P. 1
Citologie Exfoliativa Cervico-uterina

Citologie Exfoliativa Cervico-uterina

|Views: 2,016|Likes:
Published by Mesca Constantin

More info:

Published by: Mesca Constantin on May 27, 2012
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

04/16/2013

pdf

text

original

DAN GEORGESCU

CARMEN TURLEA

CITOLOGIE EXFOLIATIVA CERVICO-UTERINĂ

Editura ARS DOCENDI Bucureşti 2000

DAN GEORGESCU

CARMEN ŢURLEA

CITOLOGIE EXFOLIATIVĂ CERVICO-UTERINĂ

Editua ARS DOCENDI Bucureşti 2000

Referenţi ştiinţifici:

Prof. Univ. Dr. Nicolae MANOLESCU Membru al Academiei Române Prof. Univ. Dr. N. CORNILĂ Membru al Academiei Medicale Române

Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale Citologie exfoliativă cervico-uterina / Dan Georgescu, Carmen Ţurlea Bucureşti: Ars Docendi, 2000 204 p. ; 24 cm. ISBN 973-8118-10-7 I. II. Georgescu, Dan Ţurlea, Carmen

Copyright © 2000 ARS DOCENDI Toate drepturile asupra acestei ediţii sunt rezervate autorilor

Cap. I. Anatomia aparatului genital femei - Ovarele - Structura şi funcţiile - Ciclul ovarian - Tractusul genital intern: - Tubele uterine (oviducte) - Uterul - Vaginul Cap. II. Epiteliul pavimentos stratificat (vaginal) - Structura normală a epiteliului pavimentos - Mecanismul de acţiune al hormonilor sexual asupra epiteliului şi rolul său de receptor sensibil Cap. III. Joncţiunea pavimentoso-cilindrică - Statica joncţiunii pavimentoso-cilindriceîn funcţie de etapele biologice din viaţa femeii Cap. IV. Epiteliul cilindric unistratificat (endocervical) - Structura normală a epiteliului cilindric unistratificat endocervical Cap. V. Epiteliul cilindric ciliat (endometrial) - Structura normală a epiteliului cilindric endometrial Cap. VI. Modificări epiteliale - Hiperplazia - Metaplazia - Acantoza - Paracheratoza

Modificări celulare reactive asociate cu IUCD . Caracterizarea frotiurilor 1. VIII.Anomalii ale celulelor epiteliale pavimentoase .Importanţa şi principiul diagnosticului citologic Babeş-Papanicolaou .Tehnici de recoltare.Modificări celulare reactive asociate cu iradierea .Indicaţiile diagnosticului citohormonal vaginal . fixare şi colorare a frotiurilor citologice .Clasificarea CIN .Variaţiile frotiului citohormonal vaginal în funcţie de etapele biologice ale femeii.Istoric . B.Interpretarea şi clasificarea frotiurilor Papanicolaou . Diagnosticul citologic A. Diagnosticul citologic Babeş-Papanicolaou .Metode de prelevare a secreţiei vaginale .Cap.Neoplazia intraepitelială cervicală (CIN) . În limite normale 2.Modificări celulare reactive asociate infecţiei virale 3.Modificări celulare reactive asociate cu atrofia . VII. Diagnosticul citohormonal vaginal .Sistemul Bethesda Cap. Modificări celulare benigne . Anomalii ale celulelor epiteliale .Celule scuamoase atipice cu semnificaţie nedeterminată (ASCUS) .Inflamaţia şi agenţii patogeni implicaţi în procesul inflamator .

- Leziunea intraepiteleală scuamoasă (SIL) - LSIL - HSIL - Terminologia diagnostică propusă în diferitele clasificări ale leziunilor preneoplazice - Dinamica evolutivă a leziunilor intraepiteliale cervicale - Evoluţia naturală a carcinomului cervical - Clasificarea stadială a carcinomului cervical - Carcinomul epidermoid - Anomalii ale celulelor epiteliale glandulare - Adenocarcinomul endocervical - Gradul de malignitate, extensia şi metastazele carcinomului cervical - Prognostic şi tratament, indicaţiile terapeutice în raport cu stadialitatea - Recidivele carcinomului de col uterin - Adenocarcinomul endometrial - Hiperplazia endometrială, carcinoamele endometriale - Simptomatologie clinică - Stadialitatea carcinoamelor endometriale - Prognostic şi tratament, scheme terapeutice în raport cu stadialitatea - Carcinoame extrauterine

CAPITOLUL I Anatomia aparatului genital femei Aparatul genital femei constă din două ovare, tractusul genital intern şi organele genitale externe. Tractusul genital intern cuprinde două oviducte sau tube uterine, uterul şi vaginul. Ovarele, organe de formă ovoidă situate în micul bazin de o parte şi de alta a uterului în vecinătatea fimbriilor pavilionului tubelor uterine. Ovarele sunt ataşate de ligamentul lat al uterului prin cute mezenterice ale peritoneului, numite mezoovarium. Structura ovarului. Ovarul se compune dintr-o zonă medulară centrală şi o zonă corticală, periferică, dublată spre exterior de un ţesut conjunctiv fibros, albugineea. Ovarul este învelit în mezoteliul peritoneal. În alcătuirea ovarului deosebim o stromă şi un parenchim. Stroma este formată din celule conjunctive alungite, fibre de colagen, de reticulină şi puţine fibre elastice. Celulele interstiţiale din stroma ovarului prezintă particularităţile structurale caracteristice celulelor elaboratoare de hormoni steroizi. În zona medulară, stroma este irigată abundent, de vase de sânge de calibru larg şi cu traiect sinuos şi vase limfatice. Parenchimul este reprezentat de foiiculii ovarieni şi corpii galbeni. Foliculul ovarian cuprinde: ovocitul şi celulele foliculare. Corpii galben (corpora luteea) sunt formaţiuni sferice, mai voluminoase decât foliculii ovarieni şi se găsesc în activitate sau involuţie. Folicul ovarian Foliculii ovarieni parcurg în evoluţia lor 4 stadii: - Stadiul 1 - folicului primordial (primar)

- Stadiul 2 - foliculul paucistratificat (secundar) - Stadiul 3 - foliculul cu cavitate - Stadiul 4 - foliculul matur (de Graat) (planşa 1) Celulele foliculare sunt dispuse pe un singur rând la pentena ovocitului, în primul stadiu şi pe mai multe rânduri la foliculul paucisptratificat; în stadiul al 3-lea printre celulele foliculare apar mici cavităţi care confluează într-o cavitate unică foliculară (antrum). În ultimul stadiu, cavitatea este voluminoasă şi ovocitul este împins la periferia foliculului matur. Celulele foliculare din jurul cavităţii foliculare formează granuloasa; primul strat de celule foliculare, vecin cu ovocitul poartă numele de corona radiata şi ia parte la elaborarea unei membrane secundare, de la periferia ovocitului, numită zona pellucida. În timpul evoluţiei foliculului ovarian se organizează la exteriorul ultimului strat de celule foliculare o membrană bazală şi două teci: teaca internă şi teaca externă. In ovarul matur, vor fi funcţionali pe toată perioada vieţii sexuale de la femeie, numai 300-400 foliculi ovarieni, câte unul maturăndu-se în fiecare lună. Cei mai numeroşi foliculi ovaneni rămân în stadiul de folicul paucistratificat. Cei care se dezvoltă normal trec în stadiul de folicul matur. Restul intră în degenerare, fenomen numit atrezie foliculară. Ovulaţia Pe măsură ce se maturizează foliculii, între celulele foliculare apar spaţii mici. Acestea confluează într-o cavitate unică -antrum- sau cavitatea foliculară. Lichidul folicular din antrum cuprinde hormoni secretaţi de celulele granuloasei şi ale tecii interne. Acumularea de lichid determină pe de o parte deplasarea ovocitului spre periferia foliculului şi pe de altă parte subţierea pereţilor foliculului într-o anumită regiune unde se va creea orificiul (stigma) prin care se va elimina ovocitul.
2

Planşa 1

1.Coloraţie hematoxilin-eozină ( x200) (din Eliseiev. o v u l u l . \ . zona pelucida. 5. 4. stratul granulos al foliculului.Planşa 1 Folicului ovarian(Folicul de Graaf) Preparat histologic. tunica internă. 7. 2. vas sanguin. corona radiata.1987). 8. tunica externă. 6. 3. ooforul. cavitatea foliculului cu lichid folicular. 9.

periodic şi corpul galben gestativ (adevărat de sarcină). are funcţia de a forma şi elibera în fiecare lună un ovul . 3 . Funcţiile ovarului Ovarul.şi de a secreta hormoni care favorizează fecundarea ovulului şi pregătesc organismul femei pentru starea de graviditate steroidogeneza. Foliculul capătă denumirea de relicvat folicular.Eliminarea ovocitului se numeşte ovulaţie iar ruperea foliculului dehiscenţa foliculară. Corpul galben (Corpus luteum) Se deosebesc două feluri de corpi galbeni: corpul galben progestativ.ovogeneza . Cele două tipuri de corp galben trec prin 4 stadii evolutive: . Ovogeneza constă drntr-o sene de transformări pe care le suferă celula germinativă foliculară (primordială) până la stadiul de ovul matur. gonada feminină. Acesta va deveni o glandă endocrină. de culoare albă ce persistă în timp în ovar. ovocitul cade în cavitatea peritoneală şi este aspirat de pavilionul tubei uterine. După eliminarea din ovar. În involuţie. celulele lui se încarcă cu pigment lipocrom şi pot fi fagocitate de histiocitele provenite din ţesutul conjunctiv infiltrat. Diametrul corpului galben se reduce şi se transformă în corpus albicans . Primul se formează lunar. Cu timpul astfel de formaţii dispar. apare numai dacă ovocitul a fost fecundat şi durează până ce hormonii placentari preiau funcţia de secreţie.proliferare şi hiperplazie . corpul galben intră în degenerescenţă grasă. formaţie hialină fibroasă cu aspect cicatriceal. corpul galben (corpus luteum) a cărui evoluţie depinde dacă ovocitul a fost sau nu fecundat. indiferent dacă s-a produs fecundaţia şi funcţionează 2 săptămâni. al doilea.regresia sau involuţia.etapa vascularizaţiei maturaţia .

Urmează celelalte faze ale diviziunii de maturaţie. reprezentată la om de 46 cromozomi din care 44 sunt autozomi ( cromozomi somatici) şi 2 heterozomi XX (cromozomi sexuali). Profaza diviziunii reducţionale diferă de profaza diviziunii celulelor somatice deoarece la sfârşitul ei. celula care dispune de un set haploid de cromozomi (23X) şi primul globul polar care conţine celălalt set de 23 cromozomi. în ovar rezultă din gonocite. prin această diviziune rezultă o ovatidă voluminoasă şi al 2-lea globul polar. celulele sexuale femeile se află în stadiul de ovocit de ordinul I în nucleu desfăşurându-se etapele profazei primei diviziuni de maturaţie. ce este expulzat. din ovogonii rezultă ovocite de ordinul I. numărul de cromozomi s-a redus la jumătate.Celulele germinative primordiale numite şi gonocitele primare trec prin următoarele etape evolutive: perioada de înmulţire. Etapele enumerate se încadrează în procesul numit ovogeneză şi se desfăşoară în ovar până la stadiul de ovocit. Este iniţiată cea de a doua diviziune de maturaţie diviziunea ecuaţională a meiozei. Se admite că şi primul globul polar se divide odată cu ovocita de ordinul II. este o diviziune mitotică asemănătoare mitozei celulelor somatice. În perioada de înmulţire. Până în stadiul de folicul matur (de Graaf). Ovulele 4 . astfel că în final dintr-o ovogonie rezultă un singur ovul funcţional şi 3 globuli polari avortivi. Urmează perioada de creştere a ovocitelor de ordinul I. La sfârşitul perioadei de înmulţire. ovogonii. În perioada de maturaţie numită şi meioză se succed 2 diviziuni de maturaţie: prima diviziune se numeşte reducţională iar a doua ecuaţională. perioada de creştere şi perioada de maturaţie. la sfârşitul cărora se separă două celule inegale: ovocitul de ordinul II. Goniile au o garnitură cromozomială diploidă.

iar a gameţilor XY la formarea unui organism mascul. In urma fecundaţiei. întâlnirea gameţilor XX duce la formarea unui organism femel. Schema ovogenezei 5 .au toate câte un cromozom X.

la 3-4 zile după fecundare. Tipuri de estrogeni. în ziua a 18-a a ciclului ovarian oul trece în cavitatea uterină. Ovocitul II se pare că rămâne blocat în metafaza diviziunii a doua de maturaţie. estrona şi estriolul. asigură integritatea endometrului. La pubertate. un singur folicul (foliculul dominant) va da producţia de estrogeni cea mai mare. După pasajul tubar. Pe măsură ce faza foliculară avansează. secreţia abundentă a glandelor endometriale asigură oului necesarul nutritiv. Zona compactă bine dezvoltată. are loc ovulaţia şi eliminarea din foliculul matur a ovocitului II în tubele uterine.În cazul organismului uman la sexul femel. Estrogeni consideraţi esenţiali sunt 17-P-estradiolul (cel mai activ biologic). care se reia doar în timpul fecundaţiei. Pe parcursul celor 2-3 zile de existenţă liberă in uter. In acel moment endometrul prezintă o grosime suficientă. în circumstanţele creşterii în dimensiuni a oului şi a marii capacităţi invazive a trofoblastului. 6 . Ovarele sintetizează estrogeni. de către foliculii în creştere. Ovoimplantarea debutează în ziua a 21-a. Estrogenii ovarieni Sursa de producere este reprezentată. vascularizaţia adecvată şi necesarul de material nutritiv în măsură să asigure implantarea şi hrănirea oului. când are loc penetraţia spermatică. Steroidogeneza ovariană Hormonii steroizi sunt sintetizaţi in gonadele feminine. din colesterol. pe parcursul fazei foliculare. diviziunea I de maturaţie începe din faza embrionară şi rămâne blocată in profaza acesteia până la pubertate. progesteron şi androgeni. sub influenţa hormonilor gonadotropi hipofizari se continuă procesul de ovogeneză.

iar în sarcina de către corpul galben gestaţional şi de către placentă. înconjurat de celule ale granuloasei (corona radiata). separate prin momentul ovulaţiei. În această perioadă se secretă activ hormoni estrogeni. In a 13-a zi sau a 14-a zi a ciclului se produce ovulaţia. au ca sediu principal de metabolizare ficatul. Progesteronul Sursa de producere este reprezentată de corpul galben. dintre care menţionăm testosteronul. producând virilizare. In primele 14 zile ale ciclului se desfăşoară faza foliculinică în care la femeie. Androgenii În sângele femeii pot fi identificaţi şi androgeni. iar în ultimele 2 săptămâni de granuloasa luteinizată. durează 28-30 zile şi cuprinde două faze funcţionale: faza foliculinică şi faza luteinică. Nivelurile sanguine sunt reduse în prima parte a ciclului pentru a creşte din momentul ovulaţiei şi a se menţine în platou cât timp este activ corpul galben menstrual. În anumite situaţii (sindromul ovarelor polichistice. Estrogenii. ca şi progesteronul. Ciclul ovarian. împreună cu lichidul folicular. Din acest moment relicvatul folicular intră în a doua fază. Foliculul de Graaf se rupe (realizează ponta ovulară) şi expulzează în cavitatea peritoneală ovocitul. tumori ovariene) androgenii sunt crescuţi.Sinteza este asigurată in prima jumătate a ciclului de către teaca internă şi granuloasă. (planşa 2) 7 . faza luteinică şi se transformă în corp galben care elaborează progesteron. în mod obişnuit numai un singur folicul ajunge în stadiul de folicul matur (de Graat). Originea lor este în stroma şi teaca internă ovanană. Nivelul progesteronului scade accentuat în intervalul imediat premergător menstrelor.

FSH .Funcţia endocrină a ovarului este dirijată de lobul anterior al hipofizei. Mecanismele reglării ciclului menstrual 8 . Activitatea ovarului în faza foliculinică este reglată de hormonii gonadotropi hipofizari.hormonul stimulator al foliculilor.LH. hormonii estrogeni şi progesteronul. Hormonii ovarieni. influenţează secreţia hormonilor gonadotropi hipofizari. Hipofiza este subordonată funcţional hipotalamusului. Ovulaţia şi formarea corpului galben sunt declanşate sub influenţa hormonului luteinizant .

9. 1. 3. corpul luteic. epiteliul germinativ. 2. ovulaţia. 1987). 6. cordoane epiteliale tubuloase ale medularei ovariene. 10. 12.ovulul. formarea corpului corpul luteic. corpul alb. folicul în creştere. 8.foliculocite ovariene. l . 4.zona pelucida. vas sanguin. co . c . tuba uterină. o .cavitatea foliculului. t . folicul primar. 11. artezie foliculară.Planşa 2 Structura ovarului.luteocite. stroma ovariană. 5. 7. .teaca foliculară. folicul ovarian(folicul de Graaf). f . 13. Formarea foliculului ovarian şi ovulaţia cu formarea corpului luteic.ooforul. (Schemă din Eliseiev. z .

Planşa 2 .

1987-după Boenig). .Planşa 3 Reglarea neuroumorală a ciclului menstrual (schemă din Eliseiev.

Planşa 3 .

pentru ca în penoada următoare a ciclului . cilindric. Mucoasa nu este netedă. În grosimea peretelui tubelor există 3 pături: mucoasa. iar celulele ciliate încep să dispară. cu celule ciliate şi neciliate. Corionul mucoasei reprezintă o pătură de ţesut conjunctiv bogată in fibre de colagen şi elastice. Există.faza luteinică. În timpul ovulaţiei creşte peristaltismul mucoasei tubelor uterine. fapt care determină aspectul de labirint al lumenului. de altfel numeroase interrelaţii in cadrul axului hipotalamo-hipofizar-ovarian care realiează şi modulează secreţia hormonală la toate cele 3 niveluri. reprezintă două conducte tubulare lungi de 10 cm. Formarea cililor epiteliului tubelor uterine este condiţionată si merge în paralel cu faza foliculinică din ovar. Epiteliul mucoasei este stratificat. 9 .Steroidogeneza gonadică se află sub controlul axului hipotalamo-hipofizar. ovulul expulzat. Extremitatea dinspre ovar are formă de pâlnie (pavilion) şi prezintă franjuri (sau terminaţii fimbriale). ele produc un lichid cu influenţă asupra ovulului. Celulele neciliate par glandulare. înălţimea şi numărul celulelor ciliate să scadă. Mucoasa este alcătuită din epiteliu şi corion. 95% din celule sunt neciliate. spre sfârşitul ciclului ovarian. prezintă falduri. Epiteliul tubelor uterine creşte în înălţime în perioada ovulaţiei şi scade spre sfârşitul ciclului când activitatea ovarelor intră în declin (la menopauză) epiteliul tubelor uterine se turteşte ireversibil. vecină cu ovarul şi cu cealaltă în cavitatea uterină. având rolul de a capta şi conduce spre uter. musculara şi seroasa. (planşa 3) Tractusul genital intern cuprinde: Tubele uterine = Oviducte = Tube falopiene. cu o deschidere în cavitatea peritoneală.

Uterul Tubele uterine se deschid într-un conduct neperecheuterul. coarne uterine. Este format din corp şi col (cervix). 10 . dimensiunile corpului uterin sunt la femeia adultă de 5 cm în lungime. Corpul uterin. Uterul este situat în escavaţia pelviană între vezica situată anterior şi rect. În regiunea pavilionului. Cavitatea uterină este de tip triunghiular cu baza spre fundul uterin şi vârful spre orificiul cervical intern. denumite ligamentele largi. Fibrele musculare netede din pătura circulară sunt mai numeroase spre capătul terminal al tubelor uterine. vase limfatice şi nervi. cele 2 foiţe peritoneale . cavitatea uterină are 7. Porţiunea superioară a corpului uterin este denumită fund iar unghiurile laterale unde se insera tubele uterine. Seroasa. Musculara are peristaltism permanent care se accentuează în ovulaţie. între acestea se descrie o zonă îngustă denumită istm. la care se mai adaugă 1 cm grosimea fundului uterin. longitudinală şi internă. Corpul uterin este acoperit de peritoneu .anterioară şi posterioară formează câte un pliu peritoneal de tiecare bord a corpului uterin. posterior. La prepubere şi în post menopauză.perimetrium care este aderent la organ cu excepţia zonei istmice. are forma unui trunchi de con turtit antero-posterior. unde peritoneul trecând de pe vezică pe uter realizează fundul de sac anterior vezico-uterin şi posterior. spre coarne se deschid orificiile tubelor care străbat o porţiune interstiţială in grosimea muşchiului uterin. cuprinde vase sanguine uterine şi ovariene.5-8 cm. Lateral. circulară. dimensiunile sunt mai mici. împreună cu colul. musculara lipseşte.Musculara are două pături: externă. fundul de sac recto-uterin. Este o pătură conjunctivo-elastică.

are aspect plexiform din cauza traiectului în special helicoidal al fibrelor componente. rămasă intactă în timpul ciclului ovarian. Musculara este alcătuită din fibre netede care cresc ca număr şi dimensiuni în sarcină.miometrul Are grosimea de 1-1.Muşchiul uterin . Păturile externă şi internă sunt subţiri cu fibre musculare mai ales longitudinale. Pătura mijlocie este mai groasă. numite glande endometriale. Zona funcţională suferă modificări legate de ciclul ovarian ceea ce determină desprinderea acestui strat în fiecare lună.2 cm. celule şi vase şi care este străbătută de glandele endometriale. Sub epiteliu se găseşte stroma endometrială formată din ţesut conjunctiv. care secretă mucus şi glicogen. este străbătută de numeroase vase sanguine limfatice şi trunchiuri nervoase. stroma şi structurile vasculare suferă la femeia adultă modificări ciclice sub influenţa hormonilor ovarieni realizând 11 . Zona funcţională se întinde până la baza glandelor fiind stratul cel mai superficial al mucoasei uterine. mai rar circulare sau oblice. Mucoasa uterină . Endometrul cuprinde două zone: zona funcţionala şi zona bazală. la uterul negravid. de tip tubular. este format din fibre musculare involuntare complex intricate aşezate în trei pături: internă. mijlocie şi externă. Atât epiteliul de înveliş cît şi glandele. Pătura funcţională desprinsă va fi înlocuită cu ţesutul provenit prin proliferarea păturii bazale.endometrul Este formată dintr-un epiteliu cilindric ciliat care trimite invagmaţii în stroma subiacentă.

se acumulează mult glicogen. partea profundă a corionului. dar nu sunt încă active. 2. se alungesc. trunchiurile vasculare şi nervoase. Faza proliferativă (foliculinică) Se instalează la sfârşitul fazei hemoragice precedate în momentul în care urmează refacerea porţiunii funcţionale a mucoasei uterine. de la pubertate până la menopauză. Glandele se lărgesc în special în treimea profundă mucoasei. Ciclul endometrial şi cel ovarian decurg sincron. Glandele uterine devin treptat mai numeroase. ciclul ovarian. Faza secretorie (luteinică) Se produc modificări profunde în mucoasa uterină. Faza proliferativă constă în activarea păturii bazale a mucoasei: celulele epiteliale se înmulţesc activ.ciclul endometrial (ciclul uterin). Ambele cicluri durează 28-30 zile şi cuprind 2 faze funcţionale care alternează obligatoriu în cadrul aceluiaşi ciclu. au traiect neregulat. prin proliferarea paturii ei bazale. Din pătura bazală la sfârşitul fazei hemoragice se păstrează regiunea fundică a glandelor uterine (cripte uterine). limfatice şi terminaţiile nervoase regenerate. luând aspect saciform. astfel 12 . 1. refăcând epiteliul mucoasei şi criptele uterine. Proliferează de asemenea elementele conjunctive ale corinonului în care pătrund treptat vasele de sânge. cu tendinţa de a se spiraliza. Celulele intră în activitate. Glandele uterine sunt mult alungite. Endometrul se îngroaşă ajungând la 7 mm la femeia negestantă. condiţionând evoluţia ciclului endometrial.

detaşând fragmente de mucoasă. pereţii acestora se rup şi sângele extravazează. Aceasta va declanşa evoluţia unui nou folicul ovarian. implicit secreţia de hormoni estrogeni. Faza secretorie durează cît timp este funcţional corpul galben în ovar. progesteronul determină atrofierea mucoasei uterine. cantitatea de progesteron din sânge scade şi concomitent faza secretorie intră în declin. Cînd corpul galben intră in involuţie. Dacă endometrul nu a parcurs faza proliferativă. Arteriolele spirale din corion se contractă. Modificările proprii fazei secretorii apar doar în circumstanţele în care progesteronul acţionează asupra unui endometru supus în prealabil acţiunii estrogenilor. Faza ischemică Corespunde perioadei în care încep procesele necrotice din endometru. 3. Numeroase fagocite sosite pe cale sanguină încep să înglobeze ţesutul degenerat. Lacurile confluează. mucoasa uterină de la sfârşitul ciclului uterin intră în necroză şi începe să se desprindă treptat. celulele conjunctive se măresc. iar sângele nu mai pătrunde în regiunea superficială a endometrului. Pe de altă parte. Sub influenţa hormonilor estrogeni. Scăderea concentraţiei progesteronului în sânge este recepţionată (prin feed-back) de celulele hipofizei care încep să secrete FSH. Faza hemoragică Arteriolele spirale şi venulele se dilată brusc. care se elimină 13 . Corionul dintre glande se umflă (edem). persistenţa stimulului estrogenic exclusiv (acţiune necontrabalansată a estrogenilor de către progesteron) se soldează cu hiperplazia mucoasei uterine.încât lumenul glandelor conţine mucoid şi glicogen. 4. sângele năvăleşte in capilare. fără să mai apară modificările de tip secretor. numai prin acţiunea sa. Găsindu-se sub controlul secreţiei de progesteron. lipsa aportului de sânge atrage intoxicarea ţesutului care intră în necroză. producându-se lacuri de sânge.

