercromazie benignă alături de numeroase polimorfonucleare. 33 se pot observa câteva celule pavimentoase cu modificări reactive de natură benignă (macrocarie). .Planşa 20 Fig. alături de frecvente polimorfonucleare. Fig.

Planşa 20

Fig.33 Fig.34

Planşa 21

Fig. 35: Frotiu citologic vaginal de tip inflamator, modificări celulare reactive; Coloraţie Giemsa x obiectiv 20/0,40; În fig. 35 se pot observa celule pavimentoase cu modificări reactive (macrocarie, hipercromazie benignă, reacţie policromatică a citoplasmei), numeroase polimorfonucleare, floră bacteriană. Diagnostic Babeş-Papanicolaou clasa II.

Fig. 36: Frotiu citologic vaginal de tip inflamator cu Leptothrix; Coloraţie Giemsa x obiectiv 20/0,40; Semnificaţie clinică: Leptothrixul se asociază cu alţi agenţi patogeni producând inflamaţii ale vaginului. Bolnava va fi îndrumată către cabinetul ginecologic pentru tratament de specialitate. În fig. 36 se observă celule pavimentoase, frecvente polimorfonucleare cu modificări degenerative şi agentul patogen, Leptothrixul sub forma unor filamente subţiri şi lungi. Diagnostic Babeş-Papanicolaou clasa II.

Planşa 21

Fig.35 Fig.36

Planşa 22

Fig. 37: Frotiu citologic vaginal de tip inflamator, cu Leptothrix; Coloraţie Giemsa x obiectiv 20/0,40; În fig. 37 se pot observă celule pavimentoase, rare polimorfonucleare, Leptothrix şi mucus. Diagnostic Babeş-Papanicolaou clasa II.

Fig. 38: Frotiu citologic vaginal de tip inflamator, cu Leptothrix; Coloraţie Giemsa x obiectiv 20/0,40; În fig. 38 se pot observa placarde de celule pavinientoase cu modificări reactive (macrocarie), Leptothrix. Aspectul frotiului este murdar. Diagnostic Babeş-Papanicolaou clasa II.

38 .37 Fig.Planşa 22 Fig.

În fig. Coloraţie Giemsa x obiectiv 20/0. Coloraţie Giemsa x obiectiv 20/0. citoplasmă bazofilă şi vacuolizată. ştiut fiind că modificările reactive celulare din frotiurile cu Trichomonas mimează întreaga gamă de modificări de interes oncologic. hipercromazie benignă. 39 se observă celule pavimentoase profunde cu modificări reactive: macrocarie. numeroase polimorfonucleare cu modificări degenerative şi agentul patogen Trichomonas vaginalis. 39: Frotiu citologic vaginal de tip inflamator.40. Prezenţa Trichomonas vaginalis alături de polimorfonucleare frecvente permite încadrarea corectă a acestor modificări în clasa II. cu Trichomonas vaginalis. bazofilie intensă a citoplasmei.Planşa 23 Fig. Diagnostic Babeş-Papanicolaou clasa II. Semnificaţie clinică: prezenţa parazitului în frotiu alături de numărul mare de polimorfonucleare permite interpretarea corectă a acestor modificări cu caracter benign. Diagnostic Babeş-Papanicolaou clasa II. 40: Frotiu citologic vaginal de tip inflamator. În fig. caracterizat prin formă triunghiulară. Bolnava va fî îndrumată către cabinetul ginecologic pentru tratament de specialitate. . excentric. 40 se observă celule pavimentoase intermediare cu uşoare modificări reactive şi o celulă pavimentoasă profundă cu macrocarie. hipereromazie. uşor vacuolizată şi cu nucleul alungit. cu Trichomonas vaginalis. Alături de aceste celule se mai găsesc celule intermediare.40. Fig. cu citoplasmă cenuşie-albăstruie.

Planşa 23 Fig.39 Fig.40 .

. metronidazolul şi radioterapia. . citostatice şi medicaţie antiparazitară. constituie cea mai frecventă cauză de vaginită la femeile de vârstă fertilă. Semnele subiective sunt. ca o consecinţă a predominanţei progesteronice ar explica frecvenţa mare a micozelor. Manifestări clinice. Candidoza vaginală poate fi asimptomatică.. prin blocarea diferenţierii epiteliului vaginal spre straturile superficiale şi expunerea straturilor intermediare bogate în glicogen creează condiţii favorabile dezvoltării micozelor.cauzele iatrogene generate de diverse terapii mai ales imunosupresive ca : corticosteroizi. . fig. Manifestările clinice 55 . un coco-bacil cu transmitere sexuală în asociere cu alţi germeni patogeni. .sarcina.folosirea abuzivă a antibioticelor cu spectru larg.în mod similar contraceptivele orale. 42) 4. prin distrugerea lactobacilului Doderlein. .diabetul. (planşa 24. Leucoreea este groasă. sau prin alterarea mecanismelor imune de apărare ale gazdei. reprezentate de: prurit uneori intens. care modifică ecologia vaginului. . dispareunie. usturimi. Alte mecanisme cuprind colonizarea tubului digestiv cu micoze după distrugerea florei saprofite intestinale. permiţând dezvoltarea Candidei. cremoasă sau grunjoasă. 41. albicioasă şi cu miros fad. Gardnerella vaginalis Gardnerella vaginalis. . în general.bolile carenţiale şi endocrine.malnutriţia. prin creşterea încărcării glicogenice în straturile intermediare ale epitetului vaginal şi lipsa diferenţierii superficiale.toaletele locale defectuoase şi infecţia prin raport sexual.

42 se observă aceleaşi caracteristici ale procesului inflamator micotic .filamentele (roşii) şi spori ovalari (roşii) de Candida. Bolnava va fi îndrumată către cabinetul ginecologic pentru tratament de specialitate. 41 se observă placarde de celule pavimentoase. Semnificaţie clinică: prezenţa miceliilor de Candida albicans indică un proces inflamator micotic. Coloraţie tricromică x obiectiv 20/0. 42: Frotiu citologic vaginal de tip inflamator. polimorfonuclearele frecvente.40. 41: Frotiu citologic vaginal de tip inflamator. Coloraţie tricromică x obiectiv 20/0. filamente colorate în roşu şi spori ovalari de Candida coloraţi în roşu prin această tehnică. . Sunt prezente placarde de celule pavimentoase.Planşa 24 Fig. Diagnostic Babeş-Papanicolaou clasa II. În fig. cu Candida albicans. Diagnostic Babeş-Papanicolaou clasa II. Fig.40. Polimorfonuclearele sunt frecvente. În fig. cu Candida albicans.

Planşa 24 Fig.41 Fig.42 .

Secreţia vaginală este omogenă. Factorii favorizanţi ai infecţiei cervicale: 56 . celulele par a avea marginile "prăfuite". O formă particulară de infecţie comună endocervixului şi endometrului este iatrogenă. eritematoase. glandulochistice. Mycoplasma hominis). Cervicitele au fost clasificate clinic în acute şi cronice. sunt asimptomatice. de aspect lăptos. produsă prin dispozitive anticoncepţionale intrauterine cu fir de control endocervical. iniţierea şi promovarea neoplaziilor cervicale. fig. Studii recente atribuie tot mai mult infecţiilor cervicale virotice cu Papylloma-virusuri şi VHS-2. hipertrofice şi atrofice. mirosul este fetid "de peşte".Adeseori prezenţa Gardnerellei în flora vaginală rămâne asimptomatică. sterilitatea şi sarcinile ectopice. După tabloul anatomo-clinic. ucerative. Endocervicitele din patologia obstetricală postabortum şi postpartum sunt însoţite de endometrite. Abundenţa secreţiei vaginale probează asocierea Gardnerellei cu alţi microbi (Bacteroides. cervicitele pot fi: exo. Infecţia cervicală adesea asimptomatică poate difuza pe cale canaliculară la endometru şi apoi la tubele uterine şi să producă salpingite a căror sechele sunt: durerea pelviană. cervicitele sunt: difuze şi în focar. ulceronecrotice. Examenul microscopic permite punerea în evidenţă a celulelor epiteliaie pavimentoase acoperite de o mulţime de coco-bacili.şi endocervicite. Alteori bolnava acuză senzaţia de prurit sau jenă. 43) Cervicita sau inflamaţia colului uterin. (planşa 25. ultimele fiind mai frecvente datorită particularităţilor epiteliului endocervical unistratificat cu cripte mucoase glandulare. dar multe infecţii cervicale prezintă o formă atenuată. erozive. După localizare.

1. Menstruaţia constituie un moment favorabil infecţiei cervicale. endometrită. De asemenea progestativele ar acţiona prin reducerea motilităţii uterine aspirative din timpul orgasmului precum şi prin scăderea fluxului menstrual. din grupa de vârstă 13-18 ani. Dispozitivele intrauterine (IUCD) cresc riscul de endocervicită. Ectopiile tinerelor fete expun o zonă mai mare de mucoasă endocervicală receptivă agresiunii germenilor patogeni. Spermatozoizii joacă rol de "cărăuşi" pentru gonococ. Tija şi firul de control endocervical ca şi spirala endouterină exercită o iritaţie mecanică cu leziune şi scăderea rezistenţei barierei mucoase. La femei ce folosesc IUCD impregnat cu progestative de sinteză. 3. La tinere. Raportul sexual este principala cauză a cervicitelor prin boli transmisibile sexual (BTS). 2. riscul este mai mic. colibacili şi alţi germeni. riscul relativ de infecţie este diferit dacă contactul sexual infectant sa produs în faza estrogenică sau cea secretorie. 57 . tot datorită impermeabilizării mucusului endocervical. Traumatismul local. ciclurile sunt frecvent anovulatorii şi glera cervicală estrogenică permite cantonarea şi ascensiunea germenilor patogeni. La femei (peste 20 ani) cu cicluri ovulatorii. Mucusul opac este impermeabil pentru spermatozoizi şi gonococ. Stagnarea sângelui menstrual într-un endometru denudat eventual asociat şi cu un col stenozic. constituie un mediu pentru dezvoltarea germenilor. prin glera endocervicală estrogenică permisivă. Dar consumatoarele de contraceptive orale au un pH vaginal mai alcalin. lezează mucoasa cervicală şi pH-ul lichidului spermatic modifică capacitatea de apărare a barierei biologice a glerei endocervicale.

avortul medical prin traumatizarea colului produc endocervicită şi endometrită. Citoplasma celulelor atrofice prezintă frecvent vacuolizări. folosirea abuzivă a globulelor ce conţin antibiotice ce modifică echilibrul biologic vaginal şi favorizează selecţia unor germeni patogeni în dauna lactobacililor Doderlein. 7. 5. cu citoplasma abundentă. Celulele endocervicale reactive benigne. prezintă un aranjament în formă de fagure al celulelor endocervicale. Nucleii pot fi uşor hipercromatici şi vor avea o reţea de cromatrnă fin granulată. margini celulare bine definite şi o suprapunere nucleară minimă. Modificări celulare reactive asociate cu atrofia 1. irigaţiile vaginale care modifică biocenoza vaginală. Colul alungit hipertrofic prin iritaţie mecanică. 8. Pot fi prezente 58 . Frecvent sunt observaţi nucleoli în cazul existenţei inflamaţiei şi reparării. Nucleii vor avea o formă rotundă sau ovalară dar sunt măriţi uneori de mai multe ori decât normalul (de 3-5x mai mare decât aria nucleului endocervical normal). stază venoasă şi limfatică. Frotiu Se constată o mărire nucleară generalizată. fig. Toaleta incorectă a vulvei. (planşa 25. colul canceros. Cea mai frecventă cauză de endocervicită consecutivă parturiţiei este ruperea colului uterin cu eversarea mucoasei endocervicale şi expunerea epiteliului endocervical columnar eversat cu glande. permit colonizarea vaginului şi endocervixului. agresiunii germenilor patogeni.4. Torşoanele endovaginale folosite la menstre. complicaţiile septice după iradiere şi/sau histerectomii lărgite. Manevrele iatrogene. 6. fără o hipercromazie semnificativă. Conturul nuclear este neted sau uşor neregulat. Nucleii prezintă adesea deformări datorită modificărilor degenerative. 44) II.

sistemul Kalikrein-Kinine şi alţi activatori tisulari ai plasminogenului. 45. IUCD sunt populate invariabil cu gemeni patogeni. . prin reducerea sau depăşirea capacităţii de apărare locală a mucoasei. fig. Modificări celulare reactive asociate cu IUCD Dispozitivele intrauterine de contracepţie (IUCD) cresc riscul de endocervicită şi endometrită. (planşa 26. Firul de control aspiră mucusul şi germenii prin capilaritate în endocervix şi endometru. Aceste modificări enzimatice produc congestie locală şi sângerări intermenstruale. 47. planşa 27. În postmenopauză. risc ce este maxim (9/1) la nulipare. Creşte şi sinteza locală de prostaglandină. 48) III. Menstruaţiile sunt adesea prelungite. 46.celule parabazale eozinofilice cu piknozis nuclear. fig. mucoasa vaginală fiind uşor vulnerabilă la traumatisme şi infecţii. După 2 săptămâni de la introducere. După introducerea unui IUCD prin iritaţie locală sunt activate enzime din endometru şi endocervix: . scade şi conţinutul în glicogen şi consecutiv valorile de pH cresc. Stagnarea sângelui în uter şi sângerările 59 .mastocitele ataşate de IUCD eliberează histamină şi heparină. Carenţa estrogenică din post menopauză poate interveni în favorizarea inflamaţiei vaginului. Pe frotiu se mai pot observa filamente de fibrină. 2. Modificări celulare reactive asociate cu atrofia cu inflamaţie (vaginita atrofică) Vaginita atrofică. paralel cu reducerea grosimii epitelului vaginal. Flora Doderlein este înlocuită cu gerrneni saprofiţi şi patogeni. Tija şi firul de control endocervical ca şi spirala endouterină exercită o iritaţie mecanică cu leziune şi scăderea rezistenţei barierei mucoase.

66. Celulele glandulare endocervicale şi/sau endometriale apar în ciorchini mici. 50. 49. Este frecventă bi. 51. fig. Citoplasma poate prezenta vacuolizări şi un aspect policromatic. Mărimea celulei este crescută. (planşa 28. 64. Ciorchinii de celule glandulare reactive observaţi uneori la femeile cu IUCD pot fi celule cilindrice. endometriale sau endocervicale. creând un aspect de "inel cu pecete". fig. planşa 35. 57. Cantitatea de citoplasmă variază. 69. 53. fig. formaţi din 5 până la 15 celule prezentând în mod frecvent degenerare nucleară. fig. hipercromazie benignă şi reacţie de colorare policromatică persistentă a citoplasmei. 68. 60. 58. planşa 32. 59. fig. planşa 36. planşa 37. planşa 31. 55. ca rezultat al iritaţiei cronice produsă de aparat şi pot dura mai multe luni după îndepărtarea acestuia. Aceste schimbări cronice pot include o mărire nucleară. planşa 33.intermitente favorizează colonizarea endocervixului şi a endometrului cu germeni patogeni. Modificări celulare reactive asociate cu iradierea. 63. la unele paciente. 70) 60 . 52) IV. Ele sunt exfoliate. fig. fig. planşa 34. planşa 30. Modificările acute induse de iradiere dispar în mod frecvent la câteva săptămâni de la terminarea iradierii.şi multinucleerea. Totuşi. 54. fig. Este posibilă existenţa unei anumite hipercromazii nucleare. 62. fără o creştere substanţială a raportului nucleo-citoplasmatic. şi în mod frecvent. Nucleii măriţi pot prezenta modificări degenerative incluzând paloare. 67. forme bizare. 56. fig. (planşa 29. Celulele pot fi împărţite în ciorchini tridimensionali sau sub formă de celule unice. fig. aspect pătat al cromatinei şi vacuolizări nucleare. alterările pot persista o perioadă nedefinită. Pot să apară celule gigant. vacuole mari pot înlocui nucleul. 65. 61.

cu Gardnerella vaginalis. În fig. În fig. Fig. Semnificaţie clinică: prezenţa Gardnerellei vaginalis indică o variaţie în flora vaginală. Diagnosticul Babeş-Papanicolaou clasa II.Planşa 25 Fig. 44: Frotiu citologic vaginal de tip inflamator. celulele par a avea marginile "prăfuite". Bolnava va fi îndrumată către cabinetul ginecologic pentru efectuarea tratamentului cervicitei. 43 se observă placarde de celule pavimentoase acoperite de Gardnerella.40. nucleii sunt măriţi ca volum. . de la lactobacili la un proces polimicrobian. Fondul frotiului este acoperit de asemenea de Gardnerella. Aceştia se găsesc în secreţia vaginală în concentraţie de sute de mii de ori mai mari decât la persoanele sănătoase. cu celule endocervicale reactive benigne. Bolnava va fi îndrumată către cabinetul ginecologic pentru efectuarea tratamentului de specialitate. Toate aceste modificări reactive alături de numeroasele polimorfonucleare indică procesul inflamator la nivel cervical (cervicită).40: Semnificaţie clinică: numărul mare de polimorfonucleare alături de prezenţa modificărilor reactive benigne indică un proces inflamator. Coloraţie Giemsa x obiectiv 20/0. hipercromatici cu o reţea de cromatină fin granulară. polimorfonuclearele prezintă modificări degenerative. 43: Frotiu citologic vaginal de tip inflamator. Coloraţie Giemsa x obiectiv 20/0. Diagnostic Babeş-Papanicolaou clasa II. suprapunerea nucleară este minimă. 44 se observă central un placard de celule endocervicale cu aranjament în formă de fagure. Citoplasma celulelor este abundentă.

43 Fig.44 .Planşa 25 Fig.

Mucoasele cele mai frecvent interesate sunt genitală. au potenţial benign. produc leziuni de tip proliferatfv. 18.infectează mai ales jumătatea superioară a corpului. 72) b). tipurile 16. Există incluziuni intranucleare eozinofilice dense. înconjurate de o zonă clară.V. Prin tehnici de recombinare ADN s-a identificat prezenţa infecţiei 61 . identificate în displazii. "nucleu în sticlă mată" cu o intensificare a învelişului nuclear cauzată de aglomerarea marginală a cromatinei. trăsătură importantă a infecţiei cu virus herpetic. HPV sau papylloma-virusurile produc modificări caracteristice. 44. HPV sunt ADN virusuri compuse din aproximativ 70 de tipuri moleculare. 43. Modificări celulare reactive asociate infecţiei virale a). Se transmite prin contact sexual sau în timpul naşterii de la mamă la nou-născut. 33. 31. Modificările celulare sunt caracterizate prin prezenţa celulelor gigante multinucleate cu aspect sinciţial. care prezintă 2 tipuri antigenice. Virusurile de tip 6. fig. 35. Se transmite prin contact direct cu leziunile herpetice sau prin saliva purtătorilor sănătoşi. 39. Nucleii numeroşi. 11. Modificările celulare asociate infecţiei HPV. prezintă un aspect gelatinos. 75% în CIN I şi 90% în CIN II. proliferative ale epidermului şi mucoaselor. .VHS-2 . Modificări celulare asociate cu Herpes simplex virus (VHS). (planşa 38. care se suprapun sau se mulează unul peste altul.infectează mai ales regiunea genitală. 42. au potenţial malign. ADN-ul viral a fost detectat în 10% din cazuri în epiteliile normale. Aceste celule rezultă din fuziunea celulelor pavimentoase. Virusul herpes simplex (VHS) este un virus ADN. 71. orală şi respiratorie. CIN III şi CI.VHS-1 . .

. Fig. Semnificaţie clinică: acest frotiu apare în menopauză. În fig. bazale parabazale. se observă un placard de celule bazale şi parabazale cu o mărire nucleară generalizată şi hipercromazie benignă. Indică o insuficienţă hormonală ovariană. . 45: Frotiu citologic vaginal de tip atrofic. 46 se observă celule pavimentoase profunde. modificări celulare reactive. 46: Frotiu citologic vaginal de tip atrofic. Se mai pot observa filamente de fibrină. Diagnostic Babeş-Papanicolaou clasa II. fiind format exclusiv din celule parabazale şi bazale. 45. modificări celulare reactive. Coloraţie Giemsa x obiectiv 20/0. Diagnostic Babeş-Papanicolaou clasa II. În fig.40. Coloraţie Giemsa x obiectiv 20/0.Planşa 26 Fig.40. Nucleii sunt hipercromi şi prezintă modificări de tip degenerativ. Sunt prezente filamente de fibrină.

46 .45 Fig.Planşa 26 Fig.

Citoplasma celulelor atrofice poate fi uşor vacuolată sau intens bazofilă. modificări nucleare de natură degenerativă. 48 se observă celule pavimentoase de tip parabazal şi bazal cu macrocarie. Diagnostic Babeş-Papanicolaou clasa II. Se mai pot observa polimorfonucleare. filamente de fibrină. În fig. Diagnostic Babeş-Papanicolaou clasa II. Alături de filamentele de fibrină se mai pot observa şi polimorfonucleare. Prezenţa polimorfonuclearelor indică un proces inflamator (vaginită atrofică). modificări celulare reactive. 48: Frotiu citologic vaginal de tip atrofic. hipercromazie.40.Planşa 27 Fig. Coloraţie Giemsa x obiectiv 20/0. Fig. Coloraţie Giemsa x obiectiv 20/0. 47 se observă celule pavimentoase de tip parabazal şi bazal cu o mărire nucleară generalizată. În fig.40. modificări celulare reactive. fără hipercromazie semnificativă. . 47: Frotiu citologic vaginal de tip atrofic.

Planşa 27 Fig.48 .47 Fig.

caracterizate prin imagini clare. d) celulele pavimentoase anucleate pot fi de asemenea o reflectare a infecţiei HPV (hiperkeratoză).cu HPV atât la nivelul leziunilor cât şi în celulele aparent sănătoase din vecinătatea lor. prezentând o cavitate perinucleară asociată cu alterările nucleare caracteristice sunt incluse în categoria LSIL (DU / CIN 1). nuclei sunt hipercromi. Se conturează tot mai mult implicarea infecţiei virotice cu tipuri oncogene de HPV în etiologia CIN şi a cancerelor invazive (CI) de col uterin. fiind frecventă în special la tinerele fete (20-23 ani). Caracteristic pentru infecţia cu HPV este prezenţa celulei Koilocyte. hipercromatic înconjurat de o cavitate citoplasmatică largă şi neregulată (balonare citoplasmatică cu un halou clar perinuclear). Această celulă este mare. Se constată frecvenţa mare a asocierii infecţiei cu HPV şi HVS-2 (virusul herpes simpex tipul 2) şi se presupune că acestea potenţează oncogenele celulare. 62 . bine definite. Modificările celulare asociate infecţiei HPV pot fi multiple : a) prezenţa celulei Koilocyte (din grecescul Koilos = gaură. b) prezenţa diskeratocitelor (singulare sau grupate). dar pot de asemenea fi găsite şi în prolaps. 74. în citoplasmă se produc modificări anormale ale keratinei. 75) Infecţia cu HPV este transmisibilă sexual (1-2 % din femeile active sexual au o infecţie cervicală cu HPV). cu nucleu relativ voluminos. Cromatina este adesea aglutinată cu marginare periferică. (planşa 39. 73. de talia celulei pavimentoase intermediare sau superficiale. În sistemul Bethesda aspectele citopatologice ale HPV. fig. Infecţia clinic este asimptomatică. c) apar frecvent celule binucleate şi multinucleate. cavitate) reprezintă expresia morfologică a lezării celulelor cu HPV.

Semnificaţie clinică: ciorchinii glandulari tridimensionali cu citoplasmă vacuolizată şi modificări nucleare pot semăna cu ciorchinii de celule din adenocarcinom. În general. 52: Frotiu citologic. Coloraţie Papanicolaou x 1260. modificări celulare reactive asociate cu dispozitiv intrauterin de contracepţie (IUCD). Dacă există cea mai mică îndoială asupra semnificaţiei anomaliilor celulare trebuie recomandată îndepărtarea IUCD. 49. după care va urma repetarea testului.Planşa 28 Fig. 50. 51. diagnosticul trebuie realizat cu multă precauţie în prezenţa unui IUCD. . Diagnostic Babeş-Papanicolaou clasa II-III.

49 Fig.52 .51 Fig.50 Fig.Planşa 28 Fig.

53: Frotiu citologic. 54 se observă o celulă gigantă multinucleată. Semnificaţie clinică: pentru clarificarea diagnosticului. În fig. Diagnostic Babeş-Papanicolaou clasa II-III. Citoplasma celulelor prezintă prelungiri şi este intens bazofilă.Planşa 29 Fig.40. . modificări celulare reactive asociate cu iradierea. Diagnostic Babeş-Papanicolaou clasa II-III. modificări celulare reactive asociate cu iradierea. Polimorfonuclearele sunt frecvente. Nucleii sunt măriţi. 54: Frotiu citologic. cunoaşterea datelor clinice are importanţă deosebită în astfel de cazuri. celule cu forme bizare. celulele au nuclei măriţi şi citoplasmă vacuolizată. Sunt prezente polimorfonucleare. cu modificări degenerative şi hipercromazie semnificativă.40. În fig. Coloraţie Giemsa x obiectiv 20/0. Coloraţie Giemsa x obiectiv 20/0. Este evidentă binucleerea. 53 se observă alături de 2 celule pavimentoase normale. Fig. Nucleii prezintă modificări degenerative şi pot fi denudaţi. cu celulele tumorale. având în vedere posibilitatea confundării acestor celule modificate postiradiere.