Fluxul menstrual este stopat prin efectele asociate ale vasoconstricţiei generalizate. Pe parcursul primelor 24-36 ore de la debutul sângerării menstruale. Fiziologia uterului Funcţia gestativă Endometrul permite ovoimplantaţia şi dezvoltarea produsului de concepţie. Cu cât procesul de detaşare a endometrului funcţional se desfăşoară mai rapid.odată cu sângele din uter în vagin. Sângerarea menstruală corespunde procesului de dezintegrare a edificiului endometrial realizat de a lungul ciclului endometrial. prin care din stratul bazal se reface endometrul funcţional. de insule (resturi) de endometru funcţional. Chiar din prima zi a ciclului menstrual pot fi puse în evidenţă şi procesele reparatorii. Prelungirea sau incompleta detaşare a endometrului superficial. Survine în absenţa fecundaţiei. cu atât survin mai prompt procesele reparatorii. Adaptarea morfo-funcţională este dependentă în principal de activitatea hormonală a placentei. Funcţia menstruală Endometrul este un receptor sensibil al hormonilor ovarieni şi suferă modificări ciclice sub influenţa lor de la pubertate până la menopauză. In timpul sarcinii. discontinuu. endometrul bazal apare acoperit. 14 . atunci când ovulaţia nu a fost urmată de fertilizare şi implantarea oului. funcţional antrenează sângerări menstruale abundente şi anormal de lungi. uterul suferă modificări de hipertrofie a fibrelor musculare şi conjunctive şi distensie. induse de hormonii ovarieni. Menstruaţia constă în descuamarea stratului funcţional al endometrului. Ciclul generativ sau menstrual se succede la femeia adultă normală la 28 zile (vezi ciclul endometrial). iar prin adaptarea funcţională permite dezvoltarea produsului de concepţie şi expulzarea acestuia la termen. din între endometrul şi ale fenomenelor reparatorii.

După menopauză. parţial mascat şi de stenoză vaginală precervicală. Orificiul uterin al colului uterin se continuă cu cavitatea uterină. Joncţiunea dintre epiteliul exo.5-3 cm şi este străbătut în porţiunea centrală de canalul cervical care are un traiect şi 2 orificii: orificiul extern se deschide în vagin şi este rotund la nulipare şi în fantă transversală sau neregulată la multipare. Mucoasa exocervicală este de tip pavimentos stratificat identică cu cea a vaginului.Funcţia de ascensiune şi capacitaţie a spermatozoizilor este principala funcţie a colului uterin şi se realizează prin secreţia mucusului cervical (gleră cervicală). Fiziologia colului uterin Colul uterin îndeplineşte la femeia adultă mai multe funcţii: . Mucoasa endocervicală este de tip unistratificat cilindrică cu celule ciliate şi mucipare şi cu cripte endocervicale (glande mucoase cervicale) care pătrund profund în grosimea stromei. Aceste modificări sunt produse la femeia adultă sun influenţa hormonilor ovarieni şi în sarcina a celor placentari. scleros şi atrofie. Glera este bogată 15 . Structura colului uterin este musculo-conjunctivă cu variaţii importante în timpul ciclului menstrual şi în sarcină datorită plasticităţii realizată de activitatea fibroblastelor în sinteza fibrelor de colagen şi elastice. Colul uterin este partea interioară îngustă a uterului.şi endocervial se face la nivelul orificiului extern şi poartă numele de zonă de tranziţie sau transformare. precum şi a substanţei fundamentale. are o lungime de 2.Funcţia în statica organelor pelviene Este dovedită prin instalarea frecventă a unui prolaps al organelor de vecinătate după histerectomii (operaţie chirurgicală de scoatere a uterului). colul este micşorat de volum.

de fapt este vorba de o reţea de celule musculare netede intricate cu fibre elastice. mucus secretat de glandele endocervicale şi o floră formată din bacterii Doderlein care au enzime ce convertesc glicogenul în acid lactic care realizează în vaginul 16 . care se continuă fără demarcaţie netă cu tunica conjunctivă. În sarcină colul se înmoaie progresiv şi mucusul endocervical care devine dop mucos este impermeabil pentru spermatozoizi şi germeni patogeni. Mucoasa vaginală se continuă la exterior cu cea a vestibulului vulvar şi superior cu cea a porţiunii intravaginaţie a colului uterin.Funcţie în gestaţie şi la naştere.Rol în statica pelviană. fiind solid ancorat de pereţii pelvieni prin ligamente (cardinale şi utero-sacrate). mucoasa vaginală este constituită dintr-un epiteliu pavimentos stratificat fără glande şi corion. . Conţinutul vaginal cuprinde în afară de celule descuamate. Histologic. . Vaginul este un conduct fibromuscular care se întinde de la vestibulul vulvar la colul uterin. Tunica musculară este formată dintr-un strat intern circular şi altul extern longitudinal.Funcţia de drenaj pasiv a sângelui menstrual. colul se scurtează. vaginul are un traiect oblic de sus în jos şi dinapoi înainte. În timpul naşterii. cu o lungime de 8-10 cm. . filantă) o fac permeabila pentru spermatizoizi şi favorabilă ascensiunii lor. Tunica conjunctivă este densă şi elastică şi este interconectată cu ţesutul fibros pelvian şi al organelor de vecinătate. La femeia adultă in ortostatism. musculară şi conjunctivă. colul uterin reprezentând punctul fix al uterului. Proprietăţile glerei din perioada ovulatorie (abundentă. se şterge şi se dilată devenind un segment al canalului de naştere.în hidraţi de carbon şi aminoacizi. Vaginul este format de la interior spre exterior din trei tunici: mucoasă.

pH-ul vaginal oglindeşte în mod indirect funcţia ovariană. îndeplinind funcţia de canal de naştere. La femeia adulta epiteliul este format din 3 zone: 17 . În timpul naşterii. Deoarece aciditatea vaginală este în directă relaţie cu conţinutul în glicogen al epiteliului vaginal şi acesta de impregnare cu estrogeni.5. Capitolul II Epiteliul pavimentos stratificat (vaginal) Epiteliul pavimentos acoperă regiunea vulvară. secreţiile endometriale şi ale glandelor endocervicale.8-4. această funcţie este asigurată prin alipirea pereţilor anterior şi posterior. Vaginul are şi o funcţie de protecţie pentru organele genitale interne şi cavitatea peritoneală cu care acestea comunică liber prin orificiile tubare.femeii adulte un pH acid de 3. Fiziologia vaginului Aciditatea vaginului. Mucoasa vaginală este un receptor fin al hormonilor steroizi ovaneni şi suprarenali şi suferă modificări ritmice sub influenţa acestora. Structura epiteliului pavimentos exocervical şi modificările ciclice se aseamănă cu cele ale epiteliului vaginal. De asemenea. vaginul este destins de prezentaţie. Structura normală a epiteliului pavimentos . vaginul spre porţiunea cranială unde se termină la nivelul epiteliului cilindric realizând joncţiunea pavimentoso-cilindrică. cavitatea vaginală fiind virtuală. Vaginul este şi un canal de drenaj pentru sângele menstrual. printr-un chimiotactism negativ dirijează spermatozoizii spre canalul cervical. aciditatea vaginală este adversă dezvoltării florei patogene şi este favorabilă florei saprofite Doderlein care exercită o acţiune de inhibiţie competitivă pentru alţi germeni.

stratul parabazal = spinos profund este format din 23 rânduri de celule ovalare legate între ele prin punţi ("spini") intercelulare.Nucleul. aceasta o deosebeşte de celula parabazală. Zona mijlocie (strat spinos intermediar) format din 812 rânduri de celule. are cromatina fin granulară. rotund sau ovalar. este formată dintr-un strat bazal cu un singur rând de celule şi stratul parabazal. de cornificare) formată din 2-3 rânduri de celule. . are cromatina fin granulară. Caracteristicile celulei pavimentoase bazale: .Citoplasma. stratul bazal = germinativ = cilindric este format dintr-un singur rând de celule ovalare sau cilindrice aşezate perpendicular pe membrana bazală situată spre stroma subiacentă.1. situat central. Epiteliul este situat pe un corion conjunctivo-vascular. bazofilă este in cantitate mai mică decât în celula intermediară. format din 3-4 rânduri de celule. 1. Distanţa dintre marginea nucleului si 18 . de care este separat printr-o membrană bazală. în care distanţa dintre marginea nucleului şi marginea celulei este mai mare decât diametrul maxim al nucleului.Forma celulei este rotundă sau ovalară (planşa 4. . situat central. rotund sau ovalar. intens bazofilă este in cantitate mai mică decât în celula parabazală.Nucleul. . Zona superficială (descuamativă.1) 2. fig. Caracteristicile celulei pavimentoase parabazale: . 2. 3. distanţa dintre marginea nucleului şi marginea citoplasmei este mai mică decât diametrul maximal al nucleului. Zona bazală care asigură regenerarea epiteliului.Citoplasma.

În fig. polimorfonucleare şi mucus. la femeile adulte indică o insuficienţă ovariană sau o leziune inflamatorie sau traumatică. cu atrofie accentuată a epiteliului vaginal. În fig. Coloraţie Giemsa x obiectiv 20/0. alături de celulele pavimentoase bazale se observă celule pavimentoase parabazale şi filamente de fibrină. 1: celule pavimentoase bazale. Fig 2. alături de celulele pavimentoase parabazale se observă filamente de fibrină.2. de asemenea în leziunile infecţioase sau traumatice ale exocolului sau vaginului. ele nu se întâlnesc în secreţia vaginală a femeilor cu cicluri menstruale normale. Semnificaţie clinică: celulele parabazale se găsesc în mod normal în frotiurile de menopauză şi înainte de pubertate. Ele nu se întâlnesc niciodată în frotiurile provenind de la femei în activitate genitală.40.1.: celule pavimentoase parabazale. Prezenţa lor.Planşa 4 Fig. Coloraţie Giemsa x obiectiv 20/0. Semnificaţie clinică: celulele bazale se întâlnesc în frotiurile femeilor în menopauză avansată. .40.

Planşa 4 Fig.1 Fig.2 .

poligonale. hipercrom şi omogen. Punţile intercelulare sunt numeroase dar scad în densitate apare stratul superficial. situat central.Nucleul mic. (planşa 4. care are nucleul picnotic. palidă. fig. fig. în toţi nucleii pot fi identificate granule fine de cromatină . . bazofilă. . Caracteristicile celulei superficiale . uneori cu marginile plicaturate. .Forma celulei este poligonală. 3) 4. în interiorul nucleului nu se deosebesc particulele de cromatină.Nucleul de volum mai mare decât in celula pavimentoasă superficială. spre deosebire de celulele superficiale şi intermediare care au formă poligonală. 2) 3. este situat central. Citoplasma conţine vacuole de glicogen. poliedrice.Citoplasma este abundentă. citoplasma pierde bazofilia de la albastru-verzui în straturile cele mai profunde spre bleu-pal în rândurile cele mai superficiale. (planşa 5. Acest strat constituie prin legăturile puternice intercelulare elementul de rezistenţă al epiteliului. foarte turtite orientate paralel cu membrana bazală.Forma celulei este rotundă sau ovalară.singurul caracter ce o deosebeşte de celula pavimentoasă superficială. subţire.marginea citoplasmei este mai mare decât diametrul maxim al nucleului. 19 . asemănătoare cu ale celulelor superificiale. Caracteristicile celulei intermediare: . stratul mijlociu = intermediar = spinos superficial este format din 8-12 rânduri de celule mari. stratul superficial = cornos este format din celule mari. ceea ce indică picnoză completă.

Semnificaţie clinică: frotiu vaginal normal. frumos etalate. se observă celule pavimentoase intermediare cu citoplasmă abundentă. . prin creşterea şi diferenţierea epiteliului vaginal estrogen-induse. Semnificaţie clinică: frotiu vaginal normal. postovulatorie. grupate în placarde se realizează în fază progesteronică. Fig. bazofilă dispuse în placard. se observă un grup de celule pavimentoase superficiale. Progesteronul blochează efectul de diferenţiere superficială spre un frotiu de tip intermediar. Coloraţie Giemsa x obiectiv 20/0. descuamarea importantă de celule intermediare.3. cu citoplasmă abundentă şi nuclei picnotici. Coloraţie Giemsa x obiectiv 20/0. 4. În fig. Absenţa completă a celulelor superficiale la o femeie tânără indică o tulburare a funcţiei ovariene.Planşa 5 Fig. 4: celule pavimentoase superficiale.40. descuamarea importantă de celule superficiale acidofile şi picnotice are loc în fază estrogenică preovulatorie. 3: celule pavimentoase intermediare.40. În fig.

3 Fig.4 .Planşa 5 Fig.

celulele sunt mici. Glicogenul apare ca particule dispersate sau sub formă de agregate. reticul endoplasmic rugos şi vezicule de reticul endoplasmic neted. începe să apară în stratul parabazal şi este maxim în straturile mijlocii ale epiteliului. 20 . slab colorată. aparat Golgi. Ocazional se observă lizozomi şi centrioli.interdigitaţii ale suprafeţelor celulelor. (planşa 5. Componentele celulare Citoplasma celulelor bazale conţine: mitocondrii. lipseşte în stratul bazal. subţire. Organitele celulare scad progresiv de la stratul bazal spre suprafaţă.Citoplasma abundentă. Aspectul celular. .. polaritatea şi dimensiunile În stratul bazal. Spaţiul celular este mai larg în straturile profunde şi se îngustează spre straturile superficiale. fig. Nucleolii se văd în straturile profunde dar lipsesc în cele superficiale. 4) Aderenţa celulară se realizează între celulele învecinate prin: . cu axa lor longitudinală perpendiculară pe membrana bazală. astfel încât în straturile superificiale sunt absente în totalitate. Cu coloraţii speciale se pot identifica granule de keratohialină in citoplasma acestor celule.Forma celulei este poligonală. Mitozele sunt prezente numai în zona profundă (strat parabazal şi bazal). ribozomi.plăci desmozomale . Înspre straturile superficiale celulele devin alungite şi orientate paralel cu membrana bazală. adesea cu marginile plicaturate.

maturizate (indice acidofil 6070% în faza estrogenică preovulatorie) şi descuamare sub formă de lambouri. epiteliul descuamează celule bazale rotunde şi cu nucleu mare. În timpul sarcinii din cauza impregnării progesteronice. 21 . Între mitoze şi apoptoze (moartea celulelor). Structura epiteliului se schimbă în raport cu dinamica hormonilor din timpul ciclului menstrual. Acest timp "de reînnoire" este diferit la fetiţe faţă de femeia adultă şi cea din menopauză. prin scăderea activităţii trofice a hormonilor estrogeni ovarieni. La fetiţe epiteliul este format dintr-un strat bazal şi câteva straturi intermediare. La femeia adultă. astfel. In timpul alăptării. estrogenii produc maturarea celulelor şi progesteronul descuamarea lor prematură. descuamare importantă de celule izolate. Epiteliul vaginal este un receptor sensibil al hormonilor ovarieni şi structura epiteliului se modifică în raport cu funcţia endocrină ovariană. există un echilibru. epiteliul este mai gros (1 mm) şi cuprinde pe lângă stratul bazal. 2-3 straturi parabazale. perioadă de diferenţiere celulară şi de maturizare în care se stabileşte funcţia celulară şi perioada de senescenţă şi descuamaţie. Principalii stimulatori ai proliferării sunt hormonii estorgeni. După menopauză. 8-12 straturi intermediare şi un strat superficial de descuamare.Timpul de turn-over ( de reînnoire) cuprinde intervalul de la apariţia unor noi celule în straturile profunde. care asigură reînnoirea permanentă epiteliului. grosimea epiteliului se reduce. de celule bazofile cu marginile plicaturate (indice acidofil 20-30% în fază progesteronică postovulatorie). cu indice acidofil foarte scăzut 5-10%. celulele descuamate sunt bazofile şi de tip navicular (din stratul intermediar). Pe măsură ce se formează noi celule în straturile profunde cele superficiale se descuamează şi sunt înlocuite prin migrare continuă dinspre baza epiteliului spre suprafaţa celulelor noi formate.

Mecanismul de acţiune al hormonilor sexuali asupra epiteliului vaginal. o specificitate hormonală locală la nivelul organelor genitale. Estrogenii (printr-un mecansim incomplet cunoscut) determină creşterea şi diferenţierea celulelor. Estrogenii pătrund în celulă sub formă liberă sau legată de proteinele plasmatice. Aceasta intervine în organizarea moleculară a substanţei fundamentale. probabil activând creşterea fosfatazelor acide şi sinteza acizilor nucleici şi a proteinelor. La femeia adultă. Există deci. 22 . Epiteliul vaginal trăieşte în simbioză cu ţesutul conjunctiv subiacent. Capitolul III Joncţiunea pavimentoso-cilindrică Joncţiunea pavimentoso-cilindrică reprezintă linia de delimitare dintre epiteliul stratificat pavimentos. asupra căruia estrogenii au un important rol trofic prin creşterea apei în ţesutul respectiv. Mai este cunoscută sub denumirea de joncţiunea pavimentoso-columnară. Joncţiunea nu este statică. care tapisează exocolul (şi vaginul) şi epiteliul unistratificat cilindric glandular al endocolului. Hormonul traversează ţesuturile nereceptive. joncţiunea pavimentoso-cilindrică se plasează în mod normal. la nivelul orificiului extern al colului. uter) reţin şi concentrează hormonul. Macromoleculele proteice existente în celulele receptoare (vagin. formată din mucopolizaharide şi proteine. provocând înmulţirea fibrocitelor şi transformarea acestora în fibroblaşti. sub influenţa acţiunii steroizilor ovarieni. modificându-şi de mai multe ori plasamentul pe parcursul diferitelor etape biologice din viaţa femeii.

epiteliul stratificat pavimentos. de "rezervă" ale epiteliului cilindric ectopic. joncţiunea ascensionează în endocol. pentru ca în climacteriu joncţiunea să reascensioneze în endocol. Joncţiunea dintre epiteliul pavimentos exocervical şi cel cilindric endocervical. când colul creşte semnificativ în dimensiuni. În copilărie. epiteliul cilindric alunecă din nou pe suprafaţa exocolului. Are loc un proces de "remaniere" (metaplazie pavimentoasă). pe suprafaţa exocolului. Fie că epiteliul stratificat pavimentos "alunecă" treptat sub forma unor peninsule dinspre periferia ectopiei. spermatici. tinde să-şi reia locul. epiteliul cilindric este eversat în afara canalului cervical. constituie o zonă de "nelinişte celulară" la nivelul căreia factori variaţi (virotici. hormonali) pot produce modificări neoplazice. Joncţiunea pavimento-cilindrică nu este prin urmare "statică". mai rezistent la condiţiile pe care le oferă mediul (pH-ul) vaginal. în condiţiile "silenţiului" genital. datorită acţiunii estrogenilor placentari. În perioada pubertară şi cu ocazia sarcinilor. A fost descrisă aşa-numita zonă de transformare sau de tranziţie (vezi capitolul metaplazie pavimentoasă). în mod repetat. un epiteliu este înlocuit cu altul şi aceasta. Procesele de înlocuire a epiteliilor pot fi uneori perturbate prin intervenţia a diferiţi factori. fie că epiteliul pavimentos este refăcut prin metaplazia celulelor subcilindrice. înlocuind epiteliul unistratificat cilindric "ectopic". În perioada de activitate genitală.La nou-născut. 23 .

Citoplasma înconjoară nucleul de jur împrejur. 6) Celule endocervicale cu secreţie mucoidă = Mucipare Sunt caliciforme. Forma celulei este rotundă. cu cromatina fin granulară. cilindrice sau în formă de "pană". Caracteristicile celulelor endocervicale "culcate" (văzute din lateral). cînd sunt grupate. marginile celulare se confundă cu marginile nucleare pe părţile laterale ale celulei. Nucleul situat de obicei excentric.Capitolul IV Epiteliul cilindric unistratificat (endocervical) El acoperă tot canalul cevical până la orificiul extern al colului. Caracteristicile celulelor mucipare: Aceste celule prezintă caractere morfologice asemănătoare celulelor endocervicale ciliate. uniform repartizată. în unele celule cu structura bine păstrată se poate observa la acest nivel prezenţa cililor. colorată neuniform. Epiteliul endocervical unistratificat este format din două tipuri de celule: celule cilindrice ciliate şi mucipare. Caracteristicile celulelor endocervicale în poziţie "verticală": Nucleul este situat central. fig. este mai abundentă la un capăt al nucleului. Celulele cilindrice ciliate endocervicale se prezintă pe frotiuri sub două aspecte: " culcate'' şi in poziţie " verticală". (planşa 6. celulele pot lua aspectul unui fagure de miere. singura deosebire faţă de acestea este prezenţa unei cantităţi mari de mucus în 24 . Forma celulei este cilindrică. sunt mai dese în crestele criptelor glandulare. 5. unde se continuă cu epiteliul pavimentos exocervical. Citoplasma bazofilă.

Semnificaţie clinică: celulele endocervicale nu se găsesc în frotiurile recoltate din fundul de sac vaginal la femeile sănătoase cu un col normal. alături de celule pavimentoase. având aspectul unui fagure de miere. polimorfonucleare. 6 se pot observa celule endocervicale în placard (în poziţie "verticală"). Fig. polimorfonucleare. ectropione. În fig.40. 5. graviditate când pot prezenta diverse modificări morfologice cu caracter distrofic. se observă un grup de celule endocervicale (în poziţie "verticală"). alături de celule pavimentoase. mucus. 5: celule endocervicale. ele se întâlnesc frecvent în: ectopii. bacili Doderlein. . Coloraţie Giemsa x obiectiv 20/0. procese inflamatorii endocervicale. bacili Doderlein.Planşa 6 Fig. 6: celule endocervicale.40. În fig. Coloraţie Giemsa x obiectiv 20/0.

6 .5 Fig.Planşa 6 Fig.

Modificările complexe ale glerei cervicale sub influenţa hormonilor estrogeni în faza proliferativă permit pătrunderea. Granulele secretorii de mucină pot fi prezente în toată citoplasma sau spre polul apical al celulei. glera este abundentă. modificat de progesteron sau progestative reduce mult permeabilitatea colului uterin pentru germeni patogeni. Semnificaţia clinică Celulele cu secreţie mucoidă au aceeaşi semnificaţie clinică cu a celulelor endocervicale de acoperire. opacă. ascensiunea şi capacitaţia spermatozoizilor în perioada preovulatorie. constituind o barieră biologică pentru spermatozoizi Glera cervicală are funcţie de apărare. care reprezenită produsul de secreţie al celulelor. cristalizează "în frunză de ferigă". impermeabilitatea glerei cervicale. Mucusul sau glera cervicală conţine lizozim. vâscoasă. Glera cervicală suferă transformări fizice şi chimice ciclice cu rol de ascensiune şi capacitaţie a spermatozoizilor. clară. imunoglobuline şi alţi factori care se opun ascensiunii germenilor patogeni. realizând sincronizarea migrării gameţilor în fecundaţie. În faza luteală (estro-progesteronică) glera este redusă cantitativ. riscul de infecţie prin boli transmisibile sexual (BTS) este mai mare şi este maxim "în perioada preovulatorie şi în timpul menstrelor. În faza estrogenică. Mucusul cervical. pentru germenii patogeni este însă relativă şi este maximă în faza secretorie a ciclului. Preovulator.citoplasmă. 25 . filantă.

celulele endometriale sunt mai mici. cilindrice.Capitolul V Epiteliul cilindric ciliat (endometrial) Epiteliul endometrial este un epiteliu cilindric ciliat care trimite invaginaţii în stroma subiacentă de tip tubular numite glande endometriale care secretă mucus şi glicogen. Citoplasma este bazofilă. hipercrom. are cromatina fin granulară distribuită în mod uniform. 8) Celulele endometriale se întâlnesc în mod normal. în cantitate redusă. cu abundenţă pe parcursul celor 3-5 zile de menstruaţie. alungite. Ele mai pot fi văzute în perioada de mijloc a ciclului (ovulaţie). ele fiind de obicei expresia unei tulburări hormonale. fig. în poziţie laterală. Prezenţa celulelor endometriale în afara acestor perioade este anormală. în rare ocazii. cu 1 sau 2 grunji mai mari. 7. este situat central în celula văzută în sens vertical şi excentric în cea privită latera. pereţii celulari se confundă în unele locuri cu cei nucleari. poate avea mici vacuole. rotunde sau cuboidale . Caracteristiciele celulelor endometriale: Nucleul. hiperplazie glandulo-chistică sau adenocarcinom de endometru sau a unei iritaţii locale produsă de un dispozitiv de contracepţie intrauterină (IUCD). (planşa 7.celulele endocervicale sunt mai mari. dar pot persista până în a 10-a zi a unui ciclu normal. când ruperea foliculului de Graaf este asociată cu o sângerare pasageră. 26 . Celulele endometriale se deosebesc de cele endocervicale prin volumul şi forma lor: . polipi endometriali. patologii endometriale: endometrită.

Planşa 7 Fig.8 .7 Fig.

Semnificaţie clinică: celulele endometriale se pot întâlni în mod normal în secreţia vaginală din timpul menstrelor sau postmenstrual. Bolnava va fi îndrumată către cabinetul de ginecologie. Coloraţie Papanicolaou x. polipi endometriali. 8 : celule endometriale.Planşa 7 Fig. hiperplazie glandulo-chistică sau adenocarcinom. prezenţa celulelor endometriale în afara acestor perioade este anormală. . 7. ele fiind de obicei expresia unei afecţiuni endometriale: endometrită.

proliferarea şi hiperplazia celulelor de rezervă Celulele de rezervă (celule subcilindrice) sunt situate pe membrana bazală sub celulele cilindrice şi pot fi izolate sau grupate. întregul epiteliu este îngroşat. . 1.hiperplazia celulelor bazale: celulele stratului bazal sunt hiperactive şi formează o zonă bine demarcată de stratul intermediar. hormonală. în sensul că se pot transforma şi în celule cilindrice dar şi pavimentoase. fără anomalii citologice. Potenţialul lor evolutiv este dublu. în asociaţie cu prolapsul uterin. stimulul acestei transformări ar fi pH-ul vaginal acid (spre celule bazale 27 . care este stăbătută de glande endometriale. Atât epiteliul de înveliş cât şi glandele. frecvent apare hipercheratoză şi paracheratoză. Capitolul VI Modificări epiteliale Aceste modificări sunt consecinţa acţiunii unor factori iritativi de natură inflamatorie. celule şi vase. traumatică. . celulele bazale sunt dispuse în unghi drept faţă de suprafaţă.hiperplazia reactivă apare în urma unor condiţii iritative şi în special. Caracteristicile morfologice ale modificărilor epiteliale la nivelul colului uterin. O hiperplazie a celulelor bazale ale epiteliului pavimentos poate fi observată în sarcină sau după folosirea îndelungată a contraceptivelor orale. Hiperplazia este formarea excesivă din punct de vedere cantitativ a unui ţesut histologic normal. etc.Sub epiteliu se găseşte stroma endometrială formată din ţesut conjunctiv. .I). stroma şi structurile vasculare suferă la femeia adultă modificări ciclice sub influenţa hormonilor ovarieni realizând ciclul endometrial (vezi cap.

pavimentoase) sau alcalin (spre celule cilindrice endocervicale). Celulele de rezervă în prezenţa unui defect tisular sau în vecinătatea unei ectopii, proliferează activ şi când ajung să fie dispuse la peste 3 straturi, se vorbeşte de hiperplazia celulelor de rezervă. În continuare, hiperplazia normală a celulelor de rezervă este urmată de o metaplazie pavimentoasă iniţial imatură şi apoi matură. Caracteristicile celulei de rezervă : Nucleul mic, situat central, are cromatina fin granulară cu câteva granule mai mari; forma nucleului este rotundă sau ovală. Citoplasma este în cantitate redusă, bazofilă, uneori fin vacuolată, fără margini precis conturate; datorită acestui fapt, când sunt în grup, celulele de rezervă pot avea un aspect sinciţial; dimensiunile celulei sunt mici iar forma neregulată. Corelaţia cito-histologică: Prezenţa celulelor de rezervă corespunde unei hiperplazii a celulelor de rezervă din glandele cervicale. Hiperplazia celulelor de rezervă ar reprezenta stadiul iniţial al metaplaziei pavimentoase. Hiperplazia celulelor de rezervă însă poate fi atipică, celulele prezintă anomalii citoplasmatice şi mai ales nucleare; raportul nucleo-citoplasmatic este crescut, nucleii sunt de forne diferite şi o astfel de proliferare realizează CIN (neoplazia intraepitelială cervicală). Diverse tipuri de hiperplazie a celulelor de rezervă se observă predominant între 30-39 ani, vârsta incidenţei maxime a CIN, dar se observă şi la fetiţe, dar şi în perioada post menopauzică. Stimuli diverşi: inflamaţia, traumatismele, hormonii estrogeni, sarcina, contraceptivele orale pot produce hiperplazia celulelor de rezervă şi hiperplazia atipică din CIN poate fi consecinţa unor infecţii virotice. (planşa 8, fig. 9)
28

2. Metaplazia, termen prin care se înţelege schimbarea de formă, este transformarea unui ţesut adult, bine diferenţiat, de un anumit tip, într-un alt tip de ţesut bine diferenţiat, ca răspuns al unor situaţii normale. Cel mai frecvent este întâlnită în metaplazia pavimentoasă a unui ţesut glandular. Metaplazia pavimentoasă este frecventă la nivelul colului uterin, în această formă, epiteliul cilindric este înlocuit cu epiteliul pavimentos. Ambianţa endovaginală (pH-ul acid) nu este favorabilă epiteliului unistratificat cilindric ectopic. În aceste circumstanţe va debuta procesul de înlocuire a epiteliului cilindric cu epiteliul pavimentos "original" aşa-numita metaplazie pavimentoasă. În procesul de metaplazie, rolul principal revine celulelor "de rezervă" sau subcilindrice. Acestea sunt celule nediferenţiate, dispuse într-un singur strat discontinuu, dedesubtul celulelor cilindrice, în contact nemijlocit cu membrana bazală. Pe suprafaţa epiteliului cilindric "ectopic" apar din loc în loc insule de epiteliu pavimentos care vor creşte şi vor conflua treptat, înlocuindu-l în timp. Substituirea celor două epitelii poate avea loc şi prin proliferarea sau alunecarea, dinspre periferie, a epiteliului stratificat pavimentos. Procesul de înlocuire se întinde în mod obişnuit pe parcursul mai multor ani; Procesul mataplazic se poate întinde de la perioada intrauterină până la senescenţă, fiind, în mod special, activ înainte de naştere, la menarhă, în timpul şi după prima naştere. Aceste perioade corespund perioadelor de maximă stimulare estrogenică, asigurând astfel expunerea epiteliului cilindric celui mai scăzut pH al mediului vaginal, despre care se crede că este cel mai important semnal al declanşării procesului metaplazic.
29

În celelalte perioade metaplazia este minimă. (planşa 8, fig. 10; planşa 9, fig. 11; 12) Caracteristicile celulelor pavimentoase metaplazice: Celulele de metaplazie pavimentoase au formă poliedrică şi aranjament asemănător pietrelor de pavaj, lăsând între ele spaţii goale, înguste, sub formă de crăpături. Nucleii au cromatina condensată sub formă de grunji mai mari, lăsând goluri între ei; această modificare este de natură degenerativă şi nu trebuie confundată cu structura cromatiniană grunjoasă, grosolană din nucleii tumorali. În celula pavimentoasă metaplazică raportul nucleocitoplasmatic este normal. Procesul de metaplazie este privit ca un proces dinamic în desfăşurarea căruia poate avea loc transformarea atipică cu posibilitatea de deviere displazică şi malignă. Astfel, carcinomul epidermoid se dezvoltă în interiorul zonei de transformare atipică, ce reprezintă zona potenţial neoplazică. Această metaplazie atipică apare în locul metaplaziei fiziologice (vezi schema următoare).

30

Planşa 8 Fig.9 : hiperplazie celulară; Coloraţie Giemsa x obiectiv 20/0,40; În fig. 9, se poate observa hiperplazie celulară bazală, alături de celule pavimentoase profunde.

Fig. 10 : celule pavimentoase metaplazice; Coloraţie Giemsa x obiectiv 20/0,40; Acest tip de celule poate proveni dintr-o metaplazie pavimentoasă imatură a glandelor cervicale. Semnificaţie clinică: procesul de metaplazie fiind privit ca un proces dinamic în desfăşurarea căruia poate avea loc transformarea atipică cu potenţial spre agravare, bolnava va fi îndrumată către cabinetul ginecologic sau colposcopie pentru precizarea diagnosticului. În fig. 10, alături de celulele de metaplazie pavimentoasă se observă celule pavimentoase de tip parabazal, intermediar, superficial şi polimorfonucleare.

Planşa 8 Fig.10 .9 Fig.

Coloraţie Giemsa x obiectiv 20/0. . 12: celule pavimentoase metaplazice.40. 11: celule pavimentoase metaplazice. În fig. se observă un grup de celule pavimentoase metaplazice cu formă poliedrică şi aranjament asemănător pietrelor de pavaj cu spaţii înguste sub formă de crăpături. 12 se observă un grup de celule pavimentoase metaplazice cu aranjamentul caracteristic pietrelor de pavaj alături de polimorfonucleare. Fig. Alături de acestea se găsesc celule pavimentoase de tip intermediar şi superficial. Coloraţie Giemsa x obiectiv 20/0. În fig. 11.40.Planşa 9 Fig.

11 Fig.Planşa 9 Fig.12 .

Acantoza constă în accentuarea grosimii stratului intermediar cu sau fără fixare de glicogen. 31 . Paracheratoza este consecinţa unui proces de cheratinizare imperfectă a stratului superficial. se întâlneşte destul de frecvent. Hipercheratoza se caracterizează prin apariţia în suprafaţa epiteliului pavimentos a unui strat de celule cu granule de cheratină (strat granulos) care în mod normal nu este întâlnit. conţinând celule cornificate care îşi păstrează nucleii picnotici şi hipercromi.

8-4. Răspunsul vaginal la stimularea hormonală Estrogenii produc creşterea vascularizaţiei şi inbibiţia stromei. Capitolul VII Diagnosticul citologic A. se observă cum frotiul iniţial (numai cu celule parabazale) se modifică. 32 . Acesta permite prin studiul receptorului vaginal evaluarea funcţiei hormonale ovariene şi tulburările acesteia. estrogenii produc depunere de glicogen. Diagnosticul cito-hormonal vaginal Mucoasa vaginală este un receptor sensibil al hormonilor ovarieni şi studiul celulelor descuamate constituie examenul citohormonal vaginal. îşi pierd nucleul şi se detaşează sub formă de scuame. Exemplu: dacă la o femeie castrată sau cu atrofie post menopauzică se administrează doze crescânde de estrogeni. celulele superficiale se încarcă cu o substanţă birefringentă eleidină. prin creşterea şi diferenţierea epiteliului vaginal (celulele descuamate fiind numai superficiale. Bacilii Doderlein sunt germeni Gram pozitivi. acidofile şi picnotice). flora vaginală după stimulare estrogenică prelungită este pură. În stratul intermediar al epiteliului. realizând în vaginul femeii adulte un pH acid =3. cu dezvoltare anaerobă în mediul acid vaginal. de tip Doderlein. Ei au enzime ce convertesc glicogenul în acid lactic.5. frotiurile sunt clare. Sub influenţa estrogenilor. precum si fenomene proliferative şi de maturizare ale epiteliului vaginal.Celulele superficiale se cornifică.

În explorările clinice curente se recoltează în cursul ciclului menstrual 3 frotiuri vaginale: .Progesteronul produce efecte proliferative la nivelul stratului intermediar şi în sinergie de succesiune cu estrogenii. Progesteronul însă blochează diferenţierea superficială şi fenomenul de cornificare. răsucite şi frotiul este impur conţinând mucus. . La o stimulare maximă cu progesteron. Androgenii La o stimulare prelungită androgenică se observă adesea un frotiu polimorf. Prelevarea secreţiei se face din fundul de sac posterior al vaginului sau fundurile de sac laterale.în a 21-a zi pentru aprecierea raportului estrogenicprogesteronic. . acestea fiind zonele cu receptivitate maximă la influenţele hormonale. aceste celule se desprind grupate. Metodele de prelevare a secreţiei vaginale În majoritatea laboratoarelor se utilizează valva. depunerea de glicogen. celulele descuamate fiind exclusiv din stratul intermediar. se poate aprecia gradul inactivării hepatice a estrogenilor din ciclul precedent. cu care se poate recolta secreţia din fundurile de sac posterior sau laterale.a 7-a zi a ciclului. Tehnica de recoltare a frotiului pentru diagnostic citohormonal În vederea examenului cito-hormonal se întrerup tratamentele medicamentoase locale. sunt cu marginile plicaturate. cu prezenţa în egală măsură de celule parabazale. se interzic actul sexual şi irigaţiile vaginale cu 48 ore înainte de recoltare. 33 . leucocite şi floră mixtă.în momentul ovulaţiei (a 14-a zi) pentru aprecierea maximului impregnării estrogenice. intermediare şi superficiale.

timp de 5 minute. 2. Coloraţia tricromică Danilă Muster-Postelnicu-Maxim Soluţiile colorante: 1.un altul pentru coloraţia citoplasmei cu reacţie acidă. cu o mişcare continuă.5 g Acid fosfomolibdic 1000 ml Apa distilată (Se dizolvă la cald în baie de apă) 34 . fără întreruperi. Se filtrează prin hârtie de filtru. înainte de folosire. reluări sau reveniri. Tehnica de colorare Colorantul potrivit pentru un examen cito-hormonal trebuie să conţină: .un al treilea pentru citoplasma celulelor cu reacţie bazică. Verde de lumină Verde de lumină 1. .5 g 0. omogen. agitând sticla din când în când.3g Apă distilată 1000 ml Se păstrează 2 săptămâni la termostat (la 37°C).Pentru prepararea frotiului se întinde secreţia pe o lamă cu ajutorul unei a doua lame rodate. Fixarea poate fi făcută în amestec de alcool etilic 96% şi eter părţi egale (Papanicolaou). . într-un strat subţire.un factor destinat coloraţiei nucleilor. Fuxină Fuxina acidă 1g 1 cm Acid acetic glacial 1000 ml Apă distilată 3. Hematoxilina Hematoxilină cristalizată 1g K alaun 50 g IO3Na (Na sau K iodic) 0. după care lamele pot fi păstrate până la 2 săptămâni (flacoanele cu fixator nu se ţin la lumină).

cu nucleu de 6-9 m.Spălare cu apă de robinet . Se întâlnesc numai în atrofie vaginală. bazofilă. 35 .celula bazală externă (parabazală). 40X. 8-10 m. se pot întâlni următoarele elemente: Celule vaginale ce provin din descuamarea fiziologică a epiteliului: . Cercetând frotiul vaginal colorat cu această metodă. cu citoplasma intens bazofilă.Colorare în fuxină acidă timp de 5 minute .Colorare cu verde de lumină timp de 15 minute .celula bazală profundă cu diametrul de 13-20 m. rotundă. cu nucleul mare.Examinarea lamelor în ulei de cedru şi cu obiectiv de 10X.Nuclei: albastru închis sau violet închis . . Rezultatele coloraţiei Celule epiteliale: .Citoplasma: roz-roşu (celulele acidofile) sau verde albastru (celulele bazofile) Hematiile: roşu strălucitor Leucocitele: albastru deschis cu nuclei albastru închis Bacterii: cenuşii Trichomonas: albastru violet Candida: hifele roz. pe lamă.Spălare în apă de robinet .Uscare la temperatura camerei pe stativ de lemn .Timpi coloraţie După fixare.Spălare în apă de robinet . sporii roşu strălucitor Mucus : benzi b l e u sau roz. lamele se introduc în soluţia de hematoxilină timp de 10 minute. celula ovală cu diametrul 15-25 m. .

menopauză) precum şi în inflamaţiile vaginale acute. Celulele endocervicale sunt rare în timpul ciclului menstrual. . picnotic. nucleul este excentric. . Leucocitele sunt frecvente de asemenea. celule rotunde. Celule endocervicale. Celule endometriale. în afara oricărei infecţii vaginale sau cervico uterine.şi postmenstrual se notează o leucocitoză relativă. cu nucleul 6-9 m. cu nucleu excentric la un pol al celulei. este în formă de solz sau nacelă. bazofilă. numărul leucocitelor prezintă variaţii fiziologice. cu nucleul 10-15 m. menopauză. mici. Pre. apar cu nucleul albastru închis şi cu citoplasma bine colorată. mai frecvente în leziunile inflamatorii cervicale.Apar în carenţele estrogenice (la împubere. rotund. cu nucleul mic. Polimorfonuclearele.celula naviculară este o celulă intermediară care după Papanicolaou este caracteristică sarcinii. . Pe frotiul vaginal.celula intermediară superficială cu diametrul de 40-80 m. cu citoplasmă bazofilă. Apar numai în timpul menstruaţiei. în stările de deficit estrogenic (inpubere. Se mai pot întâlni şi elemente de origine extravaginală. citoplasma se colorează în albastru palid. hiperfohculinemie marcată) Mucus mai abundent în timpul ovulaţiei. se întâlnesc în stări patologice variate (polip.celula intermediară profundă cu diametrul de 20-39 m.celula superficială poliedrică cu diametrul de 60-100 m. Din punct de vedere al afinităţii lor tinctoriale se deosebesc în: bazofile cu nucleul prepicnotic şi acidofile cu nucleul în picnoză. cu contur îngroşat prin împingere la periferie a protoplasmei datorită metabolismului celular glicogenic intens sub acţiunea hormonilor de sarcină. rotunde sau ovalare cu nucleu mare. 36 . izolate sau în placarde. . Hematiile apar colorate în roşu. neoplasm).

tip II formată din bacili Doderlein în asociere cu coci. În patologia ovariană.tip I I I . bacilul Doderlein este absent. conferă frotiului vaginal valoarea unei evaluări hormonale. . Frotiul citohormonal vaginal permite supravegherea evoluţiei sarcinii. 37 . În primele 3 luni un indice acidofil mai mare de 20% şi un indice cariopicnotic mai mare de 50% indică o scădere a activităţii progesteronice. . pură. floră polimorfă (apar coci. În sarcina normală în primele 3 luni. bacili). a căror prezenţă este pecetea unei bune impregnări estrogenice. formată aproape exclusiv din bacili Doderlein. indicele acidofil trebuie să fie mai mic de 20% şi indicele cariopicnotic mai mic de 50%. indicaţii. prognostice şi terapeutice. Indicaţiile diagnosticului citohormonal vaginal Diagnosticul citohormonal vaginal este o metodă de explorare hormonală curentă la femeia în activitate genitală. fiind un indiciu în conducerea tratamentului.Flora vaginală: tip I. în următoarele luni indicele acidofil trebuie să fie în jur de 6% şi indicele cariopicnotic în jur de 15%.tip III se poate întâlni în dezechilibrul hormonal datorat stărilor de carenţă hormonală. În cursul tratamentelor hormonale prin frotiul citohormonal se pot supraveghea efectele administrării de hormoni steroizi. frotiul vaginal citohormonal. frotiul citohormonal vaginal permite diagnosticul sindroamelor clinice şi dă indicaţii terapeutice. În sterilitate. aprecierea morfologică calitativă asociată cu aprecierea cantitativă a indicilor acidofili şi picnotici. . oferă date probabile ale ovulaţiei şi ajută la diagnosticarea ciclurilor anovulatorii.

Au fost descrişi în acest sens 2 indici: 1. A 38 . peste 20% indică un prognostic defavorabil. datorită scăderii hormonilor sexuali materni. indicele acidofil (IA) = procentul de celule acidofile în frotiu 2. în perioada de reproducere. Pentru a scădea factorul de eroare se recomandă considerarea a 200 elemente. se produce o atrofie progresivă a epiteliului vaginal. indicele cariopicnotic (IKP) = procentul de celule superficiale cu nucleu picnotic. Drept urmare. b) În prepubertate. c) La femeia adultă. creşterea indicilor acidofil şi cariopicnotic până la 20% indică un prognostic favorabil. Există o strânsă corelaţie între oscilaţiile nivelului plasmatic ale steroizilor ovarieni şi proporţia unuia sau altui tip de celule în frotiurile citohormonale vaginale. în apropierea menstrei apar celulele intermediare iar la trei luni după stabilizarea menstrei apar celulele superficiale. după 8 ani se produce progresiv o îngroşare a epiteliului vaginal sub influenţa hormonilor steroizi estrogeni secretaţi de ovare şi a glucocorticoizilor suprarenali. în funcţie de etapele biologice ale femeii a) La nou născut datorită impregnării masive cu hormoni sexuali materni placentari şi datorită predominanţei progesteronice (indicele de maturaţie = celule parabazale /intermediare/superficiale).După luna a 3-a. frotiul devine atrofic cu un IM=100/0/0 şi se menţine până la 7-8 ani. IM = 0/95/5 este asemănător celui al gravidei la termen. Pe frotiu apar celule parabazale. încât după 3-4 săptămâni. Variaţiile frotiului citohormonal vaginal. În următoarele zile. numeroase leucocite şi floră gradul III (floră cocică). se observă fluctuaţii ciclice care oglindesc variaţiile hormonilor ovarieni.

fig. 17. flora este polimorfă de grad II sau III. 15. astfel încât frotiul de ziua a 21-23 a ciclului se caracterizează prin scăderea indicilor acidofil şi cariopicnotic. Lipsesc leucocitele. Celulele descuamate sunt superficiale. diferenţierea şi cornificarea preovulatorie sunt maxime. 13) În faza estrogenică avansată (preovulatorie). Aspectul frotiului este destul de murdar. acidofile şi picnotice. lipsesc placardele şi plicaturarea. fig. frotiul de ziua a 14-a se caracterizează prin creşterea indicilor acidofil şi cariopicnotic (IA 75% şi IKP este 90%). în perioada proliferativă (frotiu de ziua a 7-a) frotiul se caracterizează prin frecvenţa celulelor intermediare plicaturate.În perioada reproductivă nu se întâlnesc celule parabazale în mod normal în frotiu. (planşa 10. fig. În timpul ciclului menstrual. dispuse în placarde mai puţin dense. Celulele descuamate sunt predominant din stratul intermediar dispuse în placarde dense. realizându-se maxim de acidofilie şi picnoză. planşa 11. Flora este de gradul I (formată din bacili Doderlein) sau gradul II (bacili Doderlein asociaţi cu floră polimorfă). (planşa 12. iar cel cariopicnotic (IKP) mai mic de 50%. 16) Odată cu formarea corpului galben care secretă progesteron acesta blochează efectul de diferenţiere superficială spre un frotiu tip intermediar. 14. Astfel. fig. Leucocitele sunt frecvente sau relativ frecvente. acestea pot fi prezente în eroziuni şi inflamaţii vaginale. cu marginile celulare plicaturate. 18) 39 . (planşa 10. Indicele acidofil (IA) este mai mic de 30%. aspectul frotiului este curat.

frecvente leucocite. Acest aspect gravidic caracteristic se menţine până cu 2 săptămâni înaintea naşterii când apare o diminuare a grosimii 40 . . frotiul vaginal capătă valoarea unei metode de apreciere hormonală a activităţii ovariene. hematii. d) În timpul menstruaţiei apar în frotiu celule şi lambouri endometriale. celule endocervicale. . hormonul predominant fiind progesteronul. e) În timpul sarcinii.IA crescut.IA scăzut. frotiul vaginal prezintă aspecte caracteristice fiziologice.plicaturare rară. În cursul vieţii sub acţiunea variaţiilor din secreţia internă a ovarului.IKP scăzut. Stratul intermediar prezintă o marcată hiperplazie în timp ce stratul superficial e aproape absent. . .În hipofoliculinemie frotiul de ziua a 14-a se caracterizează prin: .predominanţa celulelor superficiale. În hiperfoliculinemie. . . leucocite. Examenul citohormonal vaginal permite stabilirea datei aproximative a ovulaţiei. histiocite. În timpul sarcinii epiteliul vaginal se îngroaşă rapid chiar de la începutul sarcinii şi atinge maximum de dezvoltare chiar la sfârşitul primei luni. frumos etalate. frotiul de ziua a 21-a este caracterizat prin: .în frotiu predomină celulele de tip intermediar. secretă cantităţi progresiv crescânde de steroizi sexuali. . variaţiile şi lipsa ei.leucocite rare.IKP crescut. Folosind drept criteriu de interpretare aspectul morfologic celular calitativ cât şi indicii de apreciere cantitativă. corpul galben gestativ şi apoi placenta.

Diferenţierea preovulatorie este maximă. Semnificaţie clinică: frotiu vaginal normal. Coloraţie tricromică x obiectiv 20/0. fază preovulatorie (ziua a 14-a a ciclului). cu polimorfonucleare. Semnificaţie clinică: frotiu vaginal normal. .40. Fig. 14: frotiu citohormonal vaginal. Aspectul frotiului este destul de murdar. lipsesc polimorfonuclearele. Aspectul frotiului este curat. dispuse în placarde cu marginile plicaturate.Planşa 10 Fig. acidofile şi picnotice. 13 se observă o descuamare importantă de celule pavimentoase de tip intermediar.40. În fig. În fig.fază proliferativă (ziua a 7-a a ciclului). realizându-se maximum de acidofilie şi picnoză. 13: frotiu citohormonal vaginal . Coloraţie tricromică x obiectiv 20/0. 14 se observă o descuamare importantă de celule pavimentoase superficiale.

Planşa 10 Fig.13 Fig.14 .

Coloraţie tricromică x obiectiv 20/0. estrogeni indusă.Planşa 11 Fig.40. estrogen induse. fază preovulatorie (ziua a 14-a a ciclului). 16: frotiu citohormonal vaginal. Fig. acidofile şi picnotice. Coloraţie tricromică x obiectiv 20/0. . 15: frotiu citohormonal vaginal. În fig. fază preovulatorie (ziua a 14-a a ciclului). În fig. 16 se observă un maxim de acidofilie şi picnoză.40. 15 se observă descuamarea importantă de celule pavimentoase superficiale.

16 .Planşa 11 Fig.15 Fig.

17: frotiu citohormonal vaginal. luteinică (ziua a 21-a a ciclului). Coloraţie trieromică x obiectiv 20/0.Planşa 12 Fig. alături de acestea. 18 se observă placarde de celule pavimentoase de tip intermediar. 18: frotiu citohormonal vaginal. polimorfonucleare.40. Coloraţie tricromică x obiectiv 20/0. fază secretorie. Fig. luteinică (ziua a 21-a a ciclului).40. fază secretorie. . floră bacteriană. polimorfonucleare. dispuse în placarde cu marginile plicaturate. 17 se observă o descuamare importantă de celule din stratul intermediar. bazofile. În fig. Semnificaţie clinică: frotiu vaginal normal În fig.

Planşa 12 Fig.18 .17 Fig.

În primele 3 luni de sarcină. Celulele naviculare cu aspect de nacelă sau solz de peşte. (planşa 14. frotiul este caracterizat prin: . 20.creşterea indicelui acidofil care se apropie de cel din ziua a 14-a şi a indicelui cariopicnotic (IKP>60-70%). celulele sunt intens plicaturate. Acest frotiu se păstrează din luna a 3-a de sarcină până înainte de naştere (cu 4-5 zile). 24) În caz de sarcină depăşită. Flora este de gradul III. 65% din frotiurile de sarcină normală sunt frotiuri citolitice (semn că sarcina merge bine). mucus. Frotiul conţine numeroase leucocite. fig. 41 . Nucleul este ovalar. Celulele din frotiu apar palid colorate. pot să apară hematii.sunt prezente celulele parabazale. sunt frecvente în sarcină. 23. planşa 14. Frotiul de sarcină normală se caracterizează prin indicii acidofil şi cel cariopicnotic scăzuţi (IA<6%. . fig. În frotiu apar celule particulare. planşa 15. fibrină. Frotiul conţine numeroase leucocite. Descuamarea celulelor este tot mai grupată. 19. celulele naviculare care sunt frecvente sau relativ frecvente. mucus. fig.lipsesc celulele naviculare. 22. de asemeni lipsesc placardele şi plicaturarea. (planşa 13. . IKP<20%). fig. Leucocitele sunt rare sau maxim relativ frecvente iar flora este de gradul I sau II. frotiul nu este stabilizat şi nu se caracterizează. 21) Frotiul de sarcină la termen (naşterea se produce în 48 ore) se caracterizează prin creşterea indicilor acidofil şi cel cariopicnotic. Celulele naviculare lipsesc sau sunt foarte rare. excentric datorită acumulării centrale de glicogen care împinge nucleul la periferie.mucoasei.