53 Fig.Planşa 29 Fig.54 .

prezentând modificări degenerative şi citoplasmă alungită cu aspect policromatic. Coloraţie Giemsa x obiectiv 20/0.55 se observă un placard de celule prezentând nuclei măriţi.40. Diagnostic Babeş-Papanicolaou clasa II-III. Coloraţie Giemsa x obiectiv 20/0. 55: Frotiu citologic. modificări celulare reactive asociate cu iradiere. hipercromazie. În fig. Celulele pot avea forme diferite. Sunt prezente polimorfonucleare. aspect pătat al cromatinei şi uşoare vacuolizări nucleare. Alături de acest placard sunt prezente celule singulare sau grupate.Planşa 30 Fig. .40. modificări celulare reactive asociate cu iradiere. cu nuclei modificaţi degenerativ şi cu citoplasmă intens vacuolizată. 56: Frotiu citologic. În fig. Fig. Diagnostic Babeş-Papanicolaou clasa II-III. 56 se observă un placard de celule prezentând nuclei măriţi. Citoplasma celulelor prezintă vacuolizare intensă. Sunt prezenţi nuclei denudaţi (liberi) şi polimorfonucleare.

56 .55 Fig.Planşa 30 Fig.

40. În fig. hipercromatic. În jurul său celulele având forme variate cu nuclei măriţi şi aspect pătat al cromatinei. nuclei măriţi prezentând modificări degenerative. 57: Frotiu citologic. Diagnostic Babeş-Papanicolaou clasa II-III. În fig. aspectul citoplasmei este policromatic. 58 se observă o celulă cu nucleu gigant. Se pot observa alături de nuclei denudaţi. Coloraţie Giemsa x obiectiv 20/0. . Fig. Diagnostic Babeş-Papanicolaou clasa II-III. Coloraţie Giemsa x obiectiv 20/0.Planşa 31 Fig. modificări celulare reactive asociate cu iradiere. modificări celulare reactive asociate cu iradiere.40. 58: Frotiu citologic. Alături de nucleii liberi cu modificări degenerative se observă polimorfonucleare. 57 se observă celule de forme variate cu citoplasma intens vacuolizată. polimorfonucleare.

58 .57 Fig.Planşa 31 Fig.

40. Diagnostic Babeş-Papanicolaou clasa II-III. multinucleată. 59 se observă o celulă gigantă. modificări celulare reactive asociate cu iradiere.40. Fig. rare polimorfonucleare. În fig. Sunt prezenţi nuclei denudaţi. Sunt prezenţi nuclei liberi. Coloraţie Giemsa x obiectiv 20/0. Diagnostic Babeş-Papanicolaou clasa II-III. modificări celulare reactive asociate cu iradiere.Planşa 32 Fig. cu citoplasma vacuolizată. . În jurul său forme celulare variate având citoplasma intens vacuolizată şi nuclei cu modificări degenerative post-iradiative. Central se poate observa un placard de celule cu hipercromazie nucleară şi aspect pătat al cromatinei. Coloraţie Giemsa x obiectiv 20/0. bazofilă. 60: Frotiu citologic. 59: Frotiu citologic.

Planşa 32 Fig.59 Fig.60 .

măriţi prezintă modificări reactive degenerative iradierii. În fig.Planşa 33 Fig. Coloraţie Giemsa x obiectiv 20/0. celule cu citoplasmă vacuolizată. În fig. Coloraţie Giemsa x obiectiv 20/0. 62 se observă alături de nuclei denudaţi. Diagnostic Babeş-Papanicolaou clasa II-III reactive mărime Nucleii asociate Fig. . 62: Frotiu citologic. aglomerări de nuclei denudaţi suprapuşi dând aspectul unei celule multinucleate. modificări celulare asociate cu iradiere.40. 61 se observă celule variate ca formă şi având citoplasma intens vacuolizată sau bazofilă. 61: Frotiu citologic. Diagnostic Babeş-Papanicolaou clasa II-III. modificări celulare reactive asociate cu iradiere.40. Sunt prezente polimorfonucleare.

62 .Planşa 33 Fig.61 Fig.

63: Frotiu citologic. cu modificări degenerative nucleare şi citoplasmatice. Se mai pot observa celule pavimentoase superficiale normale şi polimorfonucleare. În fig. modificări celulare reactive asociate cu iradiere. 64 se observă aceleaşi modificări reactive celulare postiradiere. 63 se observă celule cu forme bizare (fusiforme) cu citoplasmă prezentând vacuolizări şi aspect policromatic al acesteia. 64: Frotiu citologic.40. . Este prezentă binucleerea.Planşa 34 Fig. Fig.40. Coloraţie Giemsa x obiectiv 20/0. Sunt prezente polimorfonucleare. Diagnostic Babeş-Papanicolaou clasa II-III. celule cu forme bizare. Coloraţie Giemsa x obiectiv 20/0. În fig. Diagnostic Babeş-Papanicolaou clasa II-III. Nucleii sunt măriţi şi hipercromi. modificări celulare reactive asociate cu iradiere.

Planşa 34 Fig.64 .63 Fig.

Se observă binucleerea. Sunt prezente polimorfonuclearele. Fig. modificări celulare reactive asociate cu iradiere. hipercromi. Coloraţie Giemsa x obiectiv 20/0.40. vacuolizări intracitoplasmatice. modificări celulare reactive asociate cu iradiere Coloraţie Giemsa x obiectiv 20/0.40. . 66: Frotiu citologic. Nuclei măriţi cu hipercromazie semnificativă. Acelaşi aspect postiradiere cu celule de forme şi mărimi diferite. cu vacuolizări intracitoplasmatice împreună cu aspectul policromatic al citoplasmei. 65: Frotiu citologic.Planşa 35 Fig. Diagnostic Babeş-Papanicolaou clasa II-III. Numeroase polimorfonucleare. Se poate observa un placard de celule cu forme bizare (cu prelungiri citoplasmatice) cu citoplasma intens bazofilă. nuclei măriţi. cu aspect pătat al cromatinei. Diagnostic Babeş-Papanicolaou clasa II-III.

66 .65 Fig.Planşa 35 Fig.

40.40. Se poate observa un placard de celule modificate postiradiere. Citoplasma poate fi intens bazofilă sau poate prezenta vacuolizări. Diagnostic Babeş-Papanicolaou clasa II-III. . cu macrocarie. Coloraţie Giemsa x obiectiv 20/0. 67: Frotiu citologic. Se pot observa celule cu forme bizare (cu prelungiri citoplasmatice). 68: Frotiu citologic.şi multinucleate. modificări celulare reactive asociate cu iradiere. hipercromazie. modificări celulare reactive asociate cu iradiere. Numeroase polimorfinucleare. Diagnostic Babeş-Papanicolaou clasa II-III. Sunt prezente polimorfonucleare. Fig. aspect policromatic al citoplasmei. binucleere. hipercromi şi aspect pătat al cromatinei. Coloraţie Giemsa x obiectiv 20/0. vacuolizări intranucleare. bi. cu nuclei măriţi.Planşa 36 Fig.

68 .67 Fig.Planşa 36 Fig.

Planşa 37 Fig. Fig. cu intensă bazofilie a citoplasmei şi nuclei modificaţi postiradiere. Central se poate observa un grup de celule variate ca formă şi mărime prezentând modificări degenerative postiradiere. Diagnostic Babeş-Papanicolaou clasa II-III. Placard de celule cu prelungiri citoplasmatice. modificări celulare reactive asociate cu iradiere. Coloraţie Giemsa x obiectiv 20/0. Sunt prezente polimorfonucleare. 69: Frotiu citologic.40. Diagnostic Babeş-Papanicolaou clasa II-III. . Coloraţie Giemsa x obiectiv 20/0. 70: Frotiu citologic. modificări celulare reactive asociate cu iradierea.40. Polimorfonucleare prezente.

69 Fig.70 .Planşa 37 Fig.

Semnificaţie clinică: având în vedere posibilitatea confundării acestor celule cu celulele tumorale sau trofoblastice. 72: Frotiu citologic. cromatina are o structură uşor neregulată. bolnava va fi îndrumată către ginecologie pentru precizarea diagnosticului şi a tratamentului. . 71. Coloraţie Papanicolaou x 1260.Planşa 38 Fig. Diagnostic Babeş-Papanicolaou clasa II-III. Caracteristic infecţiei VHS este prezenţa celulelor gigantice multinucleate care rezultă din fuziunea celulelor pavimentoase. Nucleii numeroşi se suprapun sau se mulează unul pe altul. Pentru clarificarea diagnosticului cunoaşterea datelor clinice are o importanţă deosebită în aceste cazuri. modificări celulare asociate cu virus Herpes simplex (VHS).

71 Fig.Planşa 38 Fig.72 .

Anomalii ale celulelor epiteliale Factorii de risc şi elemente de diagnostic Factorii de risc cei mai implicaţi sunt: . sarcinilor) . transmisă sexual.nivelul socio-economic scăzut. prin mecanisme moleculare care includ 63 . în general. Se conturează tot mai mult implicarea infecţiei virotice.3. felul tratamentului. spontane sau la contact sexual. şi al naşterilor în special. . iar o proto-oncogenă este o genă celulară convertibilă în oncogenă. infecţii virale). . . legate de geneza cancerului. . Godwin.antecedentele personale obstetricale (numărul avorturilor. care se situează între 40-54 ani.implicarea (asocierea) infecţiei cu HPV. cu tipuri oncogene de HPV în etiologia CIN şi a cancerelor invazine de col uterin. tratate sau nu. . Definirea oncogenelor este încă controversată.antecedentele familiale de cancer ale coiului uterin. Elemente de suspiciune: . leucoree şi caracterul acesteia. .antecedente de leziuni cervicale diagnosticate anterior.simptorne deosebite din sfera genitală în antecedente dar mai ales în prezent: sângerări anormale pe cale vaginală.precocitatea debutului vieţii sexuale (sub 20 ani) .multitudinea partenerilor sexuali. igienă sexuală defectuoasă . . au stabilit că o oncogenă este o genă capabilă să contribuie direct la conversia unei celule normale într-una tumorală.vârsta: există o vârstă de risc pentru cancerul colului uterin. durere pelvină.debutul vieţii sexuale.numărul mare de sarcini. Hamilton şi Knudson Jr. Oncogenele şi cancerul colului uterin Există două categorii largi de familii de gene: oncogenele şi antioncogenele. chlamydia.antecedente patologice: infecţii locale (trichomoniaze.

Etapa dinaintea acestei invazii este un precancer. translocaţii cromozomiale. Antioncogenele sunt un grup diferit de gene a căror expresie inhibă fenotipul canceros şi pot contracara efectele oncogenelor convenţionale. antrenând intrarea într-un ciclu proliferativ necontrolat. mutaţii secvenţiale. Inactivarea genelor supresoare tumorale (antioncogenele) şi activarea sau mutaţiile unor oncogene specifice sunt presupuse a fi evenimetele centrale ale carcinogenezei. etapa după invazie este un cancer. urmează o fază de evoluţie precanceroasă. afectând pe de o parte proto-oncogenele. Studii citogenetice pe materialul provenit de la paciente cu leziuni ale colului mergând de la displazie la cancer. au demonstrat creşterea progresivă a conţinutului de ADN. Antioncogenele mai sunt numite şi "gene tumorale supresoare". Etapele care au ca rezultat apariţia clinică a unui cancer sunt multiple. Prin urmare. implicând achiziţionarea şi acumularea a v a r i a t e alterări genetice.Gena astfel modificată produce fie nivele fiziologice aberante ale unei proteine normale. amplificare genică. cancer microinvaziv şi invaziv. iar pe de altă parte antioncogenele. 64 . trecând apoi şi la distrugerea membranei bazale. fie o proteină anormală a cărei funcţie este modificată. S-a demonstrat cum cantitatea de ADN creşte progresiv în nucleul celular. Dezvoltarea cancerului este un proces multistadial. în displazie. apariţia unei proliferări maligne rezultă din combinaţia mai multor alterări genetice. Ele încep la nivelul genomului celular prin activarea oncogenelor. care caracterizează invazia la nivelul epiteliului. transducţii virale şi mutageneze inserţionale.