Fig. 20: Frotiu citohormonal vaginal. Celulele naviculare sunt celule particulare. Polimorfonuclearele lipsesc. caracteristice sarcinii. 19: Frotiu citohormonal vaginal.Planşa 13 Fig. sarcină normală. 20 observă acelaşi aspect caracteristic de sarcină normală. excentric datorită acumulării centrale de glicogen. Coloraţie tricromică x obiectiv 20/0. 19 se observă numeroase celule naviculare cu nucleu ovalar. sarcină normală. În fig.40. frecvenţi bacili Doderlein. .40. În fig. cu predominanţa celulelor de tip navicular şi a bacililor Doderlein. Coloraţie tricromică x obiectiv 20/0. Semnificaţie clinică: acest aspect se menţine din luna a 3-a de sarcină până înainte de naştere (cu 4-5 zile).

20 .Planşa 13 Fig.19 Fig.

În fig. Semnificaţie clinică: sarcina normală ajunsă la termen. În fig. polimorfonuclearele sunt frecvente. frecvente celule naviculare. sarcină normală Coloraţie tricromică x obiectiv 20/0.40. 22 se observă aspectul caracteristic al unei sarcini ajunse la termen: creşterea indicilor acidofili cariopicnotici.semn că sarcina decurge normal. placardele sunt rare. pe timpul sarcinii se reduc.40.Planşa 14 Fig. celulele naviculare frecvente. 21 se observă aceleaşi caracteristici ale sarcinii normale. Coloraţie tricromică x obiectiv 20/0. absenţa polimorfonuclearelor . floră microbiană. 21: Frotiu citohormonal vaginal. bacili Doderlein. . Fig. 22: Frotiu citohormonal vaginal. sarcina la termen (naşterea se produce în 48 h).

22 .21 Fig.Planşa 14 Fig.

naşterea se produce în 48 de ore. sarcina la termen. prezenţa florei alături de scăderea navicularelor indică ajungerea sarcinii la termen. sarcina la termen. 24: Frotiu citohormonal vaginal. 23: frotiu citohormonal vaginal. În fig.23 aspectul este caracteristic sarcinii ajunse la termen. a numărului de polimorfonucleare. . 24 acelaşi aspect caracteristic al unei sarcini normale ajunse la termen. Fig. În fig.Planşa 15 Fig.40.40. frecvenţa polimorfonuclearelor şi a florei microbiene. Creşterea indicilor acidofil şi cariopicnotic. Coloraţie tricromică x obiectiv 20/0. Se observă reducerea celulelor naviculare concomitent cu creşterea indicilor acidofil şi cariopicnotic. Coloraţie tricromică x obiectiv 20/0.

24 .Planşa 15 Fig.23 Fig.

25. (planşa 16.Flora este de gradul III. reproductivă la senescenţă) se instalează progresiv o atrofie a mucoasei vaginale şi iniţial se reduc şi apoi dispar celulele superficiale din frotiu. precum şi indicele acidofil şi cel picnotic ridicaţi. care prezintă un IM = 0/100/0. frecvent mucus. flora este de grad III astfel încât aspectul frotiului este murdar. frotiul are aspect murdar. Revenirea spre frotiul normal se face cu reluarea ciclurilor menstruale. g) În perioada climacterică. realizând trecerea de la etapa de activitate genitală. 42 . În continuare scad şi celulele intermediare care sunt înlocuite progresiv de cele parabazale încât în climaxul avansat (după 70 sau 75 ani) frotiul este atrofic. h) După menopauză (etapa biologică din viaţa femeii ce corespunde opririi definitive a menstruaţiilor şi caracterizată prin declinul funcţiilor genitale. 26) Acest tip de frotiu corespunde încetării funcţiei ovariene dar şi scăderii steroizilor suprarenali. lipsa ovulaţiilor cu hiperestrogenii relative sau absolute din perioada premenopauzică se repercută pe frotiu prin dispariţia efectului regresiv progesteronic. Frotiurile citohormonale vaginale sunt utilizate pentru a urmări funcţia steroidogenetică ovariană pe parcursul ciclurilor menstruale şi echilibrul hormonal din sarcină după luna a III-a. indiciu de sarcină depăşită. Pe frotiu apar numeroase leucocite. Frotiurile citohormonale vaginale conferă doar informaţii cu caracter orientativ. fig. f) Caracterizarea frotiului în post-partum Se produce o deviere a indicelui de maturaţie (IM) cu instalarea unui frotiu atrofic dacă lehuza alăptează până la o formulă de tip atrofic IM = 100/0/0. În 85% din cazuri copii născuţi prezintă "plante de spălătoreasă". format în exclusivitate din celule parabazale şi bazale.

catalogarea celulelor în cele 5 tipuri de fotiuri. care a şi fost denumită Pap-Test.De asemenea un alt merit este recomandarea metodei ca metodă de screening în masa femeilor. . Babeş (1886-1961).Autorul subliniază importanţa metodei în punerea diagnosticului de malignitate. Babeş comunică la Societatea de ginecologie din Bucureşti posibilitatea diagnosticului cancerului colului uterin prin frotiuri. . . IV şi V ridică suspiciunea de malignitate. precum şi generalizarea pentru investigarea altor organe. criteriile citologice de malignitate ale celulelor tumorale: atipia şi heterotipia. Datele istorice arată că adevăraţii protagonişti ai acestei metode au fost de fapt medicii români Constantin Daniel (1876-1973) şi Aurel A. 43 . a căror merite abia în ultimii ani încep să fie recunoscute. Babeş prezintă primul. Istoric În literatura universală se atribuie autorului Papanicolau (1883-1962) meritul de a fi descoperit această metodă. Diagnosticul citologic Babeş-Papanicolaou a).Lucrările lui Papanicolau din 1941 şi 1943. .în anul 1927 C. indicând totodată modelul de studiere pe frotiuri vaginale colorate cu metoda Giemsa.Tehnica de recoltare preconizată de autorii români nu diferă cu aproape nimic de tehnica actuală. Deci meritul incontestabil al lui Papanicolau este clasificarea celulelor din frotiuri în cele 5 tipuri. . . care reprezintă de fapt primele lucrări ale sale în care expune pe larg metoda. atribuindu-li-se paternitatea metodei. cu o precizie uimitoare. accentuând importanţa modificărilor nucleare. Daniel şi A. aplicarea ei ca metodă de screening.A. atrăgând atenţia că procesul malign depistat precoce poate fi vindecat.B. precizând că tipurile III.

Coloraţie tricromică x obiectiv 20/0.Planşa 16 Fig. Coloraţie tricromică x obiectiv 20/0. Frotiul este format din celule intermediare. floră microbiană. celule degenerate orangeofile sau celule eozinofilice parabazale sunt frecvente. 26: Frotiu citohormonal vaginal atrofic. 26 se observă acelaşi aspect atrofic al epiteliului vaginal din menopauză. 25: Frotiu citohormonal vaginal atrofic. parabazale şi bazale cu aceleaşi modificări distrofice: cariorexa.40. În fig.40. 25 se observă celule parabazale şi bazale. Fig. Modificările degenerative de tipul: mărire nucleară. cariorexa. Flora microbiană este abundentă. . Semnificaţie clinică: acest tip de frotiu apare în menopauza avansată indicând o insuficienţă ovariană completă În fig. vacuolizare citoplasmatică. degenerarea orangeofilă.

26 .25 Fig.Planşa 16 Fig.

b). prelevată în frotiuri special colorate.Papanicolau". Epiteliul cervical atât endo.dar mai ales cel exocervical se află într-un continuu proces de remaniere. Importanţa diagnosticului citologic BabeşPapanicolau Este o metodă de depistare precoce a cancerului genital feminin prin studiul la microscopul optic al celulelor descuamate în secreţia vaginală.C. Acest lucru face ca celulele discariotice din straturile tot mai profunde ale epiteliului să apară frecvent în secreţia vaginală.. Pricipiul citologiei exfoliative în cancerul colului uterin. idee pe care o reia Papanicolau mult mai târziu în 1941. iar al celui de corp uterin în 55-70% din cazuri. fiind mai mare. ca şi turn-over-ul. care a insistat încă din 1928 asupra posibilităţii de diagnosticare a cancerului prin citologie exfoliativă. Citodiagnosticul de malignitate este bazat pe evaluarea devierilor de la normal a mai multor caracteristici celulare. descuamat în mod fiziologic şi acumulat în secreţia vaginală din fundul de sac posterior. inclusiv al carcinomului "in situ" la peste 90% din cazuri. Citologia exfoliativă permite diagnosticul cancerului de col uterin.Promotorul diagnosticului precoce al cancerului de col uterin a fost însă A. 44 .Babeş. Acest proces se menţine şi în cazul epiteliului patologic chiar cu un grad mai mare de intensitate. ritmul de proliferare celulară. Citologia exfoliativă în cancerul colului uterin se bazează pe studiul morfologic al epiteliului de suprafaţă de la nivelul colului uterin.Daniel-A.Babeş. iar aderenţa celulară mai mică. De aceea denumirea corectă a metodei citologiei exfoliative în scop diagnostic pentru cancerul colului uterin ar fi: metoda "C. astfel că celulele straturilor superficiale se descuamează neîncetat şi le putem regăsi în secreţia vaginală.

uşor de efectuat. carcinom "in situ") . medicul este obligat să determine dacă aceasta nu este provocată de o leziune cervicală.asigură urmărirea după tratament. netraumatizantă. iradiere.Permite de asemenea depistarea leziunilor epiteliale de tip displazic ale colului uterin.are o aplicabilitate nelimitată. Totuşi este un diagnostic prezumtiv (nu este de certitudine). Recoltarea unui frotiu citologic trebuie efectuată la mijlocul intervalului dintre ciclurile menstruale. operaţie. datorită următoarelor calităţi: . pentru a evita contaminarea frotiului cu urme de sânge menstrual. . toaleta vaginală. pentru ca materialul celular descuamat în vagin să fie cât mai abundent. El constituie o metodă valoroasă de depistare. O altă condiţie majoră pentru a obţine un frotiu de calitate este evitarea înainte de prelevare a oricărei intervenţii în sfera cervico-vaginală. Când pacienta se prezintă cu sângerare.asigură depistarea infraclinică a cancerelor oculte (de col uterin) . numai biopsia decide diagnosticul. .permite surprinderea stadiilor incipiente (leziunile precanceroase.este o tehnică de examinare simplă. fapt ce îi conferă o deosebită valoare ca metodă de screening în masă. Diagnosticul citologic vaginal Babeş-Papanicolau a ajuns la un înalt grad de acurateţe în depistarea cancerului colului uterin. Este recomandabil ca pacienta să nu-şi fi efectuat cu minim 24 ore înaintea consultaţiei. Condiţii de recoltare ale unui frotiu pentru diagnostic citologic. situaţie în care efectuarea unui examen citologic se impune chiar în aceste condiţii. acceptată cu uşurinţă de paciente. Atunci când pacienta prezintă procese inflamatorii locale (micotice sau parazitare) se impune mai întâi tratamentul 45 .

După terminarea tratamentului şi confirmarea vindecării infecţiei se recomandă efectuarea examenului citologic. Pentru obţinerea unor frotiuri de bună calitate este necesar să se utilizeze 46 . Pelicula de secreţie de pe lamă trebuie să fie suficient de subţire. Tehnici de recoltare a frotiului vaginal pentru diagnosticul citologic. chiuretă Volkmann sau o perie specială abrazivă. În situaţii speciale se poate efectua şi un frotiu endocervical cu vârful spatulei sau cu un tampon mic montat în pensa port tampon prin rotirea acestuia în canalul cervical. Metode de fixare şi colorare a frotiului citologic. Întinderea frotiului se face printr-o simplă ştergere asupra feţei lamei de sticlă. Se mai pot utiliza fragmente de burete de material plastic montate într-o pensă port tampon. Calitatea frotiului citologic este importantă pentru elaborarea unui diagnostic citologic corect.infecţiei locale. numărul acestora fiind suficient de ridicat pentru a stabili un diagnostic corect. un frotiu corect întins permite interpretarea perfectă a celulelor. Locul de recoltare al frotiului vaginal În recoltarea de rutină este suficientă efectuarea a 2 frotiuri: unul din fundul de sac vaginal posterior. Instrumentarul necesar Se recomandă folosirea valvelor autostatice iar ca instrument de recoltare o spatulă specială tip Ayre din lemn sau material plastic. Trebuie interzisă înaintea prelevării orice aplicaţii locale de anticoncepţionale sau substanţe folosite în cadrul colposcopiei lărgite (prelevarea frotiului se va face totdeauna înaintea colposcopiei). iar al doilea de pe suprafaţa colului. pe cât posibil acoperind cât mai mult din suprafaţă. cunoscând că aceasta poate determina modificări ale citologiei care pot mima întreaga gamă de leziuni cervicale de interes oncologic.

.01 g Alcool metilic 100 ml Timpii de coloraţie 1.20 g Albastru de toluidină 0. care întruneşte aceste condiţii. care prezintă o serie de avantaje: . Colorant May-Grunwald pur. 3 minute la pH=7. 3. 3 minute la pH=7. Acest fapt creează o serie de dificultăţi pentru transportarea lamelor la laborator. 0. 2. 4.utilizează frotiuri fixate prin uscare la aer. care pot fi păstrate 24-48 ore până la colorare. Metoda de colorare preconizată de Papanicolau. I. Colorant May-G-Giemsa 5 minute 2. care să nu modifice morfolgia celulară şi să scoată în evidenţă detaliile structurale nucleare şi citoplasmatice. Metoda de colorare în amestecul May-GrunwaldGiemsa (utilizată de IOB) Prepararea colorantului. Spălare cu apă distilată 5 minute 47 .metode de fixare şi colorare adecvate. . Se adaugă apă distilată. Din aceste motive.este simplă. Se pune soluţia Giemsa. 5.dă o bună coloraţie nucleară. unele laboratoare preferă să utilizeze metode de coloraţie May-Grunwald-Giemsa. II. rapidă putând fi utilizată pe scară largă în depistările oncologice de masă. Se adaugă apă distilată în aceeaşi cantitate. 2 minute. Se scurge fără spălare. cantitate egală. 2 minute.10 g Giemsa pulb. fără să producă modificări ale tinctorialităţii sau morfologiei celulare. prezintă unele dezavantaje ce necesită fixarea imediată a frotiurilor citologice în alcool-eter. Metoda de colorare Giemsa (metoda Tzanck) 1. May-Grunwald pulb. 0.

Coloraţia se poate face într-un recipient cu soluţia colorantă. în care se introduc lamele fixate pe un suport mobil. Soluţiile colorante pentru coloraţia Papanicolaou Hematoxilină Harris Hematoxilină lg Alcool 95% 10 ml Alaun de potasiu 20 g Apă distilată 200 ml Oxid galben de mercur 0. Se adaugă acid acetic glacial 4%.3. Se aduce rapid la fierbere şi se adaugă încet oxidul de mercur. Uscare la aer.Citoplasma în funcţie de cantitatea de ARN. necesită fixarea prealabilă a frotiurilor încă umede în soluţie alcool etilic-eter părţi egale. Metoda de colorare Papanicolaou Colorarea după această tehnică. III. Spălare continuă cu apă de robinet (curgătoare) 5 minute 4. de la albastru-închis până la nuanţe de albastru foarte palid.015 g EA 50 Verde lumină SF (gălbui) (0. Orange G Orange G soluţie stock (0.Nucleul se colorează în roşu-violet. .5% în alcool etilic) 100 ml Acid fosfotungstic 0. Când soluţia devine de culoare purpuriu închis. Rezultate .1 g în 100 ml alcool 95%) 45 ml 48 . se ia de pe foc şi se răceşte rapid. de la minimum 20-30 minute până la maximum 810 zile.5 g Alaunul de potasiu se dizolvă în alcool.

Spălare 5 minute în apă de robinet curgătoare (cu grijă pentru a evita deslipirea frotiului) sau alternativa: apă litinată (5 picăt soluţie saturată de carbonat de litiu în 100 ml apă distilată).5 g în 100 ml alcool 95%) Acid fosfotungstic Carbonat de litiu (sol. 9.5 g în 100 ml alcool 95%) Eozină alcoolică (galbenă) (0. Colorare cu orange G (90 sec).25%) pentru îndepărtarea excesului de colorant (cufundare de 6 ori) 5. 80%. 8. 70%. Colorare în EA 50 (sub control microscopic) 2-4 minute 11. Trecere prin alcooluri de 50%. Alcool95%de2ori 12. Din fixator (alcool 96%) lamele se trec prin alcooluri de concentraţie descrescândă 80% —>70%—>50% (câte 30 sec) până la apă distilată (30 sec) 2. Spălare în apă distilată (30 sec) 4. Colorarea în hematoxilină Harris 3-6 minute 3. Alcool 100% amestec în alcool 100% /toluen 13. 6. Trecere prin apă distilată (30 sec) 7.nuclei albastru închis sau violet 49 . apoasă saturată) 10 ml 45 ml 0. Diferenţiere (sub control microscopic) în apă clorhidrică (HCl 0. Montare în balsam neutru Rezultatele coloraţiei Papanicolaou Celule epiteliale: .2 g 1 picătură Timpii coloraţiei 1. Trecere prin alcool 95% de două ori (30 sec) 10.Brun Bismark (0. 95%.

Institutul Naţional de Cancer al SUA a sponsorizat un congres referitor la standardizarea citopatologiei cervicale / vaginale. Sistemul Bethesda În decembrie 1988. histiocite). palid Monilia: (Candida): hifele roz.citoplasma: roz-roşu (celulele eozinofile) sau verde albastru (celulele cianofile) Hematiile: roşu strălucitor Leucocitele: albastru deschis cu nuclei albastru închisnegru Bacterii: cenuşii Trichomonade: albastru cenuşiu. limfocite. Frotiul tip III trebuie repetat după tratament. Frotiurile tip IV şi tip V sunt considerate pozitive.. Sugerează discarioza. Congresul a dezvoltat o nouă clasificare denumită sistemul Bethesda (TBS). Frotiul tip III este considerat suspect. Floră microbiană patogenă Frotiul tip III .Papanicolau: sunt prezente numeroase celule tumorale maligne Frotiurile tip I şi tip II sunt considerate negative. 50 . dar fără caractere suficiente de malignitate.Papanicolau: sunt prezente celule epiteliale cu modificări de natură inflamatorie (MERI) şi elemente celulare inflamatorii (polimorfonucleare. sporii roşu-strălucitor Mucus: benzi bleu sau roz Interpretare Frotiul tip I .Papanicolau: sunt prezente celule epiteliale de aspect normal Frotiul tip II . dar incert.Papanicolau: sunt prezente celule maligne în număr redus Frotiul tip V . Frotiul tip IV .Papanicolau: sunt prezente celule epiteliale anormale suspecte.

28. 29) Frotiurile sunt clare. Progesteronul produce efecte proliferative la nivelul stratului intermediar. Nu se observă mucus şi leucocite. Formularul general de laborator tip TBS conţine trei elemente: o confirmare privind adecvarea probei pentru evaluarea diagnosticului. blocând diferenţierea superficială şi 51 . În trei ani de când a fost introdus. 27. Proporţia lor variază în funcţie de perioada ciclului menstrual. planşa 18. (planşa 17. fig. crescând volumul de comunicări şi informaţii cu relevanţă clinică. flora vaginală după stimulare estrogenică prelungită este pură tip Doderlein. o clasiticare generală a diagnosticului (element opţional) şi un diagnostic descriptiv. TBS a primit un suport general de la Societăţile Profesionale şi a câştigat o accepţiune larg răspândită în practica de laborator. fig. Frotiul vaginal normal aflat sub influenţa estrogenică. celulele descuamate sunt predominant superficiale. acidofile şi picnotice. Capitolul VIII Caracterizarea frotiurilor 1.TBS furnizează un format uniform (formular tip) şi oferă o terminologie standardizată pentru lucrările de citopatologie cervicală / vaginală. Prin creşterea şi diferenţierea epitelului vaginal. În limite normale Orice frotiu vaginal normal provenit de la o femeie cu funcţie hormonală normală conţine celule pavimentoase superficiale şi intermediare. Frotiu vaginal normal aflat sub influenţa progesteronică (faza luteinică). Absenţa completă a celulelor superficiale la o femeie tânără indică o tulburare a funcţiei ovariene.

.

virotice). mucoasa vaginală este subţire cuprinzând doar stratul bazal şi câteva straturi intermediare. Agenţii cauzali pot fi infecţioşi (bacteriene. dar unele infecţii (cu 52 . Modificări celulare benigne Modificările celulare reactive benigne sunt asociate cu inflamaţia. Inflamaţia Simptomatologia inflamaţiei este dominată de prezenţa unei scurgeri numite leucoree. Mirosul dezagreabil însoţeşte totdeauna colpita cu Gardnerella vaginalis şi pe cea cu Trichomonas vaginalis. parazitare. agenţi chimici şi fizici. atrofie cu inflamaţie (vaginită atrofică). Skenite). 30) 2. Alt simptom mai ales în vaginitele acute este dispareunia. La femeia adultă. micotice. dispozitivele intrauterine de contracepţie (IUCD) şi alte cauze nespecifice. Pruritul vulvo-vaginal cu o incidenţă maximă în colpite micotice. fig. La fetiţe. A. Inflamaţia vaginului se numeşte vaginită sau colpită. Vaginitele sunt variabile şi în raport cu vârsta bolnavei şi capacitatea de apărare a epiteliului de înveliş. radiaţia. Unele vulvo-vaginite sunt însoţite de inflamatia glandelor anexe (Bartholinite. celulele descuamate fiind predominant din stratul intermediar. dispuse în placarde şi cu marginile plicaturate.şi endocervicite). Ea este asociată deseori cu cea vulvară constituind vulvovaginita.fenomenul de cornificare. Arsurile sunt consecinţa iritaţiei vulvare produsă de leucoree şi sunt accentuate de micţiune. Acest fapt explică relativa frecvenţă a vulvo-vaginitelor cu germeni banali. se întâlnesc mai frecvent vaginitele prin boli transmisibile sexual (BTS). şi mai ales a colului uterin (exo. (planşa 18. uretrei (uretrite). La o stimulare maximă cu progesteron.

slab colorate prin această metodă şi picnotice. 27 se observă predominanţa celulelor pavimentoase de tip superficial. Semnificaţie clinică: frotiu provenit de la o femeie cu funcţie hormonală normală.40. aflat sub influenţă estrogenică. aflat sub influenţa estrogenică. aspectul curat al frotiului. Diagnostic Babeş-Papanicolaou clasa I. În fig. 28: Frotiu citologic vaginal în limite normale. . Coloraţie Giemsa x obiectiv 20/0. În fig. Fig. Coloraţie Giemsa x obiectiv 20/0. 27: Frotiu citologic vaginal în limite normale.40.Planşa 17 Fig. aspectul frotiului este curat. Alături de celulele superficiale apar şi celule de tip intermediar. picnotice şi celule intermediare bazofile. Flora vaginală este de tip Doderlein. 28 se observă aceleaşi caracteristici ale frotiului vaginal normal cu celule pavimentoase de tip superficial. Diagnostic Babeş-Papanicolaou clasa I.

27 Fig.Planşa 17 Fig.28 .

aflat sub influenţă estrogenică. În fig.Planşa 18 Fig. 29: Frotiu citologic vaginal în limite normale. bazofile (progesteron induse) cu nuclei uşor măriţi.40. Fig. 29 se observă descuamare importantă de celule pavimentoase superficiale. Coloraţie Giemsa x obiectiv 20/0. aspectul frotiului este curat. Acest tip de frotiu arată un deficit relativ estrogenic. . acidofile şi picnotice estrogen induse. 30 se observă o descuamare importantă de celule din stratul intermediar. Coloraţie tricromică x obiectiv 20/0. aflat sub influenţă progesteronică. Semnificaţie clinică: frotiu provenit de la o femeie cu funcţie hormonală normală.40. 30: Frotiu citologic vaginal în limite normale. superficial şi profund. Celulele sunt dispuse în placarde. În fig. Diagnostic Babeş-Papanicolaou clasa I. Diagnostic Babeş-Papanicolaou clasa I.

29 Fig.Planşa 18 Fig.30 .

8-4. Poate fi prezentă hipercromazia benignă dar structura şi distribuţia cromatinei prezintă o granulaţie uniformă. tenax nu sunt patogene). Agenţi patogeni implicaţi în procesul inflamator 1. favorizează infecţiile vaginale micotice.5). fig. sunt modificări de natură benignă.gonococ) sunt rare datorită grosimii epiteliului. creând o aciditate vaginală accentuată (pH=3. Există doar ca celulă vegetativă şi se reproduce prin fisiune binară în condiţii de anaerobioză. Contururile nucleare sunt netede. diferenţierii acestuia. Lipsa diferenţierii spre stratul superficial (cornificare) ca în timpul sarcinii sau după folosirea contraceptivelor orale combinate. produsă de Trichomonas vaginalis. 31. 32. precum şi florei Doderlein care. (planşa 19. hominis şi T. 35) B. rotunjite şi uniforme. I. Mărimea nucleului este minimă de 1.5-2 x aria nucleului celulei pavimentoase intermediare normale. Modificări celulare reactive asociate cu inflamaţia. estrogen-induse. planşa 21. uşoară vacuolizare. planşa 20. 34. 53 . Trichomonas vaginalis Trichomoniaza este o boală infecţioasă parazitară a tractului genito-urinar inferior. fig. fig. Se ataşează uşor de mucoase. Se deplasează prin mişcări intermitente cu ajutorul flagelilor. Etiopatogenie: Trichomonas vaginalis este singurul protozoar patogen din genul Trichomonas (celelalte 2 specii: T. are tropism pentru epiteliile pavimentoase şi mai puţin pentru cele cilindrice. Ocazional se poate observa binucleerea. 33. Citoplasma poate prezenta policromazie. împiedică dezvoltarea germenilor patogeni.