65 . dar mai ales în parametre. devin permanente. Pe măsură ce avansează. În formele avansate. Sângerările menstruale pot fi prelungite sau urmate de scurgeri serosanghinolente. osoase). Bolnavele pot prezenta în formele avansate limfedem al membrelor inferioare sau tromboflebite. Infiltratul tumoral din parametre stază limfatică şi venoasă. în afara semnelor generale de impregnaţie neoplazică. Durerea permanentă cu paroxisme colicative şi localizare lombară este consecinţa distensiei ureterale şi hidropionefrozei. bolnavele prezintă mici sângerări prin vagin care apar la raportul sexual sau cu ocazia toaletelor vaginale. Poate fi prezentă şi în stadiile I şi II în localizările endocervicale în care masa tumorală obstruând canalul cervical produce piometrie urmată de colici uterine. În formele generalizate. urât mirositoare. Durerea în cancerul de col uterin este un simptom tardiv. peritoneale. Durerea mai poate fi consecinţa infecţiei tumorii şi difuziunii acesteia canaliculare. simptomatologia este toarte polimorfă în raport cu prezenţa diferitelor metastaze (pulmonare. Invazia vezicii se însoţeşte de polakiurie mai ales nocturnă. Orice bolnavă cu cancer de col care are mai mult de 2-3 micţiuni pe noapte (în lipsa unei cistite) trebuie suspectată de invazie vezicală. Debutul poate fi marcat de prezenţa unor scurgeri rozate urât mirositoare. durerea este produsă de invazia parametrelor cu interesarea plexului lombo-sacral şi este iradiată de-a lungul nervilor sciatici. scurgerile serosanghinolente apoase sau purulente. hepatice.Simptomatologie clinică Semnele subiective: În formele incipiente.

Inflamaţia. bine definite. Pot fi remarcate variaţii în forma şi mărimea nucleului cât şi binucleearea.3 x mărimea nucleului celulei pavimentoase intermediare normale. hormonal.în prezenţa infecţiei HPV Aspectele citopatologice ale HPV.A. prezentând o cavitate perinucleară. sunt clasificate LSIL (sau displazia uşoară) . Anomalii ale celulelor epiteliale pavimentoase Celule scuamoase atipice cu semnificaţie nedeterminată (ASCUS).sistem Bethesda. 5 .a doua situaţie cuprinde o varietate de condiţii. în care poate fi dificilă distingerea modificărilor reactive benigne de 66 . asociată cu alterările nucleare caracteristice. cu o uşoară creştere a raportului nucleo-citoplasmatic. Termenul ASCUS este limitat la acele cazuri în care modificările celulare depăşesc procesele benigne reactive dar care cantitativ sau calitativ sunt insuficiente pentru un diagnostic definitiv de leziune intraepitelială scuamoasă (SIL). Sunt 2 situaţii în care termenul ASCUS se utilizează: . . înainte de repetarea frotiului. Mărirea nucleului este de 2 . Modificările nucleare incluse în categoria ASCUS apar frecvent în prezenţa infecţiei cu HPV (human papillomavirus). caracterizate prin imagini clare. procesului inflamator. regenerarea. în prezenţa unui dispozitiv de contracepţie intrauterin (IUCD). distrofiile celulare carenţiale postmenopauzice pot creea dificultăţi în interpretarea anomaliilor celulare. poate fi prezentă hipercromozia dar cromatina rămâne distribuită fără granularitate. Celulele care prezintă doar câteva caracteristici sugestive pentru efectele citopatologice HPV sunt incluse în categoria ASCUS. polip cervical şi în atrofie. Uneori este necesar un tratament antiinflamator. Contururile nucleare pot prezenta uşoare neregularităţi.

Această celulă este de talia celulei pavimentoase intermediare sau superficiale.Planşa 39 Fig. cu nucleu voluminos. . bolnava va fi îndrumată către ginecolog şi ţinută sub observaţie. Coloraţie Papanicolaou x 1260. hipercromatic.modificări celulare asociate infecţiei cu Papiloma virus (HPV). Cromatina este aglutinată cu marginea periferică. 7 5 : Frotiu citologic . 73. cunoscându-se implicarea infecţiei virotice cu tipuri oncogene de HPV în etiologia CIN şi a cancerelor invazive de col uterin. înconjurat de o cavitate citoplasmatică largă şi neregulată (balonare citoplasmatică cu un halou clar perinuclear). Semnificaţie clinică: prezenţa celulei koilocyte reprezintă expresia morfologică a lezării cu HPV. 74. Diagnostic Babeş-Papanicolaou clasa III.

73 Fig.75 .Planşa 39 Fig.74 Fig.

Repetarea testului după tratamentul antiinflamator este recomandabilă.40. celule atipice cu semnificaţie nedeterminată (ASCUS). pot crea dificultăţi în interpretarea anomaliilor celulare. Uneori este necesar un tratament (antiinflamator. Coloraţie Giemsa x 20/0. hipereromazie semnificativă alături de citoplasmă intens bazofilă sau cu vacuolizări şi halou perinuclear. În fig. Sunt prezente plimorfonucleare. Fig. regenerarea. ne face să avem o atitudine rezervată în aprecierea diagnosticului. Diagnostic Babeş-Papanicolaou clasa.celule atipice cu semnificaţie nedeterminată (ASCUS). estrogenic) înainte de repetarea frotiului. . Coloraţie Giemsa x obiectiv 20/0. 77 se pot observa celule pavimentoase profunde cu macrocarie. hipercromazie şi neregularităţi în distribuţia cromatinei ce depăşesc modificările reactive benigne. inflamaţia. 76: Frotiu citologic. Citoplasma acestor celule este bazofilă cu uşoare vacuolizări. Diagnostic Babeş-Papanicolaou clasa II-III. atrofia.II-III. 77: Frotiu citologic . Semnificaţie clinică: modificările celulare din categoria ASCUS pot reflecta fie o modificare benignă exacerbată. fie o leziune potenţială care nu poate fi clasificată fără echivoc.Planşa 40 Fig. mucus. 76 se pot observa celule cu modificări încadrate ASCUS prezentând mărire nucleară.40. În fig. Prezenţa în număr mare a polimorfonuclearelor (inflamaţie intensă).

Planşa 40 Fig.76 Fig.77 .

78: Frotiu citologic. Citoplasma intens bazofilă are vacuolizări. În fig. hipercromazie şi contur nuclear uşor neregulat. Aceste modificări depăşesc pe cele reactive benigne. În fig. mucus. Sunt prezente polimorfonucleare. Sunt prezente polimorfonucleare cu fenomene degenerative. mucus. Diagnostic Babeş-Papanicolaou clasa II-III. . hipercromazie semnificativă cu uşoare neregularităţi în conturul nuclear. Diagnostic Babeş-Papanicolaou clasa II-III. 79: Frotiu citologic. Citoplasma este intens bazofilă. celule atipice cu semnificaţie nedeterminată (ASCUS). Aceste celule sunt încadrate în categoria ASCUS.40.Planşa 41 Fig. Fig. Coloraţie Giemsa x obiectiv 20/0.40. 78 se pot observa celule cu modificări clasificate ASCUS caracterizate prin macrocarie. celule atipice cu semnificaţie nedeterminată (ASCUS). 79 se pot observa celule de metaplazie pavimentoasă cu uşoară macrocarie. Coloraţie Giemsa x obiectiv 20/0.

79 .Planşa 41 Fig.78 Fig.

considerându-se suspecte. Coloraţie Giemsa x obiectiv 20/0. În fig. Frotiurile care conţin numai celule discariotice se încadrează în tipul III după clasificarea Babeş-Papanicolaou. unele din ele cu modificări degenerative. cu o distribuţie neregulată a cromatinei. Nucleii sunt măriţi de volum. Diagnostic Babeş-Papanicolaou clasa III. discarioză moderată ( SIL de grad înalt = leziune intraepitelială scuamoasă). Diagnostic Babeş-Papanicolaou clasa II-III. 81 se observă un placard de celule pavimentoase de tip intermediar cu discarioză moderată.40. Fig. celule atipice cu semnificaţie nedeterminată (ASCUS). conturul nuclear este neuniform. 81: Frotiu citologic. Coloraţie Giemsa x obiectiv 20/0. Semnificaţie clinică: celule discariotice apar în frotiurile vaginale ale femeilor cu leziuni displazice. Citoplasmă prezintă uşoare vacuolizări. Discariozele de tip superficial şi intermediar se întâlnesc frecvent în displaziile benigne. . Atenţie! Cazurile cu citologie suspectă vor fi comunicate medicului oncolog pentru elucidarea diagnosticului. În fig.40. hipercromi. 80 se pot observa celule de metaplazie pavimentoasă ce arată modificări de tip ASCUS cu macrocarie. hipercromazie şi neregularităţi în distribuţia cromatinei care depăşesc modificările reparatorii tipice. 80: Frotiu citologic.Planşa 42 Fig. Sunt prezente numeroase polimorfonucleare. Citoplasma are aspect normal.

80 Fig. 81 .Planşa 42 Fig.

Atrofia poate arăta ocazional modificări de tip ASCUS. constituind etape intermediare în 67 . celulele singulare sau ciorchinii tridimensionali ce demonstrează o creştere a mărimii nucleare sau cromazie ar trebui clasificate ASCUS sau SIL în funcţie de severitatea anormalităţilor nucleare. 76. fig. Modificările benigne produse de atrofie vor fi înlăturate după stimulare estrogenică. de scurtă durată urmată de repetarea testului poate fi de folos în stabilirea diagnosticului. hipercromazie uşoară. 80) Atenţie! Cazurile cu citologie suspectă vor fi comunicate medicului oncolog pentru elucidarea diagnosticului. fig. fig. 79. Neoplazia intraepitelială cervicală (CIN) Sunt modificări epiteliale atipice de diferite intensităţi produse de stimuli oncogeni. macrocarie şi neregularităţi în distribuţia cromatinei.gradul înalt al displaziei (HSIL) sau ocazional chiar de cancerul invaziv. modificările atipice rezultând dintr-o leziune precanceroasă semnificativă vor persista şi vor fi detectate cu mai multă uşurinţă într-un mediu de celule mature. Celulele metaplazice arată modificări clasificate ASCUS când există o creştere în raportul nucleocitoplasmatic. (planşa 40. 77. mărirea nucleului şi hipocromazie semnificativă. În aceste cazuri o terapie cu estrogeni. Celulele arată o creştere a raportului nucleo-citopasmatic. neregularităţi în conturul nuclear şi distribuţia cromatinei. planşa 41. care depăşesc modificările reparatorii tipice. planşa 42. Diagnostic diferenţial ASCUS-SIL Oricum. 78.

Displazia uşoară sau CIN 1 se caracterizează printr-o hiperplazie a stratului bazal cuprinzând 1/3 din grosimea epiteliului. Displazia severă sau CIN 3 cuprinde inhibiţia maturaţiei până la straturile superficiale unde poate fi prezentă o maturaţie de obicei incompletă. mitoze atipice şi pierderea polarităţii celulare. Noile clasificări înglobează în CIN 3 alături de displazie severă şi carcinomul "in situ"(CIS). Displaziei îi sunt definite 3 grade de gravitate crescând de la 1 la 3 (uşoară.sau endocervical în epiteliu canceros.transformarea epiteliului normal exo. moderată şi severă). ce nu ating însă gradul citomorfologic al carcinomului "in situ" (CIS). termeni utilizaţi într-o clasificare anterioară. O displazie indiferent de grad chiar şi cea mai simplă poate constitui precursorul direct al unui carcinom invaziv. Anomaliile celulare sunt mai discrete în displaziile uşoare şi moderate şi mai intense în displaziile severe şi carcinomul "in situ" (CIS). cu mitoze frecvente şi pleiomorfism celular dar mai ales nuclear însă cu păstrarea maturaţiei în straturile superficiale. Clasificarea CIN (propusă de Richart 1975) se referă la un spectru de modificări epiteliale cervicale preneoplazice ce corespund displaziei şi carcinomului in situ (CIS). Displazia moderată sau CIN 2 se caracterizează prin prezenţa celulelor atipice cu nuclei pleiomorfici la peste 1/2 din grosimea epiteliului cervical. caracterizat prin anomalii de structură epitelială şi atipii celulare. însă cu conservarea maturaţiei şi polarităţii celulelor în straturile superficiale. Restul epiteliului cervical are caracterele atipiei canceroase cu pleiomorfism intens. 68 . Displazia (termen introdus de Reagan în 1954) a fost definită ca ansamblul modificărilor epiteliului stratificat pavimentos al colului.