. spumoasă. .vulva şi vaginul sunt inflamate. 39. (planşa 21.formă alungită sau triunghiulară cu o mărime variabilă între 8-20 m.pacientele au prurit vulvar. edemaţiate şi uneori au pe suprafaţă mici puncte hemoragice. planşa 22. Dispariţia acestora determină creşterea pH-ului vaginal ceea ce favorizează agresiunea altor germeni patogeni. Filamentele au dimensiuni mai mari decât bacilul Doderlein.secreţie vaginală galben-verzuie. Boala este aparent mai frecventă la femeie. T. recunoscută prin prezenţa miceliilor segmentate şi prin sporii ovalari. Trichomonas vaginalis se caracterizează prin: .La femeie. Transmiterea neveneriană este rară. Candida albicans Este cauza comună a vulvo-vaginitelor. se multiplică şi privează lactobacilii de glicogen. Trichomonas vaginalis se fixează pe mucoasa vulvară şi vaginală. . 38) 3.vaginalis fiind sensibil în condiţii de uscăciune. care pe alocuri se ramifică. 40) 2. transmiterea se face prin contact sexual. Factori predispozanţi: 54 .nucleul este mic. de culoare rozviolet pal. cervixul are aspect de "căpşună". (planşa 23. Manifestările clinice mai zgomotoase la femeie decât la bărbat sunt reprezentate de : . neplăcut mirositoare. fig. alungit. Leptothrix Leptothrixul este un actinomicet ce se prezintă sub forma unor filamente. Confirmarea diagnosticului clinic se bazează pe identificarea Trichomonas vaginalis în probele de secreţie. fig. 36. . excentric.citoplasma este cenuşiu verzuie prezentând vacuolizări. fig. 37.

Coloraţie Giemsa x obiectiv 20/0. Bolnava va fi îndrumată către ginecologie pentru tratament antiinflamator. 31: Frotiu citologic vaginal de tip inflamator modificări celulare reactive. Fig. cu modificări reactive de natură benignă: uşoară macrocarie şi hipercromazie benignă dar cu structură şi distribuţia cromatinei uniformă: contururile nucleare sunt netede. Sunt prezente şi celule pavimentoase superficiale. . Diagnostic Babeş-Papanicolaou clasa II.40. indică un proces inflamator. în mare parte cu fenomene degenerative şi floră bacteriană. hipercromazie benignă. Se mai observă frecvente polimorfonucleare şi floră bacteriană. În fig. În fig. Citoplasma prezintă uşoare vacuolizări. 32: Frotiu citologic vaginal de tip inflamator. Coloraţie Giemsa x obiectiv 20/0.Planşa 19 Fig. 32 se poate observa un placard de celule pavimentoase cu modificări degenerative de natură benigne: mărirea nucleului. Polimorfonuclearele sunt frecvente. 31 se observă celule pavimentoase de tip superficial şi intermediar. Diagnostic Babeş-Papanicolaou clasa II. floră bacteriană abundentă. Semnificaţie clinică: numărul mare de polimorfonucleare.40. modificări celulare reactive.

31 Fig.32 .Planşa 19 Fig.

. În fig. modificări celulare reactive. alături de frecvente polimorfonucleare. Coloraţie Giemsa x obiectiv 20/0. Fig. mucus. modificări celulare reactive.40.Planşa 20 Fig.40. 33 se pot observa câteva celule pavimentoase cu modificări reactive de natură benignă (macrocarie). Diagnostic Babeş-Papanicolaou clasa II. În fig. floră bacteriană. Coloraţie Giemsa x obiectiv 20/0. Diagnostic Babeş-Papanicolaou clasa II. 33: Frotiu citologic vaginal de tip inflamator. 34 se poate observa un placard de celule pavimentoase cu uşoară macrocarie şi hipercromazie benignă alături de numeroase polimorfonucleare. mucus. floră bacteriană. 34: Frotiu citologic vaginal de tip inflamator.

Planşa 20

Fig.33 Fig.34

Planşa 21

Fig. 35: Frotiu citologic vaginal de tip inflamator, modificări celulare reactive; Coloraţie Giemsa x obiectiv 20/0,40; În fig. 35 se pot observa celule pavimentoase cu modificări reactive (macrocarie, hipercromazie benignă, reacţie policromatică a citoplasmei), numeroase polimorfonucleare, floră bacteriană. Diagnostic Babeş-Papanicolaou clasa II.

Fig. 36: Frotiu citologic vaginal de tip inflamator cu Leptothrix; Coloraţie Giemsa x obiectiv 20/0,40; Semnificaţie clinică: Leptothrixul se asociază cu alţi agenţi patogeni producând inflamaţii ale vaginului. Bolnava va fi îndrumată către cabinetul ginecologic pentru tratament de specialitate. În fig. 36 se observă celule pavimentoase, frecvente polimorfonucleare cu modificări degenerative şi agentul patogen, Leptothrixul sub forma unor filamente subţiri şi lungi. Diagnostic Babeş-Papanicolaou clasa II.

Planşa 21

Fig.35 Fig.36

Planşa 22

Fig. 37: Frotiu citologic vaginal de tip inflamator, cu Leptothrix; Coloraţie Giemsa x obiectiv 20/0,40; În fig. 37 se pot observă celule pavimentoase, rare polimorfonucleare, Leptothrix şi mucus. Diagnostic Babeş-Papanicolaou clasa II.

Fig. 38: Frotiu citologic vaginal de tip inflamator, cu Leptothrix; Coloraţie Giemsa x obiectiv 20/0,40; În fig. 38 se pot observa placarde de celule pavinientoase cu modificări reactive (macrocarie), Leptothrix. Aspectul frotiului este murdar. Diagnostic Babeş-Papanicolaou clasa II.

Planşa 22 Fig.38 .37 Fig.

hipereromazie.40. cu citoplasmă cenuşie-albăstruie. uşor vacuolizată şi cu nucleul alungit. Diagnostic Babeş-Papanicolaou clasa II. ştiut fiind că modificările reactive celulare din frotiurile cu Trichomonas mimează întreaga gamă de modificări de interes oncologic. bazofilie intensă a citoplasmei. Coloraţie Giemsa x obiectiv 20/0. Alături de aceste celule se mai găsesc celule intermediare. citoplasmă bazofilă şi vacuolizată. caracterizat prin formă triunghiulară. cu Trichomonas vaginalis. În fig. Semnificaţie clinică: prezenţa parazitului în frotiu alături de numărul mare de polimorfonucleare permite interpretarea corectă a acestor modificări cu caracter benign. Diagnostic Babeş-Papanicolaou clasa II.40. 39: Frotiu citologic vaginal de tip inflamator. 39 se observă celule pavimentoase profunde cu modificări reactive: macrocarie. Coloraţie Giemsa x obiectiv 20/0. numeroase polimorfonucleare cu modificări degenerative şi agentul patogen Trichomonas vaginalis. Prezenţa Trichomonas vaginalis alături de polimorfonucleare frecvente permite încadrarea corectă a acestor modificări în clasa II. În fig. 40 se observă celule pavimentoase intermediare cu uşoare modificări reactive şi o celulă pavimentoasă profundă cu macrocarie. 40: Frotiu citologic vaginal de tip inflamator. Fig. Bolnava va fî îndrumată către cabinetul ginecologic pentru tratament de specialitate.Planşa 23 Fig. . excentric. hipercromazie benignă. cu Trichomonas vaginalis.

40 .39 Fig.Planşa 23 Fig.

Gardnerella vaginalis Gardnerella vaginalis.diabetul. . .malnutriţia. 42) 4. ca o consecinţă a predominanţei progesteronice ar explica frecvenţa mare a micozelor. prin creşterea încărcării glicogenice în straturile intermediare ale epitetului vaginal şi lipsa diferenţierii superficiale. un coco-bacil cu transmitere sexuală în asociere cu alţi germeni patogeni.în mod similar contraceptivele orale.folosirea abuzivă a antibioticelor cu spectru larg. constituie cea mai frecventă cauză de vaginită la femeile de vârstă fertilă. Semnele subiective sunt. fig. . 41. . cremoasă sau grunjoasă. citostatice şi medicaţie antiparazitară. în general. care modifică ecologia vaginului. Manifestări clinice. prin blocarea diferenţierii epiteliului vaginal spre straturile superficiale şi expunerea straturilor intermediare bogate în glicogen creează condiţii favorabile dezvoltării micozelor. dispareunie. .sarcina.toaletele locale defectuoase şi infecţia prin raport sexual. . (planşa 24. reprezentate de: prurit uneori intens.cauzele iatrogene generate de diverse terapii mai ales imunosupresive ca : corticosteroizi. usturimi. Alte mecanisme cuprind colonizarea tubului digestiv cu micoze după distrugerea florei saprofite intestinale. albicioasă şi cu miros fad. metronidazolul şi radioterapia. Manifestările clinice 55 . . Candidoza vaginală poate fi asimptomatică.bolile carenţiale şi endocrine. prin distrugerea lactobacilului Doderlein. permiţând dezvoltarea Candidei. Leucoreea este groasă.. sau prin alterarea mecanismelor imune de apărare ale gazdei.

Semnificaţie clinică: prezenţa miceliilor de Candida albicans indică un proces inflamator micotic. Bolnava va fi îndrumată către cabinetul ginecologic pentru tratament de specialitate. filamente colorate în roşu şi spori ovalari de Candida coloraţi în roşu prin această tehnică. Sunt prezente placarde de celule pavimentoase. În fig. Diagnostic Babeş-Papanicolaou clasa II.40. Diagnostic Babeş-Papanicolaou clasa II.Planşa 24 Fig. Polimorfonuclearele sunt frecvente. polimorfonuclearele frecvente.filamentele (roşii) şi spori ovalari (roşii) de Candida. Coloraţie tricromică x obiectiv 20/0. 41: Frotiu citologic vaginal de tip inflamator. cu Candida albicans. Fig. cu Candida albicans. 42 se observă aceleaşi caracteristici ale procesului inflamator micotic . 42: Frotiu citologic vaginal de tip inflamator. În fig. Coloraţie tricromică x obiectiv 20/0.40. . 41 se observă placarde de celule pavimentoase.

Planşa 24 Fig.41 Fig.42 .

cervicitele pot fi: exo. Infecţia cervicală adesea asimptomatică poate difuza pe cale canaliculară la endometru şi apoi la tubele uterine şi să producă salpingite a căror sechele sunt: durerea pelviană. celulele par a avea marginile "prăfuite". iniţierea şi promovarea neoplaziilor cervicale. erozive. Cervicitele au fost clasificate clinic în acute şi cronice. ultimele fiind mai frecvente datorită particularităţilor epiteliului endocervical unistratificat cu cripte mucoase glandulare. Examenul microscopic permite punerea în evidenţă a celulelor epiteliaie pavimentoase acoperite de o mulţime de coco-bacili. eritematoase. ucerative. Factorii favorizanţi ai infecţiei cervicale: 56 . fig. glandulochistice. 43) Cervicita sau inflamaţia colului uterin.şi endocervicite. Mycoplasma hominis). Studii recente atribuie tot mai mult infecţiilor cervicale virotice cu Papylloma-virusuri şi VHS-2. Alteori bolnava acuză senzaţia de prurit sau jenă. (planşa 25.Adeseori prezenţa Gardnerellei în flora vaginală rămâne asimptomatică. de aspect lăptos. Endocervicitele din patologia obstetricală postabortum şi postpartum sunt însoţite de endometrite. produsă prin dispozitive anticoncepţionale intrauterine cu fir de control endocervical. Secreţia vaginală este omogenă. Abundenţa secreţiei vaginale probează asocierea Gardnerellei cu alţi microbi (Bacteroides. După localizare. dar multe infecţii cervicale prezintă o formă atenuată. mirosul este fetid "de peşte". hipertrofice şi atrofice. cervicitele sunt: difuze şi în focar. sterilitatea şi sarcinile ectopice. După tabloul anatomo-clinic. O formă particulară de infecţie comună endocervixului şi endometrului este iatrogenă. sunt asimptomatice. ulceronecrotice.

colibacili şi alţi germeni. Dar consumatoarele de contraceptive orale au un pH vaginal mai alcalin. Stagnarea sângelui menstrual într-un endometru denudat eventual asociat şi cu un col stenozic. constituie un mediu pentru dezvoltarea germenilor. La femei ce folosesc IUCD impregnat cu progestative de sinteză. De asemenea progestativele ar acţiona prin reducerea motilităţii uterine aspirative din timpul orgasmului precum şi prin scăderea fluxului menstrual. ciclurile sunt frecvent anovulatorii şi glera cervicală estrogenică permite cantonarea şi ascensiunea germenilor patogeni. Mucusul opac este impermeabil pentru spermatozoizi şi gonococ.1. tot datorită impermeabilizării mucusului endocervical. Dispozitivele intrauterine (IUCD) cresc riscul de endocervicită. endometrită. Traumatismul local. Raportul sexual este principala cauză a cervicitelor prin boli transmisibile sexual (BTS). riscul relativ de infecţie este diferit dacă contactul sexual infectant sa produs în faza estrogenică sau cea secretorie. 2. din grupa de vârstă 13-18 ani. 3. 57 . La femei (peste 20 ani) cu cicluri ovulatorii. prin glera endocervicală estrogenică permisivă. Tija şi firul de control endocervical ca şi spirala endouterină exercită o iritaţie mecanică cu leziune şi scăderea rezistenţei barierei mucoase. lezează mucoasa cervicală şi pH-ul lichidului spermatic modifică capacitatea de apărare a barierei biologice a glerei endocervicale. Spermatozoizii joacă rol de "cărăuşi" pentru gonococ. La tinere. Ectopiile tinerelor fete expun o zonă mai mare de mucoasă endocervicală receptivă agresiunii germenilor patogeni. Menstruaţia constituie un moment favorabil infecţiei cervicale. riscul este mai mic.

fără o hipercromazie semnificativă. Toaleta incorectă a vulvei. 44) II. 8. Manevrele iatrogene. avortul medical prin traumatizarea colului produc endocervicită şi endometrită. Pot fi prezente 58 . complicaţiile septice după iradiere şi/sau histerectomii lărgite. fig. 6. Nucleii vor avea o formă rotundă sau ovalară dar sunt măriţi uneori de mai multe ori decât normalul (de 3-5x mai mare decât aria nucleului endocervical normal). stază venoasă şi limfatică. Nucleii pot fi uşor hipercromatici şi vor avea o reţea de cromatrnă fin granulată. Frotiu Se constată o mărire nucleară generalizată. Modificări celulare reactive asociate cu atrofia 1. agresiunii germenilor patogeni.4. prezintă un aranjament în formă de fagure al celulelor endocervicale. (planşa 25. folosirea abuzivă a globulelor ce conţin antibiotice ce modifică echilibrul biologic vaginal şi favorizează selecţia unor germeni patogeni în dauna lactobacililor Doderlein. Citoplasma celulelor atrofice prezintă frecvent vacuolizări. Colul alungit hipertrofic prin iritaţie mecanică. Frecvent sunt observaţi nucleoli în cazul existenţei inflamaţiei şi reparării. margini celulare bine definite şi o suprapunere nucleară minimă. permit colonizarea vaginului şi endocervixului. Conturul nuclear este neted sau uşor neregulat. colul canceros. Nucleii prezintă adesea deformări datorită modificărilor degenerative. Celulele endocervicale reactive benigne. 5. cu citoplasma abundentă. irigaţiile vaginale care modifică biocenoza vaginală. 7. Torşoanele endovaginale folosite la menstre. Cea mai frecventă cauză de endocervicită consecutivă parturiţiei este ruperea colului uterin cu eversarea mucoasei endocervicale şi expunerea epiteliului endocervical columnar eversat cu glande.

Modificări celulare reactive asociate cu IUCD Dispozitivele intrauterine de contracepţie (IUCD) cresc riscul de endocervicită şi endometrită. planşa 27.mastocitele ataşate de IUCD eliberează histamină şi heparină. După introducerea unui IUCD prin iritaţie locală sunt activate enzime din endometru şi endocervix: . scade şi conţinutul în glicogen şi consecutiv valorile de pH cresc. Modificări celulare reactive asociate cu atrofia cu inflamaţie (vaginita atrofică) Vaginita atrofică. 47. paralel cu reducerea grosimii epitelului vaginal. Tija şi firul de control endocervical ca şi spirala endouterină exercită o iritaţie mecanică cu leziune şi scăderea rezistenţei barierei mucoase. Firul de control aspiră mucusul şi germenii prin capilaritate în endocervix şi endometru. risc ce este maxim (9/1) la nulipare. Creşte şi sinteza locală de prostaglandină. prin reducerea sau depăşirea capacităţii de apărare locală a mucoasei. După 2 săptămâni de la introducere. 48) III. 2. Carenţa estrogenică din post menopauză poate interveni în favorizarea inflamaţiei vaginului. 45. IUCD sunt populate invariabil cu gemeni patogeni. Flora Doderlein este înlocuită cu gerrneni saprofiţi şi patogeni. În postmenopauză. mucoasa vaginală fiind uşor vulnerabilă la traumatisme şi infecţii. (planşa 26. 46. Aceste modificări enzimatice produc congestie locală şi sângerări intermenstruale.celule parabazale eozinofilice cu piknozis nuclear. fig. fig. Menstruaţiile sunt adesea prelungite. Pe frotiu se mai pot observa filamente de fibrină. .sistemul Kalikrein-Kinine şi alţi activatori tisulari ai plasminogenului. Stagnarea sângelui în uter şi sângerările 59 .

aspect pătat al cromatinei şi vacuolizări nucleare. planşa 37. 69. 56. Celulele glandulare endocervicale şi/sau endometriale apar în ciorchini mici. Celulele pot fi împărţite în ciorchini tridimensionali sau sub formă de celule unice. 63. fig. 66. vacuole mari pot înlocui nucleul. Cantitatea de citoplasmă variază. planşa 34. planşa 33. fig. forme bizare. (planşa 29. 54. hipercromazie benignă şi reacţie de colorare policromatică persistentă a citoplasmei. Ciorchinii de celule glandulare reactive observaţi uneori la femeile cu IUCD pot fi celule cilindrice. planşa 32. 50. fig. 52) IV. 58. 70) 60 . la unele paciente. fig. planşa 35. formaţi din 5 până la 15 celule prezentând în mod frecvent degenerare nucleară.şi multinucleerea. (planşa 28. Citoplasma poate prezenta vacuolizări şi un aspect policromatic. Totuşi. endometriale sau endocervicale. Pot să apară celule gigant. 57. fig. Modificările acute induse de iradiere dispar în mod frecvent la câteva săptămâni de la terminarea iradierii.intermitente favorizează colonizarea endocervixului şi a endometrului cu germeni patogeni. alterările pot persista o perioadă nedefinită. 65. Modificări celulare reactive asociate cu iradierea. fig. 68. 59. 61. şi în mod frecvent. planşa 31. 60. Aceste schimbări cronice pot include o mărire nucleară. fără o creştere substanţială a raportului nucleo-citoplasmatic. fig. 64. fig. 55. 67. Este posibilă existenţa unei anumite hipercromazii nucleare. planşa 36. Este frecventă bi. 62. creând un aspect de "inel cu pecete". 51. fig. Mărimea celulei este crescută. ca rezultat al iritaţiei cronice produsă de aparat şi pot dura mai multe luni după îndepărtarea acestuia. 49. Nucleii măriţi pot prezenta modificări degenerative incluzând paloare. planşa 30. Ele sunt exfoliate. 53. fig.

Planşa 25 Fig. Toate aceste modificări reactive alături de numeroasele polimorfonucleare indică procesul inflamator la nivel cervical (cervicită). Diagnosticul Babeş-Papanicolaou clasa II.40. Semnificaţie clinică: prezenţa Gardnerellei vaginalis indică o variaţie în flora vaginală. Coloraţie Giemsa x obiectiv 20/0. polimorfonuclearele prezintă modificări degenerative. hipercromatici cu o reţea de cromatină fin granulară. 43 se observă placarde de celule pavimentoase acoperite de Gardnerella. cu celule endocervicale reactive benigne. Fondul frotiului este acoperit de asemenea de Gardnerella. cu Gardnerella vaginalis. Bolnava va fi îndrumată către cabinetul ginecologic pentru efectuarea tratamentului de specialitate. 44 se observă central un placard de celule endocervicale cu aranjament în formă de fagure. În fig. de la lactobacili la un proces polimicrobian. Bolnava va fi îndrumată către cabinetul ginecologic pentru efectuarea tratamentului cervicitei. . Citoplasma celulelor este abundentă. nucleii sunt măriţi ca volum. 44: Frotiu citologic vaginal de tip inflamator. Coloraţie Giemsa x obiectiv 20/0. În fig. Aceştia se găsesc în secreţia vaginală în concentraţie de sute de mii de ori mai mari decât la persoanele sănătoase. celulele par a avea marginile "prăfuite".40: Semnificaţie clinică: numărul mare de polimorfonucleare alături de prezenţa modificărilor reactive benigne indică un proces inflamator. 43: Frotiu citologic vaginal de tip inflamator. Fig. Diagnostic Babeş-Papanicolaou clasa II. suprapunerea nucleară este minimă.

44 .Planşa 25 Fig.43 Fig.

V. Modificări celulare asociate cu Herpes simplex virus (VHS). care se suprapun sau se mulează unul peste altul. Mucoasele cele mai frecvent interesate sunt genitală. 43. Virusurile de tip 6. orală şi respiratorie. au potenţial malign. 35. Modificările celulare asociate infecţiei HPV. . 39.infectează mai ales regiunea genitală. 75% în CIN I şi 90% în CIN II. 18.VHS-2 . înconjurate de o zonă clară. au potenţial benign. prezintă un aspect gelatinos.infectează mai ales jumătatea superioară a corpului. HPV sau papylloma-virusurile produc modificări caracteristice. produc leziuni de tip proliferatfv. Modificările celulare sunt caracterizate prin prezenţa celulelor gigante multinucleate cu aspect sinciţial. 71. Modificări celulare reactive asociate infecţiei virale a). Există incluziuni intranucleare eozinofilice dense. Se transmite prin contact direct cu leziunile herpetice sau prin saliva purtătorilor sănătoşi.VHS-1 . (planşa 38. Prin tehnici de recombinare ADN s-a identificat prezenţa infecţiei 61 . 42. 44. Virusul herpes simplex (VHS) este un virus ADN. tipurile 16. HPV sunt ADN virusuri compuse din aproximativ 70 de tipuri moleculare. trăsătură importantă a infecţiei cu virus herpetic. 33. 72) b). CIN III şi CI. identificate în displazii. 11. ADN-ul viral a fost detectat în 10% din cazuri în epiteliile normale. Se transmite prin contact sexual sau în timpul naşterii de la mamă la nou-născut. . 31. proliferative ale epidermului şi mucoaselor. Aceste celule rezultă din fuziunea celulelor pavimentoase. Nucleii numeroşi. fig. "nucleu în sticlă mată" cu o intensificare a învelişului nuclear cauzată de aglomerarea marginală a cromatinei. care prezintă 2 tipuri antigenice.

Diagnostic Babeş-Papanicolaou clasa II. fiind format exclusiv din celule parabazale şi bazale. bazale parabazale. 46 se observă celule pavimentoase profunde. se observă un placard de celule bazale şi parabazale cu o mărire nucleară generalizată şi hipercromazie benignă. Coloraţie Giemsa x obiectiv 20/0. 46: Frotiu citologic vaginal de tip atrofic. Semnificaţie clinică: acest frotiu apare în menopauză. . 45: Frotiu citologic vaginal de tip atrofic. Fig. În fig.40. Coloraţie Giemsa x obiectiv 20/0. Indică o insuficienţă hormonală ovariană. . modificări celulare reactive. modificări celulare reactive. Nucleii sunt hipercromi şi prezintă modificări de tip degenerativ. Diagnostic Babeş-Papanicolaou clasa II. Se mai pot observa filamente de fibrină.40.Planşa 26 Fig. În fig. Sunt prezente filamente de fibrină. 45.

46 .45 Fig.Planşa 26 Fig.

. Coloraţie Giemsa x obiectiv 20/0.40. 47: Frotiu citologic vaginal de tip atrofic. Diagnostic Babeş-Papanicolaou clasa II. modificări celulare reactive. Diagnostic Babeş-Papanicolaou clasa II. Coloraţie Giemsa x obiectiv 20/0.40. Fig. 48: Frotiu citologic vaginal de tip atrofic. Se mai pot observa polimorfonucleare. Prezenţa polimorfonuclearelor indică un proces inflamator (vaginită atrofică). filamente de fibrină. Citoplasma celulelor atrofice poate fi uşor vacuolată sau intens bazofilă. În fig.Planşa 27 Fig. 47 se observă celule pavimentoase de tip parabazal şi bazal cu o mărire nucleară generalizată. modificări celulare reactive. hipercromazie. În fig. 48 se observă celule pavimentoase de tip parabazal şi bazal cu macrocarie. fără hipercromazie semnificativă. Alături de filamentele de fibrină se mai pot observa şi polimorfonucleare. modificări nucleare de natură degenerativă.

Planşa 27 Fig.48 .47 Fig.

fig. Cromatina este adesea aglutinată cu marginare periferică. cavitate) reprezintă expresia morfologică a lezării celulelor cu HPV. de talia celulei pavimentoase intermediare sau superficiale. Se constată frecvenţa mare a asocierii infecţiei cu HPV şi HVS-2 (virusul herpes simpex tipul 2) şi se presupune că acestea potenţează oncogenele celulare.cu HPV atât la nivelul leziunilor cât şi în celulele aparent sănătoase din vecinătatea lor. 73. 75) Infecţia cu HPV este transmisibilă sexual (1-2 % din femeile active sexual au o infecţie cervicală cu HPV). c) apar frecvent celule binucleate şi multinucleate. 74. fiind frecventă în special la tinerele fete (20-23 ani). dar pot de asemenea fi găsite şi în prolaps. Infecţia clinic este asimptomatică. cu nucleu relativ voluminos. Se conturează tot mai mult implicarea infecţiei virotice cu tipuri oncogene de HPV în etiologia CIN şi a cancerelor invazive (CI) de col uterin. Caracteristic pentru infecţia cu HPV este prezenţa celulei Koilocyte. În sistemul Bethesda aspectele citopatologice ale HPV. (planşa 39. d) celulele pavimentoase anucleate pot fi de asemenea o reflectare a infecţiei HPV (hiperkeratoză). hipercromatic înconjurat de o cavitate citoplasmatică largă şi neregulată (balonare citoplasmatică cu un halou clar perinuclear). nuclei sunt hipercromi. 62 . Modificările celulare asociate infecţiei HPV pot fi multiple : a) prezenţa celulei Koilocyte (din grecescul Koilos = gaură. Această celulă este mare. caracterizate prin imagini clare. în citoplasmă se produc modificări anormale ale keratinei. prezentând o cavitate perinucleară asociată cu alterările nucleare caracteristice sunt incluse în categoria LSIL (DU / CIN 1). b) prezenţa diskeratocitelor (singulare sau grupate). bine definite.

modificări celulare reactive asociate cu dispozitiv intrauterin de contracepţie (IUCD). Diagnostic Babeş-Papanicolaou clasa II-III. În general. 50. 51. 52: Frotiu citologic. . 49. după care va urma repetarea testului.Planşa 28 Fig. diagnosticul trebuie realizat cu multă precauţie în prezenţa unui IUCD. Dacă există cea mai mică îndoială asupra semnificaţiei anomaliilor celulare trebuie recomandată îndepărtarea IUCD. Coloraţie Papanicolaou x 1260. Semnificaţie clinică: ciorchinii glandulari tridimensionali cu citoplasmă vacuolizată şi modificări nucleare pot semăna cu ciorchinii de celule din adenocarcinom.

49 Fig.50 Fig.51 Fig.52 .Planşa 28 Fig.

Coloraţie Giemsa x obiectiv 20/0. Fig. 53 se observă alături de 2 celule pavimentoase normale. În fig. 54: Frotiu citologic. Nucleii sunt măriţi.40. celule cu forme bizare. 54 se observă o celulă gigantă multinucleată. cunoaşterea datelor clinice are importanţă deosebită în astfel de cazuri. Coloraţie Giemsa x obiectiv 20/0. Polimorfonuclearele sunt frecvente. Citoplasma celulelor prezintă prelungiri şi este intens bazofilă. . Sunt prezente polimorfonucleare. În fig. având în vedere posibilitatea confundării acestor celule modificate postiradiere. 53: Frotiu citologic.Planşa 29 Fig. Diagnostic Babeş-Papanicolaou clasa II-III. Nucleii prezintă modificări degenerative şi pot fi denudaţi. cu modificări degenerative şi hipercromazie semnificativă.40. Semnificaţie clinică: pentru clarificarea diagnosticului. Diagnostic Babeş-Papanicolaou clasa II-III. celulele au nuclei măriţi şi citoplasmă vacuolizată. Este evidentă binucleerea. modificări celulare reactive asociate cu iradierea. cu celulele tumorale. modificări celulare reactive asociate cu iradierea.

54 .Planşa 29 Fig.53 Fig.

Sunt prezenţi nuclei denudaţi (liberi) şi polimorfonucleare. cu nuclei modificaţi degenerativ şi cu citoplasmă intens vacuolizată. Sunt prezente polimorfonucleare. 56 se observă un placard de celule prezentând nuclei măriţi. În fig. hipercromazie. 55: Frotiu citologic. Citoplasma celulelor prezintă vacuolizare intensă. prezentând modificări degenerative şi citoplasmă alungită cu aspect policromatic. modificări celulare reactive asociate cu iradiere. Coloraţie Giemsa x obiectiv 20/0. Celulele pot avea forme diferite. . Diagnostic Babeş-Papanicolaou clasa II-III. În fig.Planşa 30 Fig. modificări celulare reactive asociate cu iradiere.40.40. aspect pătat al cromatinei şi uşoare vacuolizări nucleare. Fig. 56: Frotiu citologic.55 se observă un placard de celule prezentând nuclei măriţi. Coloraţie Giemsa x obiectiv 20/0. Diagnostic Babeş-Papanicolaou clasa II-III. Alături de acest placard sunt prezente celule singulare sau grupate.

56 .Planşa 30 Fig.55 Fig.

polimorfonucleare.40. În fig. În fig. . Fig. Alături de nucleii liberi cu modificări degenerative se observă polimorfonucleare. modificări celulare reactive asociate cu iradiere.40. Se pot observa alături de nuclei denudaţi. 57 se observă celule de forme variate cu citoplasma intens vacuolizată. aspectul citoplasmei este policromatic. modificări celulare reactive asociate cu iradiere.Planşa 31 Fig. hipercromatic. 57: Frotiu citologic. Diagnostic Babeş-Papanicolaou clasa II-III. 58: Frotiu citologic. 58 se observă o celulă cu nucleu gigant. Diagnostic Babeş-Papanicolaou clasa II-III. În jurul său celulele având forme variate cu nuclei măriţi şi aspect pătat al cromatinei. nuclei măriţi prezentând modificări degenerative. Coloraţie Giemsa x obiectiv 20/0. Coloraţie Giemsa x obiectiv 20/0.

Planşa 31 Fig.58 .57 Fig.

Coloraţie Giemsa x obiectiv 20/0. multinucleată. 59: Frotiu citologic. 59 se observă o celulă gigantă. Sunt prezenţi nuclei denudaţi. bazofilă. Diagnostic Babeş-Papanicolaou clasa II-III. Diagnostic Babeş-Papanicolaou clasa II-III. modificări celulare reactive asociate cu iradiere.Planşa 32 Fig.40. În fig. modificări celulare reactive asociate cu iradiere. 60: Frotiu citologic.40. Fig. . În jurul său forme celulare variate având citoplasma intens vacuolizată şi nuclei cu modificări degenerative post-iradiative. cu citoplasma vacuolizată. rare polimorfonucleare. Sunt prezenţi nuclei liberi. Coloraţie Giemsa x obiectiv 20/0. Central se poate observa un placard de celule cu hipercromazie nucleară şi aspect pătat al cromatinei.

59 Fig.Planşa 32 Fig.60 .

61: Frotiu citologic. măriţi prezintă modificări reactive degenerative iradierii.Planşa 33 Fig. aglomerări de nuclei denudaţi suprapuşi dând aspectul unei celule multinucleate. 62 se observă alături de nuclei denudaţi. Diagnostic Babeş-Papanicolaou clasa II-III reactive mărime Nucleii asociate Fig. modificări celulare asociate cu iradiere. 62: Frotiu citologic. În fig. modificări celulare reactive asociate cu iradiere. Diagnostic Babeş-Papanicolaou clasa II-III. . Sunt prezente polimorfonucleare. Coloraţie Giemsa x obiectiv 20/0. În fig.40. 61 se observă celule variate ca formă şi având citoplasma intens vacuolizată sau bazofilă.40. celule cu citoplasmă vacuolizată. Coloraţie Giemsa x obiectiv 20/0.

Planşa 33 Fig.62 .61 Fig.

Nucleii sunt măriţi şi hipercromi. 64: Frotiu citologic. 63 se observă celule cu forme bizare (fusiforme) cu citoplasmă prezentând vacuolizări şi aspect policromatic al acesteia. În fig. Este prezentă binucleerea.Planşa 34 Fig. Sunt prezente polimorfonucleare. 64 se observă aceleaşi modificări reactive celulare postiradiere. modificări celulare reactive asociate cu iradiere. Diagnostic Babeş-Papanicolaou clasa II-III. cu modificări degenerative nucleare şi citoplasmatice. Coloraţie Giemsa x obiectiv 20/0. Coloraţie Giemsa x obiectiv 20/0.40. În fig. 63: Frotiu citologic. . modificări celulare reactive asociate cu iradiere. Diagnostic Babeş-Papanicolaou clasa II-III. Se mai pot observa celule pavimentoase superficiale normale şi polimorfonucleare. celule cu forme bizare.40. Fig.

64 .63 Fig.Planşa 34 Fig.

Acelaşi aspect postiradiere cu celule de forme şi mărimi diferite. 66: Frotiu citologic. Diagnostic Babeş-Papanicolaou clasa II-III. Se poate observa un placard de celule cu forme bizare (cu prelungiri citoplasmatice) cu citoplasma intens bazofilă. vacuolizări intracitoplasmatice. nuclei măriţi.40. Coloraţie Giemsa x obiectiv 20/0. hipercromi. . Numeroase polimorfonucleare. 65: Frotiu citologic. Sunt prezente polimorfonuclearele. Diagnostic Babeş-Papanicolaou clasa II-III.40. cu vacuolizări intracitoplasmatice împreună cu aspectul policromatic al citoplasmei. Se observă binucleerea. cu aspect pătat al cromatinei.Planşa 35 Fig. Nuclei măriţi cu hipercromazie semnificativă. Fig. modificări celulare reactive asociate cu iradiere Coloraţie Giemsa x obiectiv 20/0. modificări celulare reactive asociate cu iradiere.

65 Fig.Planşa 35 Fig.66 .

hipercromi şi aspect pătat al cromatinei. Fig. Diagnostic Babeş-Papanicolaou clasa II-III. 67: Frotiu citologic. cu nuclei măriţi. Sunt prezente polimorfonucleare. aspect policromatic al citoplasmei. bi.şi multinucleate. Numeroase polimorfinucleare. Coloraţie Giemsa x obiectiv 20/0. modificări celulare reactive asociate cu iradiere. hipercromazie. cu macrocarie. . Se poate observa un placard de celule modificate postiradiere. modificări celulare reactive asociate cu iradiere. 68: Frotiu citologic. Citoplasma poate fi intens bazofilă sau poate prezenta vacuolizări.40.Planşa 36 Fig. Se pot observa celule cu forme bizare (cu prelungiri citoplasmatice). binucleere. Diagnostic Babeş-Papanicolaou clasa II-III. Coloraţie Giemsa x obiectiv 20/0.40. vacuolizări intranucleare.

Planşa 36 Fig.68 .67 Fig.

Polimorfonucleare prezente. Fig. 69: Frotiu citologic. Diagnostic Babeş-Papanicolaou clasa II-III. Coloraţie Giemsa x obiectiv 20/0. modificări celulare reactive asociate cu iradiere.Planşa 37 Fig. modificări celulare reactive asociate cu iradierea. Diagnostic Babeş-Papanicolaou clasa II-III. cu intensă bazofilie a citoplasmei şi nuclei modificaţi postiradiere. Coloraţie Giemsa x obiectiv 20/0. Central se poate observa un grup de celule variate ca formă şi mărime prezentând modificări degenerative postiradiere. Sunt prezente polimorfonucleare. Placard de celule cu prelungiri citoplasmatice. . 70: Frotiu citologic.40.40.

Planşa 37 Fig.69 Fig.70 .

bolnava va fi îndrumată către ginecologie pentru precizarea diagnosticului şi a tratamentului. Diagnostic Babeş-Papanicolaou clasa II-III. Coloraţie Papanicolaou x 1260. . Pentru clarificarea diagnosticului cunoaşterea datelor clinice are o importanţă deosebită în aceste cazuri. modificări celulare asociate cu virus Herpes simplex (VHS). 71. Caracteristic infecţiei VHS este prezenţa celulelor gigantice multinucleate care rezultă din fuziunea celulelor pavimentoase.Planşa 38 Fig. Nucleii numeroşi se suprapun sau se mulează unul pe altul. 72: Frotiu citologic. Semnificaţie clinică: având în vedere posibilitatea confundării acestor celule cu celulele tumorale sau trofoblastice. cromatina are o structură uşor neregulată.

Planşa 38 Fig.71 Fig.72 .

. sarcinilor) . . . cu tipuri oncogene de HPV în etiologia CIN şi a cancerelor invazine de col uterin. Definirea oncogenelor este încă controversată.antecedentele personale obstetricale (numărul avorturilor.implicarea (asocierea) infecţiei cu HPV.vârsta: există o vârstă de risc pentru cancerul colului uterin. durere pelvină.antecedente de leziuni cervicale diagnosticate anterior. Elemente de suspiciune: . şi al naşterilor în special. tratate sau nu. . igienă sexuală defectuoasă .numărul mare de sarcini. felul tratamentului.debutul vieţii sexuale. prin mecanisme moleculare care includ 63 . .3. Oncogenele şi cancerul colului uterin Există două categorii largi de familii de gene: oncogenele şi antioncogenele. infecţii virale). spontane sau la contact sexual. Hamilton şi Knudson Jr.precocitatea debutului vieţii sexuale (sub 20 ani) .antecedente patologice: infecţii locale (trichomoniaze. în general. iar o proto-oncogenă este o genă celulară convertibilă în oncogenă.multitudinea partenerilor sexuali. leucoree şi caracterul acesteia.antecedentele familiale de cancer ale coiului uterin. . legate de geneza cancerului. Se conturează tot mai mult implicarea infecţiei virotice. Godwin. transmisă sexual.nivelul socio-economic scăzut. Anomalii ale celulelor epiteliale Factorii de risc şi elemente de diagnostic Factorii de risc cei mai implicaţi sunt: . chlamydia. .simptorne deosebite din sfera genitală în antecedente dar mai ales în prezent: sângerări anormale pe cale vaginală. au stabilit că o oncogenă este o genă capabilă să contribuie direct la conversia unei celule normale într-una tumorală. care se situează între 40-54 ani.

translocaţii cromozomiale. iar pe de altă parte antioncogenele. care caracterizează invazia la nivelul epiteliului. fie o proteină anormală a cărei funcţie este modificată. etapa după invazie este un cancer. amplificare genică. urmează o fază de evoluţie precanceroasă. transducţii virale şi mutageneze inserţionale. Studii citogenetice pe materialul provenit de la paciente cu leziuni ale colului mergând de la displazie la cancer. Dezvoltarea cancerului este un proces multistadial. trecând apoi şi la distrugerea membranei bazale. cancer microinvaziv şi invaziv. antrenând intrarea într-un ciclu proliferativ necontrolat. Antioncogenele mai sunt numite şi "gene tumorale supresoare". S-a demonstrat cum cantitatea de ADN creşte progresiv în nucleul celular. implicând achiziţionarea şi acumularea a v a r i a t e alterări genetice. Etapa dinaintea acestei invazii este un precancer. Inactivarea genelor supresoare tumorale (antioncogenele) şi activarea sau mutaţiile unor oncogene specifice sunt presupuse a fi evenimetele centrale ale carcinogenezei. Antioncogenele sunt un grup diferit de gene a căror expresie inhibă fenotipul canceros şi pot contracara efectele oncogenelor convenţionale.Gena astfel modificată produce fie nivele fiziologice aberante ale unei proteine normale. afectând pe de o parte proto-oncogenele. au demonstrat creşterea progresivă a conţinutului de ADN. Etapele care au ca rezultat apariţia clinică a unui cancer sunt multiple. mutaţii secvenţiale. Ele încep la nivelul genomului celular prin activarea oncogenelor. în displazie. Prin urmare. apariţia unei proliferări maligne rezultă din combinaţia mai multor alterări genetice. 64 .

peritoneale. Sângerările menstruale pot fi prelungite sau urmate de scurgeri serosanghinolente. În formele avansate. devin permanente. Orice bolnavă cu cancer de col care are mai mult de 2-3 micţiuni pe noapte (în lipsa unei cistite) trebuie suspectată de invazie vezicală. 65 . dar mai ales în parametre. Durerea permanentă cu paroxisme colicative şi localizare lombară este consecinţa distensiei ureterale şi hidropionefrozei. bolnavele prezintă mici sângerări prin vagin care apar la raportul sexual sau cu ocazia toaletelor vaginale. Bolnavele pot prezenta în formele avansate limfedem al membrelor inferioare sau tromboflebite. durerea este produsă de invazia parametrelor cu interesarea plexului lombo-sacral şi este iradiată de-a lungul nervilor sciatici. urât mirositoare. În formele generalizate. simptomatologia este toarte polimorfă în raport cu prezenţa diferitelor metastaze (pulmonare. Infiltratul tumoral din parametre stază limfatică şi venoasă. Pe măsură ce avansează. Debutul poate fi marcat de prezenţa unor scurgeri rozate urât mirositoare. Durerea în cancerul de col uterin este un simptom tardiv. Invazia vezicii se însoţeşte de polakiurie mai ales nocturnă.Simptomatologie clinică Semnele subiective: În formele incipiente. osoase). hepatice. Durerea mai poate fi consecinţa infecţiei tumorii şi difuziunii acesteia canaliculare. Poate fi prezentă şi în stadiile I şi II în localizările endocervicale în care masa tumorală obstruând canalul cervical produce piometrie urmată de colici uterine. în afara semnelor generale de impregnaţie neoplazică. scurgerile serosanghinolente apoase sau purulente.

5 . Modificările nucleare incluse în categoria ASCUS apar frecvent în prezenţa infecţiei cu HPV (human papillomavirus). Inflamaţia. bine definite. Celulele care prezintă doar câteva caracteristici sugestive pentru efectele citopatologice HPV sunt incluse în categoria ASCUS.în prezenţa infecţiei HPV Aspectele citopatologice ale HPV. Contururile nucleare pot prezenta uşoare neregularităţi. sunt clasificate LSIL (sau displazia uşoară) .A. înainte de repetarea frotiului. regenerarea. Uneori este necesar un tratament antiinflamator. . distrofiile celulare carenţiale postmenopauzice pot creea dificultăţi în interpretarea anomaliilor celulare. caracterizate prin imagini clare.a doua situaţie cuprinde o varietate de condiţii. cu o uşoară creştere a raportului nucleo-citoplasmatic. hormonal. Termenul ASCUS este limitat la acele cazuri în care modificările celulare depăşesc procesele benigne reactive dar care cantitativ sau calitativ sunt insuficiente pentru un diagnostic definitiv de leziune intraepitelială scuamoasă (SIL). Mărirea nucleului este de 2 .3 x mărimea nucleului celulei pavimentoase intermediare normale. asociată cu alterările nucleare caracteristice. Pot fi remarcate variaţii în forma şi mărimea nucleului cât şi binucleearea. polip cervical şi în atrofie. în prezenţa unui dispozitiv de contracepţie intrauterin (IUCD). Sunt 2 situaţii în care termenul ASCUS se utilizează: . prezentând o cavitate perinucleară.sistem Bethesda. poate fi prezentă hipercromozia dar cromatina rămâne distribuită fără granularitate. în care poate fi dificilă distingerea modificărilor reactive benigne de 66 . procesului inflamator. Anomalii ale celulelor epiteliale pavimentoase Celule scuamoase atipice cu semnificaţie nedeterminată (ASCUS).

Diagnostic Babeş-Papanicolaou clasa III. cu nucleu voluminos. Coloraţie Papanicolaou x 1260. Semnificaţie clinică: prezenţa celulei koilocyte reprezintă expresia morfologică a lezării cu HPV. hipercromatic. 74. înconjurat de o cavitate citoplasmatică largă şi neregulată (balonare citoplasmatică cu un halou clar perinuclear). bolnava va fi îndrumată către ginecolog şi ţinută sub observaţie. . 73. Cromatina este aglutinată cu marginea periferică.modificări celulare asociate infecţiei cu Papiloma virus (HPV). Această celulă este de talia celulei pavimentoase intermediare sau superficiale. 7 5 : Frotiu citologic . cunoscându-se implicarea infecţiei virotice cu tipuri oncogene de HPV în etiologia CIN şi a cancerelor invazive de col uterin.Planşa 39 Fig.

75 .74 Fig.Planşa 39 Fig.73 Fig.

fie o leziune potenţială care nu poate fi clasificată fără echivoc. Coloraţie Giemsa x 20/0. 77 se pot observa celule pavimentoase profunde cu macrocarie.II-III. În fig. Repetarea testului după tratamentul antiinflamator este recomandabilă. 76 se pot observa celule cu modificări încadrate ASCUS prezentând mărire nucleară. hipercromazie şi neregularităţi în distribuţia cromatinei ce depăşesc modificările reactive benigne. celule atipice cu semnificaţie nedeterminată (ASCUS). hipereromazie semnificativă alături de citoplasmă intens bazofilă sau cu vacuolizări şi halou perinuclear. În fig. Citoplasma acestor celule este bazofilă cu uşoare vacuolizări. 76: Frotiu citologic. Semnificaţie clinică: modificările celulare din categoria ASCUS pot reflecta fie o modificare benignă exacerbată. Coloraţie Giemsa x obiectiv 20/0. inflamaţia. Prezenţa în număr mare a polimorfonuclearelor (inflamaţie intensă). pot crea dificultăţi în interpretarea anomaliilor celulare.40. . atrofia. Uneori este necesar un tratament (antiinflamator. regenerarea. Diagnostic Babeş-Papanicolaou clasa. Fig. ne face să avem o atitudine rezervată în aprecierea diagnosticului. Diagnostic Babeş-Papanicolaou clasa II-III. 77: Frotiu citologic . mucus.40. Sunt prezente plimorfonucleare.celule atipice cu semnificaţie nedeterminată (ASCUS).Planşa 40 Fig. estrogenic) înainte de repetarea frotiului.

77 .Planşa 40 Fig.76 Fig.

79 se pot observa celule de metaplazie pavimentoasă cu uşoară macrocarie. 78: Frotiu citologic. hipercromazie şi contur nuclear uşor neregulat. mucus. Aceste modificări depăşesc pe cele reactive benigne. hipercromazie semnificativă cu uşoare neregularităţi în conturul nuclear. celule atipice cu semnificaţie nedeterminată (ASCUS).40. Diagnostic Babeş-Papanicolaou clasa II-III. Citoplasma intens bazofilă are vacuolizări. Coloraţie Giemsa x obiectiv 20/0. Aceste celule sunt încadrate în categoria ASCUS. În fig. În fig. Diagnostic Babeş-Papanicolaou clasa II-III. Citoplasma este intens bazofilă.Planşa 41 Fig.40. Coloraţie Giemsa x obiectiv 20/0. Sunt prezente polimorfonucleare cu fenomene degenerative. . mucus. Fig. 78 se pot observa celule cu modificări clasificate ASCUS caracterizate prin macrocarie. Sunt prezente polimorfonucleare. celule atipice cu semnificaţie nedeterminată (ASCUS). 79: Frotiu citologic.

79 .78 Fig.Planşa 41 Fig.

cu o distribuţie neregulată a cromatinei. Citoplasma are aspect normal. conturul nuclear este neuniform. 81 se observă un placard de celule pavimentoase de tip intermediar cu discarioză moderată.40. Coloraţie Giemsa x obiectiv 20/0. În fig. hipercromi.Planşa 42 Fig. Nucleii sunt măriţi de volum. Coloraţie Giemsa x obiectiv 20/0. În fig. Sunt prezente numeroase polimorfonucleare. Frotiurile care conţin numai celule discariotice se încadrează în tipul III după clasificarea Babeş-Papanicolaou. Diagnostic Babeş-Papanicolaou clasa II-III. . Citoplasmă prezintă uşoare vacuolizări. 81: Frotiu citologic. unele din ele cu modificări degenerative. considerându-se suspecte. 80 se pot observa celule de metaplazie pavimentoasă ce arată modificări de tip ASCUS cu macrocarie. Discariozele de tip superficial şi intermediar se întâlnesc frecvent în displaziile benigne. discarioză moderată ( SIL de grad înalt = leziune intraepitelială scuamoasă). Atenţie! Cazurile cu citologie suspectă vor fi comunicate medicului oncolog pentru elucidarea diagnosticului. celule atipice cu semnificaţie nedeterminată (ASCUS). Fig. hipercromazie şi neregularităţi în distribuţia cromatinei care depăşesc modificările reparatorii tipice. Semnificaţie clinică: celule discariotice apar în frotiurile vaginale ale femeilor cu leziuni displazice. 80: Frotiu citologic. Diagnostic Babeş-Papanicolaou clasa III.40.

80 Fig. 81 .Planşa 42 Fig.

fig. Celulele arată o creştere a raportului nucleo-citopasmatic. hipercromazie uşoară. 79. Diagnostic diferenţial ASCUS-SIL Oricum. Atrofia poate arăta ocazional modificări de tip ASCUS. de scurtă durată urmată de repetarea testului poate fi de folos în stabilirea diagnosticului. modificările atipice rezultând dintr-o leziune precanceroasă semnificativă vor persista şi vor fi detectate cu mai multă uşurinţă într-un mediu de celule mature. fig. celulele singulare sau ciorchinii tridimensionali ce demonstrează o creştere a mărimii nucleare sau cromazie ar trebui clasificate ASCUS sau SIL în funcţie de severitatea anormalităţilor nucleare. 78. 77. care depăşesc modificările reparatorii tipice. În aceste cazuri o terapie cu estrogeni. planşa 42. fig.gradul înalt al displaziei (HSIL) sau ocazional chiar de cancerul invaziv. planşa 41. constituind etape intermediare în 67 . 80) Atenţie! Cazurile cu citologie suspectă vor fi comunicate medicului oncolog pentru elucidarea diagnosticului. Modificările benigne produse de atrofie vor fi înlăturate după stimulare estrogenică. neregularităţi în conturul nuclear şi distribuţia cromatinei. mărirea nucleului şi hipocromazie semnificativă. Celulele metaplazice arată modificări clasificate ASCUS când există o creştere în raportul nucleocitoplasmatic. 76. (planşa 40. macrocarie şi neregularităţi în distribuţia cromatinei. Neoplazia intraepitelială cervicală (CIN) Sunt modificări epiteliale atipice de diferite intensităţi produse de stimuli oncogeni.