3. Creşterea proliferării. Începând. 4. În CIS dispare complet stratificarea normală a epiteliului şi polaritatea celulară. leziunea se poate întinde integrând endocervixul şi porţiunea vaginală. 69 . Pierderea polarităţii celulare. La epiteliul normal sunt prezente mitoze tipice numai în straturile bazale. Carcinomul "in situ" (CIS. Pleiomorfismul celular. Histogenetic. carcinoame cu celule mari). Se întâlnesc variaţii de dimensiuni celulare. Modificarea este însă necaracteristică fiind prezentă şi în inflamaţii. Leziunea poate apare la orice vârstă. frecvenţa maximă aflându-se între 25-35 ani. TIS sau stadiul 0) sau CIN Modificăriie histopatologice caracteristice CIN: 1. Se întâlnesc pe toată grosimea epiteliului mitoze tipice dar mai ales atipice. se întâlnesc în toată grosimea epiteliului cervical. înmuguriri. iar pe de altă parte. traumatisme.Este o leziune caracteristică prin prezenţa atipiilor maligne pe toată grosimea epiteliului cervical dar fără străpungerea bazalei acestuia. Inhibiţia maturaţ iei Celulele epiteliale de tip imatur bazal ocupă peste 1/3 din toată grosimea epiteliului cervical. 2. fie din celulele de rezervă a căror hiperplazie intervine în apariţia epiteliului anormal displazic. maturizarea poate fi prezentă şi în ţesutul canceros (formarea de perle keratozice. celulele atipice şi mitozele. carcinomul "in situ" se poate dezvolta fie din celulele bazale ale epiteliului pavimentos al exocervixului. mai ales anormale. modificări numerice nucleolare. Atipiile nucleare constituie cel mai important element de diagnostic al celulei neoplazice. de la nivelul jonctiunii pavimentoso-cilindrice. de regulă. aspecte bizare. Acestea cuprind: creşterea în volum. 3. refaceri. formă şi colorabilitate mai ales modificări nucleare.

Creşterea numerică a mitozelor mai ales a celor anormale D. Modificări nucleare . Un ansamblu de caractere diferenţiază celula atipică malignă.Se observă orientarea variabilă a celulelor în raport cu membrana bazală. . lobulare. Modificările celulare din frotiuri sunt paralele cu cele din ţesuturile afectate. . de cea normală sau de cea cu modificări necanceroase. . B. Modificări celulare . Modificări de interrelaţie celulară. cele mai importante fiind modificările nucleare.modificări ale caracterelor tinctoriale citoplasmatice mai ales a bazofiliei prin creşterea ARN. A. .modificări de formă celulară: alungire.aspecte celulare multinucleate.mărirea anormală a nucleilor cu modificarea raportului (creşterea) nucleo-citoplasmatic. forme bizare.creşterea numerică sau mărirea nucleolilor. 70 . dispariţia contururilor celulare cu aspectul de "nuclei denşi liberi". .hipercromazia nucleară prin creşterea conţinutului de ADN. C. . aspecte monstruoase.creşterea volumului celular sau micşorarea sa. În formele cele mai severe dispare complet arhitectonica epitelială. . înmugurire. aceştia fiind anormali în toate gradele de CIN.modificări degenerative şi necrotice asociate. dar şi a eozinofiliei în forme diferenţiate.anomalii de nucleară: alungire. Evidenţierea citologică a malignităţii apare în primul rând la nivelul nucleilor.

pierderea polarităţii celulelor descuamate în grupuri. Membranele nucleare prezintă uşoare neregularităţi. în placarde sau agregate cu aspect sinciţial. displazia severă şi carcinomul "in situ" sau CIN 2 şi CIN 3. Mărirea nucleară este egală cu de cel puţin 3 ori aria nucleului intermediar normal. Se constată moderată anizocarie. 71 . fig. hipercromazie şi polimorfism nuclear. în mod obişnuit clasificate drept displazie. este frecventă bi. SIL are 2 grade: .LSIL (low-grade SIL) sau leziune intraepitelială scuamoasă de grad scăzut şi . Celulele prezintă margini celulare distincte şi apar de obicei în placarde sau izolate. Cromatina rămâne uniform distribuită alternativ poate apărea degenerată sau pătată.HSIL (high-grade SIL) sau leziune intraepitelială scuamoasă de grad înalt. Celulele apar de obicei izolate. Leziunea intraepitelială scuamoasă (SIL) În 1988 la Bethesda.sau multinucleerea. SIL cuprinde un spectru de anormalităţi epiteliale cervicale neinvazive.Placarde celulare neregulate cu anomaliile menţionate. care propune termenul de leziune intraepitelială scuamoasă (SIL). Anormalităţile nucleare sunt în general limitate de celulele cu citoplasma de tip matur sau superficială. 82. lipsa membranelor celulare cu "nuclei goi". s-a eliberat o nouă terminologie diagnostică (sistem Bethesda). planşa 44. carcinom "in situ" şi CIN. (planşa 43. 83. 85) HSIL cuprinde displazia moderată. rezultând o creştere a raportului nucleocitoplasmatic. fig. LSIL include modificările celulare produse de HPV şi displazia uşoară sau CIN 1.

87. Celulele unui HSIL au un tip de citoplasmă mai imatur. Nucleolii sunt absenţi. mărimea celulei în HSIL este mai mică faţă de LSIL. LSIL implică. poate ajuta în stabilirea gradului scăzut sau înalt al SIL. intermediară sau de tip superficial. (planşa 42. planşa 45. 90) Terminologia diagnostică propusă în diferitele clasificări ale leziunilor preneoplazice 72 . fig. În general. 81. planşa 46. planşa 44. fig. 84.Anormalităţile nucleare se întâlnesc predominant în celule pavimentoase cu citoplasma metaplazică "imatură". cu margini celulare poligonale bine definite. planşa 47. Conturui nucleului poate fi neregulat. cu margini celulare rotunjite. 89. difuză sau densă. dantelată. fig. 86. celule scuamoase cu citoplasmă matură. fig. 88. Diagnostic diferenţial LSIL-HSIL. în mod obişnuit. Aspectul citoplasmei. Majoritatea HSIL sunt caracterizate prin celule cu un raport nucleo-citoplasmatic crescut pe seama reducerii citoplasmei. fig. Mărirea nucleară este apropiată celei din LSIL dar aria citoplasmatică este scăzută. dantelat şi subţire sau dens / metaplazic. nuclei hipercromatici cu cromatină dispusă în grămezi grosolane şi mari.

Între displazii.Dinamica evolutivă a leziunilor intraepiteliale cervicale (SIL) Evoluţia este reversibilă până la CIN 3 şi ireversibilă de la carcinom "in situ" (CIS) la carcinom invaziv (CI). poate constitui precursorul direct al unui carcinom invaziv. Perioada de timp necesară evoluţiei de la forme mai uşoare la forme mai severe este apreciată la 1-4 ani. indiferent de grad. carcinomul "in situ" şi carcinomul invaziv există o relaţie incontestabilă. până la constituirea carcinomului "in situ" şi transformarea acestuia în carcinom invaziv. iar cea a evoluţiei de la forme agravate la carcinom "in situ" la 73 . Carcinomul incipient al cervixului este un proces de dezvoltare lentă. Orice displazie. Ea constă în posibilitatea evoluţiei progresive a lziunilor displazice.

Fig. Câteva celule au nucleii măriţi. cu câteva granule mai mari. 82 se observă un placard de celule pavimentoase intermediare şi superficiale. În fig.Planşa 43 Fig. Discarioza este un termen general utilizat pentru descrierea anomaliilor nucleare mai importante celor asociate cu inflamaţia. Membranele nucleare prezintă uşoare neregularităţi. Displaziile cervicale. "imatur". . discarioză uşoară ( SIL de grad scăzut). discarioză uşoară ( S I L de grad scăzut): Coloraţie Giemsa x obiectiv 20/0. înconjurat de o citoplasmă normală. 82: Frotiu citologic. cu structura cromatinei fină. celulele prezintă margini celulare distincte. Coloraţie Giemsa x obiectiv 20/0.40. Semnificaţie clinică: celula discariotică este celula care conţine un nucleu anormal. În fig.40. Diagnostic Babeş-Papanicolaou clasa II-III. 83: Frotiu citologic. bolnava va fi îndrumată către cabinetul de ginecologie specializat în patologia colului uterin. Se pot observa nuclei măriţi având o structură cromatiniană fină. Citoplasma este de tip matur. Celulele discariotice apar în frotiurile vaginale ale femeilor cu leziuni displazice. Diagnostic Babeş-Papanicolaou clasa II-III. 83 se observă un placard de celule pavimentoase intermediar. prezentând un potenţial evolutiv de agravare.

82 Fig.83 .Planşa 43 Fig.

84 se observă celule discariotice caracterizate prin: nucleu mărit de volum rezultând o creştere uşoară a raportului nucleo-citoplasmatic. 85 se observă două celule discariotice cu nucleu mărit rezultând creşterea raportului nucleo-citoplasmatic. Coloraţie Giemsa x obiectiv 20/0. În fig.40. . uşoară hipercromazie dar cu o distribuţie uniformă a cromatinei. Sunt prezente alături de celule discariotice. Sunt prezente şi celule pavimentoase cu aspect normal. Coloraţie Giemsa x obiectiv 20/0. Aspectul citoplasmei este matur. structură cromatiniană fină cu câteva granule mai mari.40. 84: Frotiu citologic. Diagnostic Babeş-Papanicolaou clasa III. Diagnostic Babeş-Papanicolaou clasa II-III. celule pavimentoase în limite normale. Fig. discarioză moderată (SIL de grad înalt). 85: Frotiu citologic. Celulele prezintă margini celulare distincte.Planşa 44 Fig. În fig. discarioză uşoară (SIL de grad scăzut).

Planşa 44 Fig.84 Fig. 85 .

.40.Planşa 45 Fig. celule pavimentoase cu aspect normal. Conturul nucleului este neregulat. Aria citoplasmatică este redusă. Se mai pot observa polimorfonucleare. structură cromatiniană grosolană. Diagnostic Babeş-Papanicolaou clasa III-IV. Cazul va fi comunicat imediat medicului oncolog. discarioză severă (SIL de grad înalt). În fig. creşterea volumului nuclear cu creşterea raportului nucleo-citoplasmatic.40. 86 se observă celule prezentând modificări nucleare de tipul discariozei grave: hipercromazie. Diagnostic Babeş-Papanicolaou clasa III-IV. discarioză severă (SIL de grad înalt). Mai sunt prezente celule pavimentoase cu aspect normal. 86: Frotiu citologic. raport nucleo-citoplasmatic crescut. Semnificaţie clinică: aceste tipuri de celule pot corespude unei displazii severe sau unui carcinom in situ. 87: Frotiu citologic. iar aria citoplasmatică este scăzută. Fig. iar bolnava va fi îndrumată către cabinetul de ginecologie specializat în patologia colului uterin pentru precizarea diagnosticului şi tratament adecvat. nuclei hipercromatici cu cromatina dispusă grosolan. Sunt prezente celule cu modificări nucleare de tipul discariozei severe: macrocarie. Coloraţie Giemsa x obiectiv 20/0. Coloraţie Giemsa x obiectiv 20/0.

86 Fig.Planşa 45 Fig.87 .

Este evident un nucleu liber atipic. iar aria citoplasmatică este redusă. discarioză moderată spre severă: (SIL de grad înalt). Diagnostic Babeş-Papanicolaou clasa III-IV. hipercromazie. 89: Frotiu citologic. hipercromazie. cu aspect bizar (de înmugurire). Alături de aceste celule se găsesc celule pavimentoase cu aspect normal şi celule pavimentoase cu uşoară macrocarie. 88 se observă celule şi nuclei liberi cu discarioză: macrocarie. Structura cromatinei este neuniformă. Hematii prezente. În fig. 89 se observă celule prezentând modificări nucleare de tipul discariozei grave. Fig.Planşa 46 Fig. Coloraţie Giemsa x obiectiv 20/0. dantelat. 88: Frotiu citologic. Coloraţie Giemsa x obiectiv 20/0. Se pot observa şi celule pavimentoase de tip superficial cu aspect normal. Diagnostic Babeş-Papanicolaou clasa III. dantelat. Sunt prezenţi nuclei atipici denudaţi. . hipercromi.40. discarioză severă (SIL de grad înalt). caracterizate prin: macrocarie. cu cromatină grosolană şi având forme variate.40. raport nucleo-citoplasmatic crescut pe seama reducerii citoplasmei care are un aspect difuz. Aspectul citoplasmei celulelor discariotice este difuz. Hematii prezente. grosolană. În fig. contur nuclear neregulat.

Planşa 46 Fig.89 .88 Fig.

. Coloraţie Giemsa x obiectiv 20/0. În fig. cealaltă multinucleată. Celulele pot proveni dintr-o displazie severă sau dintr-un carcinom in-situ. una binucleată. discarioză moderată spre severă: (SIL de grad înalt). Se pot observa şi celule pavimentoase cu aspect normal. 90 se observă celule prezentând modificări nucleare de tip discariotic cu macrocarie.40.Planşa 47 Fig. Se pot observa 2 celule discariotice. Diagnostic Babeş-Papanicolaou clasa IV. celule tumorale maligne. 90: Frotiu citologic. Fig. Diagnostic Babeş-Papanicolaou clasa III. În fig. 91 se observă un placard prezentând modificări nucleare de tipul discariozei severe cu structura cromatinei grosolană.40. 91: Frotiu citologic. dispoziţie neregulate ale cromatinei. hipercromazie. macrocarie şi hipercromazie. Coloraţie Giemsa x obiectiv 20/0. caracteristica nucleilor tumorali.