68 .transformarea epiteliului normal exo. Displaziei îi sunt definite 3 grade de gravitate crescând de la 1 la 3 (uşoară. Restul epiteliului cervical are caracterele atipiei canceroase cu pleiomorfism intens. moderată şi severă). termeni utilizaţi într-o clasificare anterioară. Clasificarea CIN (propusă de Richart 1975) se referă la un spectru de modificări epiteliale cervicale preneoplazice ce corespund displaziei şi carcinomului in situ (CIS).sau endocervical în epiteliu canceros. ce nu ating însă gradul citomorfologic al carcinomului "in situ" (CIS). Displazia severă sau CIN 3 cuprinde inhibiţia maturaţiei până la straturile superficiale unde poate fi prezentă o maturaţie de obicei incompletă. cu mitoze frecvente şi pleiomorfism celular dar mai ales nuclear însă cu păstrarea maturaţiei în straturile superficiale. O displazie indiferent de grad chiar şi cea mai simplă poate constitui precursorul direct al unui carcinom invaziv. Displazia uşoară sau CIN 1 se caracterizează printr-o hiperplazie a stratului bazal cuprinzând 1/3 din grosimea epiteliului. Noile clasificări înglobează în CIN 3 alături de displazie severă şi carcinomul "in situ"(CIS). mitoze atipice şi pierderea polarităţii celulare. Displazia (termen introdus de Reagan în 1954) a fost definită ca ansamblul modificărilor epiteliului stratificat pavimentos al colului. caracterizat prin anomalii de structură epitelială şi atipii celulare. însă cu conservarea maturaţiei şi polarităţii celulelor în straturile superficiale. Anomaliile celulare sunt mai discrete în displaziile uşoare şi moderate şi mai intense în displaziile severe şi carcinomul "in situ" (CIS). Displazia moderată sau CIN 2 se caracterizează prin prezenţa celulelor atipice cu nuclei pleiomorfici la peste 1/2 din grosimea epiteliului cervical.

3. aspecte bizare. Inhibiţia maturaţ iei Celulele epiteliale de tip imatur bazal ocupă peste 1/3 din toată grosimea epiteliului cervical. celulele atipice şi mitozele. Se întâlnesc variaţii de dimensiuni celulare. frecvenţa maximă aflându-se între 25-35 ani. carcinomul "in situ" se poate dezvolta fie din celulele bazale ale epiteliului pavimentos al exocervixului. Leziunea poate apare la orice vârstă. Pleiomorfismul celular. Se întâlnesc pe toată grosimea epiteliului mitoze tipice dar mai ales atipice. Modificarea este însă necaracteristică fiind prezentă şi în inflamaţii. 2. Atipiile nucleare constituie cel mai important element de diagnostic al celulei neoplazice. formă şi colorabilitate mai ales modificări nucleare. leziunea se poate întinde integrând endocervixul şi porţiunea vaginală. Histogenetic.Este o leziune caracteristică prin prezenţa atipiilor maligne pe toată grosimea epiteliului cervical dar fără străpungerea bazalei acestuia. fie din celulele de rezervă a căror hiperplazie intervine în apariţia epiteliului anormal displazic. Creşterea proliferării. La epiteliul normal sunt prezente mitoze tipice numai în straturile bazale. traumatisme. TIS sau stadiul 0) sau CIN Modificăriie histopatologice caracteristice CIN: 1. Începând. înmuguriri. Acestea cuprind: creşterea în volum. modificări numerice nucleolare. Pierderea polarităţii celulare. În CIS dispare complet stratificarea normală a epiteliului şi polaritatea celulară. iar pe de altă parte. de regulă. carcinoame cu celule mari). 3. se întâlnesc în toată grosimea epiteliului cervical. mai ales anormale. refaceri. 4. Carcinomul "in situ" (CIS. de la nivelul jonctiunii pavimentoso-cilindrice. maturizarea poate fi prezentă şi în ţesutul canceros (formarea de perle keratozice. 69 .

Modificări de interrelaţie celulară.hipercromazia nucleară prin creşterea conţinutului de ADN. .modificări ale caracterelor tinctoriale citoplasmatice mai ales a bazofiliei prin creşterea ARN.Se observă orientarea variabilă a celulelor în raport cu membrana bazală. 70 . . . Creşterea numerică a mitozelor mai ales a celor anormale D.modificări de formă celulară: alungire.mărirea anormală a nucleilor cu modificarea raportului (creşterea) nucleo-citoplasmatic. . cele mai importante fiind modificările nucleare. . forme bizare.creşterea volumului celular sau micşorarea sa.aspecte celulare multinucleate. . Modificările celulare din frotiuri sunt paralele cu cele din ţesuturile afectate. Evidenţierea citologică a malignităţii apare în primul rând la nivelul nucleilor. dispariţia contururilor celulare cu aspectul de "nuclei denşi liberi". dar şi a eozinofiliei în forme diferenţiate. C. Modificări nucleare . În formele cele mai severe dispare complet arhitectonica epitelială.anomalii de nucleară: alungire. aceştia fiind anormali în toate gradele de CIN. lobulare. B. aspecte monstruoase. Un ansamblu de caractere diferenţiază celula atipică malignă. A.modificări degenerative şi necrotice asociate. Modificări celulare .creşterea numerică sau mărirea nucleolilor. . înmugurire. de cea normală sau de cea cu modificări necanceroase.

(planşa 43. fig.sau multinucleerea. Cromatina rămâne uniform distribuită alternativ poate apărea degenerată sau pătată.HSIL (high-grade SIL) sau leziune intraepitelială scuamoasă de grad înalt. este frecventă bi. care propune termenul de leziune intraepitelială scuamoasă (SIL). 71 . SIL cuprinde un spectru de anormalităţi epiteliale cervicale neinvazive. rezultând o creştere a raportului nucleocitoplasmatic. fig.Placarde celulare neregulate cu anomaliile menţionate. Membranele nucleare prezintă uşoare neregularităţi. Mărirea nucleară este egală cu de cel puţin 3 ori aria nucleului intermediar normal. 82. 85) HSIL cuprinde displazia moderată. 83. Anormalităţile nucleare sunt în general limitate de celulele cu citoplasma de tip matur sau superficială. în placarde sau agregate cu aspect sinciţial. pierderea polarităţii celulelor descuamate în grupuri. planşa 44. Celulele prezintă margini celulare distincte şi apar de obicei în placarde sau izolate. Celulele apar de obicei izolate. lipsa membranelor celulare cu "nuclei goi".LSIL (low-grade SIL) sau leziune intraepitelială scuamoasă de grad scăzut şi . LSIL include modificările celulare produse de HPV şi displazia uşoară sau CIN 1. carcinom "in situ" şi CIN. displazia severă şi carcinomul "in situ" sau CIN 2 şi CIN 3. SIL are 2 grade: . în mod obişnuit clasificate drept displazie. hipercromazie şi polimorfism nuclear. s-a eliberat o nouă terminologie diagnostică (sistem Bethesda). Leziunea intraepitelială scuamoasă (SIL) În 1988 la Bethesda. Se constată moderată anizocarie.

90) Terminologia diagnostică propusă în diferitele clasificări ale leziunilor preneoplazice 72 . planşa 45. 84. 81. dantelat şi subţire sau dens / metaplazic. 89. fig. fig. 88. fig. intermediară sau de tip superficial. dantelată. (planşa 42. difuză sau densă. Mărirea nucleară este apropiată celei din LSIL dar aria citoplasmatică este scăzută. planşa 44. mărimea celulei în HSIL este mai mică faţă de LSIL. În general. 86. Celulele unui HSIL au un tip de citoplasmă mai imatur. fig. nuclei hipercromatici cu cromatină dispusă în grămezi grosolane şi mari. în mod obişnuit. fig. LSIL implică. planşa 47. 87. Conturui nucleului poate fi neregulat. Nucleolii sunt absenţi. cu margini celulare rotunjite. Majoritatea HSIL sunt caracterizate prin celule cu un raport nucleo-citoplasmatic crescut pe seama reducerii citoplasmei. celule scuamoase cu citoplasmă matură. planşa 46. Aspectul citoplasmei. Diagnostic diferenţial LSIL-HSIL. cu margini celulare poligonale bine definite.Anormalităţile nucleare se întâlnesc predominant în celule pavimentoase cu citoplasma metaplazică "imatură". poate ajuta în stabilirea gradului scăzut sau înalt al SIL.

Dinamica evolutivă a leziunilor intraepiteliale cervicale (SIL) Evoluţia este reversibilă până la CIN 3 şi ireversibilă de la carcinom "in situ" (CIS) la carcinom invaziv (CI). Ea constă în posibilitatea evoluţiei progresive a lziunilor displazice. Perioada de timp necesară evoluţiei de la forme mai uşoare la forme mai severe este apreciată la 1-4 ani. Între displazii. până la constituirea carcinomului "in situ" şi transformarea acestuia în carcinom invaziv. indiferent de grad. iar cea a evoluţiei de la forme agravate la carcinom "in situ" la 73 . Orice displazie. Carcinomul incipient al cervixului este un proces de dezvoltare lentă. poate constitui precursorul direct al unui carcinom invaziv. carcinomul "in situ" şi carcinomul invaziv există o relaţie incontestabilă.

Displaziile cervicale. discarioză uşoară ( SIL de grad scăzut). Discarioza este un termen general utilizat pentru descrierea anomaliilor nucleare mai importante celor asociate cu inflamaţia. 82 se observă un placard de celule pavimentoase intermediare şi superficiale. prezentând un potenţial evolutiv de agravare.40. În fig. Diagnostic Babeş-Papanicolaou clasa II-III. celulele prezintă margini celulare distincte. 83: Frotiu citologic. cu structura cromatinei fină.40. Diagnostic Babeş-Papanicolaou clasa II-III. Coloraţie Giemsa x obiectiv 20/0. Celulele discariotice apar în frotiurile vaginale ale femeilor cu leziuni displazice. Câteva celule au nucleii măriţi. . cu câteva granule mai mari. "imatur". discarioză uşoară ( S I L de grad scăzut): Coloraţie Giemsa x obiectiv 20/0. Semnificaţie clinică: celula discariotică este celula care conţine un nucleu anormal.Planşa 43 Fig. În fig. înconjurat de o citoplasmă normală. Se pot observa nuclei măriţi având o structură cromatiniană fină. Membranele nucleare prezintă uşoare neregularităţi. Fig. Citoplasma este de tip matur. 82: Frotiu citologic. bolnava va fi îndrumată către cabinetul de ginecologie specializat în patologia colului uterin. 83 se observă un placard de celule pavimentoase intermediar.

83 .82 Fig.Planşa 43 Fig.

Planşa 44 Fig. În fig. 84 se observă celule discariotice caracterizate prin: nucleu mărit de volum rezultând o creştere uşoară a raportului nucleo-citoplasmatic. 84: Frotiu citologic. . Celulele prezintă margini celulare distincte.40. În fig. Aspectul citoplasmei este matur. 85: Frotiu citologic. Coloraţie Giemsa x obiectiv 20/0. Diagnostic Babeş-Papanicolaou clasa III.40. celule pavimentoase în limite normale. Sunt prezente alături de celule discariotice. discarioză uşoară (SIL de grad scăzut). 85 se observă două celule discariotice cu nucleu mărit rezultând creşterea raportului nucleo-citoplasmatic. uşoară hipercromazie dar cu o distribuţie uniformă a cromatinei. Sunt prezente şi celule pavimentoase cu aspect normal. discarioză moderată (SIL de grad înalt). Coloraţie Giemsa x obiectiv 20/0. structură cromatiniană fină cu câteva granule mai mari. Diagnostic Babeş-Papanicolaou clasa II-III. Fig.

85 .Planşa 44 Fig.84 Fig.

iar bolnava va fi îndrumată către cabinetul de ginecologie specializat în patologia colului uterin pentru precizarea diagnosticului şi tratament adecvat. Diagnostic Babeş-Papanicolaou clasa III-IV. În fig. Se mai pot observa polimorfonucleare. Coloraţie Giemsa x obiectiv 20/0. 86 se observă celule prezentând modificări nucleare de tipul discariozei grave: hipercromazie. Fig. Diagnostic Babeş-Papanicolaou clasa III-IV. Mai sunt prezente celule pavimentoase cu aspect normal. creşterea volumului nuclear cu creşterea raportului nucleo-citoplasmatic.40. Semnificaţie clinică: aceste tipuri de celule pot corespude unei displazii severe sau unui carcinom in situ. . iar aria citoplasmatică este scăzută.40. 86: Frotiu citologic. Sunt prezente celule cu modificări nucleare de tipul discariozei severe: macrocarie. Aria citoplasmatică este redusă. discarioză severă (SIL de grad înalt). structură cromatiniană grosolană. 87: Frotiu citologic. celule pavimentoase cu aspect normal. raport nucleo-citoplasmatic crescut. Cazul va fi comunicat imediat medicului oncolog.Planşa 45 Fig. Conturul nucleului este neregulat. nuclei hipercromatici cu cromatina dispusă grosolan. discarioză severă (SIL de grad înalt). Coloraţie Giemsa x obiectiv 20/0.

86 Fig.Planşa 45 Fig.87 .

Este evident un nucleu liber atipic. 89 se observă celule prezentând modificări nucleare de tipul discariozei grave. hipercromazie. În fig. grosolană. dantelat. discarioză moderată spre severă: (SIL de grad înalt). hipercromi. Hematii prezente. Coloraţie Giemsa x obiectiv 20/0. raport nucleo-citoplasmatic crescut pe seama reducerii citoplasmei care are un aspect difuz. Aspectul citoplasmei celulelor discariotice este difuz. Alături de aceste celule se găsesc celule pavimentoase cu aspect normal şi celule pavimentoase cu uşoară macrocarie. În fig. hipercromazie. Sunt prezenţi nuclei atipici denudaţi. contur nuclear neregulat. Structura cromatinei este neuniformă. cu aspect bizar (de înmugurire). iar aria citoplasmatică este redusă. Diagnostic Babeş-Papanicolaou clasa III. 88: Frotiu citologic. . Hematii prezente. 88 se observă celule şi nuclei liberi cu discarioză: macrocarie. Se pot observa şi celule pavimentoase de tip superficial cu aspect normal. Diagnostic Babeş-Papanicolaou clasa III-IV. 89: Frotiu citologic. Coloraţie Giemsa x obiectiv 20/0.40. discarioză severă (SIL de grad înalt). Fig. dantelat. cu cromatină grosolană şi având forme variate.Planşa 46 Fig. caracterizate prin: macrocarie.40.

Planşa 46 Fig.88 Fig.89 .

Coloraţie Giemsa x obiectiv 20/0. Celulele pot proveni dintr-o displazie severă sau dintr-un carcinom in-situ. 91 se observă un placard prezentând modificări nucleare de tipul discariozei severe cu structura cromatinei grosolană. 90 se observă celule prezentând modificări nucleare de tip discariotic cu macrocarie. Se pot observa şi celule pavimentoase cu aspect normal. macrocarie şi hipercromazie. Coloraţie Giemsa x obiectiv 20/0. Fig. În fig. 91: Frotiu citologic. caracteristica nucleilor tumorali. Se pot observa 2 celule discariotice. . hipercromazie. discarioză moderată spre severă: (SIL de grad înalt).40. dispoziţie neregulate ale cromatinei.Planşa 47 Fig.40. celule tumorale maligne. În fig. una binucleată. Diagnostic Babeş-Papanicolaou clasa IV. 90: Frotiu citologic. Diagnostic Babeş-Papanicolaou clasa III. cealaltă multinucleată.

90 Fig.Planşa 47 Fig.91 .

Intervalul de timp în care se produce transformarea oscilează între 1-20 de ani. Incidenţa transformării carcinomului "in situ" în carcinom invaziv este cuprinsă între 20% şi 100%. 74 . Celulele tumorale invadează iniţial stroma cervicală.1-6 ani. După invazia spaţiului vascular apare un risc clar pentru extinderea tumorii dincolo de colul uterin. care constituie punctul de acces la spaţiile vasculare limfatice.

forma cu invazie stromală minimă. măsurată de la baza epiteliului sau suprafaţa glandei de unde îşi are originea carcinomul trebuie să fie sub 5 mm şi extinderea în suprafaţă nu trebuie să depăşească 7 mm.Carcinomul invaziv incipient (stadiul I A) este carcinomul cu invazie superficială minimă între carcinomul "in situ" (CIS. 75 . > I A 2 : invazie microscopică ce poate fi măsurată: profunzimea invaziei nu depăşeşte 5mm şi extinderea orizontală sub 7 mm. Profunzimea invaziei stromale. diagnosticul este în esenţă histologic. se observă proiecţii ascuţite sau rotunjite care întrerup continuitatea membranei bazale şi pătrund în stroma imediat subepitelială.Carcinom preinvaziv. Această formă este caracterizată prin străpungerea limitată a membranei bazale şi extinderea mică în suprafaţă şi profunzime. Carcinomul invaziv clinic de col uterin (Macrocarcinomul clinic cervical) Clasificarea stadială a carcinomului de col uterin: . limitat la colul uterin. izolată sau în conexiune cu acestea.Carcinom invaziv. intraepitelial (CIS) . > I A1: invazie stromală microscopic evidentă. rninimă. cu subdiviziunile: > Stadiul I A . Alteori se observă aspecte de coloane "în corn de cerb" extinse în stromă de la epiteliul de suprafaţă canceros.Stadiul I . In stadiul I A2 (microcarcinom) se observă o infiltraţie circumcisă sau în reţea a stromei sub epiteliul canceros. diagnosticat numai prin examen microscopic. Carcinomul de col uterin I A este un carcinom preclinic. TIS) şi carcinomul cervical invaziv.Carcinom preclinic de col.Stadiul 0 . În stadiul I A1.

de obicei periorificial. Forme anatomo. > Stadiul IV B . 2.> Stadiul IB . . vegetantă.Stadiul II . > Stadiul III A . .Carcinomul s-a extins în afara micului bazin. Forma exofitică.Stadiul III . > Stadiul III B .clinice. Se prezintă ca o ulceraţie de dimensiuni variabile.Carcinom invaziv clinic limitat la col.Carcinomul de col s-a extins până la peretele osos pelvian.Carcinomul cervical s-a extins în vagin până în 1/3 infenoară sau în parametre până la peretele pelvian.Carcinomul de col s-a extins până în 1/3 inferioară a vaginului. Forma ulcerativă. > Stadiul IV A .Carcinomul s-a extins spre vagin dar fără să atingă 1/3 inferioară sau invadează perarnetrele dar nu atinge peretele pelvian. > Stadiul IIA . . dur. uneori cu depozite necrotice şi sângerează cu uşurinţă la atingere. iar pentru invazia parametrelor prin tact rectal. de la dimensiuni reduse până la aspect conopidiform. Colul prezintă o formaţiune exofitică.Carcinomul a invadat vezica sau rectul inclusiv mucoasa acestora sau s-a extins dincolo de micul bazin. > Stadiul II B . În formele avansate. sângerând. acoperit de masă necrotică şi care ocupă toată 76 . care poate să umple întreg vaginul. Tumora este dură. Stabilirea formelor anatomo-clinice se face prin examenul cu valvele vaginale sau cu speculum şi prin tact vaginal. fiind înlocuit de un crater adânc. uneori restrânsă numai pe o suprafaţă mică a exocolului.Stadiul IV . colul este complet dispărut.Carcinomul invadează vaginul până deasupra 1/3 inferioare.Carcinomul a invadat vezica sau rectul inclusiv mucoasa acestora.Carcinomul invadează parametrele fără a atinge peretele osos pelvian. 1.

Carcinomul epidermoid. forma preinvazivă se întinde pe un interval de timp de până la 7-10 ani. Forma infiltrativă. Carcinomul adenoepidermoid este o formă mixtă. Aspectul general este de dezordine. Au fost descrise 4 tipuri de carcinoame cervicale. Carcinomul cu celule clare a apărut pe col şi vagin. de anarhie structurală. lemnos. Există şi forme mixte ulcerovegetante. Vârsta medie a depistării este de 45 ani. 3. Structura microscopică. 77 . conţine insule de adenocarcinom alături de elemente de carcinom epidermoid şi cu malignitate mare. 1. Distribuţia pe grupe de vârstă relevă o incidenţă foarte mică a acestei localizări neoplazice înainte de 20 ani. Prin canalul cervical deseori predomină masa tumorală sau se scurge sânge. ca un adevărat val epidemic la tinere (16-22 ani) a căror mame au folosi estrogeni sintetice nesteroizi (Dietilstilbestrol) în sarcină. Tipul arhitectural este caracterizat prin faptul că epiteliul malign a străpuns membrana bazală şi a pătruns adânc în stroma colului. 4. 90% din carcinoame debutează la nivelul joncţiunii pavimentoso-cilindrice. primele două fiind mai frecvente. Adenocarcinomul cervical Se dezvoltă din epiteliul cilindric endocervical sau glandular şi reprezintă doar 4-6 % din toate carcinoamele cervicale. sub formă de benzi. Carcinomul epidermoid 2. dur.porţiunea superioară a vaginului. 3. în forma de butoiaş. În formele intens Se dezvoltă din epiteliul pavimentos exocervical sau prin metaplazia celulelor de rezervă şi reprezintă 95% din toate metaplaziile cervicale. Colul apare mărit în volum. Este mai frecventă in cazurile de carcinom endocervical.

se observă invazia capilarelor limfatice cu grupe de celule tumorale şi uneori şi a venelor. celulele sunt imature şi nediferenţiate. celulele endocervicale reactive. Se constată o variaţie marcată în mărimea şi forma celulelor. cu nuclei voluminoşi care conţin nucleoli multipli. Carcinomul nediferenţiat sau bazocelular sau cu celule mici Se caracterizează printr-o îngrămădire compactă de nuclei atipici fără limite celulare. hiperplazia celulelor de rezervă sau neoplazia glandulară. Carcinomul matur sau cu celule mari sau spinocelular sau keratinizat Celulele sunt mari. sărăcăcioasă. există inegalităţi mari între dimensiunile celulelor şi mai ales a nucleilor.maligne. După gradul de diferenţiere. rotunzi sau neregulaţi şi cromatina cu granulaţie grosolană. Adesea în stromă. semne de agresivitate mare tumorală. Celulele mici ale acestui tip de carcinom pot fi confundate cu celulele endometriale. Hipercromatoza este consecinţa creşterii masei nucleare. ovali. Sunt prezenţi macronucleoli proeminenţi. Caracteristic este formarea perlelor epiteliale keratozice.imatur .matur . cromatina prezintă o distribuţie clar neregulată incluzând o cromatină grosolană şi o paracromatină clară. 78 . Cromatina prezintă o granulaţie grosolană cu o distribuţie neregulată. Citoplasma este insuficientă. cu multe aspecte bizare incluzând celule cu aspect de fibră şi mormoloc.intermediar. Se observă mitoze tipice dar mai ales atipice. Nucleii sunt hipercromi. carcinoamele epidermoide (pavimentoase) au fost clasificate în: . Stroma din jur arată o infiltraţie cu celule rotunde şi leucocite PMN şi apare deseori dezgolită de învelişul epitelial malign prin necroză ulcerativă.

100. 91. planşa 52. planşa 49. În formele dispuse în straturi. fig. planşa 53. 96. % 94. fig. 79 . Ceiuieie endocervicaie atipice. Lipseşte formarea de perle keratozice. 95. (planşa 47.Diferenţierea se face pe baza structurii cromatinei nucleare care în celulele tumorale are un aspect caracteristic. Se prezintă ca o formaţiune papilomatoasă ce se ulcerează frecvent şi zonele ulcerate sunt acoperite cu mase necrotice. necesitând adesea evaluări histologice. Majoritatea adenocarcinoamelor cervicale invazive sunt precedate de leziuni precursoare denumite AIS (adenocarcinoame "in situ"). 97. 93. 101. fig. 99. 102. Anomalii ale celulelor epiteliale glandulare Adenocarcinomul endocervical Este obişnuit localizat în canalul cervical dar poate să se localizeze şi pe exocervix şi se întâlneşte la toate vârstele. 92. planşa 51. Forma intermediară (carcinomul cu celule mari şi mici) Conţine aspecte asociate de celule mari cu citoplasmă acidofilă şi nuclei voluminoşi şi atipici. fără punţi intercelulare şi cu limite neprecise şi forme asemănătoare cu cele din carcinomul cu celule mici. reţeaua în formă de fagure se pierde datorită creşterii raportului nucleo-citoplasmatic. planşa 50. Adenocarcinomul endocervical interesează atât epiteliul cilindric de suprafaţă cât şi cel glandular. 103) B. reducerii citoplasmei şi marginilor celulare imprecis definite. planşa 48. Există o suprapunere morfologică considerabilă a carcinoamelor "in situ" (AIS) cu adenocarcinomul invaziv. fâşii şi rozete cu suprapunere şi aglomerare nucleară. Practic deosebirea între cele două categorii nu este posibilă pe frotiul cervical. fig. 98. fig. fig. neoplazice apar în straturi.

Raportul nucleo-citoplasmatic este crescut.40. structura cromatiniană este grosolană cu grunji mari inegal repartizaţi. hematii. 93 se observă un placard de celule tumorale cu diferenţiere moderată. cromatina grosolană tipică nucleilor tumorali. 92 se observă placarde de celule tumorale maligne prezentând caracteristicile: nucleii de mărimi diferite. Sunt prezente polimorfonucleare. Coloraţie Giemsa x obiectiv 20/0. . În fig. iar forma şi mărimea celulelor prezintă variaţii. Diagnostic Babeş-Papanicolaou clasa IV. Citoplasma bazofilă este redusă şi nu prezintă un contur definit. Sunt prezente numeroase polimorfonucleare. 93: Frotiu citologic. contur nuclear neregulat. Fig. au contur neregulat cu diferite grade de hipercromazie. Citoplasma bazofilă este redusă cantitativ. Celulele prezintă variaţii în formă şi mărime şi pot proveni dintr-un carcinom in-situ. cu zone de diferenţiere pavimentoasă. hematii. Aceste celule ar putea proveni dintr-un carcinom nediferenţiat. În fig. celule tumorale maligne Coloraţie Giemsa x obiectiv 20/0.40.Planşa 48 Fig. Diagnostic Babeş-Papanicolaou clasa IV. 92: Frotiu citologic. Nucleii de mărimi variate prezintă hipercromazie. placard de celule tumorale moderat diferenţiate.

92 Fig.93 .Planşa 48 Fig.

.Planşa 49 Fig. Aceste celule au caractere nucleare şi citoplasmatice tipice celulelor maligne (discarioză severă cu structură cromatiniană grosolană) şi sunt nediferenţiate deoarece morfologia lor nu ne permite precizarea epiteliului de origine. celule maligne nediferenţiate. 95 se observă un placard de celule tumorale cu caracteristici nucleare şi citoplasmatice specifice modificărilor maligne. Coloraţie Giemsa x obiectiv 20/0. 94: Frotiu citologic. Diagnostic Babeş-Papanicolaou clasa IV.40. În fig. Este evidentă o oarecare suprapunere nucleară a celulelor. În fig. celule maligne nediferenţiate. Fig. Se observă o celulă pavimentoasă multinucleată cu modificări maligne.40. 95: Frotiu citologic. Diagnostic Babeş-Papanicolaou clasa IV. Sunt prezente polimorfonucleare. 94 se observă un placard de celule tumorale maligne nediferenţiate. hematii. Coloraţie Giemsa x obiectiv 20/0.