91 .90 Fig.Planşa 47 Fig.

Intervalul de timp în care se produce transformarea oscilează între 1-20 de ani. Celulele tumorale invadează iniţial stroma cervicală. care constituie punctul de acces la spaţiile vasculare limfatice.1-6 ani. 74 . După invazia spaţiului vascular apare un risc clar pentru extinderea tumorii dincolo de colul uterin. Incidenţa transformării carcinomului "in situ" în carcinom invaziv este cuprinsă între 20% şi 100%.

Această formă este caracterizată prin străpungerea limitată a membranei bazale şi extinderea mică în suprafaţă şi profunzime. In stadiul I A2 (microcarcinom) se observă o infiltraţie circumcisă sau în reţea a stromei sub epiteliul canceros. forma cu invazie stromală minimă. măsurată de la baza epiteliului sau suprafaţa glandei de unde îşi are originea carcinomul trebuie să fie sub 5 mm şi extinderea în suprafaţă nu trebuie să depăşească 7 mm. Alteori se observă aspecte de coloane "în corn de cerb" extinse în stromă de la epiteliul de suprafaţă canceros.Stadiul 0 . rninimă. intraepitelial (CIS) .Carcinom preinvaziv.Carcinomul invaziv incipient (stadiul I A) este carcinomul cu invazie superficială minimă între carcinomul "in situ" (CIS. Carcinomul invaziv clinic de col uterin (Macrocarcinomul clinic cervical) Clasificarea stadială a carcinomului de col uterin: .Carcinom invaziv. În stadiul I A1. 75 . cu subdiviziunile: > Stadiul I A . TIS) şi carcinomul cervical invaziv. limitat la colul uterin. izolată sau în conexiune cu acestea. > I A 2 : invazie microscopică ce poate fi măsurată: profunzimea invaziei nu depăşeşte 5mm şi extinderea orizontală sub 7 mm.Carcinom preclinic de col. Profunzimea invaziei stromale.Stadiul I . diagnosticat numai prin examen microscopic. > I A1: invazie stromală microscopic evidentă. Carcinomul de col uterin I A este un carcinom preclinic. se observă proiecţii ascuţite sau rotunjite care întrerup continuitatea membranei bazale şi pătrund în stroma imediat subepitelială. diagnosticul este în esenţă histologic.

> Stadiul II B . În formele avansate.Carcinomul invadează parametrele fără a atinge peretele osos pelvian. Forme anatomo.Stadiul II .> Stadiul IB .Carcinomul s-a extins în afara micului bazin. sângerând. Forma exofitică. de la dimensiuni reduse până la aspect conopidiform.Stadiul IV . > Stadiul III B . . uneori cu depozite necrotice şi sângerează cu uşurinţă la atingere. Stabilirea formelor anatomo-clinice se face prin examenul cu valvele vaginale sau cu speculum şi prin tact vaginal. 1. vegetantă. . Tumora este dură. > Stadiul III A .Carcinomul a invadat vezica sau rectul inclusiv mucoasa acestora. colul este complet dispărut.Carcinomul s-a extins spre vagin dar fără să atingă 1/3 inferioară sau invadează perarnetrele dar nu atinge peretele pelvian. uneori restrânsă numai pe o suprafaţă mică a exocolului. acoperit de masă necrotică şi care ocupă toată 76 . Colul prezintă o formaţiune exofitică. .Carcinomul invadează vaginul până deasupra 1/3 inferioare. Se prezintă ca o ulceraţie de dimensiuni variabile. dur. de obicei periorificial. care poate să umple întreg vaginul. Forma ulcerativă. > Stadiul IIA .Stadiul III .Carcinomul cervical s-a extins în vagin până în 1/3 infenoară sau în parametre până la peretele pelvian.Carcinomul a invadat vezica sau rectul inclusiv mucoasa acestora sau s-a extins dincolo de micul bazin.Carcinomul de col s-a extins până în 1/3 inferioară a vaginului.clinice. iar pentru invazia parametrelor prin tact rectal.Carcinom invaziv clinic limitat la col. > Stadiul IV B . 2. > Stadiul IV A . fiind înlocuit de un crater adânc.Carcinomul de col s-a extins până la peretele osos pelvian.

1. Există şi forme mixte ulcerovegetante. Colul apare mărit în volum. Este mai frecventă in cazurile de carcinom endocervical. Carcinomul cu celule clare a apărut pe col şi vagin. 3. Carcinomul epidermoid. Distribuţia pe grupe de vârstă relevă o incidenţă foarte mică a acestei localizări neoplazice înainte de 20 ani. 4. ca un adevărat val epidemic la tinere (16-22 ani) a căror mame au folosi estrogeni sintetice nesteroizi (Dietilstilbestrol) în sarcină. 3. conţine insule de adenocarcinom alături de elemente de carcinom epidermoid şi cu malignitate mare. Aspectul general este de dezordine. Vârsta medie a depistării este de 45 ani. În formele intens Se dezvoltă din epiteliul pavimentos exocervical sau prin metaplazia celulelor de rezervă şi reprezintă 95% din toate metaplaziile cervicale. Prin canalul cervical deseori predomină masa tumorală sau se scurge sânge. Adenocarcinomul cervical Se dezvoltă din epiteliul cilindric endocervical sau glandular şi reprezintă doar 4-6 % din toate carcinoamele cervicale. 77 . în forma de butoiaş. lemnos. Carcinomul epidermoid 2.porţiunea superioară a vaginului. de anarhie structurală. Au fost descrise 4 tipuri de carcinoame cervicale. forma preinvazivă se întinde pe un interval de timp de până la 7-10 ani. Forma infiltrativă. Structura microscopică. Tipul arhitectural este caracterizat prin faptul că epiteliul malign a străpuns membrana bazală şi a pătruns adânc în stroma colului. dur. primele două fiind mai frecvente. 90% din carcinoame debutează la nivelul joncţiunii pavimentoso-cilindrice. sub formă de benzi. Carcinomul adenoepidermoid este o formă mixtă.

Nucleii sunt hipercromi.intermediar. sărăcăcioasă. Hipercromatoza este consecinţa creşterii masei nucleare. După gradul de diferenţiere. celulele endocervicale reactive. Se observă mitoze tipice dar mai ales atipice. Se constată o variaţie marcată în mărimea şi forma celulelor. se observă invazia capilarelor limfatice cu grupe de celule tumorale şi uneori şi a venelor.imatur . celulele sunt imature şi nediferenţiate. există inegalităţi mari între dimensiunile celulelor şi mai ales a nucleilor. rotunzi sau neregulaţi şi cromatina cu granulaţie grosolană. cu nuclei voluminoşi care conţin nucleoli multipli. Carcinomul nediferenţiat sau bazocelular sau cu celule mici Se caracterizează printr-o îngrămădire compactă de nuclei atipici fără limite celulare. Celulele mici ale acestui tip de carcinom pot fi confundate cu celulele endometriale. hiperplazia celulelor de rezervă sau neoplazia glandulară. Caracteristic este formarea perlelor epiteliale keratozice. cu multe aspecte bizare incluzând celule cu aspect de fibră şi mormoloc. Sunt prezenţi macronucleoli proeminenţi. Carcinomul matur sau cu celule mari sau spinocelular sau keratinizat Celulele sunt mari. carcinoamele epidermoide (pavimentoase) au fost clasificate în: . Cromatina prezintă o granulaţie grosolană cu o distribuţie neregulată. semne de agresivitate mare tumorală. ovali. Adesea în stromă. Stroma din jur arată o infiltraţie cu celule rotunde şi leucocite PMN şi apare deseori dezgolită de învelişul epitelial malign prin necroză ulcerativă. Citoplasma este insuficientă.matur .maligne. cromatina prezintă o distribuţie clar neregulată incluzând o cromatină grosolană şi o paracromatină clară. 78 .

101. Adenocarcinomul endocervical interesează atât epiteliul cilindric de suprafaţă cât şi cel glandular. 93. fig. planşa 52. 92. 91. 96. În formele dispuse în straturi. 100. 99. Se prezintă ca o formaţiune papilomatoasă ce se ulcerează frecvent şi zonele ulcerate sunt acoperite cu mase necrotice. reţeaua în formă de fagure se pierde datorită creşterii raportului nucleo-citoplasmatic. fig. 95.Diferenţierea se face pe baza structurii cromatinei nucleare care în celulele tumorale are un aspect caracteristic. planşa 48. Există o suprapunere morfologică considerabilă a carcinoamelor "in situ" (AIS) cu adenocarcinomul invaziv. 98. Lipseşte formarea de perle keratozice. Majoritatea adenocarcinoamelor cervicale invazive sunt precedate de leziuni precursoare denumite AIS (adenocarcinoame "in situ"). neoplazice apar în straturi. fig. planşa 50. Practic deosebirea între cele două categorii nu este posibilă pe frotiul cervical. necesitând adesea evaluări histologice. planşa 53. fâşii şi rozete cu suprapunere şi aglomerare nucleară. planşa 51. 97. 103) B. Anomalii ale celulelor epiteliale glandulare Adenocarcinomul endocervical Este obişnuit localizat în canalul cervical dar poate să se localizeze şi pe exocervix şi se întâlneşte la toate vârstele. 79 . Forma intermediară (carcinomul cu celule mari şi mici) Conţine aspecte asociate de celule mari cu citoplasmă acidofilă şi nuclei voluminoşi şi atipici. % 94. Ceiuieie endocervicaie atipice. fără punţi intercelulare şi cu limite neprecise şi forme asemănătoare cu cele din carcinomul cu celule mici. 102. planşa 49. (planşa 47. reducerii citoplasmei şi marginilor celulare imprecis definite. fig. fig. fig.

placard de celule tumorale moderat diferenţiate. contur nuclear neregulat. structura cromatiniană este grosolană cu grunji mari inegal repartizaţi. Raportul nucleo-citoplasmatic este crescut. 92 se observă placarde de celule tumorale maligne prezentând caracteristicile: nucleii de mărimi diferite.Planşa 48 Fig. Coloraţie Giemsa x obiectiv 20/0. Sunt prezente numeroase polimorfonucleare. Fig. Diagnostic Babeş-Papanicolaou clasa IV. celule tumorale maligne Coloraţie Giemsa x obiectiv 20/0. Citoplasma bazofilă este redusă cantitativ. 93 se observă un placard de celule tumorale cu diferenţiere moderată.40. hematii. Citoplasma bazofilă este redusă şi nu prezintă un contur definit. au contur neregulat cu diferite grade de hipercromazie. iar forma şi mărimea celulelor prezintă variaţii. În fig. Diagnostic Babeş-Papanicolaou clasa IV.40. Celulele prezintă variaţii în formă şi mărime şi pot proveni dintr-un carcinom in-situ. cu zone de diferenţiere pavimentoasă. . hematii. În fig. Nucleii de mărimi variate prezintă hipercromazie. cromatina grosolană tipică nucleilor tumorali. Sunt prezente polimorfonucleare. 93: Frotiu citologic. 92: Frotiu citologic. Aceste celule ar putea proveni dintr-un carcinom nediferenţiat.

93 .Planşa 48 Fig.92 Fig.

În fig.Planşa 49 Fig. . celule maligne nediferenţiate. Fig. Coloraţie Giemsa x obiectiv 20/0. Diagnostic Babeş-Papanicolaou clasa IV. hematii. În fig. celule maligne nediferenţiate. 94 se observă un placard de celule tumorale maligne nediferenţiate. Este evidentă o oarecare suprapunere nucleară a celulelor. Aceste celule au caractere nucleare şi citoplasmatice tipice celulelor maligne (discarioză severă cu structură cromatiniană grosolană) şi sunt nediferenţiate deoarece morfologia lor nu ne permite precizarea epiteliului de origine.40. 94: Frotiu citologic.40. Coloraţie Giemsa x obiectiv 20/0. Sunt prezente polimorfonucleare. 95: Frotiu citologic. Se observă o celulă pavimentoasă multinucleată cu modificări maligne. 95 se observă un placard de celule tumorale cu caracteristici nucleare şi citoplasmatice specifice modificărilor maligne. Diagnostic Babeş-Papanicolaou clasa IV.

Planşa 49 Fig.94 Fig.95 .