94 Fig.95 .Planşa 49 Fig.

alături de celule tumorale maligne moderat diferenţiate. .40. situat de obicei central. dispusă la ambele capete ale nucleului şi prezintă o culoare cenuşiualbăstruie.40. Coloraţie Giemsa x obiectiv 20/0. Forma celulei este mult alungită şi subţire. Diagnostic Babeş-Papanicolaou clasa IV. cu contur neregulat. Citoplasma este mult alungită. Fig. Diagnostic Babeş-Papanicolaou clasa IV. 96: Frotiu citologic.Planşa 50 Fig. 97: Frotiu citologic. Atenţie! Cazul va fi comunicat imediat medicului oncolog. Celula diferenţiată fusiformă este indiciul pentru originea pavimentoasă a procesului tumoral. În fig. În fig. prezintă structură cromatiniană caracteristică celulei tumorale. celule maligne cu diferenţiere fusiformă. Coloraţie Giemsa x obiectiv 20/0. 96 se observă un placard de celule tumorale maligne diferenţiate fusiform cu caracteristicile: nucleul este hipercrom. de formă alungită. celule maligne cu diferenţiere fusiformă. 97 se observă celule tumorale maligne diferenţiate fusiform cu caracteristicile de mai sus.

97 .96 Fig.Planşa 50 Fig.

99 se observă un placard de celule tumorale maligne nediferenţiate şi celule tumorale maligne diferenţiate fusiform. Coloraţie Giemsa x obiectiv 20/0. În fig. 98 se observă celule tumorale maligne diferenţiate fusiform alături de un placard de celule tumorale maligne nediferenţiate. Fig. Diagnostic Babeş-Papanicolaou clasa IV.Planşa 51 Fig.40. 98: Frotiu citologic.40. . Diagnostic Babeş-Papanicolaou clasa IV. În fig. celule maligne cu diferenţiere fusiformă. 99: Frotiu citologic. Coloraţie Giemsa x obiectiv 20/0. celule maligne cu diferenţiere fusiformă.

Planşa 51 Fig.98 Fig.99 .

cu limite conturate. unele celule au citoplasma mai bogată. Caracteristicile celulelor tumorale sunt: nuclei hipercromi cu structura cromatinei caracteristică nucleilor tumorali. 101: Frotiu citologic. Celulele tumorale care alcătuiesc placardul prezintă caracteristicile nucleare şi citoplasmatice specifice malignităţii. sugerând un grad moderat de diferenţiere pavimentoasă.40. Coloraţie Giemsa x obiectiv 20/0. Sunt prezente polimorfonucleare.40. Sunt prezente polimorfonucleare. Fig. Atenţie! Cazul va li comunicat imediat medicului oncolog.Planşa 52 Fig. Ele pot proveni dintr-un carcinom nediferenţiat cu zone de diferenţiere pavimentoasă. 100: Frotiu citologic. Diagnostic Babeş-Papanicolaou clasa IV. Coloraţie Giemsa x obiectiv 20/0. . celule tumorale maligne. Citoplasma intens bazofilă este în cantităţi inegale. placard de celule tumorale maligne. Diagnostic Babeş-Papanicolaou clasa IV.

100 Fig.101 .Planşa 52 Fig.

Existenţa diatezei tumorale (prezenţa polimorfonuclearelor. resturi necrotice) constituie indiciul unui proces inflamator ulcero-necrotic care însoţeşte de obicei.40. Diagnostic Babeş-Papanicolaou clasa V. Prezenţa acestor tipuri de celule tumorale ne permite încadrarea frotiului în tipul V. Coloraţie Giemsa x obiectiv 20/0. În interiorul placardului limitele celulare sunt şterse. inegal repartizaţi. Unele celule par a fi lipsite de citoplasmă. Fig. Atenţie! Cazul va fi comunicat imediat medicului oncolog. 103: Frotiu citologic. celule tumorale maligne nediferenţiate. Citoplasma este redusă. fără un contur definit. Caracteristicile celulelor tumorale nediferenţiate sunt: nucleii de diferite mărimi. celule tumorale maligne nediferenţiate. Existenţa unui placard mare de celule maligne şi prezenţa diatezei tumorale reprezintă indiciul pentru carcinomul invaziv. Diagnostic Babeş-Papanicolaou clasa V. Coloraţie Giemsa x obiectiv 20/0. carcinoamele invazive.40. Celulele prezintă forme şi mărimi varibile. hematiilor. .Planşa 53 Fig. structura cromatinei grosolană sub formă de grunji mari. 102: Frotiu citologic. cu contur neregulat şi grade diferite de hipercromazie.

103 .Planşa 53 Fig.102 Fig.

Gradul III . straturi bidimensionale sau ciorchini de celule. stroma este săracă şi prezintă infiltrat cu celule rotunde şi PMN. în mod obişnuit se remarcă o hipercromazie asociată cu cromatina prezentând o distribuţie neregulată. . ce prezintă o diferenţiere pavimentoasă parţială. (planşa 54. fig. Adenocarcinoamele prezintă un prognostic mai favorabil comparativ cu carcinoamele epidermoide. fig.diferenţiat. fig. planşa 57. Apar variaţii în mărimea şi forma nucleară. 109. Au fost descrise două tipuri de adenocarcinoame cervicale: tipul I şi II. planşa 55. iar tipul II a fost denumit şi adenocarcinom cervical mucoid sau gelatinos. deoarece citoplasma celulelor tumorale conţine mucină în cantitate abundentă. Celulele pavimentoase anormale adiţionale pot fi prezente fie ca o leziune pavimentoasă preexistentă sau ca o componentă pavimentoasă a unui adenocarcinom. Pot fi prezenţi de asemenea macronucleoli şi poate exista o diateză tumorală necrotică. 108. formele nediferenţiate sunt cele mai maligne. În toate formele. 106.O trăsătură caracteristică este aranjamentul nuclear în palisadă. Tipul I este cel descris anterior. 107. Gradul de malignitate al carcinoamelor cervicale Clasificările actuale împart carcinoamele cervicale în 3 grade de malignitate. 111) 80 . .nediferenţiat. 104.parţial diferenţiat. din punct de vedere al diferenţierii acestora: . Gradul de malignitate ar avea importanţă prognostică. 110. 105. Pot fi văzute celule individuale.Gradul I . fig. cu nuclei dispuşi la periferia celulelor în formă de ciorchine. planşa 56.Gradul II .

mai ales în formele intens maligne şi în cele avansate. perineu. chiar in formele incipiente. Extensia în parametre se produce din aproape în aproape dar mai ales pe cale limfatică. Prinderea ţesutului pericervical înglobează ureterele pe care le obstruează prin compresie circulară din afară sau prin invazia limfaticelor ureterale. lemnos "îngheţat". iliaci externi şi interni. De la locul pătrunderii în spaţiile capilare limfatice şi sanguine. Formele endocervicale pot prezenta o extensie superficială spre cavitatea uterină. Alte bolnave mor prin infecţii generalizate (peritonite. Se produce un hidroureter şi apoi o hidronefroză urmată de hidropionefroză. tot parametrul fiind dur. Se pot produce metastaze în ganglionii inghinali.Extensia şi metastazele carcinomului cervical Extinderea carcinomului cervical se face din aproape în aproape. pe cale limfatică şi posibil şi sanguină venoasă. se observă prezenţa unor cuiburi tumorale în spaţiile capilare limfatice din stroma cervicală. Calea principală de diseminare este cea laterală spre ganglionii paracervicali (ai arterei uterine şi periureterali) şi apoi spre ganglionii obturatori. Extensia vaginală este regula în formele exocervicale. Din sistemul limfatic se poate produce în continuare diseminarea venoasă pulmonară şi apoi prin sistemul arterial în diferite organe. perete abdominal.şi pionefrozei. Extensia limfatică este precoce. 81 . septicemii) sau prin hemoragii masive vaginale. Mai rar decesele se produc prin caşexie canceroasă. Prognosticul este în funcţie de: 1. sâni. În formele avansate. viscere. vulvă. Decesele în carcinomul cervical se produce cel mai frecvent (65%) prin insuficienţă renală. coapse. stadialitatea în momentul depistării şi de tratamentul aplicat. embolii tumorali ajung in ganglionii limfatici. ţesutul canceros atinge peretele osos lateral pelvian. consecutivă hidro. iliaci comuni şi aortici-cavi.

. Adenocarcinoamele prezintă un prognostic mai favorabil decât carcinoamele epidermoide. În carcinoamele invazive ale colului uterin. rata supravieţuirilor la bolnavele la care nu se depistează metastaze ganglionare este de 85-90%.anexectomia bilaterală. intervenţia tip este reprezentată de histerectomia radicală (lărgită) sau Wertheim căreia i se asociază limfadenectomia pelviană. gradul de malignitate ar avea importanţă prognostică. . Tratamentul combinat radio-chirurgical permite recurgerea la doze mai mici de radiaţii. 3. l. formele nediferenţiate sunt cele mai maligne.limfadenectomia pelviană. rata recidivelor este în medie de 7%. mărimea tumorii reprezintă un alt factor prognostic important. diminuează rata supravieţuirilor la 5 ani. dacă diametrul tumorii este mai mic de 2 cm.uterului şi a colului bolnav.a structurilor conjunctivo-ligamentare paracervicale. invazia spaţiului vascular prin procesul tumoral neoplazic. asociată radioterapiei şi chimioterapia. la 20%. . Tratamentul Principalele mijloace terapeutice utilizate în carcinoamele de col uterin sunt reprezentate de intervenţia chirurgicală şi radioterapia. supravieţuirile la 5 ani sunt în medie de 55%. prezenţa metastazelor ganglionare întunecă considerabil prognosticul.1/3 sau 1/2 superioară a vaginului. 2.2. rata recidivelor depăşeşte 57%. 4. În formele avansate poate fi utilizată în scop paleativ. 5. În prezenţa ganglionilor pozitivi. Dacă diametrul este peste 3 cm. Tratamentul chirurgical Continuă să fie utilizat în stadiile curabile ale carcinoamelor invazive. În stadiul I B. . Radioterapia 82 Histerectomia radicală (lărgită) presupune ablaţia: . .

Diagnostic Babeş-Papanicolaou clasa IV-V. citoplasma bazofilă prezintă frecvent vacuole. numeroase polimorfonucleare şi hematii. Diagnostic Babeş-Papanicolaou clasa IV-V. Coloraţie Giemsa x obiectiv 20/0. 105: Frotiu citologic.Planşa 54 Fig.40. celule adenocarcinomatoase. Atenţie! Cazul va fi comunicat imediat medicului oncolog care va anunţa bolnava să se prezinte la un cabinet specializat în patologia colului uterin. caracteristici ce sugerează provenienţa lor dintr-un adenocarcinom. Sunt prezente alături de celulele adenocarcinomatoase. Caracteristicile celulelor tumorale: nucleii cu structura cromatiniană grosolană. Fig. 104 se observă grupuri de celule tumorale cu dispoziţie în "ciorchine". cu suprapunerea frecventă a nucleilor. Celulele tumorale cu diferenţiere glandulară pot proveni dintr-un adenocarcinom de endocol sau endometru. Coloraţie Gietnsa x obiectiv 20/0. 104: Frotiu citologic. celule pavimentoase. numeroase polimorfonucleare şi hematii. Se mai pot observa celule pavimentoase. Gruparea celulelor tumorale sub formă de "ciorchine" sugerează provenienţa lor dintr-un adenocarcinom. .40. În fig. sunt adesea situaţi excentric. celule adenocarcinomatoase. mai rar de tubă uterină sau ovar.

105 .104 Fig.Planşa 54 Fig.

. Fig. grup de celule adenocarcinomatoase. Coloraţie Giemsa x obiectiv 20/0. 107: frotiu citologic grup de celule adenocarcinomatoase.106: Frotiu citologic.Planşa 55 Fig. celule pavimentoase. Diagnostic Babeş-Papanicolaou clasa IV-V. Se observă o celulă cu nucleu gigant malign şi cu citoplasmă foarte redusă.40. Aceleaşi caracteristici ale celulelor tumorale menţionate anterior.40. Sunt prezente celule tumorale sub formă de "ciorchine" prezentând nuclei cu structura cromatinei grosolană. Coloraţie Giemsa x obiectiv 20/0. Diagnostic Babeş-Papanicolaou clasa IV-V. polimorfonucleare şi hematii.

107 .Planşa 55 Fig.106 Fig.

Planşa 56 Fig. Alături de acestea. celule pavimentoase cu aspect normal. 108: Frotiu citologic. celule adenocarcinomatoase Coloraţie Giemsa x obiectiv 20/0. 109: Frotiu citologic. grup de celule adenocarcinomatoase. Diagnostic Babeş-Papanicolaou clasa IV-V.40.40. Fig. numeroase polimorfonucleare. Coloraţie Giemsa x obiectiv 20/0. Diagnostic Babeş-Papanicolaou clasa IV-V. Se pot observa celule tumorale dispuse sub formă de placarde cu suprapunere nucleară şi structura cromatinei grosolană. . Aceleaşi caracteristici ale celulelor tumorale menţionate anterior care sugerează provenienţa dintr-un adenocarcinom.

108 Fig.109 .Planşa 56 Fig.

Diagnostic Babeş-Papanicolaou clasa IV-V. . numeroase polimorfonucleare aglutinate şi relativ frecvente hematii. grup de celule adenocarcinomatoase. Coloraţie Giemsa x obiectiv 20/0.40.Planşa 57 Fig. Se pot observa celule tumorale adenocarcinomatoase în placard. 110: Frotiu citologic. Fig. 111: Frotiu citologic. Diagnostic Babeş-Papanicolaou clasa IV-V.40. grup de celule adenocarcinomatoase. Coloraţie Giemsa x obiectiv 20/0. Se pot observa celule tumorale adenocarcinomatoase cu aspect sinciţial alături de celule pavimentoase şi numeroase polimorfonucleare şi hematii. celule pavimentoase intermediare.

110 Fig.Planşa 57 Fig.111 .

urmată de o pauză de 4-6 săptămâni. .colpohisterectomia lărgită cu limfadenoctomie şi anexectomie.iradierea intracavitară.iradierea externă (teleterapia) .iradierea intracavitară.eventual intervenţii chirurgicale paleative (derivaţii urinare sau intestinale) . cesiu. în circumstanţele invaziei ganglionare. la femei tinere conizaţia sau histerectomia totală simplă.iradiere externă .eventual evisceraţii pelviene 83 Sunt utilizate: . 3. . .stadiile I şi II (stadii curabiie) .telecobaltoterapia . . În funcţie de profunzimea invaziei stromale se practică.iradiere externă. .Deţine un loc central în tratamentul carcinoamelor invazive ale colului uterin.carcinom microinvaziv. iridium.iradiere intracavitară . Este utilizată cu titlu adjuvant Indicaţiile terapeutice în raport cu stadialitatea . sursele de radiaţii sunt reprezentate de radioizotopi: radium.acceleratori liniari .eventual chimioterapie . Chimioterapia A fost propusă în carcinoamele avansate şi recurente. Radioterapia rămâne principalul mijloc terapeutic disponibil în stadiile III şi IV în care tratamentul se aplică doar cu intenţie paleativă (şi nu curativă).stadiile III şi IV .

Carcinoamele endometriale pot să rezulte din hiperplazii adenomatoase atipice. Au fost descrise 3 tipuri histologice de hiperplazii endometriale: .Adenocarcinoamele cervicale sunt considerate radiorezistente şi tratamentul preferat este cel chirurgical. prelungită a estrogenilor. ponderea maximă o deţin neoplaziile al căror punct de plecare îl reprezintă epiteliul unistratificat glandular de înveliş al mucoasei uterine. dar adeseori se manifestă clinic prin scurgeri vaginale modificate. Acţiunea exclusivă. supravieţuirea la 1 an din momentul diagnosticării lor este doar de 10-15%. În cazul recidivelor. Chimioterapia introdusă in ultimii ani în tratamentul recidivelor cancerelor de col. Recidivele carcinomului de col uterin Recidivele postterapeutice pot fi asimptomatice. Răspunsul terapeutic este înregistrat în 15-22 % din cazuri.hiperplazie simplă 84 . mai mult sau mai puţin fetide şi prin sângerări. este întâlnită în perioada premenopauzică în circumstanţele ciclurilor menstruale anovulatorii. leziuni precanceroase. Hiperplazia endometrială Rezultă prin acţiunea necontrabalansată a estrogenilor asupra mucoasei uterine. căreia nu i se sumează acţiunea progestronului. transformări ale endometrului considerate din acest motiv. Radioterapia poate fi utilizată în recidivele pelviene localizate. Dintre carcinoamele endometriale. nu a modificat semnificativ prognosticul. Adenocarcinomul endometrial Punctul de plecare al majorităţii tumorilor maligne ale corpului uterin îl reprezintă endometrul.

Riscul malignizării în hiperplaziile atipice este de 23 30%. Din carcinoamele endometriale 90% sunt adenocarcinoame. 85 .hiperplazie adenomatoasă (hiperplazie complexă fără atipii) .hiperplazie adenomatoasă cu atipii (hiperplazie atipică) Factorii de risc implicaţi în hiperplazia atipică de endometru sunt aceiaşi cu ai carcinomului endometrial. Carcinoamele endometriale Carcinoamele endometrului reprezintă 10-15 % din localizările neoplazice ale aparatului genital feminin.. iar 75% sunt diagnosticate la femei de peste 50 ani (în postmenopauză).

În prezent. osteoporoză). Uneori sunt întâlnite hematometria şi piometria.pierderi de sânge roşu. sau în administrarea pentru combaterea unor efecte nedorite din climacteriu (atrofie vulvovaginală.aspectul clasic al unei pierderi de sânge modificat asemănătoare cu o "spălatură de carne" . Se consideră hemoragie în climacteriu. pierderea de sânge survenită după sistarea completă a menstrelor pentru un interval de timp de minim 2 ani. apoi serosanghinolente.. Scurgerea vaginală poate să îmbrace aspecte particulare: . risc. Simptomatologie clinică Primul şi principalul semn al carcinomului endometrial îl reprezintă hemoragia. . drenajul secreţiilor endouterine devine imposibil. Hemoragia din climacteriu este semnul cel mai valoros. proaspăt.hiperproducţie de estrogeni ovarieni. scurgeri apoase. la obeze. la femeile în climacteriu avansat (în urma stenozării orificiului intern cervical.producţie excesivă extragonadală de estrogeni. Este incriminată în tratamentele substitutive îndelungate (femei cu disgenezii ovariene. în formele avansate.uneori la debut. . în boala polichistică ovariană sau în tumorile ovariene estrogenosecretante. iar acestea pot să se suprainfecteze). mărirea de volum a uterului.administrarea de estrogeni (exogeni) necontrabalansată prin asocierea unui progestativ. durerea. Un aspect particular îl reprezintă prezenţa piometriei. Estrogenii. castrate chirurgical). în anumite circumstanţe apar ca factori de 86 . între 15-25% din sângerările din climacteriu se datoresc carcinoamelor endometriale. Histopatologic . Alte semne clinice sunt mult mai puţin semnificative: leucoreea.

Principalele subtipuri ale carcinoamelor endometriale sunt reprezentate în ordinea incidenţei de: adenocarcinoame.slab diferenţiat (nediferenţiat sau gradul III) predominant solid. implicit asupra stării endometrului . acidofile. carcinoame adenoscuamoase. situată pe unul din pereţi sau la nivelul unui corn uterin. carcinoame papilare şi carcinoame secretorii.aspectul glandelor.modificări celulare . Microscopic. ulcerovegetant. Poate îmbrăca un aspect polipoid. pleiomorfism nuclear. Au fost descrise diferite grade histologice: . . este importantă şi poate fi recomandată în cazul sângerării din post menopauză şi pentru urmărirea (screening) femeilor cu terapie hormonală substitutivă. Suspicionăm prezenţa unui adenocarcinom endometrial dacă: .Macroscopic. . lor.existenţa de modificări arhitecturale . Prelevatele din fundul de sac vaginal sunt inadecvate pentru diagnosticul adenocarcinomului endometrial. iar alteori difuză. tumoarea poate ti circumscrisă. . adenocantoame. Recoltarea directă din cavitatea uterină (endometru) prin aspiraţie. mitoze anormale.bine diferenţiat (gradul I). caracterul malign al tumorii poate fi susţinut prin: . aranjamentul 87 . Adenocarcinoamele reprezintă aproape 90% din carcinoamele endometrului.moderat diferenţiat cu arii parţial solide (grad II). nodular.imaturitate şi dediferenţiere celulară. Aceasta ridică un semn de întrebare asupra nivelului crescut de estrogeni.hiperplazie (?) cu posibilitatea evoluţiei spre adenocarcinom (?).la o femeie în menopauză (în lipsa unei terapii hormonale) vom găsi celule pavimentoase mature.

(?) adenocarcinom endometrial . Metastazarea la distanţă. Aceasta este în relaţie cu gradul histologic. bazofilă şi vacuolată. Caracterele citologice ale adenocarcinomului endometrial Celulele endometriale maligne sunt de dimensiuni mici şi pot fi izolate. Stadialitatea carcinoamelor endometriale Pentru încadrarea stadială se apelează la o serie de criterii: extensia înspre col şi în afara uterului.dacă în citoplasmă celulelor endometriale găsim PMN fagocitate . pe cale hematogenă este mai rară dar posibilă: în plămân. înspre endocol. gradul histopatologic. oase.prezenţa pe preparat a numeroase histiocite (?). . parametre. vagin.dacă în fundul de sac vaginal găsim grămezi de celule endometriale (?) adenocarcinom endometrial. 88 . Citoplasma celulelor este săracă. hipercromazie. interesând mucoasa uterină din aproape în aproape. Propagarea carcinoamelor endometriale Poate să survină local. . Celulele sunt rotunde sau ovale cu margini celulare indistincte. Stadiul 0 .dacă în fundul de sac vaginal găsim sânge vechi suspectăm (?) adenocarcinom endometrial. Modificările nucleare constau în macrocarie.. O altă modalitate importantă de propagare o reprezintă diseminarea limfatică. sau în grupe mici de 5-10 celule. creşterea raportului nucleocitoplasmatic. invazie în grosimea miometrului. cromatină grosolană. creier. se pot observa nucleoli mici.carcinomul "in situ" cuprinzând cazurile cu histologie care sugerează malignitatea. iar în continuare înspre peritoneul pelvisului şi al marii cavităţi abdominale. ficat. interesarea ganglionară este cu atât mai importantă cu cât carcinomul este mai puţin diferenţiat. spre salpinge şi ovare.canibalism celular .

. nu însă şi în afara pelvisului.radioterapia .lungimea cavităţii uterine peste 8 cm Stadiul II .carcinomul s-a extins în afara uterului. este evident impactul altor afecţiuni cronice asociate şi al stării biologice a femeii.interveţia chirurgicală care constă in efectuarea histerectomiei totale cu anexectomie bilaterală .interesarea doar a glandelor endocervicale. Stadiul I b .adminsitrarea de progestative în doze mari. în general.carcinomul s-a extins la colul uterin. 89 .carcinomul endometrial interesează nu numai glandele ci şi stroma colului uterin.în prezent se utilizează terapia intracavitară. . Stadiul II b . rect. intestine sau metastaze la distanţă.lungimea cavităţii uterine de 8 cm sau mai mică. Stadiul IV .extensie la vezica urinară. sigmoid. Schemele terapeutice sunt în relaţie cu stadialitatea. sursa este plasată endouterin cu sonde speciale.iradierea externă . Tratamentul carcinomului endometrial presupune: . Prognosticul carcinoamelor endometriale este considerat.invazie limitată la endometru (inclusiv istmul uterin).chimioterapia care este rezervată carcinoamelor metastazate sau recidivelor. Stadiul I a . asupra şanselor sale de supravieţuire pe termen mai îndelungat. Stadiul II a . Vârful de incidenţă al carcinomului endometrial reprezentându-l vârsta de 65 ani. mai favorabil decât al altor localizări genitale feminine.Stadiul I . Stadiul III .

radioterapie + progestative de sinteză + chimioterapie. .5% . limfoame. Carcinoame extrauterine evidenţiate pe frotiuri vaginale sau cervicale Adenocarcinomul tubei uterine este extrem de rar..alte proliferări maligne: sarcoame.iradiere preoperatorie (externă şi intracavitară) urmată de histerectomie totală lărgită. .Stadiul II . Celulele maligne provenite din carcinomul ovarian pot fi văzute ocazional în frotiul vaginal sau cervical.pancreas 6. Originea extrauterină a carcinoamelor: .mamela 4.radioterapie externă şi internă + progestative.Stadiul III .histerectomie totală cu anexectomie bilaterală + iradiere externă postoperatorie (dacă există invazie ganglionară). melanoame.9 % .5 % .origine ovariană 42% . 90 .tuba uterină 7.5% .uretră 4.tractul gastro-intestinal 13% .Stadiul IV . completată cu limfadenectomie.Stadiul I . .

Medicală.. Ed. John Wilei and Sons. Nanu D. Îndreptar de citologie pentru diagnosticul precoce al cancerului de col uterin.. The Bethesda System for Raporting Cervical/Vaginal Cytologic Diagnoses 2. ***Metode de laborator. A Wiley Medical. Ginecologie. Endometrul. 1978 7. 1997 6. Galatâr N. Ed. ***Acta cytologica. Ed. Ed. 1996 5... Medicală Amaltea. 1978 8. Tărăbuţă-Cordun G.. Gompel C. The journal of clinical cytology and cytopathology. Cernea M. Bălănescu L. Societatea Ştiinţifică şi tehnică.. Medicală.. Ed Medicală.Bibliografie 1. 1976 . Publication. Anghel R. 1977 3. 1975 4. Cancerul colului uterin. ***Metode de laborator. Ed.s Ginecologie. Crişan N. Atlas of Diagnostic Cytology. Medicală.. Ed. Rădulescu C. 1995 9. Junimea.

ISBN-973-8118-10-7 .

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->