. celule maligne cu diferenţiere fusiformă. Fig.Planşa 50 Fig. dispusă la ambele capete ale nucleului şi prezintă o culoare cenuşiualbăstruie. Atenţie! Cazul va fi comunicat imediat medicului oncolog. cu contur neregulat. Diagnostic Babeş-Papanicolaou clasa IV. celule maligne cu diferenţiere fusiformă. Celula diferenţiată fusiformă este indiciul pentru originea pavimentoasă a procesului tumoral. Forma celulei este mult alungită şi subţire. situat de obicei central. prezintă structură cromatiniană caracteristică celulei tumorale. 96: Frotiu citologic. de formă alungită. Coloraţie Giemsa x obiectiv 20/0.40. alături de celule tumorale maligne moderat diferenţiate. În fig. 97 se observă celule tumorale maligne diferenţiate fusiform cu caracteristicile de mai sus. În fig. 96 se observă un placard de celule tumorale maligne diferenţiate fusiform cu caracteristicile: nucleul este hipercrom.40. Diagnostic Babeş-Papanicolaou clasa IV. 97: Frotiu citologic. Coloraţie Giemsa x obiectiv 20/0. Citoplasma este mult alungită.

97 .Planşa 50 Fig.96 Fig.

Diagnostic Babeş-Papanicolaou clasa IV.40. 99 se observă un placard de celule tumorale maligne nediferenţiate şi celule tumorale maligne diferenţiate fusiform. Coloraţie Giemsa x obiectiv 20/0. celule maligne cu diferenţiere fusiformă. În fig.40. 98 se observă celule tumorale maligne diferenţiate fusiform alături de un placard de celule tumorale maligne nediferenţiate. Diagnostic Babeş-Papanicolaou clasa IV. . 99: Frotiu citologic.Planşa 51 Fig. În fig. Coloraţie Giemsa x obiectiv 20/0. 98: Frotiu citologic. Fig. celule maligne cu diferenţiere fusiformă.

Planşa 51 Fig.98 Fig.99 .

Coloraţie Giemsa x obiectiv 20/0. Ele pot proveni dintr-un carcinom nediferenţiat cu zone de diferenţiere pavimentoasă. Diagnostic Babeş-Papanicolaou clasa IV. celule tumorale maligne.Planşa 52 Fig. Sunt prezente polimorfonucleare. placard de celule tumorale maligne. 101: Frotiu citologic. Celulele tumorale care alcătuiesc placardul prezintă caracteristicile nucleare şi citoplasmatice specifice malignităţii. .40. Fig. Coloraţie Giemsa x obiectiv 20/0. Caracteristicile celulelor tumorale sunt: nuclei hipercromi cu structura cromatinei caracteristică nucleilor tumorali. sugerând un grad moderat de diferenţiere pavimentoasă.40. Atenţie! Cazul va li comunicat imediat medicului oncolog. Sunt prezente polimorfonucleare. cu limite conturate. 100: Frotiu citologic. Diagnostic Babeş-Papanicolaou clasa IV. Citoplasma intens bazofilă este în cantităţi inegale. unele celule au citoplasma mai bogată.

Planşa 52 Fig.101 .100 Fig.

carcinoamele invazive. . Existenţa unui placard mare de celule maligne şi prezenţa diatezei tumorale reprezintă indiciul pentru carcinomul invaziv. fără un contur definit. Existenţa diatezei tumorale (prezenţa polimorfonuclearelor.40. cu contur neregulat şi grade diferite de hipercromazie. Diagnostic Babeş-Papanicolaou clasa V. structura cromatinei grosolană sub formă de grunji mari. Atenţie! Cazul va fi comunicat imediat medicului oncolog. Diagnostic Babeş-Papanicolaou clasa V. resturi necrotice) constituie indiciul unui proces inflamator ulcero-necrotic care însoţeşte de obicei. 102: Frotiu citologic. Celulele prezintă forme şi mărimi varibile. 103: Frotiu citologic.40. Coloraţie Giemsa x obiectiv 20/0. celule tumorale maligne nediferenţiate. hematiilor. Unele celule par a fi lipsite de citoplasmă. Citoplasma este redusă. În interiorul placardului limitele celulare sunt şterse. Coloraţie Giemsa x obiectiv 20/0. Caracteristicile celulelor tumorale nediferenţiate sunt: nucleii de diferite mărimi. Prezenţa acestor tipuri de celule tumorale ne permite încadrarea frotiului în tipul V. celule tumorale maligne nediferenţiate.Planşa 53 Fig. Fig. inegal repartizaţi.

102 Fig.Planşa 53 Fig.103 .

Gradul de malignitate ar avea importanţă prognostică. (planşa 54. 107. În toate formele. planşa 57. planşa 56. Pot fi văzute celule individuale. straturi bidimensionale sau ciorchini de celule. ce prezintă o diferenţiere pavimentoasă parţială. formele nediferenţiate sunt cele mai maligne. Celulele pavimentoase anormale adiţionale pot fi prezente fie ca o leziune pavimentoasă preexistentă sau ca o componentă pavimentoasă a unui adenocarcinom. 111) 80 . planşa 55. Au fost descrise două tipuri de adenocarcinoame cervicale: tipul I şi II. Pot fi prezenţi de asemenea macronucleoli şi poate exista o diateză tumorală necrotică.O trăsătură caracteristică este aranjamentul nuclear în palisadă. din punct de vedere al diferenţierii acestora: . deoarece citoplasma celulelor tumorale conţine mucină în cantitate abundentă. 105. fig. 109. fig.Gradul II . Apar variaţii în mărimea şi forma nucleară. 106. . . 104. fig. Gradul de malignitate al carcinoamelor cervicale Clasificările actuale împart carcinoamele cervicale în 3 grade de malignitate.Gradul I .diferenţiat. în mod obişnuit se remarcă o hipercromazie asociată cu cromatina prezentând o distribuţie neregulată.parţial diferenţiat. 108. cu nuclei dispuşi la periferia celulelor în formă de ciorchine. Adenocarcinoamele prezintă un prognostic mai favorabil comparativ cu carcinoamele epidermoide. Tipul I este cel descris anterior.Gradul III .nediferenţiat. iar tipul II a fost denumit şi adenocarcinom cervical mucoid sau gelatinos. 110. fig. stroma este săracă şi prezintă infiltrat cu celule rotunde şi PMN.

Extensia în parametre se produce din aproape în aproape dar mai ales pe cale limfatică.Extensia şi metastazele carcinomului cervical Extinderea carcinomului cervical se face din aproape în aproape. se observă prezenţa unor cuiburi tumorale în spaţiile capilare limfatice din stroma cervicală. Din sistemul limfatic se poate produce în continuare diseminarea venoasă pulmonară şi apoi prin sistemul arterial în diferite organe. mai ales în formele intens maligne şi în cele avansate. chiar in formele incipiente. consecutivă hidro. coapse. iliaci comuni şi aortici-cavi. sâni. embolii tumorali ajung in ganglionii limfatici. Alte bolnave mor prin infecţii generalizate (peritonite. Formele endocervicale pot prezenta o extensie superficială spre cavitatea uterină. 81 . De la locul pătrunderii în spaţiile capilare limfatice şi sanguine. Mai rar decesele se produc prin caşexie canceroasă. Extensia limfatică este precoce. iliaci externi şi interni. viscere. În formele avansate.şi pionefrozei. septicemii) sau prin hemoragii masive vaginale. perete abdominal. Prognosticul este în funcţie de: 1. Decesele în carcinomul cervical se produce cel mai frecvent (65%) prin insuficienţă renală. Calea principală de diseminare este cea laterală spre ganglionii paracervicali (ai arterei uterine şi periureterali) şi apoi spre ganglionii obturatori. pe cale limfatică şi posibil şi sanguină venoasă. Se pot produce metastaze în ganglionii inghinali. Se produce un hidroureter şi apoi o hidronefroză urmată de hidropionefroză. Extensia vaginală este regula în formele exocervicale. perineu. Prinderea ţesutului pericervical înglobează ureterele pe care le obstruează prin compresie circulară din afară sau prin invazia limfaticelor ureterale. stadialitatea în momentul depistării şi de tratamentul aplicat. lemnos "îngheţat". vulvă. ţesutul canceros atinge peretele osos lateral pelvian. tot parametrul fiind dur.

3. Tratamentul Principalele mijloace terapeutice utilizate în carcinoamele de col uterin sunt reprezentate de intervenţia chirurgicală şi radioterapia. dacă diametrul tumorii este mai mic de 2 cm. . invazia spaţiului vascular prin procesul tumoral neoplazic.limfadenectomia pelviană. formele nediferenţiate sunt cele mai maligne. 4. rata recidivelor este în medie de 7%.uterului şi a colului bolnav.a structurilor conjunctivo-ligamentare paracervicale. În carcinoamele invazive ale colului uterin. Radioterapia 82 Histerectomia radicală (lărgită) presupune ablaţia: . În formele avansate poate fi utilizată în scop paleativ. supravieţuirile la 5 ani sunt în medie de 55%. În prezenţa ganglionilor pozitivi. la 20%. . . rata recidivelor depăşeşte 57%. 2. Dacă diametrul este peste 3 cm. . intervenţia tip este reprezentată de histerectomia radicală (lărgită) sau Wertheim căreia i se asociază limfadenectomia pelviană. mărimea tumorii reprezintă un alt factor prognostic important. Tratamentul combinat radio-chirurgical permite recurgerea la doze mai mici de radiaţii. asociată radioterapiei şi chimioterapia. 5. Tratamentul chirurgical Continuă să fie utilizat în stadiile curabile ale carcinoamelor invazive.anexectomia bilaterală. Adenocarcinoamele prezintă un prognostic mai favorabil decât carcinoamele epidermoide.1/3 sau 1/2 superioară a vaginului. . prezenţa metastazelor ganglionare întunecă considerabil prognosticul. rata supravieţuirilor la bolnavele la care nu se depistează metastaze ganglionare este de 85-90%. diminuează rata supravieţuirilor la 5 ani. gradul de malignitate ar avea importanţă prognostică. l. În stadiul I B.2.

Gruparea celulelor tumorale sub formă de "ciorchine" sugerează provenienţa lor dintr-un adenocarcinom. Se mai pot observa celule pavimentoase. Coloraţie Giemsa x obiectiv 20/0. cu suprapunerea frecventă a nucleilor. celule adenocarcinomatoase. sunt adesea situaţi excentric. 104 se observă grupuri de celule tumorale cu dispoziţie în "ciorchine".Planşa 54 Fig. În fig. Sunt prezente alături de celulele adenocarcinomatoase. Caracteristicile celulelor tumorale: nucleii cu structura cromatiniană grosolană. Diagnostic Babeş-Papanicolaou clasa IV-V. 105: Frotiu citologic. Diagnostic Babeş-Papanicolaou clasa IV-V.40. numeroase polimorfonucleare şi hematii. numeroase polimorfonucleare şi hematii.40. Celulele tumorale cu diferenţiere glandulară pot proveni dintr-un adenocarcinom de endocol sau endometru. . citoplasma bazofilă prezintă frecvent vacuole. Coloraţie Gietnsa x obiectiv 20/0. mai rar de tubă uterină sau ovar. caracteristici ce sugerează provenienţa lor dintr-un adenocarcinom. celule pavimentoase. Fig. 104: Frotiu citologic. Atenţie! Cazul va fi comunicat imediat medicului oncolog care va anunţa bolnava să se prezinte la un cabinet specializat în patologia colului uterin. celule adenocarcinomatoase.

Planşa 54 Fig.104 Fig.105 .

Diagnostic Babeş-Papanicolaou clasa IV-V. Sunt prezente celule tumorale sub formă de "ciorchine" prezentând nuclei cu structura cromatinei grosolană. Coloraţie Giemsa x obiectiv 20/0.106: Frotiu citologic. celule pavimentoase. . Diagnostic Babeş-Papanicolaou clasa IV-V.Planşa 55 Fig. grup de celule adenocarcinomatoase. 107: frotiu citologic grup de celule adenocarcinomatoase.40. Se observă o celulă cu nucleu gigant malign şi cu citoplasmă foarte redusă. Fig. polimorfonucleare şi hematii. Aceleaşi caracteristici ale celulelor tumorale menţionate anterior.40. Coloraţie Giemsa x obiectiv 20/0.

Planşa 55 Fig.107 .106 Fig.

Coloraţie Giemsa x obiectiv 20/0. celule adenocarcinomatoase Coloraţie Giemsa x obiectiv 20/0. Se pot observa celule tumorale dispuse sub formă de placarde cu suprapunere nucleară şi structura cromatinei grosolană. 108: Frotiu citologic. Aceleaşi caracteristici ale celulelor tumorale menţionate anterior care sugerează provenienţa dintr-un adenocarcinom. Fig. Alături de acestea. numeroase polimorfonucleare. Diagnostic Babeş-Papanicolaou clasa IV-V.Planşa 56 Fig.40. 109: Frotiu citologic. . celule pavimentoase cu aspect normal. grup de celule adenocarcinomatoase.40. Diagnostic Babeş-Papanicolaou clasa IV-V.

108 Fig.109 .Planşa 56 Fig.

numeroase polimorfonucleare aglutinate şi relativ frecvente hematii. grup de celule adenocarcinomatoase. Se pot observa celule tumorale adenocarcinomatoase cu aspect sinciţial alături de celule pavimentoase şi numeroase polimorfonucleare şi hematii. 111: Frotiu citologic. Fig. Coloraţie Giemsa x obiectiv 20/0. Diagnostic Babeş-Papanicolaou clasa IV-V. 110: Frotiu citologic. Diagnostic Babeş-Papanicolaou clasa IV-V. Coloraţie Giemsa x obiectiv 20/0. Se pot observa celule tumorale adenocarcinomatoase în placard.40. . grup de celule adenocarcinomatoase.40. celule pavimentoase intermediare.Planşa 57 Fig.

Planşa 57 Fig.111 .110 Fig.

în circumstanţele invaziei ganglionare.stadiile III şi IV . 3. Este utilizată cu titlu adjuvant Indicaţiile terapeutice în raport cu stadialitatea .telecobaltoterapia .eventual evisceraţii pelviene 83 Sunt utilizate: . sursele de radiaţii sunt reprezentate de radioizotopi: radium.carcinom microinvaziv. .eventual chimioterapie . Radioterapia rămâne principalul mijloc terapeutic disponibil în stadiile III şi IV în care tratamentul se aplică doar cu intenţie paleativă (şi nu curativă).colpohisterectomia lărgită cu limfadenoctomie şi anexectomie. urmată de o pauză de 4-6 săptămâni.iradierea intracavitară.iradiere intracavitară . .iradiere externă . . la femei tinere conizaţia sau histerectomia totală simplă. În funcţie de profunzimea invaziei stromale se practică.stadiile I şi II (stadii curabiie) .eventual intervenţii chirurgicale paleative (derivaţii urinare sau intestinale) . Chimioterapia A fost propusă în carcinoamele avansate şi recurente.iradierea intracavitară. .acceleratori liniari . cesiu. iridium.iradiere externă. .Deţine un loc central în tratamentul carcinoamelor invazive ale colului uterin.iradierea externă (teleterapia) .

dar adeseori se manifestă clinic prin scurgeri vaginale modificate. ponderea maximă o deţin neoplaziile al căror punct de plecare îl reprezintă epiteliul unistratificat glandular de înveliş al mucoasei uterine. mai mult sau mai puţin fetide şi prin sângerări. În cazul recidivelor. prelungită a estrogenilor. căreia nu i se sumează acţiunea progestronului. Carcinoamele endometriale pot să rezulte din hiperplazii adenomatoase atipice. Acţiunea exclusivă. Adenocarcinomul endometrial Punctul de plecare al majorităţii tumorilor maligne ale corpului uterin îl reprezintă endometrul. este întâlnită în perioada premenopauzică în circumstanţele ciclurilor menstruale anovulatorii. Răspunsul terapeutic este înregistrat în 15-22 % din cazuri.Adenocarcinoamele cervicale sunt considerate radiorezistente şi tratamentul preferat este cel chirurgical. nu a modificat semnificativ prognosticul. Recidivele carcinomului de col uterin Recidivele postterapeutice pot fi asimptomatice. Chimioterapia introdusă in ultimii ani în tratamentul recidivelor cancerelor de col.hiperplazie simplă 84 . leziuni precanceroase. Hiperplazia endometrială Rezultă prin acţiunea necontrabalansată a estrogenilor asupra mucoasei uterine. supravieţuirea la 1 an din momentul diagnosticării lor este doar de 10-15%. Au fost descrise 3 tipuri histologice de hiperplazii endometriale: . transformări ale endometrului considerate din acest motiv. Radioterapia poate fi utilizată în recidivele pelviene localizate. Dintre carcinoamele endometriale.

hiperplazie adenomatoasă (hiperplazie complexă fără atipii) . iar 75% sunt diagnosticate la femei de peste 50 ani (în postmenopauză). Riscul malignizării în hiperplaziile atipice este de 23 30%.hiperplazie adenomatoasă cu atipii (hiperplazie atipică) Factorii de risc implicaţi în hiperplazia atipică de endometru sunt aceiaşi cu ai carcinomului endometrial.. 85 . Carcinoamele endometriale Carcinoamele endometrului reprezintă 10-15 % din localizările neoplazice ale aparatului genital feminin. Din carcinoamele endometriale 90% sunt adenocarcinoame.

scurgeri apoase. Hemoragia din climacteriu este semnul cel mai valoros. Estrogenii. drenajul secreţiilor endouterine devine imposibil. osteoporoză). Scurgerea vaginală poate să îmbrace aspecte particulare: . Alte semne clinice sunt mult mai puţin semnificative: leucoreea. Un aspect particular îl reprezintă prezenţa piometriei.producţie excesivă extragonadală de estrogeni. pierderea de sânge survenită după sistarea completă a menstrelor pentru un interval de timp de minim 2 ani. în formele avansate.hiperproducţie de estrogeni ovarieni. mărirea de volum a uterului. .uneori la debut. castrate chirurgical). Simptomatologie clinică Primul şi principalul semn al carcinomului endometrial îl reprezintă hemoragia. risc. Uneori sunt întâlnite hematometria şi piometria. la femeile în climacteriu avansat (în urma stenozării orificiului intern cervical.. iar acestea pot să se suprainfecteze). apoi serosanghinolente. Se consideră hemoragie în climacteriu. în boala polichistică ovariană sau în tumorile ovariene estrogenosecretante. sau în administrarea pentru combaterea unor efecte nedorite din climacteriu (atrofie vulvovaginală.administrarea de estrogeni (exogeni) necontrabalansată prin asocierea unui progestativ. la obeze. Histopatologic .aspectul clasic al unei pierderi de sânge modificat asemănătoare cu o "spălatură de carne" . între 15-25% din sângerările din climacteriu se datoresc carcinoamelor endometriale. proaspăt. durerea.pierderi de sânge roşu. . În prezent. Este incriminată în tratamentele substitutive îndelungate (femei cu disgenezii ovariene. în anumite circumstanţe apar ca factori de 86 .

acidofile.modificări celulare .slab diferenţiat (nediferenţiat sau gradul III) predominant solid. nodular.moderat diferenţiat cu arii parţial solide (grad II). mitoze anormale. ulcerovegetant. lor. Aceasta ridică un semn de întrebare asupra nivelului crescut de estrogeni.la o femeie în menopauză (în lipsa unei terapii hormonale) vom găsi celule pavimentoase mature. Suspicionăm prezenţa unui adenocarcinom endometrial dacă: .bine diferenţiat (gradul I). aranjamentul 87 . carcinoame papilare şi carcinoame secretorii. implicit asupra stării endometrului . Principalele subtipuri ale carcinoamelor endometriale sunt reprezentate în ordinea incidenţei de: adenocarcinoame. Adenocarcinoamele reprezintă aproape 90% din carcinoamele endometrului. Recoltarea directă din cavitatea uterină (endometru) prin aspiraţie.aspectul glandelor. situată pe unul din pereţi sau la nivelul unui corn uterin. Prelevatele din fundul de sac vaginal sunt inadecvate pentru diagnosticul adenocarcinomului endometrial. iar alteori difuză. tumoarea poate ti circumscrisă. Au fost descrise diferite grade histologice: . . Poate îmbrăca un aspect polipoid. adenocantoame. . carcinoame adenoscuamoase. caracterul malign al tumorii poate fi susţinut prin: .hiperplazie (?) cu posibilitatea evoluţiei spre adenocarcinom (?). Microscopic. este importantă şi poate fi recomandată în cazul sângerării din post menopauză şi pentru urmărirea (screening) femeilor cu terapie hormonală substitutivă.existenţa de modificări arhitecturale .Macroscopic. .imaturitate şi dediferenţiere celulară. pleiomorfism nuclear.

prezenţa pe preparat a numeroase histiocite (?). ficat.. Stadialitatea carcinoamelor endometriale Pentru încadrarea stadială se apelează la o serie de criterii: extensia înspre col şi în afara uterului. spre salpinge şi ovare. vagin. gradul histopatologic. Stadiul 0 . Propagarea carcinoamelor endometriale Poate să survină local. Aceasta este în relaţie cu gradul histologic. . cromatină grosolană. hipercromazie. Modificările nucleare constau în macrocarie. Celulele sunt rotunde sau ovale cu margini celulare indistincte.dacă în citoplasmă celulelor endometriale găsim PMN fagocitate .(?) adenocarcinom endometrial . pe cale hematogenă este mai rară dar posibilă: în plămân. oase. creier. interesarea ganglionară este cu atât mai importantă cu cât carcinomul este mai puţin diferenţiat. sau în grupe mici de 5-10 celule. Metastazarea la distanţă. se pot observa nucleoli mici. iar în continuare înspre peritoneul pelvisului şi al marii cavităţi abdominale. 88 . Caracterele citologice ale adenocarcinomului endometrial Celulele endometriale maligne sunt de dimensiuni mici şi pot fi izolate. invazie în grosimea miometrului. bazofilă şi vacuolată.dacă în fundul de sac vaginal găsim grămezi de celule endometriale (?) adenocarcinom endometrial.canibalism celular . . creşterea raportului nucleocitoplasmatic. O altă modalitate importantă de propagare o reprezintă diseminarea limfatică.carcinomul "in situ" cuprinzând cazurile cu histologie care sugerează malignitatea. interesând mucoasa uterină din aproape în aproape. înspre endocol. Citoplasma celulelor este săracă.dacă în fundul de sac vaginal găsim sânge vechi suspectăm (?) adenocarcinom endometrial. parametre.

invazie limitată la endometru (inclusiv istmul uterin).lungimea cavităţii uterine peste 8 cm Stadiul II . Tratamentul carcinomului endometrial presupune: . în general. Stadiul IV . Schemele terapeutice sunt în relaţie cu stadialitatea.interesarea doar a glandelor endocervicale. .adminsitrarea de progestative în doze mari.carcinomul s-a extins la colul uterin. Stadiul II a . mai favorabil decât al altor localizări genitale feminine. intestine sau metastaze la distanţă.interveţia chirurgicală care constă in efectuarea histerectomiei totale cu anexectomie bilaterală . este evident impactul altor afecţiuni cronice asociate şi al stării biologice a femeii.chimioterapia care este rezervată carcinoamelor metastazate sau recidivelor.Stadiul I . Stadiul III .lungimea cavităţii uterine de 8 cm sau mai mică. 89 .carcinomul endometrial interesează nu numai glandele ci şi stroma colului uterin.iradierea externă . sigmoid. Vârful de incidenţă al carcinomului endometrial reprezentându-l vârsta de 65 ani. nu însă şi în afara pelvisului. rect. asupra şanselor sale de supravieţuire pe termen mai îndelungat.în prezent se utilizează terapia intracavitară.extensie la vezica urinară. Stadiul I a . Stadiul II b . Stadiul I b . Prognosticul carcinoamelor endometriale este considerat.carcinomul s-a extins în afara uterului. sursa este plasată endouterin cu sonde speciale.radioterapia . .

Celulele maligne provenite din carcinomul ovarian pot fi văzute ocazional în frotiul vaginal sau cervical.Stadiul IV .tuba uterină 7.uretră 4. Carcinoame extrauterine evidenţiate pe frotiuri vaginale sau cervicale Adenocarcinomul tubei uterine este extrem de rar.origine ovariană 42% . completată cu limfadenectomie.Stadiul III .histerectomie totală cu anexectomie bilaterală + iradiere externă postoperatorie (dacă există invazie ganglionară). Originea extrauterină a carcinoamelor: .iradiere preoperatorie (externă şi intracavitară) urmată de histerectomie totală lărgită.Stadiul I .alte proliferări maligne: sarcoame. 90 . melanoame.5% . .tractul gastro-intestinal 13% . limfoame.mamela 4.radioterapie externă şi internă + progestative.9 % . .5 % . .Stadiul II .radioterapie + progestative de sinteză + chimioterapie.5% ..pancreas 6.

John Wilei and Sons. Cancerul colului uterin. 1977 3. Gompel C. Medicală. 1976 . Ed. Endometrul.. Galatâr N. ***Metode de laborator. Ed. Tărăbuţă-Cordun G. Medicală Amaltea. 1975 4.. ***Acta cytologica. Ed Medicală. Nanu D. Rădulescu C. ***Metode de laborator. Ed. The journal of clinical cytology and cytopathology.s Ginecologie... Bălănescu L. Cernea M. Atlas of Diagnostic Cytology. Anghel R. Medicală. Ed. Ed. Medicală.. Junimea.Bibliografie 1.. Crişan N. 1997 6. 1978 7. 1995 9.. Ed. 1978 8. 1996 5. A Wiley Medical. Societatea Ştiinţifică şi tehnică. The Bethesda System for Raporting Cervical/Vaginal Cytologic Diagnoses 2. Publication. Îndreptar de citologie pentru diagnosticul precoce al cancerului de col uterin.. Ginecologie.

ISBN-973-8118-10-7 .

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful