DAN GEORGESCU

CARMEN TURLEA

CITOLOGIE EXFOLIATIVA CERVICO-UTERINĂ

Editura ARS DOCENDI Bucureşti 2000

DAN GEORGESCU

CARMEN ŢURLEA

CITOLOGIE EXFOLIATIVĂ CERVICO-UTERINĂ

Editua ARS DOCENDI Bucureşti 2000

Referenţi ştiinţifici:

Prof. Univ. Dr. Nicolae MANOLESCU Membru al Academiei Române Prof. Univ. Dr. N. CORNILĂ Membru al Academiei Medicale Române

Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale Citologie exfoliativă cervico-uterina / Dan Georgescu, Carmen Ţurlea Bucureşti: Ars Docendi, 2000 204 p. ; 24 cm. ISBN 973-8118-10-7 I. II. Georgescu, Dan Ţurlea, Carmen

Copyright © 2000 ARS DOCENDI Toate drepturile asupra acestei ediţii sunt rezervate autorilor

Cap. I. Anatomia aparatului genital femei - Ovarele - Structura şi funcţiile - Ciclul ovarian - Tractusul genital intern: - Tubele uterine (oviducte) - Uterul - Vaginul Cap. II. Epiteliul pavimentos stratificat (vaginal) - Structura normală a epiteliului pavimentos - Mecanismul de acţiune al hormonilor sexual asupra epiteliului şi rolul său de receptor sensibil Cap. III. Joncţiunea pavimentoso-cilindrică - Statica joncţiunii pavimentoso-cilindriceîn funcţie de etapele biologice din viaţa femeii Cap. IV. Epiteliul cilindric unistratificat (endocervical) - Structura normală a epiteliului cilindric unistratificat endocervical Cap. V. Epiteliul cilindric ciliat (endometrial) - Structura normală a epiteliului cilindric endometrial Cap. VI. Modificări epiteliale - Hiperplazia - Metaplazia - Acantoza - Paracheratoza

În limite normale 2. Diagnosticul citologic Babeş-Papanicolaou . Anomalii ale celulelor epiteliale .Indicaţiile diagnosticului citohormonal vaginal .Modificări celulare reactive asociate cu atrofia .Metode de prelevare a secreţiei vaginale .Celule scuamoase atipice cu semnificaţie nedeterminată (ASCUS) .Modificări celulare reactive asociate infecţiei virale 3. Diagnosticul citohormonal vaginal .Importanţa şi principiul diagnosticului citologic Babeş-Papanicolaou .Tehnici de recoltare.Modificări celulare reactive asociate cu IUCD .Modificări celulare reactive asociate cu iradierea .Clasificarea CIN .Anomalii ale celulelor epiteliale pavimentoase . fixare şi colorare a frotiurilor citologice .Variaţiile frotiului citohormonal vaginal în funcţie de etapele biologice ale femeii. VIII.Interpretarea şi clasificarea frotiurilor Papanicolaou . Caracterizarea frotiurilor 1.Neoplazia intraepitelială cervicală (CIN) .Inflamaţia şi agenţii patogeni implicaţi în procesul inflamator .Istoric . VII. B.Cap.Sistemul Bethesda Cap. Diagnosticul citologic A. Modificări celulare benigne .

- Leziunea intraepiteleală scuamoasă (SIL) - LSIL - HSIL - Terminologia diagnostică propusă în diferitele clasificări ale leziunilor preneoplazice - Dinamica evolutivă a leziunilor intraepiteliale cervicale - Evoluţia naturală a carcinomului cervical - Clasificarea stadială a carcinomului cervical - Carcinomul epidermoid - Anomalii ale celulelor epiteliale glandulare - Adenocarcinomul endocervical - Gradul de malignitate, extensia şi metastazele carcinomului cervical - Prognostic şi tratament, indicaţiile terapeutice în raport cu stadialitatea - Recidivele carcinomului de col uterin - Adenocarcinomul endometrial - Hiperplazia endometrială, carcinoamele endometriale - Simptomatologie clinică - Stadialitatea carcinoamelor endometriale - Prognostic şi tratament, scheme terapeutice în raport cu stadialitatea - Carcinoame extrauterine

CAPITOLUL I Anatomia aparatului genital femei Aparatul genital femei constă din două ovare, tractusul genital intern şi organele genitale externe. Tractusul genital intern cuprinde două oviducte sau tube uterine, uterul şi vaginul. Ovarele, organe de formă ovoidă situate în micul bazin de o parte şi de alta a uterului în vecinătatea fimbriilor pavilionului tubelor uterine. Ovarele sunt ataşate de ligamentul lat al uterului prin cute mezenterice ale peritoneului, numite mezoovarium. Structura ovarului. Ovarul se compune dintr-o zonă medulară centrală şi o zonă corticală, periferică, dublată spre exterior de un ţesut conjunctiv fibros, albugineea. Ovarul este învelit în mezoteliul peritoneal. În alcătuirea ovarului deosebim o stromă şi un parenchim. Stroma este formată din celule conjunctive alungite, fibre de colagen, de reticulină şi puţine fibre elastice. Celulele interstiţiale din stroma ovarului prezintă particularităţile structurale caracteristice celulelor elaboratoare de hormoni steroizi. În zona medulară, stroma este irigată abundent, de vase de sânge de calibru larg şi cu traiect sinuos şi vase limfatice. Parenchimul este reprezentat de foiiculii ovarieni şi corpii galbeni. Foliculul ovarian cuprinde: ovocitul şi celulele foliculare. Corpii galben (corpora luteea) sunt formaţiuni sferice, mai voluminoase decât foliculii ovarieni şi se găsesc în activitate sau involuţie. Folicul ovarian Foliculii ovarieni parcurg în evoluţia lor 4 stadii: - Stadiul 1 - folicului primordial (primar)

- Stadiul 2 - foliculul paucistratificat (secundar) - Stadiul 3 - foliculul cu cavitate - Stadiul 4 - foliculul matur (de Graat) (planşa 1) Celulele foliculare sunt dispuse pe un singur rând la pentena ovocitului, în primul stadiu şi pe mai multe rânduri la foliculul paucisptratificat; în stadiul al 3-lea printre celulele foliculare apar mici cavităţi care confluează într-o cavitate unică foliculară (antrum). În ultimul stadiu, cavitatea este voluminoasă şi ovocitul este împins la periferia foliculului matur. Celulele foliculare din jurul cavităţii foliculare formează granuloasa; primul strat de celule foliculare, vecin cu ovocitul poartă numele de corona radiata şi ia parte la elaborarea unei membrane secundare, de la periferia ovocitului, numită zona pellucida. În timpul evoluţiei foliculului ovarian se organizează la exteriorul ultimului strat de celule foliculare o membrană bazală şi două teci: teaca internă şi teaca externă. In ovarul matur, vor fi funcţionali pe toată perioada vieţii sexuale de la femeie, numai 300-400 foliculi ovarieni, câte unul maturăndu-se în fiecare lună. Cei mai numeroşi foliculi ovaneni rămân în stadiul de folicul paucistratificat. Cei care se dezvoltă normal trec în stadiul de folicul matur. Restul intră în degenerare, fenomen numit atrezie foliculară. Ovulaţia Pe măsură ce se maturizează foliculii, între celulele foliculare apar spaţii mici. Acestea confluează într-o cavitate unică -antrum- sau cavitatea foliculară. Lichidul folicular din antrum cuprinde hormoni secretaţi de celulele granuloasei şi ale tecii interne. Acumularea de lichid determină pe de o parte deplasarea ovocitului spre periferia foliculului şi pe de altă parte subţierea pereţilor foliculului într-o anumită regiune unde se va creea orificiul (stigma) prin care se va elimina ovocitul.
2

Planşa 1

7. 2. tunica internă. o v u l u l .1987). tunica externă. vas sanguin. ooforul. stratul granulos al foliculului.Planşa 1 Folicului ovarian(Folicul de Graaf) Preparat histologic.Coloraţie hematoxilin-eozină ( x200) (din Eliseiev. 6. corona radiata. 4. 1. 9. \ . 3. cavitatea foliculului cu lichid folicular. 8. zona pelucida. 5.

Eliminarea ovocitului se numeşte ovulaţie iar ruperea foliculului dehiscenţa foliculară. După eliminarea din ovar. celulele lui se încarcă cu pigment lipocrom şi pot fi fagocitate de histiocitele provenite din ţesutul conjunctiv infiltrat. formaţie hialină fibroasă cu aspect cicatriceal. În involuţie. gonada feminină. Diametrul corpului galben se reduce şi se transformă în corpus albicans .regresia sau involuţia. Acesta va deveni o glandă endocrină. Ovogeneza constă drntr-o sene de transformări pe care le suferă celula germinativă foliculară (primordială) până la stadiul de ovul matur. corpul galben intră în degenerescenţă grasă. ovocitul cade în cavitatea peritoneală şi este aspirat de pavilionul tubei uterine. 3 . Cele două tipuri de corp galben trec prin 4 stadii evolutive: . periodic şi corpul galben gestativ (adevărat de sarcină). Cu timpul astfel de formaţii dispar.ovogeneza . Primul se formează lunar. apare numai dacă ovocitul a fost fecundat şi durează până ce hormonii placentari preiau funcţia de secreţie. de culoare albă ce persistă în timp în ovar. Foliculul capătă denumirea de relicvat folicular. al doilea.etapa vascularizaţiei maturaţia .şi de a secreta hormoni care favorizează fecundarea ovulului şi pregătesc organismul femei pentru starea de graviditate steroidogeneza. Corpul galben (Corpus luteum) Se deosebesc două feluri de corpi galbeni: corpul galben progestativ. corpul galben (corpus luteum) a cărui evoluţie depinde dacă ovocitul a fost sau nu fecundat. indiferent dacă s-a produs fecundaţia şi funcţionează 2 săptămâni. Funcţiile ovarului Ovarul. are funcţia de a forma şi elibera în fiecare lună un ovul .proliferare şi hiperplazie .

ovogonii. celula care dispune de un set haploid de cromozomi (23X) şi primul globul polar care conţine celălalt set de 23 cromozomi. prin această diviziune rezultă o ovatidă voluminoasă şi al 2-lea globul polar. Profaza diviziunii reducţionale diferă de profaza diviziunii celulelor somatice deoarece la sfârşitul ei. Urmează perioada de creştere a ovocitelor de ordinul I. ce este expulzat. numărul de cromozomi s-a redus la jumătate. astfel că în final dintr-o ovogonie rezultă un singur ovul funcţional şi 3 globuli polari avortivi. reprezentată la om de 46 cromozomi din care 44 sunt autozomi ( cromozomi somatici) şi 2 heterozomi XX (cromozomi sexuali). În perioada de maturaţie numită şi meioză se succed 2 diviziuni de maturaţie: prima diviziune se numeşte reducţională iar a doua ecuaţională. din ovogonii rezultă ovocite de ordinul I. În perioada de înmulţire. Este iniţiată cea de a doua diviziune de maturaţie diviziunea ecuaţională a meiozei. la sfârşitul cărora se separă două celule inegale: ovocitul de ordinul II. este o diviziune mitotică asemănătoare mitozei celulelor somatice. La sfârşitul perioadei de înmulţire. celulele sexuale femeile se află în stadiul de ovocit de ordinul I în nucleu desfăşurându-se etapele profazei primei diviziuni de maturaţie.Celulele germinative primordiale numite şi gonocitele primare trec prin următoarele etape evolutive: perioada de înmulţire. Se admite că şi primul globul polar se divide odată cu ovocita de ordinul II. Etapele enumerate se încadrează în procesul numit ovogeneză şi se desfăşoară în ovar până la stadiul de ovocit. Goniile au o garnitură cromozomială diploidă. Până în stadiul de folicul matur (de Graaf). Ovulele 4 . perioada de creştere şi perioada de maturaţie. Urmează celelalte faze ale diviziunii de maturaţie. în ovar rezultă din gonocite.

Schema ovogenezei 5 . In urma fecundaţiei. iar a gameţilor XY la formarea unui organism mascul.au toate câte un cromozom X. întâlnirea gameţilor XX duce la formarea unui organism femel.

Tipuri de estrogeni. în circumstanţele creşterii în dimensiuni a oului şi a marii capacităţi invazive a trofoblastului. Pe măsură ce faza foliculară avansează. Estrogenii ovarieni Sursa de producere este reprezentată. progesteron şi androgeni. In acel moment endometrul prezintă o grosime suficientă. de către foliculii în creştere. Pe parcursul celor 2-3 zile de existenţă liberă in uter. care se reia doar în timpul fecundaţiei. la 3-4 zile după fecundare. din colesterol. sub influenţa hormonilor gonadotropi hipofizari se continuă procesul de ovogeneză. vascularizaţia adecvată şi necesarul de material nutritiv în măsură să asigure implantarea şi hrănirea oului. După pasajul tubar. Ovarele sintetizează estrogeni. Ovoimplantarea debutează în ziua a 21-a. diviziunea I de maturaţie începe din faza embrionară şi rămâne blocată in profaza acesteia până la pubertate. când are loc penetraţia spermatică. estrona şi estriolul. Estrogeni consideraţi esenţiali sunt 17-P-estradiolul (cel mai activ biologic). Zona compactă bine dezvoltată. secreţia abundentă a glandelor endometriale asigură oului necesarul nutritiv. are loc ovulaţia şi eliminarea din foliculul matur a ovocitului II în tubele uterine. în ziua a 18-a a ciclului ovarian oul trece în cavitatea uterină. asigură integritatea endometrului. 6 . La pubertate. un singur folicul (foliculul dominant) va da producţia de estrogeni cea mai mare.În cazul organismului uman la sexul femel. Steroidogeneza ovariană Hormonii steroizi sunt sintetizaţi in gonadele feminine. pe parcursul fazei foliculare. Ovocitul II se pare că rămâne blocat în metafaza diviziunii a doua de maturaţie.

Foliculul de Graaf se rupe (realizează ponta ovulară) şi expulzează în cavitatea peritoneală ovocitul. iar în sarcina de către corpul galben gestaţional şi de către placentă. Din acest moment relicvatul folicular intră în a doua fază. împreună cu lichidul folicular. Progesteronul Sursa de producere este reprezentată de corpul galben. Nivelurile sanguine sunt reduse în prima parte a ciclului pentru a creşte din momentul ovulaţiei şi a se menţine în platou cât timp este activ corpul galben menstrual. (planşa 2) 7 . Androgenii În sângele femeii pot fi identificaţi şi androgeni. In primele 14 zile ale ciclului se desfăşoară faza foliculinică în care la femeie. durează 28-30 zile şi cuprinde două faze funcţionale: faza foliculinică şi faza luteinică. tumori ovariene) androgenii sunt crescuţi. au ca sediu principal de metabolizare ficatul. separate prin momentul ovulaţiei. dintre care menţionăm testosteronul. In a 13-a zi sau a 14-a zi a ciclului se produce ovulaţia. producând virilizare.Sinteza este asigurată in prima jumătate a ciclului de către teaca internă şi granuloasă. în mod obişnuit numai un singur folicul ajunge în stadiul de folicul matur (de Graat). Nivelul progesteronului scade accentuat în intervalul imediat premergător menstrelor. Ciclul ovarian. înconjurat de celule ale granuloasei (corona radiata). iar în ultimele 2 săptămâni de granuloasa luteinizată. Estrogenii. ca şi progesteronul. faza luteinică şi se transformă în corp galben care elaborează progesteron. În această perioadă se secretă activ hormoni estrogeni. Originea lor este în stroma şi teaca internă ovanană. În anumite situaţii (sindromul ovarelor polichistice.

hormonii estrogeni şi progesteronul. Mecanismele reglării ciclului menstrual 8 . Hipofiza este subordonată funcţional hipotalamusului. FSH . influenţează secreţia hormonilor gonadotropi hipofizari. Activitatea ovarului în faza foliculinică este reglată de hormonii gonadotropi hipofizari. Hormonii ovarieni.Funcţia endocrină a ovarului este dirijată de lobul anterior al hipofizei.LH.hormonul stimulator al foliculilor. Ovulaţia şi formarea corpului galben sunt declanşate sub influenţa hormonului luteinizant .

1. formarea corpului corpul luteic. 8. corpul alb. vas sanguin. c . . 1987). (Schemă din Eliseiev. 11. Formarea foliculului ovarian şi ovulaţia cu formarea corpului luteic. ovulaţia. 2. 6. z . 5. o . 3. folicul ovarian(folicul de Graaf). t .foliculocite ovariene.teaca foliculară. 13. stroma ovariană. folicul în creştere. 4. 7. tuba uterină. cordoane epiteliale tubuloase ale medularei ovariene.luteocite. 9.ooforul. artezie foliculară.Planşa 2 Structura ovarului.ovulul. epiteliul germinativ. 10. folicul primar. corpul luteic. f . l . 12.cavitatea foliculului.zona pelucida. co .

Planşa 2 .

.1987-după Boenig).Planşa 3 Reglarea neuroumorală a ciclului menstrual (schemă din Eliseiev.

Planşa 3 .

prezintă falduri. ovulul expulzat. Epiteliul mucoasei este stratificat. pentru ca în penoada următoare a ciclului . În grosimea peretelui tubelor există 3 pături: mucoasa. Corionul mucoasei reprezintă o pătură de ţesut conjunctiv bogată in fibre de colagen şi elastice. musculara şi seroasa. Mucoasa este alcătuită din epiteliu şi corion. având rolul de a capta şi conduce spre uter. 95% din celule sunt neciliate. înălţimea şi numărul celulelor ciliate să scadă.faza luteinică. În timpul ovulaţiei creşte peristaltismul mucoasei tubelor uterine. cilindric. cu celule ciliate şi neciliate. Celulele neciliate par glandulare. reprezintă două conducte tubulare lungi de 10 cm. vecină cu ovarul şi cu cealaltă în cavitatea uterină. de altfel numeroase interrelaţii in cadrul axului hipotalamo-hipofizar-ovarian care realiează şi modulează secreţia hormonală la toate cele 3 niveluri. (planşa 3) Tractusul genital intern cuprinde: Tubele uterine = Oviducte = Tube falopiene. Există. Extremitatea dinspre ovar are formă de pâlnie (pavilion) şi prezintă franjuri (sau terminaţii fimbriale). Formarea cililor epiteliului tubelor uterine este condiţionată si merge în paralel cu faza foliculinică din ovar. iar celulele ciliate încep să dispară. fapt care determină aspectul de labirint al lumenului. Mucoasa nu este netedă. spre sfârşitul ciclului ovarian. cu o deschidere în cavitatea peritoneală. ele produc un lichid cu influenţă asupra ovulului.Steroidogeneza gonadică se află sub controlul axului hipotalamo-hipofizar. Epiteliul tubelor uterine creşte în înălţime în perioada ovulaţiei şi scade spre sfârşitul ciclului când activitatea ovarelor intră în declin (la menopauză) epiteliul tubelor uterine se turteşte ireversibil. 9 .

longitudinală şi internă. împreună cu colul. dimensiunile sunt mai mici. cele 2 foiţe peritoneale . coarne uterine. Uterul este situat în escavaţia pelviană între vezica situată anterior şi rect. Este o pătură conjunctivo-elastică. cuprinde vase sanguine uterine şi ovariene. La prepubere şi în post menopauză. 10 .anterioară şi posterioară formează câte un pliu peritoneal de tiecare bord a corpului uterin. fundul de sac recto-uterin. Seroasa. are forma unui trunchi de con turtit antero-posterior. între acestea se descrie o zonă îngustă denumită istm. cavitatea uterină are 7. vase limfatice şi nervi.perimetrium care este aderent la organ cu excepţia zonei istmice. Uterul Tubele uterine se deschid într-un conduct neperecheuterul. spre coarne se deschid orificiile tubelor care străbat o porţiune interstiţială in grosimea muşchiului uterin. Lateral. Musculara are peristaltism permanent care se accentuează în ovulaţie. la care se mai adaugă 1 cm grosimea fundului uterin. Porţiunea superioară a corpului uterin este denumită fund iar unghiurile laterale unde se insera tubele uterine. unde peritoneul trecând de pe vezică pe uter realizează fundul de sac anterior vezico-uterin şi posterior. circulară.5-8 cm. denumite ligamentele largi. Fibrele musculare netede din pătura circulară sunt mai numeroase spre capătul terminal al tubelor uterine. Este format din corp şi col (cervix). Cavitatea uterină este de tip triunghiular cu baza spre fundul uterin şi vârful spre orificiul cervical intern. posterior. dimensiunile corpului uterin sunt la femeia adultă de 5 cm în lungime. Corpul uterin este acoperit de peritoneu .Musculara are două pături: externă. Corpul uterin. musculara lipseşte. În regiunea pavilionului.

Păturile externă şi internă sunt subţiri cu fibre musculare mai ales longitudinale. stroma şi structurile vasculare suferă la femeia adultă modificări ciclice sub influenţa hormonilor ovarieni realizând 11 . Sub epiteliu se găseşte stroma endometrială formată din ţesut conjunctiv. Pătura mijlocie este mai groasă. celule şi vase şi care este străbătută de glandele endometriale. la uterul negravid.Muşchiul uterin .endometrul Este formată dintr-un epiteliu cilindric ciliat care trimite invagmaţii în stroma subiacentă. care secretă mucus şi glicogen. Musculara este alcătuită din fibre netede care cresc ca număr şi dimensiuni în sarcină. Pătura funcţională desprinsă va fi înlocuită cu ţesutul provenit prin proliferarea păturii bazale. mijlocie şi externă. rămasă intactă în timpul ciclului ovarian.miometrul Are grosimea de 1-1. mai rar circulare sau oblice.2 cm. Zona funcţională suferă modificări legate de ciclul ovarian ceea ce determină desprinderea acestui strat în fiecare lună. de tip tubular. Zona funcţională se întinde până la baza glandelor fiind stratul cel mai superficial al mucoasei uterine. Endometrul cuprinde două zone: zona funcţionala şi zona bazală. Mucoasa uterină . Atât epiteliul de înveliş cît şi glandele. este străbătută de numeroase vase sanguine limfatice şi trunchiuri nervoase. este format din fibre musculare involuntare complex intricate aşezate în trei pături: internă. are aspect plexiform din cauza traiectului în special helicoidal al fibrelor componente. numite glande endometriale.

luând aspect saciform. Endometrul se îngroaşă ajungând la 7 mm la femeia negestantă. partea profundă a corionului. Faza proliferativă constă în activarea păturii bazale a mucoasei: celulele epiteliale se înmulţesc activ. Celulele intră în activitate. cu tendinţa de a se spiraliza. Glandele uterine sunt mult alungite. dar nu sunt încă active. Ciclul endometrial şi cel ovarian decurg sincron.ciclul endometrial (ciclul uterin). se acumulează mult glicogen. Faza secretorie (luteinică) Se produc modificări profunde în mucoasa uterină. condiţionând evoluţia ciclului endometrial. ciclul ovarian. Glandele se lărgesc în special în treimea profundă mucoasei. au traiect neregulat. 1. Faza proliferativă (foliculinică) Se instalează la sfârşitul fazei hemoragice precedate în momentul în care urmează refacerea porţiunii funcţionale a mucoasei uterine. limfatice şi terminaţiile nervoase regenerate. 2. Din pătura bazală la sfârşitul fazei hemoragice se păstrează regiunea fundică a glandelor uterine (cripte uterine). trunchiurile vasculare şi nervoase. Ambele cicluri durează 28-30 zile şi cuprind 2 faze funcţionale care alternează obligatoriu în cadrul aceluiaşi ciclu. se alungesc. prin proliferarea paturii ei bazale. astfel 12 . refăcând epiteliul mucoasei şi criptele uterine. Glandele uterine devin treptat mai numeroase. de la pubertate până la menopauză. Proliferează de asemenea elementele conjunctive ale corinonului în care pătrund treptat vasele de sânge.

încât lumenul glandelor conţine mucoid şi glicogen. celulele conjunctive se măresc. Modificările proprii fazei secretorii apar doar în circumstanţele în care progesteronul acţionează asupra unui endometru supus în prealabil acţiunii estrogenilor. numai prin acţiunea sa. fără să mai apară modificările de tip secretor. mucoasa uterină de la sfârşitul ciclului uterin intră în necroză şi începe să se desprindă treptat. Faza hemoragică Arteriolele spirale şi venulele se dilată brusc. persistenţa stimulului estrogenic exclusiv (acţiune necontrabalansată a estrogenilor de către progesteron) se soldează cu hiperplazia mucoasei uterine. Pe de altă parte. Sub influenţa hormonilor estrogeni. cantitatea de progesteron din sânge scade şi concomitent faza secretorie intră în declin. Cînd corpul galben intră in involuţie. implicit secreţia de hormoni estrogeni. Corionul dintre glande se umflă (edem). Găsindu-se sub controlul secreţiei de progesteron. 4. Aceasta va declanşa evoluţia unui nou folicul ovarian. iar sângele nu mai pătrunde în regiunea superficială a endometrului. progesteronul determină atrofierea mucoasei uterine. Lacurile confluează. Numeroase fagocite sosite pe cale sanguină încep să înglobeze ţesutul degenerat. producându-se lacuri de sânge. sângele năvăleşte in capilare. Faza ischemică Corespunde perioadei în care încep procesele necrotice din endometru. care se elimină 13 . detaşând fragmente de mucoasă. Arteriolele spirale din corion se contractă. 3. Scăderea concentraţiei progesteronului în sânge este recepţionată (prin feed-back) de celulele hipofizei care încep să secrete FSH. lipsa aportului de sânge atrage intoxicarea ţesutului care intră în necroză. Dacă endometrul nu a parcurs faza proliferativă. Faza secretorie durează cît timp este funcţional corpul galben în ovar. pereţii acestora se rup şi sângele extravazează.

14 . prin care din stratul bazal se reface endometrul funcţional. Sângerarea menstruală corespunde procesului de dezintegrare a edificiului endometrial realizat de a lungul ciclului endometrial. Pe parcursul primelor 24-36 ore de la debutul sângerării menstruale. funcţional antrenează sângerări menstruale abundente şi anormal de lungi. Fluxul menstrual este stopat prin efectele asociate ale vasoconstricţiei generalizate. Menstruaţia constă în descuamarea stratului funcţional al endometrului. Funcţia menstruală Endometrul este un receptor sensibil al hormonilor ovarieni şi suferă modificări ciclice sub influenţa lor de la pubertate până la menopauză. In timpul sarcinii. Chiar din prima zi a ciclului menstrual pot fi puse în evidenţă şi procesele reparatorii. discontinuu. Cu cât procesul de detaşare a endometrului funcţional se desfăşoară mai rapid. Adaptarea morfo-funcţională este dependentă în principal de activitatea hormonală a placentei. uterul suferă modificări de hipertrofie a fibrelor musculare şi conjunctive şi distensie.odată cu sângele din uter în vagin. cu atât survin mai prompt procesele reparatorii. Fiziologia uterului Funcţia gestativă Endometrul permite ovoimplantaţia şi dezvoltarea produsului de concepţie. Survine în absenţa fecundaţiei. Ciclul generativ sau menstrual se succede la femeia adultă normală la 28 zile (vezi ciclul endometrial). de insule (resturi) de endometru funcţional. Prelungirea sau incompleta detaşare a endometrului superficial. din între endometrul şi ale fenomenelor reparatorii. iar prin adaptarea funcţională permite dezvoltarea produsului de concepţie şi expulzarea acestuia la termen. endometrul bazal apare acoperit. atunci când ovulaţia nu a fost urmată de fertilizare şi implantarea oului. induse de hormonii ovarieni.

Funcţia de ascensiune şi capacitaţie a spermatozoizilor este principala funcţie a colului uterin şi se realizează prin secreţia mucusului cervical (gleră cervicală).Funcţia în statica organelor pelviene Este dovedită prin instalarea frecventă a unui prolaps al organelor de vecinătate după histerectomii (operaţie chirurgicală de scoatere a uterului).5-3 cm şi este străbătut în porţiunea centrală de canalul cervical care are un traiect şi 2 orificii: orificiul extern se deschide în vagin şi este rotund la nulipare şi în fantă transversală sau neregulată la multipare. Structura colului uterin este musculo-conjunctivă cu variaţii importante în timpul ciclului menstrual şi în sarcină datorită plasticităţii realizată de activitatea fibroblastelor în sinteza fibrelor de colagen şi elastice. Fiziologia colului uterin Colul uterin îndeplineşte la femeia adultă mai multe funcţii: . Glera este bogată 15 .şi endocervial se face la nivelul orificiului extern şi poartă numele de zonă de tranziţie sau transformare. Orificiul uterin al colului uterin se continuă cu cavitatea uterină. Joncţiunea dintre epiteliul exo. colul este micşorat de volum. scleros şi atrofie. Mucoasa endocervicală este de tip unistratificat cilindrică cu celule ciliate şi mucipare şi cu cripte endocervicale (glande mucoase cervicale) care pătrund profund în grosimea stromei. Colul uterin este partea interioară îngustă a uterului. După menopauză. Mucoasa exocervicală este de tip pavimentos stratificat identică cu cea a vaginului. are o lungime de 2. Aceste modificări sunt produse la femeia adultă sun influenţa hormonilor ovarieni şi în sarcina a celor placentari. precum şi a substanţei fundamentale. parţial mascat şi de stenoză vaginală precervicală.

se şterge şi se dilată devenind un segment al canalului de naştere. În sarcină colul se înmoaie progresiv şi mucusul endocervical care devine dop mucos este impermeabil pentru spermatozoizi şi germeni patogeni. La femeia adultă in ortostatism. . colul uterin reprezentând punctul fix al uterului. vaginul are un traiect oblic de sus în jos şi dinapoi înainte. mucus secretat de glandele endocervicale şi o floră formată din bacterii Doderlein care au enzime ce convertesc glicogenul în acid lactic care realizează în vaginul 16 . mucoasa vaginală este constituită dintr-un epiteliu pavimentos stratificat fără glande şi corion. În timpul naşterii. Proprietăţile glerei din perioada ovulatorie (abundentă.Funcţie în gestaţie şi la naştere. colul se scurtează. Conţinutul vaginal cuprinde în afară de celule descuamate. Tunica conjunctivă este densă şi elastică şi este interconectată cu ţesutul fibros pelvian şi al organelor de vecinătate.în hidraţi de carbon şi aminoacizi. Vaginul este format de la interior spre exterior din trei tunici: mucoasă. care se continuă fără demarcaţie netă cu tunica conjunctivă. . fiind solid ancorat de pereţii pelvieni prin ligamente (cardinale şi utero-sacrate). filantă) o fac permeabila pentru spermatizoizi şi favorabilă ascensiunii lor. cu o lungime de 8-10 cm. Mucoasa vaginală se continuă la exterior cu cea a vestibulului vulvar şi superior cu cea a porţiunii intravaginaţie a colului uterin. Vaginul este un conduct fibromuscular care se întinde de la vestibulul vulvar la colul uterin. musculară şi conjunctivă.Funcţia de drenaj pasiv a sângelui menstrual. de fapt este vorba de o reţea de celule musculare netede intricate cu fibre elastice. Tunica musculară este formată dintr-un strat intern circular şi altul extern longitudinal. Histologic.Rol în statica pelviană. .

Fiziologia vaginului Aciditatea vaginului.5. cavitatea vaginală fiind virtuală. Mucoasa vaginală este un receptor fin al hormonilor steroizi ovaneni şi suprarenali şi suferă modificări ritmice sub influenţa acestora. Deoarece aciditatea vaginală este în directă relaţie cu conţinutul în glicogen al epiteliului vaginal şi acesta de impregnare cu estrogeni. Capitolul II Epiteliul pavimentos stratificat (vaginal) Epiteliul pavimentos acoperă regiunea vulvară. îndeplinind funcţia de canal de naştere. această funcţie este asigurată prin alipirea pereţilor anterior şi posterior. vaginul spre porţiunea cranială unde se termină la nivelul epiteliului cilindric realizând joncţiunea pavimentoso-cilindrică. vaginul este destins de prezentaţie. Vaginul are şi o funcţie de protecţie pentru organele genitale interne şi cavitatea peritoneală cu care acestea comunică liber prin orificiile tubare. pH-ul vaginal oglindeşte în mod indirect funcţia ovariană.8-4. În timpul naşterii. secreţiile endometriale şi ale glandelor endocervicale. aciditatea vaginală este adversă dezvoltării florei patogene şi este favorabilă florei saprofite Doderlein care exercită o acţiune de inhibiţie competitivă pentru alţi germeni. Structura epiteliului pavimentos exocervical şi modificările ciclice se aseamănă cu cele ale epiteliului vaginal. Structura normală a epiteliului pavimentos .femeii adulte un pH acid de 3. Vaginul este şi un canal de drenaj pentru sângele menstrual. printr-un chimiotactism negativ dirijează spermatozoizii spre canalul cervical. La femeia adulta epiteliul este format din 3 zone: 17 . De asemenea.

intens bazofilă este in cantitate mai mică decât în celula parabazală. 2. în care distanţa dintre marginea nucleului şi marginea celulei este mai mare decât diametrul maxim al nucleului. . Zona superficială (descuamativă. 3.1. distanţa dintre marginea nucleului şi marginea citoplasmei este mai mică decât diametrul maximal al nucleului. situat central.1) 2. fig.Citoplasma.Forma celulei este rotundă sau ovalară (planşa 4. Epiteliul este situat pe un corion conjunctivo-vascular. bazofilă este in cantitate mai mică decât în celula intermediară. situat central. de care este separat printr-o membrană bazală. 1.Nucleul. stratul parabazal = spinos profund este format din 23 rânduri de celule ovalare legate între ele prin punţi ("spini") intercelulare. Distanţa dintre marginea nucleului si 18 . aceasta o deosebeşte de celula parabazală. rotund sau ovalar. . format din 3-4 rânduri de celule. Caracteristicile celulei pavimentoase bazale: . are cromatina fin granulară. . Zona bazală care asigură regenerarea epiteliului. rotund sau ovalar. Zona mijlocie (strat spinos intermediar) format din 812 rânduri de celule. Caracteristicile celulei pavimentoase parabazale: . este formată dintr-un strat bazal cu un singur rând de celule şi stratul parabazal. stratul bazal = germinativ = cilindric este format dintr-un singur rând de celule ovalare sau cilindrice aşezate perpendicular pe membrana bazală situată spre stroma subiacentă. are cromatina fin granulară.Citoplasma.Nucleul. de cornificare) formată din 2-3 rânduri de celule.

Semnificaţie clinică: celulele parabazale se găsesc în mod normal în frotiurile de menopauză şi înainte de pubertate. alături de celulele pavimentoase parabazale se observă filamente de fibrină. Semnificaţie clinică: celulele bazale se întâlnesc în frotiurile femeilor în menopauză avansată. la femeile adulte indică o insuficienţă ovariană sau o leziune inflamatorie sau traumatică. Coloraţie Giemsa x obiectiv 20/0. Fig 2. Ele nu se întâlnesc niciodată în frotiurile provenind de la femei în activitate genitală. de asemenea în leziunile infecţioase sau traumatice ale exocolului sau vaginului. Prezenţa lor.1. ele nu se întâlnesc în secreţia vaginală a femeilor cu cicluri menstruale normale. Coloraţie Giemsa x obiectiv 20/0.40. În fig. cu atrofie accentuată a epiteliului vaginal.40.: celule pavimentoase parabazale. polimorfonucleare şi mucus.2. . alături de celulele pavimentoase bazale se observă celule pavimentoase parabazale şi filamente de fibrină.Planşa 4 Fig. 1: celule pavimentoase bazale. În fig.

2 .1 Fig.Planşa 4 Fig.

subţire. asemănătoare cu ale celulelor superificiale. ceea ce indică picnoză completă. Caracteristicile celulei superficiale .Nucleul mic. poliedrice. poligonale. . este situat central. Caracteristicile celulei intermediare: .Forma celulei este poligonală. palidă. bazofilă.Forma celulei este rotundă sau ovalară. (planşa 5. Acest strat constituie prin legăturile puternice intercelulare elementul de rezistenţă al epiteliului. care are nucleul picnotic. în toţi nucleii pot fi identificate granule fine de cromatină . . stratul superficial = cornos este format din celule mari.Nucleul de volum mai mare decât in celula pavimentoasă superficială. foarte turtite orientate paralel cu membrana bazală. Citoplasma conţine vacuole de glicogen. 3) 4. fig. situat central.marginea citoplasmei este mai mare decât diametrul maxim al nucleului.singurul caracter ce o deosebeşte de celula pavimentoasă superficială. Punţile intercelulare sunt numeroase dar scad în densitate apare stratul superficial. în interiorul nucleului nu se deosebesc particulele de cromatină.Citoplasma este abundentă. spre deosebire de celulele superficiale şi intermediare care au formă poligonală. fig. (planşa 4. uneori cu marginile plicaturate. stratul mijlociu = intermediar = spinos superficial este format din 8-12 rânduri de celule mari. 19 . citoplasma pierde bazofilia de la albastru-verzui în straturile cele mai profunde spre bleu-pal în rândurile cele mai superficiale. . hipercrom şi omogen. 2) 3.

descuamarea importantă de celule intermediare. Coloraţie Giemsa x obiectiv 20/0. Semnificaţie clinică: frotiu vaginal normal. Progesteronul blochează efectul de diferenţiere superficială spre un frotiu de tip intermediar. grupate în placarde se realizează în fază progesteronică.3. cu citoplasmă abundentă şi nuclei picnotici. Semnificaţie clinică: frotiu vaginal normal. 4. Fig.40. postovulatorie. În fig. Absenţa completă a celulelor superficiale la o femeie tânără indică o tulburare a funcţiei ovariene. Coloraţie Giemsa x obiectiv 20/0. bazofilă dispuse în placard.Planşa 5 Fig. 4: celule pavimentoase superficiale. frumos etalate. În fig. .40. se observă celule pavimentoase intermediare cu citoplasmă abundentă. descuamarea importantă de celule superficiale acidofile şi picnotice are loc în fază estrogenică preovulatorie. se observă un grup de celule pavimentoase superficiale. 3: celule pavimentoase intermediare. prin creşterea şi diferenţierea epiteliului vaginal estrogen-induse.

3 Fig.Planşa 5 Fig.4 .

Spaţiul celular este mai larg în straturile profunde şi se îngustează spre straturile superficiale.. lipseşte în stratul bazal. fig.Forma celulei este poligonală. adesea cu marginile plicaturate. (planşa 5. Mitozele sunt prezente numai în zona profundă (strat parabazal şi bazal). celulele sunt mici. astfel încât în straturile superificiale sunt absente în totalitate. subţire. Aspectul celular. 20 . reticul endoplasmic rugos şi vezicule de reticul endoplasmic neted. cu axa lor longitudinală perpendiculară pe membrana bazală. 4) Aderenţa celulară se realizează între celulele învecinate prin: . Cu coloraţii speciale se pot identifica granule de keratohialină in citoplasma acestor celule. Ocazional se observă lizozomi şi centrioli. aparat Golgi.Citoplasma abundentă. Componentele celulare Citoplasma celulelor bazale conţine: mitocondrii.plăci desmozomale . . Glicogenul apare ca particule dispersate sau sub formă de agregate. slab colorată. polaritatea şi dimensiunile În stratul bazal. Înspre straturile superficiale celulele devin alungite şi orientate paralel cu membrana bazală. începe să apară în stratul parabazal şi este maxim în straturile mijlocii ale epiteliului.interdigitaţii ale suprafeţelor celulelor. ribozomi. Organitele celulare scad progresiv de la stratul bazal spre suprafaţă. Nucleolii se văd în straturile profunde dar lipsesc în cele superficiale.

maturizate (indice acidofil 6070% în faza estrogenică preovulatorie) şi descuamare sub formă de lambouri. epiteliul este mai gros (1 mm) şi cuprinde pe lângă stratul bazal. cu indice acidofil foarte scăzut 5-10%.Timpul de turn-over ( de reînnoire) cuprinde intervalul de la apariţia unor noi celule în straturile profunde. celulele descuamate sunt bazofile şi de tip navicular (din stratul intermediar). Epiteliul vaginal este un receptor sensibil al hormonilor ovarieni şi structura epiteliului se modifică în raport cu funcţia endocrină ovariană. perioadă de diferenţiere celulară şi de maturizare în care se stabileşte funcţia celulară şi perioada de senescenţă şi descuamaţie. epiteliul descuamează celule bazale rotunde şi cu nucleu mare. 8-12 straturi intermediare şi un strat superficial de descuamare. descuamare importantă de celule izolate. La fetiţe epiteliul este format dintr-un strat bazal şi câteva straturi intermediare. Principalii stimulatori ai proliferării sunt hormonii estorgeni. astfel. prin scăderea activităţii trofice a hormonilor estrogeni ovarieni. există un echilibru. În timpul sarcinii din cauza impregnării progesteronice. Pe măsură ce se formează noi celule în straturile profunde cele superficiale se descuamează şi sunt înlocuite prin migrare continuă dinspre baza epiteliului spre suprafaţa celulelor noi formate. După menopauză. 21 . Structura epiteliului se schimbă în raport cu dinamica hormonilor din timpul ciclului menstrual. estrogenii produc maturarea celulelor şi progesteronul descuamarea lor prematură. 2-3 straturi parabazale. grosimea epiteliului se reduce. care asigură reînnoirea permanentă epiteliului. Între mitoze şi apoptoze (moartea celulelor). Acest timp "de reînnoire" este diferit la fetiţe faţă de femeia adultă şi cea din menopauză. de celule bazofile cu marginile plicaturate (indice acidofil 20-30% în fază progesteronică postovulatorie). La femeia adultă. In timpul alăptării.

Estrogenii (printr-un mecansim incomplet cunoscut) determină creşterea şi diferenţierea celulelor.Mecanismul de acţiune al hormonilor sexuali asupra epiteliului vaginal. modificându-şi de mai multe ori plasamentul pe parcursul diferitelor etape biologice din viaţa femeii. Mai este cunoscută sub denumirea de joncţiunea pavimentoso-columnară. La femeia adultă. provocând înmulţirea fibrocitelor şi transformarea acestora în fibroblaşti. Hormonul traversează ţesuturile nereceptive. la nivelul orificiului extern al colului. o specificitate hormonală locală la nivelul organelor genitale. Macromoleculele proteice existente în celulele receptoare (vagin. probabil activând creşterea fosfatazelor acide şi sinteza acizilor nucleici şi a proteinelor. sub influenţa acţiunii steroizilor ovarieni. asupra căruia estrogenii au un important rol trofic prin creşterea apei în ţesutul respectiv. formată din mucopolizaharide şi proteine. Estrogenii pătrund în celulă sub formă liberă sau legată de proteinele plasmatice. Există deci. Joncţiunea nu este statică. 22 . Aceasta intervine în organizarea moleculară a substanţei fundamentale. Epiteliul vaginal trăieşte în simbioză cu ţesutul conjunctiv subiacent. Capitolul III Joncţiunea pavimentoso-cilindrică Joncţiunea pavimentoso-cilindrică reprezintă linia de delimitare dintre epiteliul stratificat pavimentos. care tapisează exocolul (şi vaginul) şi epiteliul unistratificat cilindric glandular al endocolului. joncţiunea pavimentoso-cilindrică se plasează în mod normal. uter) reţin şi concentrează hormonul.

Fie că epiteliul stratificat pavimentos "alunecă" treptat sub forma unor peninsule dinspre periferia ectopiei. pe suprafaţa exocolului. un epiteliu este înlocuit cu altul şi aceasta. joncţiunea ascensionează în endocol. de "rezervă" ale epiteliului cilindric ectopic. Procesele de înlocuire a epiteliilor pot fi uneori perturbate prin intervenţia a diferiţi factori. epiteliul cilindric este eversat în afara canalului cervical. 23 . în condiţiile "silenţiului" genital. În perioada pubertară şi cu ocazia sarcinilor. În perioada de activitate genitală. spermatici. A fost descrisă aşa-numita zonă de transformare sau de tranziţie (vezi capitolul metaplazie pavimentoasă).La nou-născut. datorită acţiunii estrogenilor placentari. În copilărie. când colul creşte semnificativ în dimensiuni. constituie o zonă de "nelinişte celulară" la nivelul căreia factori variaţi (virotici. fie că epiteliul pavimentos este refăcut prin metaplazia celulelor subcilindrice. pentru ca în climacteriu joncţiunea să reascensioneze în endocol. Joncţiunea dintre epiteliul pavimentos exocervical şi cel cilindric endocervical. înlocuind epiteliul unistratificat cilindric "ectopic". mai rezistent la condiţiile pe care le oferă mediul (pH-ul) vaginal. tinde să-şi reia locul. epiteliul stratificat pavimentos. epiteliul cilindric alunecă din nou pe suprafaţa exocolului. hormonali) pot produce modificări neoplazice. în mod repetat. Joncţiunea pavimento-cilindrică nu este prin urmare "statică". Are loc un proces de "remaniere" (metaplazie pavimentoasă).

Capitolul IV Epiteliul cilindric unistratificat (endocervical) El acoperă tot canalul cevical până la orificiul extern al colului. Caracteristicile celulelor mucipare: Aceste celule prezintă caractere morfologice asemănătoare celulelor endocervicale ciliate. cilindrice sau în formă de "pană". Celulele cilindrice ciliate endocervicale se prezintă pe frotiuri sub două aspecte: " culcate'' şi in poziţie " verticală". este mai abundentă la un capăt al nucleului. fig. 5. celulele pot lua aspectul unui fagure de miere. 6) Celule endocervicale cu secreţie mucoidă = Mucipare Sunt caliciforme. Forma celulei este rotundă. în unele celule cu structura bine păstrată se poate observa la acest nivel prezenţa cililor. Caracteristicile celulelor endocervicale "culcate" (văzute din lateral). uniform repartizată. singura deosebire faţă de acestea este prezenţa unei cantităţi mari de mucus în 24 . Epiteliul endocervical unistratificat este format din două tipuri de celule: celule cilindrice ciliate şi mucipare. Caracteristicile celulelor endocervicale în poziţie "verticală": Nucleul este situat central. Citoplasma bazofilă. Citoplasma înconjoară nucleul de jur împrejur. (planşa 6. Forma celulei este cilindrică. unde se continuă cu epiteliul pavimentos exocervical. cînd sunt grupate. Nucleul situat de obicei excentric. marginile celulare se confundă cu marginile nucleare pe părţile laterale ale celulei. cu cromatina fin granulară. colorată neuniform. sunt mai dese în crestele criptelor glandulare.

polimorfonucleare. . 6: celule endocervicale. Semnificaţie clinică: celulele endocervicale nu se găsesc în frotiurile recoltate din fundul de sac vaginal la femeile sănătoase cu un col normal. bacili Doderlein. În fig. alături de celule pavimentoase. 6 se pot observa celule endocervicale în placard (în poziţie "verticală"). mucus. ele se întâlnesc frecvent în: ectopii.Planşa 6 Fig. În fig. având aspectul unui fagure de miere. Coloraţie Giemsa x obiectiv 20/0. Coloraţie Giemsa x obiectiv 20/0. alături de celule pavimentoase. bacili Doderlein. graviditate când pot prezenta diverse modificări morfologice cu caracter distrofic. 5. 5: celule endocervicale.40. ectropione. Fig. se observă un grup de celule endocervicale (în poziţie "verticală"). polimorfonucleare. procese inflamatorii endocervicale.40.

Planşa 6 Fig.6 .5 Fig.

Semnificaţia clinică Celulele cu secreţie mucoidă au aceeaşi semnificaţie clinică cu a celulelor endocervicale de acoperire. Mucusul sau glera cervicală conţine lizozim. vâscoasă. glera este abundentă. constituind o barieră biologică pentru spermatozoizi Glera cervicală are funcţie de apărare. impermeabilitatea glerei cervicale. realizând sincronizarea migrării gameţilor în fecundaţie. opacă. În faza luteală (estro-progesteronică) glera este redusă cantitativ. pentru germenii patogeni este însă relativă şi este maximă în faza secretorie a ciclului. care reprezenită produsul de secreţie al celulelor. modificat de progesteron sau progestative reduce mult permeabilitatea colului uterin pentru germeni patogeni.citoplasmă. riscul de infecţie prin boli transmisibile sexual (BTS) este mai mare şi este maxim "în perioada preovulatorie şi în timpul menstrelor. Granulele secretorii de mucină pot fi prezente în toată citoplasma sau spre polul apical al celulei. filantă. ascensiunea şi capacitaţia spermatozoizilor în perioada preovulatorie. cristalizează "în frunză de ferigă". 25 . Mucusul cervical. Preovulator. imunoglobuline şi alţi factori care se opun ascensiunii germenilor patogeni. În faza estrogenică. clară. Modificările complexe ale glerei cervicale sub influenţa hormonilor estrogeni în faza proliferativă permit pătrunderea. Glera cervicală suferă transformări fizice şi chimice ciclice cu rol de ascensiune şi capacitaţie a spermatozoizilor.

Prezenţa celulelor endometriale în afara acestor perioade este anormală. poate avea mici vacuole. 26 . dar pot persista până în a 10-a zi a unui ciclu normal. Ele mai pot fi văzute în perioada de mijloc a ciclului (ovulaţie). patologii endometriale: endometrită. Celulele endometriale se deosebesc de cele endocervicale prin volumul şi forma lor: . cu abundenţă pe parcursul celor 3-5 zile de menstruaţie. polipi endometriali. 8) Celulele endometriale se întâlnesc în mod normal. (planşa 7. hiperplazie glandulo-chistică sau adenocarcinom de endometru sau a unei iritaţii locale produsă de un dispozitiv de contracepţie intrauterină (IUCD).celulele endometriale sunt mai mici. 7. cilindrice. are cromatina fin granulară distribuită în mod uniform. ele fiind de obicei expresia unei tulburări hormonale. în rare ocazii. Caracteristiciele celulelor endometriale: Nucleul. fig.Capitolul V Epiteliul cilindric ciliat (endometrial) Epiteliul endometrial este un epiteliu cilindric ciliat care trimite invaginaţii în stroma subiacentă de tip tubular numite glande endometriale care secretă mucus şi glicogen. este situat central în celula văzută în sens vertical şi excentric în cea privită latera. alungite. în poziţie laterală. în cantitate redusă. Citoplasma este bazofilă. cu 1 sau 2 grunji mai mari. hipercrom. rotunde sau cuboidale .celulele endocervicale sunt mai mari. când ruperea foliculului de Graaf este asociată cu o sângerare pasageră. pereţii celulari se confundă în unele locuri cu cei nucleari.

8 .7 Fig.Planşa 7 Fig.

Bolnava va fi îndrumată către cabinetul de ginecologie. polipi endometriali. ele fiind de obicei expresia unei afecţiuni endometriale: endometrită. hiperplazie glandulo-chistică sau adenocarcinom. . prezenţa celulelor endometriale în afara acestor perioade este anormală.Planşa 7 Fig. 7. Coloraţie Papanicolaou x. Semnificaţie clinică: celulele endometriale se pot întâlni în mod normal în secreţia vaginală din timpul menstrelor sau postmenstrual. 8 : celule endometriale.

O hiperplazie a celulelor bazale ale epiteliului pavimentos poate fi observată în sarcină sau după folosirea îndelungată a contraceptivelor orale. Caracteristicile morfologice ale modificărilor epiteliale la nivelul colului uterin. care este stăbătută de glande endometriale. stimulul acestei transformări ar fi pH-ul vaginal acid (spre celule bazale 27 . . întregul epiteliu este îngroşat.hiperplazia reactivă apare în urma unor condiţii iritative şi în special. etc. traumatică. fără anomalii citologice. Capitolul VI Modificări epiteliale Aceste modificări sunt consecinţa acţiunii unor factori iritativi de natură inflamatorie.hiperplazia celulelor bazale: celulele stratului bazal sunt hiperactive şi formează o zonă bine demarcată de stratul intermediar.I).Sub epiteliu se găseşte stroma endometrială formată din ţesut conjunctiv. în asociaţie cu prolapsul uterin. Potenţialul lor evolutiv este dublu. celulele bazale sunt dispuse în unghi drept faţă de suprafaţă. celule şi vase.proliferarea şi hiperplazia celulelor de rezervă Celulele de rezervă (celule subcilindrice) sunt situate pe membrana bazală sub celulele cilindrice şi pot fi izolate sau grupate. frecvent apare hipercheratoză şi paracheratoză. hormonală. Hiperplazia este formarea excesivă din punct de vedere cantitativ a unui ţesut histologic normal. Atât epiteliul de înveliş cât şi glandele. 1. stroma şi structurile vasculare suferă la femeia adultă modificări ciclice sub influenţa hormonilor ovarieni realizând ciclul endometrial (vezi cap. . în sensul că se pot transforma şi în celule cilindrice dar şi pavimentoase. .

pavimentoase) sau alcalin (spre celule cilindrice endocervicale). Celulele de rezervă în prezenţa unui defect tisular sau în vecinătatea unei ectopii, proliferează activ şi când ajung să fie dispuse la peste 3 straturi, se vorbeşte de hiperplazia celulelor de rezervă. În continuare, hiperplazia normală a celulelor de rezervă este urmată de o metaplazie pavimentoasă iniţial imatură şi apoi matură. Caracteristicile celulei de rezervă : Nucleul mic, situat central, are cromatina fin granulară cu câteva granule mai mari; forma nucleului este rotundă sau ovală. Citoplasma este în cantitate redusă, bazofilă, uneori fin vacuolată, fără margini precis conturate; datorită acestui fapt, când sunt în grup, celulele de rezervă pot avea un aspect sinciţial; dimensiunile celulei sunt mici iar forma neregulată. Corelaţia cito-histologică: Prezenţa celulelor de rezervă corespunde unei hiperplazii a celulelor de rezervă din glandele cervicale. Hiperplazia celulelor de rezervă ar reprezenta stadiul iniţial al metaplaziei pavimentoase. Hiperplazia celulelor de rezervă însă poate fi atipică, celulele prezintă anomalii citoplasmatice şi mai ales nucleare; raportul nucleo-citoplasmatic este crescut, nucleii sunt de forne diferite şi o astfel de proliferare realizează CIN (neoplazia intraepitelială cervicală). Diverse tipuri de hiperplazie a celulelor de rezervă se observă predominant între 30-39 ani, vârsta incidenţei maxime a CIN, dar se observă şi la fetiţe, dar şi în perioada post menopauzică. Stimuli diverşi: inflamaţia, traumatismele, hormonii estrogeni, sarcina, contraceptivele orale pot produce hiperplazia celulelor de rezervă şi hiperplazia atipică din CIN poate fi consecinţa unor infecţii virotice. (planşa 8, fig. 9)
28

2. Metaplazia, termen prin care se înţelege schimbarea de formă, este transformarea unui ţesut adult, bine diferenţiat, de un anumit tip, într-un alt tip de ţesut bine diferenţiat, ca răspuns al unor situaţii normale. Cel mai frecvent este întâlnită în metaplazia pavimentoasă a unui ţesut glandular. Metaplazia pavimentoasă este frecventă la nivelul colului uterin, în această formă, epiteliul cilindric este înlocuit cu epiteliul pavimentos. Ambianţa endovaginală (pH-ul acid) nu este favorabilă epiteliului unistratificat cilindric ectopic. În aceste circumstanţe va debuta procesul de înlocuire a epiteliului cilindric cu epiteliul pavimentos "original" aşa-numita metaplazie pavimentoasă. În procesul de metaplazie, rolul principal revine celulelor "de rezervă" sau subcilindrice. Acestea sunt celule nediferenţiate, dispuse într-un singur strat discontinuu, dedesubtul celulelor cilindrice, în contact nemijlocit cu membrana bazală. Pe suprafaţa epiteliului cilindric "ectopic" apar din loc în loc insule de epiteliu pavimentos care vor creşte şi vor conflua treptat, înlocuindu-l în timp. Substituirea celor două epitelii poate avea loc şi prin proliferarea sau alunecarea, dinspre periferie, a epiteliului stratificat pavimentos. Procesul de înlocuire se întinde în mod obişnuit pe parcursul mai multor ani; Procesul mataplazic se poate întinde de la perioada intrauterină până la senescenţă, fiind, în mod special, activ înainte de naştere, la menarhă, în timpul şi după prima naştere. Aceste perioade corespund perioadelor de maximă stimulare estrogenică, asigurând astfel expunerea epiteliului cilindric celui mai scăzut pH al mediului vaginal, despre care se crede că este cel mai important semnal al declanşării procesului metaplazic.
29

În celelalte perioade metaplazia este minimă. (planşa 8, fig. 10; planşa 9, fig. 11; 12) Caracteristicile celulelor pavimentoase metaplazice: Celulele de metaplazie pavimentoase au formă poliedrică şi aranjament asemănător pietrelor de pavaj, lăsând între ele spaţii goale, înguste, sub formă de crăpături. Nucleii au cromatina condensată sub formă de grunji mai mari, lăsând goluri între ei; această modificare este de natură degenerativă şi nu trebuie confundată cu structura cromatiniană grunjoasă, grosolană din nucleii tumorali. În celula pavimentoasă metaplazică raportul nucleocitoplasmatic este normal. Procesul de metaplazie este privit ca un proces dinamic în desfăşurarea căruia poate avea loc transformarea atipică cu posibilitatea de deviere displazică şi malignă. Astfel, carcinomul epidermoid se dezvoltă în interiorul zonei de transformare atipică, ce reprezintă zona potenţial neoplazică. Această metaplazie atipică apare în locul metaplaziei fiziologice (vezi schema următoare).

30

Planşa 8 Fig.9 : hiperplazie celulară; Coloraţie Giemsa x obiectiv 20/0,40; În fig. 9, se poate observa hiperplazie celulară bazală, alături de celule pavimentoase profunde.

Fig. 10 : celule pavimentoase metaplazice; Coloraţie Giemsa x obiectiv 20/0,40; Acest tip de celule poate proveni dintr-o metaplazie pavimentoasă imatură a glandelor cervicale. Semnificaţie clinică: procesul de metaplazie fiind privit ca un proces dinamic în desfăşurarea căruia poate avea loc transformarea atipică cu potenţial spre agravare, bolnava va fi îndrumată către cabinetul ginecologic sau colposcopie pentru precizarea diagnosticului. În fig. 10, alături de celulele de metaplazie pavimentoasă se observă celule pavimentoase de tip parabazal, intermediar, superficial şi polimorfonucleare.

10 .Planşa 8 Fig.9 Fig.

. se observă un grup de celule pavimentoase metaplazice cu formă poliedrică şi aranjament asemănător pietrelor de pavaj cu spaţii înguste sub formă de crăpături. Alături de acestea se găsesc celule pavimentoase de tip intermediar şi superficial. Fig. 11. 12 se observă un grup de celule pavimentoase metaplazice cu aranjamentul caracteristic pietrelor de pavaj alături de polimorfonucleare. Coloraţie Giemsa x obiectiv 20/0.Planşa 9 Fig.40. În fig. 12: celule pavimentoase metaplazice. 11: celule pavimentoase metaplazice. Coloraţie Giemsa x obiectiv 20/0. În fig.40.

11 Fig.Planşa 9 Fig.12 .

Paracheratoza este consecinţa unui proces de cheratinizare imperfectă a stratului superficial. 31 .Acantoza constă în accentuarea grosimii stratului intermediar cu sau fără fixare de glicogen. Hipercheratoza se caracterizează prin apariţia în suprafaţa epiteliului pavimentos a unui strat de celule cu granule de cheratină (strat granulos) care în mod normal nu este întâlnit. conţinând celule cornificate care îşi păstrează nucleii picnotici şi hipercromi. se întâlneşte destul de frecvent.

flora vaginală după stimulare estrogenică prelungită este pură. Diagnosticul cito-hormonal vaginal Mucoasa vaginală este un receptor sensibil al hormonilor ovarieni şi studiul celulelor descuamate constituie examenul citohormonal vaginal. Exemplu: dacă la o femeie castrată sau cu atrofie post menopauzică se administrează doze crescânde de estrogeni. Ei au enzime ce convertesc glicogenul în acid lactic.8-4. celulele superficiale se încarcă cu o substanţă birefringentă eleidină. frotiurile sunt clare. Sub influenţa estrogenilor. prin creşterea şi diferenţierea epiteliului vaginal (celulele descuamate fiind numai superficiale. Bacilii Doderlein sunt germeni Gram pozitivi. realizând în vaginul femeii adulte un pH acid =3. se observă cum frotiul iniţial (numai cu celule parabazale) se modifică.5. Acesta permite prin studiul receptorului vaginal evaluarea funcţiei hormonale ovariene şi tulburările acesteia. acidofile şi picnotice). Răspunsul vaginal la stimularea hormonală Estrogenii produc creşterea vascularizaţiei şi inbibiţia stromei. de tip Doderlein. Capitolul VII Diagnosticul citologic A. cu dezvoltare anaerobă în mediul acid vaginal.Celulele superficiale se cornifică. 32 . precum si fenomene proliferative şi de maturizare ale epiteliului vaginal. estrogenii produc depunere de glicogen. îşi pierd nucleul şi se detaşează sub formă de scuame. În stratul intermediar al epiteliului.

se interzic actul sexual şi irigaţiile vaginale cu 48 ore înainte de recoltare. 33 . La o stimulare maximă cu progesteron. Androgenii La o stimulare prelungită androgenică se observă adesea un frotiu polimorf. depunerea de glicogen. Tehnica de recoltare a frotiului pentru diagnostic citohormonal În vederea examenului cito-hormonal se întrerup tratamentele medicamentoase locale. .în a 21-a zi pentru aprecierea raportului estrogenicprogesteronic. aceste celule se desprind grupate. cu care se poate recolta secreţia din fundurile de sac posterior sau laterale. Metodele de prelevare a secreţiei vaginale În majoritatea laboratoarelor se utilizează valva. se poate aprecia gradul inactivării hepatice a estrogenilor din ciclul precedent. leucocite şi floră mixtă. cu prezenţa în egală măsură de celule parabazale. celulele descuamate fiind exclusiv din stratul intermediar.a 7-a zi a ciclului. intermediare şi superficiale. sunt cu marginile plicaturate.Progesteronul produce efecte proliferative la nivelul stratului intermediar şi în sinergie de succesiune cu estrogenii. acestea fiind zonele cu receptivitate maximă la influenţele hormonale. Prelevarea secreţiei se face din fundul de sac posterior al vaginului sau fundurile de sac laterale. În explorările clinice curente se recoltează în cursul ciclului menstrual 3 frotiuri vaginale: .în momentul ovulaţiei (a 14-a zi) pentru aprecierea maximului impregnării estrogenice. . răsucite şi frotiul este impur conţinând mucus. Progesteronul însă blochează diferenţierea superficială şi fenomenul de cornificare.

înainte de folosire. Hematoxilina Hematoxilină cristalizată 1g K alaun 50 g IO3Na (Na sau K iodic) 0.Pentru prepararea frotiului se întinde secreţia pe o lamă cu ajutorul unei a doua lame rodate. Se filtrează prin hârtie de filtru. agitând sticla din când în când. într-un strat subţire. Coloraţia tricromică Danilă Muster-Postelnicu-Maxim Soluţiile colorante: 1.un factor destinat coloraţiei nucleilor. timp de 5 minute. Tehnica de colorare Colorantul potrivit pentru un examen cito-hormonal trebuie să conţină: . cu o mişcare continuă.3g Apă distilată 1000 ml Se păstrează 2 săptămâni la termostat (la 37°C).un al treilea pentru citoplasma celulelor cu reacţie bazică. reluări sau reveniri. . Fixarea poate fi făcută în amestec de alcool etilic 96% şi eter părţi egale (Papanicolaou). Fuxină Fuxina acidă 1g 1 cm Acid acetic glacial 1000 ml Apă distilată 3. Verde de lumină Verde de lumină 1.5 g 0. . fără întreruperi.un altul pentru coloraţia citoplasmei cu reacţie acidă. omogen.5 g Acid fosfomolibdic 1000 ml Apa distilată (Se dizolvă la cald în baie de apă) 34 . 2. după care lamele pot fi păstrate până la 2 săptămâni (flacoanele cu fixator nu se ţin la lumină).

. Cercetând frotiul vaginal colorat cu această metodă.Colorare în fuxină acidă timp de 5 minute .celula bazală externă (parabazală). bazofilă.Nuclei: albastru închis sau violet închis .Uscare la temperatura camerei pe stativ de lemn . Rezultatele coloraţiei Celule epiteliale: .celula bazală profundă cu diametrul de 13-20 m. Se întâlnesc numai în atrofie vaginală. cu citoplasma intens bazofilă. se pot întâlni următoarele elemente: Celule vaginale ce provin din descuamarea fiziologică a epiteliului: .Spălare în apă de robinet .Timpi coloraţie După fixare.Citoplasma: roz-roşu (celulele acidofile) sau verde albastru (celulele bazofile) Hematiile: roşu strălucitor Leucocitele: albastru deschis cu nuclei albastru închis Bacterii: cenuşii Trichomonas: albastru violet Candida: hifele roz. 8-10 m. sporii roşu strălucitor Mucus : benzi b l e u sau roz. rotundă.Examinarea lamelor în ulei de cedru şi cu obiectiv de 10X.Spălare cu apă de robinet . celula ovală cu diametrul 15-25 m. cu nucleu de 6-9 m.Spălare în apă de robinet . 35 . cu nucleul mare. lamele se introduc în soluţia de hematoxilină timp de 10 minute.Colorare cu verde de lumină timp de 15 minute . 40X. pe lamă. .

bazofilă. în afara oricărei infecţii vaginale sau cervico uterine. Leucocitele sunt frecvente de asemenea. cu nucleul mic. izolate sau în placarde. este în formă de solz sau nacelă. . picnotic. Celule endometriale.şi postmenstrual se notează o leucocitoză relativă. cu nucleul 6-9 m. Celulele endocervicale sunt rare în timpul ciclului menstrual. Se mai pot întâlni şi elemente de origine extravaginală. Apar numai în timpul menstruaţiei. rotunde sau ovalare cu nucleu mare. numărul leucocitelor prezintă variaţii fiziologice. Din punct de vedere al afinităţii lor tinctoriale se deosebesc în: bazofile cu nucleul prepicnotic şi acidofile cu nucleul în picnoză.Apar în carenţele estrogenice (la împubere. în stările de deficit estrogenic (inpubere. Pe frotiul vaginal.celula superficială poliedrică cu diametrul de 60-100 m. Pre. menopauză. menopauză) precum şi în inflamaţiile vaginale acute. cu nucleul 10-15 m. cu citoplasmă bazofilă. hiperfohculinemie marcată) Mucus mai abundent în timpul ovulaţiei.celula naviculară este o celulă intermediară care după Papanicolaou este caracteristică sarcinii. celule rotunde. apar cu nucleul albastru închis şi cu citoplasma bine colorată. mici. se întâlnesc în stări patologice variate (polip. cu nucleu excentric la un pol al celulei. .celula intermediară superficială cu diametrul de 40-80 m. cu contur îngroşat prin împingere la periferie a protoplasmei datorită metabolismului celular glicogenic intens sub acţiunea hormonilor de sarcină. 36 . Hematiile apar colorate în roşu. neoplasm). Polimorfonuclearele. . rotund. . Celule endocervicale. citoplasma se colorează în albastru palid. mai frecvente în leziunile inflamatorii cervicale.celula intermediară profundă cu diametrul de 20-39 m. nucleul este excentric.

În sterilitate. În sarcina normală în primele 3 luni.tip I I I . 37 . În patologia ovariană. indicaţii. a căror prezenţă este pecetea unei bune impregnări estrogenice. frotiul vaginal citohormonal. prognostice şi terapeutice. Indicaţiile diagnosticului citohormonal vaginal Diagnosticul citohormonal vaginal este o metodă de explorare hormonală curentă la femeia în activitate genitală. bacili). conferă frotiului vaginal valoarea unei evaluări hormonale. fiind un indiciu în conducerea tratamentului. aprecierea morfologică calitativă asociată cu aprecierea cantitativă a indicilor acidofili şi picnotici.Flora vaginală: tip I. frotiul citohormonal vaginal permite diagnosticul sindroamelor clinice şi dă indicaţii terapeutice.tip III se poate întâlni în dezechilibrul hormonal datorat stărilor de carenţă hormonală. Frotiul citohormonal vaginal permite supravegherea evoluţiei sarcinii. În cursul tratamentelor hormonale prin frotiul citohormonal se pot supraveghea efectele administrării de hormoni steroizi. bacilul Doderlein este absent. oferă date probabile ale ovulaţiei şi ajută la diagnosticarea ciclurilor anovulatorii.tip II formată din bacili Doderlein în asociere cu coci. floră polimorfă (apar coci. . indicele acidofil trebuie să fie mai mic de 20% şi indicele cariopicnotic mai mic de 50%. În primele 3 luni un indice acidofil mai mare de 20% şi un indice cariopicnotic mai mare de 50% indică o scădere a activităţii progesteronice. . formată aproape exclusiv din bacili Doderlein. . pură. în următoarele luni indicele acidofil trebuie să fie în jur de 6% şi indicele cariopicnotic în jur de 15%.

creşterea indicilor acidofil şi cariopicnotic până la 20% indică un prognostic favorabil. în perioada de reproducere. indicele acidofil (IA) = procentul de celule acidofile în frotiu 2. În următoarele zile. peste 20% indică un prognostic defavorabil. numeroase leucocite şi floră gradul III (floră cocică). în funcţie de etapele biologice ale femeii a) La nou născut datorită impregnării masive cu hormoni sexuali materni placentari şi datorită predominanţei progesteronice (indicele de maturaţie = celule parabazale /intermediare/superficiale). IM = 0/95/5 este asemănător celui al gravidei la termen. frotiul devine atrofic cu un IM=100/0/0 şi se menţine până la 7-8 ani. A 38 . datorită scăderii hormonilor sexuali materni. în apropierea menstrei apar celulele intermediare iar la trei luni după stabilizarea menstrei apar celulele superficiale. Au fost descrişi în acest sens 2 indici: 1. Pentru a scădea factorul de eroare se recomandă considerarea a 200 elemente. după 8 ani se produce progresiv o îngroşare a epiteliului vaginal sub influenţa hormonilor steroizi estrogeni secretaţi de ovare şi a glucocorticoizilor suprarenali. se produce o atrofie progresivă a epiteliului vaginal. încât după 3-4 săptămâni. Există o strânsă corelaţie între oscilaţiile nivelului plasmatic ale steroizilor ovarieni şi proporţia unuia sau altui tip de celule în frotiurile citohormonale vaginale. Drept urmare. c) La femeia adultă. Variaţiile frotiului citohormonal vaginal. b) În prepubertate. se observă fluctuaţii ciclice care oglindesc variaţiile hormonilor ovarieni.După luna a 3-a. Pe frotiu apar celule parabazale. indicele cariopicnotic (IKP) = procentul de celule superficiale cu nucleu picnotic.

Leucocitele sunt frecvente sau relativ frecvente. frotiul de ziua a 14-a se caracterizează prin creşterea indicilor acidofil şi cariopicnotic (IA 75% şi IKP este 90%). Lipsesc leucocitele.În perioada reproductivă nu se întâlnesc celule parabazale în mod normal în frotiu. în perioada proliferativă (frotiu de ziua a 7-a) frotiul se caracterizează prin frecvenţa celulelor intermediare plicaturate. fig. 18) 39 . (planşa 12. aspectul frotiului este curat. Celulele descuamate sunt superficiale. Aspectul frotiului este destul de murdar. În timpul ciclului menstrual. 15. acidofile şi picnotice. 16) Odată cu formarea corpului galben care secretă progesteron acesta blochează efectul de diferenţiere superficială spre un frotiu tip intermediar. planşa 11. diferenţierea şi cornificarea preovulatorie sunt maxime. flora este polimorfă de grad II sau III. Astfel. Celulele descuamate sunt predominant din stratul intermediar dispuse în placarde dense. dispuse în placarde mai puţin dense. 14. lipsesc placardele şi plicaturarea. fig. Indicele acidofil (IA) este mai mic de 30%. Flora este de gradul I (formată din bacili Doderlein) sau gradul II (bacili Doderlein asociaţi cu floră polimorfă). 13) În faza estrogenică avansată (preovulatorie). fig. realizându-se maxim de acidofilie şi picnoză. (planşa 10. (planşa 10. iar cel cariopicnotic (IKP) mai mic de 50%. acestea pot fi prezente în eroziuni şi inflamaţii vaginale. cu marginile celulare plicaturate. astfel încât frotiul de ziua a 21-23 a ciclului se caracterizează prin scăderea indicilor acidofil şi cariopicnotic. 17. fig.

frotiul vaginal prezintă aspecte caracteristice fiziologice. .IA crescut. Acest aspect gravidic caracteristic se menţine până cu 2 săptămâni înaintea naşterii când apare o diminuare a grosimii 40 . frotiul vaginal capătă valoarea unei metode de apreciere hormonală a activităţii ovariene. În cursul vieţii sub acţiunea variaţiilor din secreţia internă a ovarului. Stratul intermediar prezintă o marcată hiperplazie în timp ce stratul superficial e aproape absent. .IKP crescut. Folosind drept criteriu de interpretare aspectul morfologic celular calitativ cât şi indicii de apreciere cantitativă.predominanţa celulelor superficiale. frumos etalate. secretă cantităţi progresiv crescânde de steroizi sexuali.În hipofoliculinemie frotiul de ziua a 14-a se caracterizează prin: . e) În timpul sarcinii. .IA scăzut. leucocite. Examenul citohormonal vaginal permite stabilirea datei aproximative a ovulaţiei.leucocite rare. hematii. . În timpul sarcinii epiteliul vaginal se îngroaşă rapid chiar de la începutul sarcinii şi atinge maximum de dezvoltare chiar la sfârşitul primei luni. variaţiile şi lipsa ei. celule endocervicale. corpul galben gestativ şi apoi placenta.plicaturare rară. histiocite.IKP scăzut. În hiperfoliculinemie. frotiul de ziua a 21-a este caracterizat prin: .frecvente leucocite. . . hormonul predominant fiind progesteronul. .în frotiu predomină celulele de tip intermediar. d) În timpul menstruaţiei apar în frotiu celule şi lambouri endometriale.

Planşa 10 Fig. dispuse în placarde cu marginile plicaturate. 14 se observă o descuamare importantă de celule pavimentoase superficiale. Coloraţie tricromică x obiectiv 20/0.fază proliferativă (ziua a 7-a a ciclului). lipsesc polimorfonuclearele. 14: frotiu citohormonal vaginal.40. Aspectul frotiului este curat.40. . fază preovulatorie (ziua a 14-a a ciclului). Fig. cu polimorfonucleare. realizându-se maximum de acidofilie şi picnoză. Aspectul frotiului este destul de murdar. acidofile şi picnotice. 13: frotiu citohormonal vaginal . 13 se observă o descuamare importantă de celule pavimentoase de tip intermediar. Semnificaţie clinică: frotiu vaginal normal. Semnificaţie clinică: frotiu vaginal normal. În fig. În fig. Coloraţie tricromică x obiectiv 20/0. Diferenţierea preovulatorie este maximă.

13 Fig.Planşa 10 Fig.14 .

În fig. acidofile şi picnotice. Coloraţie tricromică x obiectiv 20/0. 15: frotiu citohormonal vaginal. fază preovulatorie (ziua a 14-a a ciclului). 15 se observă descuamarea importantă de celule pavimentoase superficiale.40. . 16 se observă un maxim de acidofilie şi picnoză.Planşa 11 Fig. estrogen induse. Coloraţie tricromică x obiectiv 20/0. fază preovulatorie (ziua a 14-a a ciclului). estrogeni indusă. Fig. 16: frotiu citohormonal vaginal.40. În fig.

Planşa 11 Fig.15 Fig.16 .

luteinică (ziua a 21-a a ciclului).40. . În fig. Coloraţie tricromică x obiectiv 20/0.Planşa 12 Fig. 18: frotiu citohormonal vaginal. fază secretorie. 18 se observă placarde de celule pavimentoase de tip intermediar. Fig. 17: frotiu citohormonal vaginal. floră bacteriană. luteinică (ziua a 21-a a ciclului). Semnificaţie clinică: frotiu vaginal normal În fig. Coloraţie trieromică x obiectiv 20/0. polimorfonucleare. fază secretorie. dispuse în placarde cu marginile plicaturate. polimorfonucleare.40. bazofile. alături de acestea. 17 se observă o descuamare importantă de celule din stratul intermediar.

Planşa 12 Fig.17 Fig.18 .

fig. 21) Frotiul de sarcină la termen (naşterea se produce în 48 ore) se caracterizează prin creşterea indicilor acidofil şi cel cariopicnotic. fibrină. planşa 15. 19. frotiul nu este stabilizat şi nu se caracterizează. excentric datorită acumulării centrale de glicogen care împinge nucleul la periferie. Acest frotiu se păstrează din luna a 3-a de sarcină până înainte de naştere (cu 4-5 zile). Celulele naviculare cu aspect de nacelă sau solz de peşte. frotiul este caracterizat prin: . . 20. (planşa 13. 65% din frotiurile de sarcină normală sunt frotiuri citolitice (semn că sarcina merge bine). mucus. Celulele naviculare lipsesc sau sunt foarte rare.lipsesc celulele naviculare. Flora este de gradul III. de asemeni lipsesc placardele şi plicaturarea. Frotiul de sarcină normală se caracterizează prin indicii acidofil şi cel cariopicnotic scăzuţi (IA<6%. Descuamarea celulelor este tot mai grupată. 41 . fig. 22. sunt frecvente în sarcină. În frotiu apar celule particulare. În primele 3 luni de sarcină. Nucleul este ovalar. Celulele din frotiu apar palid colorate. mucus. 24) În caz de sarcină depăşită. Frotiul conţine numeroase leucocite. IKP<20%). Frotiul conţine numeroase leucocite. celulele sunt intens plicaturate. 23. fig.sunt prezente celulele parabazale. (planşa 14.creşterea indicelui acidofil care se apropie de cel din ziua a 14-a şi a indicelui cariopicnotic (IKP>60-70%). fig. pot să apară hematii. . planşa 14.mucoasei. Leucocitele sunt rare sau maxim relativ frecvente iar flora este de gradul I sau II. celulele naviculare care sunt frecvente sau relativ frecvente.

Planşa 13 Fig. excentric datorită acumulării centrale de glicogen. sarcină normală. . frecvenţi bacili Doderlein. Coloraţie tricromică x obiectiv 20/0. Polimorfonuclearele lipsesc.40. cu predominanţa celulelor de tip navicular şi a bacililor Doderlein. Celulele naviculare sunt celule particulare. 19 se observă numeroase celule naviculare cu nucleu ovalar. Fig. caracteristice sarcinii. 19: Frotiu citohormonal vaginal. 20 observă acelaşi aspect caracteristic de sarcină normală. 20: Frotiu citohormonal vaginal. sarcină normală.40. În fig. Semnificaţie clinică: acest aspect se menţine din luna a 3-a de sarcină până înainte de naştere (cu 4-5 zile). Coloraţie tricromică x obiectiv 20/0. În fig.

Planşa 13 Fig.19 Fig.20 .

sarcina la termen (naşterea se produce în 48 h).40. Coloraţie tricromică x obiectiv 20/0. În fig.40. placardele sunt rare. celulele naviculare frecvente. 21: Frotiu citohormonal vaginal. 22: Frotiu citohormonal vaginal.Planşa 14 Fig. Semnificaţie clinică: sarcina normală ajunsă la termen. floră microbiană. polimorfonuclearele sunt frecvente. bacili Doderlein. În fig. frecvente celule naviculare. sarcină normală Coloraţie tricromică x obiectiv 20/0. 21 se observă aceleaşi caracteristici ale sarcinii normale. 22 se observă aspectul caracteristic al unei sarcini ajunse la termen: creşterea indicilor acidofili cariopicnotici.semn că sarcina decurge normal. pe timpul sarcinii se reduc. absenţa polimorfonuclearelor . . Fig.

22 .Planşa 14 Fig.21 Fig.

Se observă reducerea celulelor naviculare concomitent cu creşterea indicilor acidofil şi cariopicnotic. 24 acelaşi aspect caracteristic al unei sarcini normale ajunse la termen. 23: frotiu citohormonal vaginal. . frecvenţa polimorfonuclearelor şi a florei microbiene. Coloraţie tricromică x obiectiv 20/0. În fig.40.23 aspectul este caracteristic sarcinii ajunse la termen. Fig. naşterea se produce în 48 de ore. prezenţa florei alături de scăderea navicularelor indică ajungerea sarcinii la termen. sarcina la termen. Coloraţie tricromică x obiectiv 20/0. Creşterea indicilor acidofil şi cariopicnotic. 24: Frotiu citohormonal vaginal.40. a numărului de polimorfonucleare. sarcina la termen. În fig.Planşa 15 Fig.

24 .23 Fig.Planşa 15 Fig.

g) În perioada climacterică. 26) Acest tip de frotiu corespunde încetării funcţiei ovariene dar şi scăderii steroizilor suprarenali. f) Caracterizarea frotiului în post-partum Se produce o deviere a indicelui de maturaţie (IM) cu instalarea unui frotiu atrofic dacă lehuza alăptează până la o formulă de tip atrofic IM = 100/0/0. În continuare scad şi celulele intermediare care sunt înlocuite progresiv de cele parabazale încât în climaxul avansat (după 70 sau 75 ani) frotiul este atrofic. flora este de grad III astfel încât aspectul frotiului este murdar. lipsa ovulaţiilor cu hiperestrogenii relative sau absolute din perioada premenopauzică se repercută pe frotiu prin dispariţia efectului regresiv progesteronic. precum şi indicele acidofil şi cel picnotic ridicaţi. h) După menopauză (etapa biologică din viaţa femeii ce corespunde opririi definitive a menstruaţiilor şi caracterizată prin declinul funcţiilor genitale. format în exclusivitate din celule parabazale şi bazale. frecvent mucus. indiciu de sarcină depăşită. Frotiurile citohormonale vaginale conferă doar informaţii cu caracter orientativ. reproductivă la senescenţă) se instalează progresiv o atrofie a mucoasei vaginale şi iniţial se reduc şi apoi dispar celulele superficiale din frotiu. În 85% din cazuri copii născuţi prezintă "plante de spălătoreasă". frotiul are aspect murdar. 25. Revenirea spre frotiul normal se face cu reluarea ciclurilor menstruale. care prezintă un IM = 0/100/0. 42 .Flora este de gradul III. Frotiurile citohormonale vaginale sunt utilizate pentru a urmări funcţia steroidogenetică ovariană pe parcursul ciclurilor menstruale şi echilibrul hormonal din sarcină după luna a III-a. realizând trecerea de la etapa de activitate genitală. (planşa 16. fig. Pe frotiu apar numeroase leucocite.

care a şi fost denumită Pap-Test. IV şi V ridică suspiciunea de malignitate. accentuând importanţa modificărilor nucleare. atrăgând atenţia că procesul malign depistat precoce poate fi vindecat.Lucrările lui Papanicolau din 1941 şi 1943. . . cu o precizie uimitoare. care reprezintă de fapt primele lucrări ale sale în care expune pe larg metoda. precizând că tipurile III.De asemenea un alt merit este recomandarea metodei ca metodă de screening în masa femeilor.Autorul subliniază importanţa metodei în punerea diagnosticului de malignitate. . . Diagnosticul citologic Babeş-Papanicolaou a). precum şi generalizarea pentru investigarea altor organe. Deci meritul incontestabil al lui Papanicolau este clasificarea celulelor din frotiuri în cele 5 tipuri. Istoric În literatura universală se atribuie autorului Papanicolau (1883-1962) meritul de a fi descoperit această metodă. 43 . Daniel şi A.A.în anul 1927 C. .B. . indicând totodată modelul de studiere pe frotiuri vaginale colorate cu metoda Giemsa. criteriile citologice de malignitate ale celulelor tumorale: atipia şi heterotipia. aplicarea ei ca metodă de screening. catalogarea celulelor în cele 5 tipuri de fotiuri.Tehnica de recoltare preconizată de autorii români nu diferă cu aproape nimic de tehnica actuală. a căror merite abia în ultimii ani încep să fie recunoscute. Babeş prezintă primul. Datele istorice arată că adevăraţii protagonişti ai acestei metode au fost de fapt medicii români Constantin Daniel (1876-1973) şi Aurel A. Babeş comunică la Societatea de ginecologie din Bucureşti posibilitatea diagnosticului cancerului colului uterin prin frotiuri. Babeş (1886-1961). atribuindu-li-se paternitatea metodei.

25: Frotiu citohormonal vaginal atrofic. Semnificaţie clinică: acest tip de frotiu apare în menopauza avansată indicând o insuficienţă ovariană completă În fig. degenerarea orangeofilă. Flora microbiană este abundentă. 26: Frotiu citohormonal vaginal atrofic. Modificările degenerative de tipul: mărire nucleară. Coloraţie tricromică x obiectiv 20/0.40. celule degenerate orangeofile sau celule eozinofilice parabazale sunt frecvente. 26 se observă acelaşi aspect atrofic al epiteliului vaginal din menopauză.Planşa 16 Fig. Fig. . În fig. 25 se observă celule parabazale şi bazale. vacuolizare citoplasmatică. cariorexa. floră microbiană. Coloraţie tricromică x obiectiv 20/0. Frotiul este format din celule intermediare. parabazale şi bazale cu aceleaşi modificări distrofice: cariorexa.40.

Planşa 16 Fig.25 Fig.26 .

. ritmul de proliferare celulară. prelevată în frotiuri special colorate. 44 . ca şi turn-over-ul. Pricipiul citologiei exfoliative în cancerul colului uterin. De aceea denumirea corectă a metodei citologiei exfoliative în scop diagnostic pentru cancerul colului uterin ar fi: metoda "C.Babeş. care a insistat încă din 1928 asupra posibilităţii de diagnosticare a cancerului prin citologie exfoliativă. Acest proces se menţine şi în cazul epiteliului patologic chiar cu un grad mai mare de intensitate. iar al celui de corp uterin în 55-70% din cazuri. astfel că celulele straturilor superficiale se descuamează neîncetat şi le putem regăsi în secreţia vaginală.Daniel-A.C.Babeş. inclusiv al carcinomului "in situ" la peste 90% din cazuri.Papanicolau". Epiteliul cervical atât endo. iar aderenţa celulară mai mică. Acest lucru face ca celulele discariotice din straturile tot mai profunde ale epiteliului să apară frecvent în secreţia vaginală. b). Importanţa diagnosticului citologic BabeşPapanicolau Este o metodă de depistare precoce a cancerului genital feminin prin studiul la microscopul optic al celulelor descuamate în secreţia vaginală. Citodiagnosticul de malignitate este bazat pe evaluarea devierilor de la normal a mai multor caracteristici celulare. descuamat în mod fiziologic şi acumulat în secreţia vaginală din fundul de sac posterior. idee pe care o reia Papanicolau mult mai târziu în 1941. fiind mai mare.dar mai ales cel exocervical se află într-un continuu proces de remaniere. Citologia exfoliativă în cancerul colului uterin se bazează pe studiul morfologic al epiteliului de suprafaţă de la nivelul colului uterin. Citologia exfoliativă permite diagnosticul cancerului de col uterin.Promotorul diagnosticului precoce al cancerului de col uterin a fost însă A.

. operaţie. Atunci când pacienta prezintă procese inflamatorii locale (micotice sau parazitare) se impune mai întâi tratamentul 45 .permite surprinderea stadiilor incipiente (leziunile precanceroase. uşor de efectuat.este o tehnică de examinare simplă.asigură depistarea infraclinică a cancerelor oculte (de col uterin) . iradiere. datorită următoarelor calităţi: . pentru ca materialul celular descuamat în vagin să fie cât mai abundent. El constituie o metodă valoroasă de depistare. Recoltarea unui frotiu citologic trebuie efectuată la mijlocul intervalului dintre ciclurile menstruale. Condiţii de recoltare ale unui frotiu pentru diagnostic citologic. numai biopsia decide diagnosticul.Permite de asemenea depistarea leziunilor epiteliale de tip displazic ale colului uterin.are o aplicabilitate nelimitată. medicul este obligat să determine dacă aceasta nu este provocată de o leziune cervicală. situaţie în care efectuarea unui examen citologic se impune chiar în aceste condiţii. Când pacienta se prezintă cu sângerare. fapt ce îi conferă o deosebită valoare ca metodă de screening în masă. O altă condiţie majoră pentru a obţine un frotiu de calitate este evitarea înainte de prelevare a oricărei intervenţii în sfera cervico-vaginală. Diagnosticul citologic vaginal Babeş-Papanicolau a ajuns la un înalt grad de acurateţe în depistarea cancerului colului uterin. pentru a evita contaminarea frotiului cu urme de sânge menstrual. acceptată cu uşurinţă de paciente. Totuşi este un diagnostic prezumtiv (nu este de certitudine). carcinom "in situ") . Este recomandabil ca pacienta să nu-şi fi efectuat cu minim 24 ore înaintea consultaţiei. . netraumatizantă. toaleta vaginală.asigură urmărirea după tratament.

pe cât posibil acoperind cât mai mult din suprafaţă. După terminarea tratamentului şi confirmarea vindecării infecţiei se recomandă efectuarea examenului citologic. Instrumentarul necesar Se recomandă folosirea valvelor autostatice iar ca instrument de recoltare o spatulă specială tip Ayre din lemn sau material plastic. Tehnici de recoltare a frotiului vaginal pentru diagnosticul citologic. Pelicula de secreţie de pe lamă trebuie să fie suficient de subţire. Se mai pot utiliza fragmente de burete de material plastic montate într-o pensă port tampon.infecţiei locale. iar al doilea de pe suprafaţa colului. cunoscând că aceasta poate determina modificări ale citologiei care pot mima întreaga gamă de leziuni cervicale de interes oncologic. În situaţii speciale se poate efectua şi un frotiu endocervical cu vârful spatulei sau cu un tampon mic montat în pensa port tampon prin rotirea acestuia în canalul cervical. numărul acestora fiind suficient de ridicat pentru a stabili un diagnostic corect. Trebuie interzisă înaintea prelevării orice aplicaţii locale de anticoncepţionale sau substanţe folosite în cadrul colposcopiei lărgite (prelevarea frotiului se va face totdeauna înaintea colposcopiei). Întinderea frotiului se face printr-o simplă ştergere asupra feţei lamei de sticlă. Pentru obţinerea unor frotiuri de bună calitate este necesar să se utilizeze 46 . Metode de fixare şi colorare a frotiului citologic. Calitatea frotiului citologic este importantă pentru elaborarea unui diagnostic citologic corect. un frotiu corect întins permite interpretarea perfectă a celulelor. Locul de recoltare al frotiului vaginal În recoltarea de rutină este suficientă efectuarea a 2 frotiuri: unul din fundul de sac vaginal posterior. chiuretă Volkmann sau o perie specială abrazivă.

3 minute la pH=7. 0. 5. rapidă putând fi utilizată pe scară largă în depistările oncologice de masă. Metoda de colorare în amestecul May-GrunwaldGiemsa (utilizată de IOB) Prepararea colorantului. care prezintă o serie de avantaje: . 2. . I. care întruneşte aceste condiţii.20 g Albastru de toluidină 0. Metoda de colorare Giemsa (metoda Tzanck) 1. prezintă unele dezavantaje ce necesită fixarea imediată a frotiurilor citologice în alcool-eter. care să nu modifice morfolgia celulară şi să scoată în evidenţă detaliile structurale nucleare şi citoplasmatice. Spălare cu apă distilată 5 minute 47 .este simplă. 3 minute la pH=7. cantitate egală. Colorant May-G-Giemsa 5 minute 2.utilizează frotiuri fixate prin uscare la aer. . unele laboratoare preferă să utilizeze metode de coloraţie May-Grunwald-Giemsa. Metoda de colorare preconizată de Papanicolau. Se adaugă apă distilată în aceeaşi cantitate. fără să producă modificări ale tinctorialităţii sau morfologiei celulare. II. Colorant May-Grunwald pur. 2 minute. May-Grunwald pulb. 0. 2 minute. Se scurge fără spălare. Se pune soluţia Giemsa. Din aceste motive. 3. 4.dă o bună coloraţie nucleară. Se adaugă apă distilată. care pot fi păstrate 24-48 ore până la colorare.01 g Alcool metilic 100 ml Timpii de coloraţie 1.metode de fixare şi colorare adecvate.10 g Giemsa pulb. Acest fapt creează o serie de dificultăţi pentru transportarea lamelor la laborator.

3. Orange G Orange G soluţie stock (0. se ia de pe foc şi se răceşte rapid. III.5% în alcool etilic) 100 ml Acid fosfotungstic 0. Soluţiile colorante pentru coloraţia Papanicolaou Hematoxilină Harris Hematoxilină lg Alcool 95% 10 ml Alaun de potasiu 20 g Apă distilată 200 ml Oxid galben de mercur 0. în care se introduc lamele fixate pe un suport mobil. Se adaugă acid acetic glacial 4%. de la albastru-închis până la nuanţe de albastru foarte palid. . Coloraţia se poate face într-un recipient cu soluţia colorantă. Metoda de colorare Papanicolaou Colorarea după această tehnică.Citoplasma în funcţie de cantitatea de ARN. Rezultate . Uscare la aer. de la minimum 20-30 minute până la maximum 810 zile.5 g Alaunul de potasiu se dizolvă în alcool. Spălare continuă cu apă de robinet (curgătoare) 5 minute 4.015 g EA 50 Verde lumină SF (gălbui) (0. Se aduce rapid la fierbere şi se adaugă încet oxidul de mercur. Când soluţia devine de culoare purpuriu închis.Nucleul se colorează în roşu-violet.1 g în 100 ml alcool 95%) 45 ml 48 . necesită fixarea prealabilă a frotiurilor încă umede în soluţie alcool etilic-eter părţi egale.

Montare în balsam neutru Rezultatele coloraţiei Papanicolaou Celule epiteliale: . 80%.5 g în 100 ml alcool 95%) Acid fosfotungstic Carbonat de litiu (sol. apoasă saturată) 10 ml 45 ml 0. Spălare 5 minute în apă de robinet curgătoare (cu grijă pentru a evita deslipirea frotiului) sau alternativa: apă litinată (5 picăt soluţie saturată de carbonat de litiu în 100 ml apă distilată). 95%. 70%. Diferenţiere (sub control microscopic) în apă clorhidrică (HCl 0. Colorarea în hematoxilină Harris 3-6 minute 3. Colorare în EA 50 (sub control microscopic) 2-4 minute 11.25%) pentru îndepărtarea excesului de colorant (cufundare de 6 ori) 5. Alcool 100% amestec în alcool 100% /toluen 13. Trecere prin alcool 95% de două ori (30 sec) 10.2 g 1 picătură Timpii coloraţiei 1. 8. Din fixator (alcool 96%) lamele se trec prin alcooluri de concentraţie descrescândă 80% —>70%—>50% (câte 30 sec) până la apă distilată (30 sec) 2.5 g în 100 ml alcool 95%) Eozină alcoolică (galbenă) (0. Trecere prin alcooluri de 50%.nuclei albastru închis sau violet 49 . Alcool95%de2ori 12. 6.Brun Bismark (0. 9. Spălare în apă distilată (30 sec) 4. Trecere prin apă distilată (30 sec) 7. Colorare cu orange G (90 sec).

Frotiul tip IV .Papanicolau: sunt prezente celule epiteliale de aspect normal Frotiul tip II . 50 . Frotiul tip III trebuie repetat după tratament. Institutul Naţional de Cancer al SUA a sponsorizat un congres referitor la standardizarea citopatologiei cervicale / vaginale. Floră microbiană patogenă Frotiul tip III . sporii roşu-strălucitor Mucus: benzi bleu sau roz Interpretare Frotiul tip I .Papanicolau: sunt prezente numeroase celule tumorale maligne Frotiurile tip I şi tip II sunt considerate negative. Frotiul tip III este considerat suspect.Papanicolau: sunt prezente celule epiteliale cu modificări de natură inflamatorie (MERI) şi elemente celulare inflamatorii (polimorfonucleare. palid Monilia: (Candida): hifele roz. limfocite. Sistemul Bethesda În decembrie 1988. Frotiurile tip IV şi tip V sunt considerate pozitive. dar fără caractere suficiente de malignitate.citoplasma: roz-roşu (celulele eozinofile) sau verde albastru (celulele cianofile) Hematiile: roşu strălucitor Leucocitele: albastru deschis cu nuclei albastru închisnegru Bacterii: cenuşii Trichomonade: albastru cenuşiu.Papanicolau: sunt prezente celule epiteliale anormale suspecte.Papanicolau: sunt prezente celule maligne în număr redus Frotiul tip V . histiocite). Congresul a dezvoltat o nouă clasificare denumită sistemul Bethesda (TBS). dar incert. Sugerează discarioza..

28. o clasiticare generală a diagnosticului (element opţional) şi un diagnostic descriptiv. Nu se observă mucus şi leucocite. Frotiu vaginal normal aflat sub influenţa progesteronică (faza luteinică). crescând volumul de comunicări şi informaţii cu relevanţă clinică.TBS furnizează un format uniform (formular tip) şi oferă o terminologie standardizată pentru lucrările de citopatologie cervicală / vaginală. (planşa 17. Proporţia lor variază în funcţie de perioada ciclului menstrual. TBS a primit un suport general de la Societăţile Profesionale şi a câştigat o accepţiune larg răspândită în practica de laborator. Progesteronul produce efecte proliferative la nivelul stratului intermediar. Prin creşterea şi diferenţierea epitelului vaginal. 29) Frotiurile sunt clare. celulele descuamate sunt predominant superficiale. fig. În trei ani de când a fost introdus. Absenţa completă a celulelor superficiale la o femeie tânără indică o tulburare a funcţiei ovariene. În limite normale Orice frotiu vaginal normal provenit de la o femeie cu funcţie hormonală normală conţine celule pavimentoase superficiale şi intermediare. fig. blocând diferenţierea superficială şi 51 . acidofile şi picnotice. Capitolul VIII Caracterizarea frotiurilor 1. Frotiul vaginal normal aflat sub influenţa estrogenică. flora vaginală după stimulare estrogenică prelungită este pură tip Doderlein. planşa 18. 27. Formularul general de laborator tip TBS conţine trei elemente: o confirmare privind adecvarea probei pentru evaluarea diagnosticului.

.

radiaţia. dar unele infecţii (cu 52 . agenţi chimici şi fizici. mucoasa vaginală este subţire cuprinzând doar stratul bazal şi câteva straturi intermediare. La o stimulare maximă cu progesteron. Alt simptom mai ales în vaginitele acute este dispareunia. dispozitivele intrauterine de contracepţie (IUCD) şi alte cauze nespecifice. Vaginitele sunt variabile şi în raport cu vârsta bolnavei şi capacitatea de apărare a epiteliului de înveliş. (planşa 18.şi endocervicite). La femeia adultă. Inflamaţia Simptomatologia inflamaţiei este dominată de prezenţa unei scurgeri numite leucoree. dispuse în placarde şi cu marginile plicaturate. Modificări celulare benigne Modificările celulare reactive benigne sunt asociate cu inflamaţia. atrofie cu inflamaţie (vaginită atrofică). Arsurile sunt consecinţa iritaţiei vulvare produsă de leucoree şi sunt accentuate de micţiune. Skenite). Ea este asociată deseori cu cea vulvară constituind vulvovaginita. Unele vulvo-vaginite sunt însoţite de inflamatia glandelor anexe (Bartholinite. se întâlnesc mai frecvent vaginitele prin boli transmisibile sexual (BTS). Mirosul dezagreabil însoţeşte totdeauna colpita cu Gardnerella vaginalis şi pe cea cu Trichomonas vaginalis. parazitare. şi mai ales a colului uterin (exo. 30) 2. A. micotice. fig. Pruritul vulvo-vaginal cu o incidenţă maximă în colpite micotice. La fetiţe. uretrei (uretrite). celulele descuamate fiind predominant din stratul intermediar. Agenţii cauzali pot fi infecţioşi (bacteriene. virotice).fenomenul de cornificare. Acest fapt explică relativa frecvenţă a vulvo-vaginitelor cu germeni banali. Inflamaţia vaginului se numeşte vaginită sau colpită.

slab colorate prin această metodă şi picnotice.Planşa 17 Fig.40. Alături de celulele superficiale apar şi celule de tip intermediar. În fig. 27 se observă predominanţa celulelor pavimentoase de tip superficial. 27: Frotiu citologic vaginal în limite normale. Flora vaginală este de tip Doderlein. Semnificaţie clinică: frotiu provenit de la o femeie cu funcţie hormonală normală.40. 28 se observă aceleaşi caracteristici ale frotiului vaginal normal cu celule pavimentoase de tip superficial. Coloraţie Giemsa x obiectiv 20/0. În fig. Diagnostic Babeş-Papanicolaou clasa I. . Coloraţie Giemsa x obiectiv 20/0. aspectul frotiului este curat. 28: Frotiu citologic vaginal în limite normale. Diagnostic Babeş-Papanicolaou clasa I. aflat sub influenţă estrogenică. aspectul curat al frotiului. picnotice şi celule intermediare bazofile. aflat sub influenţa estrogenică. Fig.

28 .27 Fig.Planşa 17 Fig.

În fig. 29: Frotiu citologic vaginal în limite normale. 30 se observă o descuamare importantă de celule din stratul intermediar. Coloraţie tricromică x obiectiv 20/0. 29 se observă descuamare importantă de celule pavimentoase superficiale. aflat sub influenţă progesteronică. superficial şi profund. 30: Frotiu citologic vaginal în limite normale. Celulele sunt dispuse în placarde.40. În fig. Acest tip de frotiu arată un deficit relativ estrogenic. Coloraţie Giemsa x obiectiv 20/0. Diagnostic Babeş-Papanicolaou clasa I. Fig. aspectul frotiului este curat. aflat sub influenţă estrogenică.40. . Semnificaţie clinică: frotiu provenit de la o femeie cu funcţie hormonală normală.Planşa 18 Fig. acidofile şi picnotice estrogen induse. Diagnostic Babeş-Papanicolaou clasa I. bazofile (progesteron induse) cu nuclei uşor măriţi.

Planşa 18 Fig.30 .29 Fig.

fig. I. uşoară vacuolizare. fig. Lipsa diferenţierii spre stratul superficial (cornificare) ca în timpul sarcinii sau după folosirea contraceptivelor orale combinate. tenax nu sunt patogene). diferenţierii acestuia. rotunjite şi uniforme. 34. 33. Modificări celulare reactive asociate cu inflamaţia. Poate fi prezentă hipercromazia benignă dar structura şi distribuţia cromatinei prezintă o granulaţie uniformă.5-2 x aria nucleului celulei pavimentoase intermediare normale. 31. 53 . creând o aciditate vaginală accentuată (pH=3. sunt modificări de natură benignă. Agenţi patogeni implicaţi în procesul inflamator 1. Se deplasează prin mişcări intermitente cu ajutorul flagelilor. hominis şi T.5). produsă de Trichomonas vaginalis. are tropism pentru epiteliile pavimentoase şi mai puţin pentru cele cilindrice.8-4.gonococ) sunt rare datorită grosimii epiteliului. împiedică dezvoltarea germenilor patogeni. Ocazional se poate observa binucleerea. Mărimea nucleului este minimă de 1. Etiopatogenie: Trichomonas vaginalis este singurul protozoar patogen din genul Trichomonas (celelalte 2 specii: T. favorizează infecţiile vaginale micotice. Citoplasma poate prezenta policromazie. planşa 21. estrogen-induse. Contururile nucleare sunt netede. fig. precum şi florei Doderlein care. 35) B. Se ataşează uşor de mucoase. Trichomonas vaginalis Trichomoniaza este o boală infecţioasă parazitară a tractului genito-urinar inferior. planşa 20. 32. Există doar ca celulă vegetativă şi se reproduce prin fisiune binară în condiţii de anaerobioză. (planşa 19.

transmiterea se face prin contact sexual. se multiplică şi privează lactobacilii de glicogen. planşa 22. T.secreţie vaginală galben-verzuie. care pe alocuri se ramifică. spumoasă. fig. . Leptothrix Leptothrixul este un actinomicet ce se prezintă sub forma unor filamente. Candida albicans Este cauza comună a vulvo-vaginitelor. Boala este aparent mai frecventă la femeie. Factori predispozanţi: 54 . (planşa 23. neplăcut mirositoare.nucleul este mic. edemaţiate şi uneori au pe suprafaţă mici puncte hemoragice. . Dispariţia acestora determină creşterea pH-ului vaginal ceea ce favorizează agresiunea altor germeni patogeni. 36. Manifestările clinice mai zgomotoase la femeie decât la bărbat sunt reprezentate de : . 39. . 40) 2.formă alungită sau triunghiulară cu o mărime variabilă între 8-20 m. 38) 3. 37. Filamentele au dimensiuni mai mari decât bacilul Doderlein. Confirmarea diagnosticului clinic se bazează pe identificarea Trichomonas vaginalis în probele de secreţie.La femeie. Trichomonas vaginalis se caracterizează prin: . Transmiterea neveneriană este rară.pacientele au prurit vulvar. fig.citoplasma este cenuşiu verzuie prezentând vacuolizări. fig. Trichomonas vaginalis se fixează pe mucoasa vulvară şi vaginală.vulva şi vaginul sunt inflamate. (planşa 21.vaginalis fiind sensibil în condiţii de uscăciune. excentric. cervixul are aspect de "căpşună". alungit. . de culoare rozviolet pal. recunoscută prin prezenţa miceliilor segmentate şi prin sporii ovalari.

Citoplasma prezintă uşoare vacuolizări. Fig. Diagnostic Babeş-Papanicolaou clasa II. cu modificări reactive de natură benignă: uşoară macrocarie şi hipercromazie benignă dar cu structură şi distribuţia cromatinei uniformă: contururile nucleare sunt netede. Coloraţie Giemsa x obiectiv 20/0. Diagnostic Babeş-Papanicolaou clasa II. indică un proces inflamator. modificări celulare reactive. Coloraţie Giemsa x obiectiv 20/0. în mare parte cu fenomene degenerative şi floră bacteriană. 32: Frotiu citologic vaginal de tip inflamator. hipercromazie benignă.40. Bolnava va fi îndrumată către ginecologie pentru tratament antiinflamator. 32 se poate observa un placard de celule pavimentoase cu modificări degenerative de natură benigne: mărirea nucleului. Polimorfonuclearele sunt frecvente. . Semnificaţie clinică: numărul mare de polimorfonucleare. 31 se observă celule pavimentoase de tip superficial şi intermediar. Sunt prezente şi celule pavimentoase superficiale. Se mai observă frecvente polimorfonucleare şi floră bacteriană.Planşa 19 Fig. floră bacteriană abundentă.40. 31: Frotiu citologic vaginal de tip inflamator modificări celulare reactive. În fig. În fig.

Planşa 19 Fig.31 Fig.32 .

Fig. alături de frecvente polimorfonucleare. 33: Frotiu citologic vaginal de tip inflamator.Planşa 20 Fig. În fig. 34 se poate observa un placard de celule pavimentoase cu uşoară macrocarie şi hipercromazie benignă alături de numeroase polimorfonucleare. Coloraţie Giemsa x obiectiv 20/0. mucus. mucus. Diagnostic Babeş-Papanicolaou clasa II.40. floră bacteriană. modificări celulare reactive. floră bacteriană. 34: Frotiu citologic vaginal de tip inflamator. Coloraţie Giemsa x obiectiv 20/0. . În fig. modificări celulare reactive. 33 se pot observa câteva celule pavimentoase cu modificări reactive de natură benignă (macrocarie). Diagnostic Babeş-Papanicolaou clasa II.40.

Planşa 20

Fig.33 Fig.34

Planşa 21

Fig. 35: Frotiu citologic vaginal de tip inflamator, modificări celulare reactive; Coloraţie Giemsa x obiectiv 20/0,40; În fig. 35 se pot observa celule pavimentoase cu modificări reactive (macrocarie, hipercromazie benignă, reacţie policromatică a citoplasmei), numeroase polimorfonucleare, floră bacteriană. Diagnostic Babeş-Papanicolaou clasa II.

Fig. 36: Frotiu citologic vaginal de tip inflamator cu Leptothrix; Coloraţie Giemsa x obiectiv 20/0,40; Semnificaţie clinică: Leptothrixul se asociază cu alţi agenţi patogeni producând inflamaţii ale vaginului. Bolnava va fi îndrumată către cabinetul ginecologic pentru tratament de specialitate. În fig. 36 se observă celule pavimentoase, frecvente polimorfonucleare cu modificări degenerative şi agentul patogen, Leptothrixul sub forma unor filamente subţiri şi lungi. Diagnostic Babeş-Papanicolaou clasa II.

Planşa 21

Fig.35 Fig.36

Planşa 22

Fig. 37: Frotiu citologic vaginal de tip inflamator, cu Leptothrix; Coloraţie Giemsa x obiectiv 20/0,40; În fig. 37 se pot observă celule pavimentoase, rare polimorfonucleare, Leptothrix şi mucus. Diagnostic Babeş-Papanicolaou clasa II.

Fig. 38: Frotiu citologic vaginal de tip inflamator, cu Leptothrix; Coloraţie Giemsa x obiectiv 20/0,40; În fig. 38 se pot observa placarde de celule pavinientoase cu modificări reactive (macrocarie), Leptothrix. Aspectul frotiului este murdar. Diagnostic Babeş-Papanicolaou clasa II.

Planşa 22 Fig.37 Fig.38 .

caracterizat prin formă triunghiulară. numeroase polimorfonucleare cu modificări degenerative şi agentul patogen Trichomonas vaginalis. 40 se observă celule pavimentoase intermediare cu uşoare modificări reactive şi o celulă pavimentoasă profundă cu macrocarie. 39 se observă celule pavimentoase profunde cu modificări reactive: macrocarie. bazofilie intensă a citoplasmei. În fig. ştiut fiind că modificările reactive celulare din frotiurile cu Trichomonas mimează întreaga gamă de modificări de interes oncologic.Planşa 23 Fig. hipereromazie. cu citoplasmă cenuşie-albăstruie. cu Trichomonas vaginalis. Bolnava va fî îndrumată către cabinetul ginecologic pentru tratament de specialitate. Coloraţie Giemsa x obiectiv 20/0.40. cu Trichomonas vaginalis. În fig. hipercromazie benignă. Diagnostic Babeş-Papanicolaou clasa II. Coloraţie Giemsa x obiectiv 20/0. Prezenţa Trichomonas vaginalis alături de polimorfonucleare frecvente permite încadrarea corectă a acestor modificări în clasa II. Diagnostic Babeş-Papanicolaou clasa II. uşor vacuolizată şi cu nucleul alungit. Fig. citoplasmă bazofilă şi vacuolizată. excentric.40. . Semnificaţie clinică: prezenţa parazitului în frotiu alături de numărul mare de polimorfonucleare permite interpretarea corectă a acestor modificări cu caracter benign. Alături de aceste celule se mai găsesc celule intermediare. 40: Frotiu citologic vaginal de tip inflamator. 39: Frotiu citologic vaginal de tip inflamator.

40 .Planşa 23 Fig.39 Fig.

sau prin alterarea mecanismelor imune de apărare ale gazdei. . . . . ca o consecinţă a predominanţei progesteronice ar explica frecvenţa mare a micozelor. prin blocarea diferenţierii epiteliului vaginal spre straturile superficiale şi expunerea straturilor intermediare bogate în glicogen creează condiţii favorabile dezvoltării micozelor. . în general. (planşa 24.. Gardnerella vaginalis Gardnerella vaginalis. albicioasă şi cu miros fad. 41.sarcina. prin distrugerea lactobacilului Doderlein. Manifestări clinice.bolile carenţiale şi endocrine.folosirea abuzivă a antibioticelor cu spectru larg. prin creşterea încărcării glicogenice în straturile intermediare ale epitetului vaginal şi lipsa diferenţierii superficiale. reprezentate de: prurit uneori intens. cremoasă sau grunjoasă. .toaletele locale defectuoase şi infecţia prin raport sexual.malnutriţia. constituie cea mai frecventă cauză de vaginită la femeile de vârstă fertilă. Candidoza vaginală poate fi asimptomatică. . citostatice şi medicaţie antiparazitară. fig. dispareunie. un coco-bacil cu transmitere sexuală în asociere cu alţi germeni patogeni. Manifestările clinice 55 . care modifică ecologia vaginului. 42) 4. Semnele subiective sunt. Alte mecanisme cuprind colonizarea tubului digestiv cu micoze după distrugerea florei saprofite intestinale.în mod similar contraceptivele orale. metronidazolul şi radioterapia. Leucoreea este groasă.diabetul. permiţând dezvoltarea Candidei. usturimi.cauzele iatrogene generate de diverse terapii mai ales imunosupresive ca : corticosteroizi.

filamente colorate în roşu şi spori ovalari de Candida coloraţi în roşu prin această tehnică. Semnificaţie clinică: prezenţa miceliilor de Candida albicans indică un proces inflamator micotic. cu Candida albicans. 42 se observă aceleaşi caracteristici ale procesului inflamator micotic . Polimorfonuclearele sunt frecvente. Diagnostic Babeş-Papanicolaou clasa II. Coloraţie tricromică x obiectiv 20/0. În fig. cu Candida albicans. polimorfonuclearele frecvente.40.Planşa 24 Fig. Fig. Diagnostic Babeş-Papanicolaou clasa II.filamentele (roşii) şi spori ovalari (roşii) de Candida. 41 se observă placarde de celule pavimentoase. 42: Frotiu citologic vaginal de tip inflamator. În fig. Sunt prezente placarde de celule pavimentoase. Coloraţie tricromică x obiectiv 20/0. .40. 41: Frotiu citologic vaginal de tip inflamator. Bolnava va fi îndrumată către cabinetul ginecologic pentru tratament de specialitate.

Planşa 24 Fig.42 .41 Fig.

glandulochistice. O formă particulară de infecţie comună endocervixului şi endometrului este iatrogenă. produsă prin dispozitive anticoncepţionale intrauterine cu fir de control endocervical. fig. Examenul microscopic permite punerea în evidenţă a celulelor epiteliaie pavimentoase acoperite de o mulţime de coco-bacili. celulele par a avea marginile "prăfuite". Mycoplasma hominis).Adeseori prezenţa Gardnerellei în flora vaginală rămâne asimptomatică. sunt asimptomatice. (planşa 25. de aspect lăptos. Secreţia vaginală este omogenă. ulceronecrotice. iniţierea şi promovarea neoplaziilor cervicale. După localizare. Studii recente atribuie tot mai mult infecţiilor cervicale virotice cu Papylloma-virusuri şi VHS-2. dar multe infecţii cervicale prezintă o formă atenuată. Abundenţa secreţiei vaginale probează asocierea Gardnerellei cu alţi microbi (Bacteroides. ucerative. 43) Cervicita sau inflamaţia colului uterin. eritematoase. cervicitele pot fi: exo.şi endocervicite. sterilitatea şi sarcinile ectopice. Factorii favorizanţi ai infecţiei cervicale: 56 . Endocervicitele din patologia obstetricală postabortum şi postpartum sunt însoţite de endometrite. ultimele fiind mai frecvente datorită particularităţilor epiteliului endocervical unistratificat cu cripte mucoase glandulare. Alteori bolnava acuză senzaţia de prurit sau jenă. cervicitele sunt: difuze şi în focar. Cervicitele au fost clasificate clinic în acute şi cronice. mirosul este fetid "de peşte". hipertrofice şi atrofice. Infecţia cervicală adesea asimptomatică poate difuza pe cale canaliculară la endometru şi apoi la tubele uterine şi să producă salpingite a căror sechele sunt: durerea pelviană. erozive. După tabloul anatomo-clinic.

3. Ectopiile tinerelor fete expun o zonă mai mare de mucoasă endocervicală receptivă agresiunii germenilor patogeni. colibacili şi alţi germeni. Menstruaţia constituie un moment favorabil infecţiei cervicale. La femei (peste 20 ani) cu cicluri ovulatorii. Dar consumatoarele de contraceptive orale au un pH vaginal mai alcalin. Stagnarea sângelui menstrual într-un endometru denudat eventual asociat şi cu un col stenozic. Dispozitivele intrauterine (IUCD) cresc riscul de endocervicită.1. ciclurile sunt frecvent anovulatorii şi glera cervicală estrogenică permite cantonarea şi ascensiunea germenilor patogeni. din grupa de vârstă 13-18 ani. prin glera endocervicală estrogenică permisivă. constituie un mediu pentru dezvoltarea germenilor. riscul este mai mic. Spermatozoizii joacă rol de "cărăuşi" pentru gonococ. 57 . La tinere. Raportul sexual este principala cauză a cervicitelor prin boli transmisibile sexual (BTS). De asemenea progestativele ar acţiona prin reducerea motilităţii uterine aspirative din timpul orgasmului precum şi prin scăderea fluxului menstrual. Traumatismul local. 2. lezează mucoasa cervicală şi pH-ul lichidului spermatic modifică capacitatea de apărare a barierei biologice a glerei endocervicale. endometrită. Tija şi firul de control endocervical ca şi spirala endouterină exercită o iritaţie mecanică cu leziune şi scăderea rezistenţei barierei mucoase. tot datorită impermeabilizării mucusului endocervical. La femei ce folosesc IUCD impregnat cu progestative de sinteză. Mucusul opac este impermeabil pentru spermatozoizi şi gonococ. riscul relativ de infecţie este diferit dacă contactul sexual infectant sa produs în faza estrogenică sau cea secretorie.

Manevrele iatrogene. Toaleta incorectă a vulvei. 7. cu citoplasma abundentă. (planşa 25. 5. Citoplasma celulelor atrofice prezintă frecvent vacuolizări. folosirea abuzivă a globulelor ce conţin antibiotice ce modifică echilibrul biologic vaginal şi favorizează selecţia unor germeni patogeni în dauna lactobacililor Doderlein. Pot fi prezente 58 . stază venoasă şi limfatică. avortul medical prin traumatizarea colului produc endocervicită şi endometrită. Frotiu Se constată o mărire nucleară generalizată.4. 6. complicaţiile septice după iradiere şi/sau histerectomii lărgite. Nucleii vor avea o formă rotundă sau ovalară dar sunt măriţi uneori de mai multe ori decât normalul (de 3-5x mai mare decât aria nucleului endocervical normal). Cea mai frecventă cauză de endocervicită consecutivă parturiţiei este ruperea colului uterin cu eversarea mucoasei endocervicale şi expunerea epiteliului endocervical columnar eversat cu glande. 44) II. Torşoanele endovaginale folosite la menstre. prezintă un aranjament în formă de fagure al celulelor endocervicale. Conturul nuclear este neted sau uşor neregulat. Colul alungit hipertrofic prin iritaţie mecanică. fig. colul canceros. Nucleii pot fi uşor hipercromatici şi vor avea o reţea de cromatrnă fin granulată. Nucleii prezintă adesea deformări datorită modificărilor degenerative. Celulele endocervicale reactive benigne. irigaţiile vaginale care modifică biocenoza vaginală. Frecvent sunt observaţi nucleoli în cazul existenţei inflamaţiei şi reparării. 8. permit colonizarea vaginului şi endocervixului. fără o hipercromazie semnificativă. Modificări celulare reactive asociate cu atrofia 1. margini celulare bine definite şi o suprapunere nucleară minimă. agresiunii germenilor patogeni.

Modificări celulare reactive asociate cu atrofia cu inflamaţie (vaginita atrofică) Vaginita atrofică. planşa 27. După 2 săptămâni de la introducere.celule parabazale eozinofilice cu piknozis nuclear. .mastocitele ataşate de IUCD eliberează histamină şi heparină. 2. Tija şi firul de control endocervical ca şi spirala endouterină exercită o iritaţie mecanică cu leziune şi scăderea rezistenţei barierei mucoase. mucoasa vaginală fiind uşor vulnerabilă la traumatisme şi infecţii. Menstruaţiile sunt adesea prelungite. fig. Stagnarea sângelui în uter şi sângerările 59 . În postmenopauză. Firul de control aspiră mucusul şi germenii prin capilaritate în endocervix şi endometru. 46. 45. (planşa 26. Pe frotiu se mai pot observa filamente de fibrină. După introducerea unui IUCD prin iritaţie locală sunt activate enzime din endometru şi endocervix: . risc ce este maxim (9/1) la nulipare. 48) III. Carenţa estrogenică din post menopauză poate interveni în favorizarea inflamaţiei vaginului. fig. Creşte şi sinteza locală de prostaglandină. Modificări celulare reactive asociate cu IUCD Dispozitivele intrauterine de contracepţie (IUCD) cresc riscul de endocervicită şi endometrită. Aceste modificări enzimatice produc congestie locală şi sângerări intermenstruale.sistemul Kalikrein-Kinine şi alţi activatori tisulari ai plasminogenului. Flora Doderlein este înlocuită cu gerrneni saprofiţi şi patogeni. prin reducerea sau depăşirea capacităţii de apărare locală a mucoasei. 47. scade şi conţinutul în glicogen şi consecutiv valorile de pH cresc. IUCD sunt populate invariabil cu gemeni patogeni. paralel cu reducerea grosimii epitelului vaginal.

vacuole mari pot înlocui nucleul. Modificările acute induse de iradiere dispar în mod frecvent la câteva săptămâni de la terminarea iradierii. 53. 61. Este frecventă bi. fig. endometriale sau endocervicale. Aceste schimbări cronice pot include o mărire nucleară. Nucleii măriţi pot prezenta modificări degenerative incluzând paloare. 62. fig. 64. fig. 65. planşa 36. 52) IV.şi multinucleerea. 50. planşa 35. Mărimea celulei este crescută. fig. Celulele pot fi împărţite în ciorchini tridimensionali sau sub formă de celule unice. 69. forme bizare. 54. Pot să apară celule gigant. alterările pot persista o perioadă nedefinită. Modificări celulare reactive asociate cu iradierea. fig. hipercromazie benignă şi reacţie de colorare policromatică persistentă a citoplasmei. Celulele glandulare endocervicale şi/sau endometriale apar în ciorchini mici. fig. (planşa 29. 63. Ele sunt exfoliate. Ciorchinii de celule glandulare reactive observaţi uneori la femeile cu IUCD pot fi celule cilindrice. Este posibilă existenţa unei anumite hipercromazii nucleare. 59. fig. 49. (planşa 28. planşa 31. planşa 37. 67. Totuşi. fără o creştere substanţială a raportului nucleo-citoplasmatic. fig. creând un aspect de "inel cu pecete". 70) 60 . planşa 32. şi în mod frecvent. fig. fig. la unele paciente. Cantitatea de citoplasmă variază. 68. planşa 34. Citoplasma poate prezenta vacuolizări şi un aspect policromatic. 56. planşa 33. 57. 60. 55. 66. aspect pătat al cromatinei şi vacuolizări nucleare.intermitente favorizează colonizarea endocervixului şi a endometrului cu germeni patogeni. planşa 30. formaţi din 5 până la 15 celule prezentând în mod frecvent degenerare nucleară. ca rezultat al iritaţiei cronice produsă de aparat şi pot dura mai multe luni după îndepărtarea acestuia. 51. 58.

Fig. Citoplasma celulelor este abundentă. Bolnava va fi îndrumată către cabinetul ginecologic pentru efectuarea tratamentului cervicitei. Coloraţie Giemsa x obiectiv 20/0.Planşa 25 Fig. polimorfonuclearele prezintă modificări degenerative.40: Semnificaţie clinică: numărul mare de polimorfonucleare alături de prezenţa modificărilor reactive benigne indică un proces inflamator. 44: Frotiu citologic vaginal de tip inflamator. nucleii sunt măriţi ca volum. Diagnostic Babeş-Papanicolaou clasa II. 43 se observă placarde de celule pavimentoase acoperite de Gardnerella. În fig. Diagnosticul Babeş-Papanicolaou clasa II. În fig. Coloraţie Giemsa x obiectiv 20/0. . 43: Frotiu citologic vaginal de tip inflamator. 44 se observă central un placard de celule endocervicale cu aranjament în formă de fagure. suprapunerea nucleară este minimă.40. cu Gardnerella vaginalis. Toate aceste modificări reactive alături de numeroasele polimorfonucleare indică procesul inflamator la nivel cervical (cervicită). de la lactobacili la un proces polimicrobian. Aceştia se găsesc în secreţia vaginală în concentraţie de sute de mii de ori mai mari decât la persoanele sănătoase. celulele par a avea marginile "prăfuite". Semnificaţie clinică: prezenţa Gardnerellei vaginalis indică o variaţie în flora vaginală. Fondul frotiului este acoperit de asemenea de Gardnerella. Bolnava va fi îndrumată către cabinetul ginecologic pentru efectuarea tratamentului de specialitate. hipercromatici cu o reţea de cromatină fin granulară. cu celule endocervicale reactive benigne.

43 Fig.44 .Planşa 25 Fig.

prezintă un aspect gelatinos. HPV sunt ADN virusuri compuse din aproximativ 70 de tipuri moleculare. au potenţial benign. fig. Mucoasele cele mai frecvent interesate sunt genitală. 39. tipurile 16. 75% în CIN I şi 90% în CIN II. 72) b). 31. "nucleu în sticlă mată" cu o intensificare a învelişului nuclear cauzată de aglomerarea marginală a cromatinei. Nucleii numeroşi. 18. 71. Modificări celulare asociate cu Herpes simplex virus (VHS). 11. orală şi respiratorie. înconjurate de o zonă clară.V. ADN-ul viral a fost detectat în 10% din cazuri în epiteliile normale.VHS-1 . produc leziuni de tip proliferatfv. 42. Modificările celulare sunt caracterizate prin prezenţa celulelor gigante multinucleate cu aspect sinciţial. Virusurile de tip 6. (planşa 38. HPV sau papylloma-virusurile produc modificări caracteristice. Virusul herpes simplex (VHS) este un virus ADN. au potenţial malign.infectează mai ales jumătatea superioară a corpului.VHS-2 . Se transmite prin contact sexual sau în timpul naşterii de la mamă la nou-născut. CIN III şi CI. Aceste celule rezultă din fuziunea celulelor pavimentoase. trăsătură importantă a infecţiei cu virus herpetic. identificate în displazii. 33. Există incluziuni intranucleare eozinofilice dense. care prezintă 2 tipuri antigenice. 35.infectează mai ales regiunea genitală. Se transmite prin contact direct cu leziunile herpetice sau prin saliva purtătorilor sănătoşi. proliferative ale epidermului şi mucoaselor. 43. care se suprapun sau se mulează unul peste altul. . Modificările celulare asociate infecţiei HPV. . Modificări celulare reactive asociate infecţiei virale a). 44. Prin tehnici de recombinare ADN s-a identificat prezenţa infecţiei 61 .

. Fig. Diagnostic Babeş-Papanicolaou clasa II. modificări celulare reactive. Coloraţie Giemsa x obiectiv 20/0. Nucleii sunt hipercromi şi prezintă modificări de tip degenerativ. Semnificaţie clinică: acest frotiu apare în menopauză. 46: Frotiu citologic vaginal de tip atrofic.Planşa 26 Fig.40. 45: Frotiu citologic vaginal de tip atrofic. . bazale parabazale. Diagnostic Babeş-Papanicolaou clasa II. modificări celulare reactive. Sunt prezente filamente de fibrină. Coloraţie Giemsa x obiectiv 20/0. Indică o insuficienţă hormonală ovariană. se observă un placard de celule bazale şi parabazale cu o mărire nucleară generalizată şi hipercromazie benignă. Se mai pot observa filamente de fibrină. 45. În fig.40. În fig. fiind format exclusiv din celule parabazale şi bazale. 46 se observă celule pavimentoase profunde.

45 Fig.Planşa 26 Fig.46 .

Diagnostic Babeş-Papanicolaou clasa II. fără hipercromazie semnificativă. Prezenţa polimorfonuclearelor indică un proces inflamator (vaginită atrofică). hipercromazie. modificări celulare reactive. 48: Frotiu citologic vaginal de tip atrofic. Citoplasma celulelor atrofice poate fi uşor vacuolată sau intens bazofilă. În fig. Diagnostic Babeş-Papanicolaou clasa II. 47: Frotiu citologic vaginal de tip atrofic.40. Coloraţie Giemsa x obiectiv 20/0. Alături de filamentele de fibrină se mai pot observa şi polimorfonucleare. modificări celulare reactive. filamente de fibrină. . Se mai pot observa polimorfonucleare. Coloraţie Giemsa x obiectiv 20/0. 47 se observă celule pavimentoase de tip parabazal şi bazal cu o mărire nucleară generalizată. În fig. Fig.Planşa 27 Fig. 48 se observă celule pavimentoase de tip parabazal şi bazal cu macrocarie.40. modificări nucleare de natură degenerativă.

Planşa 27 Fig.48 .47 Fig.

Caracteristic pentru infecţia cu HPV este prezenţa celulei Koilocyte. Această celulă este mare. hipercromatic înconjurat de o cavitate citoplasmatică largă şi neregulată (balonare citoplasmatică cu un halou clar perinuclear). Se conturează tot mai mult implicarea infecţiei virotice cu tipuri oncogene de HPV în etiologia CIN şi a cancerelor invazive (CI) de col uterin. de talia celulei pavimentoase intermediare sau superficiale.cu HPV atât la nivelul leziunilor cât şi în celulele aparent sănătoase din vecinătatea lor. d) celulele pavimentoase anucleate pot fi de asemenea o reflectare a infecţiei HPV (hiperkeratoză). 75) Infecţia cu HPV este transmisibilă sexual (1-2 % din femeile active sexual au o infecţie cervicală cu HPV). cavitate) reprezintă expresia morfologică a lezării celulelor cu HPV. prezentând o cavitate perinucleară asociată cu alterările nucleare caracteristice sunt incluse în categoria LSIL (DU / CIN 1). caracterizate prin imagini clare. Cromatina este adesea aglutinată cu marginare periferică. cu nucleu relativ voluminos. dar pot de asemenea fi găsite şi în prolaps. fig. 73. (planşa 39. Modificările celulare asociate infecţiei HPV pot fi multiple : a) prezenţa celulei Koilocyte (din grecescul Koilos = gaură. Infecţia clinic este asimptomatică. c) apar frecvent celule binucleate şi multinucleate. fiind frecventă în special la tinerele fete (20-23 ani). nuclei sunt hipercromi. 62 . Se constată frecvenţa mare a asocierii infecţiei cu HPV şi HVS-2 (virusul herpes simpex tipul 2) şi se presupune că acestea potenţează oncogenele celulare. în citoplasmă se produc modificări anormale ale keratinei. În sistemul Bethesda aspectele citopatologice ale HPV. bine definite. b) prezenţa diskeratocitelor (singulare sau grupate). 74.

Coloraţie Papanicolaou x 1260. . diagnosticul trebuie realizat cu multă precauţie în prezenţa unui IUCD. Diagnostic Babeş-Papanicolaou clasa II-III. 50. Dacă există cea mai mică îndoială asupra semnificaţiei anomaliilor celulare trebuie recomandată îndepărtarea IUCD.Planşa 28 Fig. În general. după care va urma repetarea testului. 52: Frotiu citologic. modificări celulare reactive asociate cu dispozitiv intrauterin de contracepţie (IUCD). Semnificaţie clinică: ciorchinii glandulari tridimensionali cu citoplasmă vacuolizată şi modificări nucleare pot semăna cu ciorchinii de celule din adenocarcinom. 49. 51.

49 Fig.52 .51 Fig.50 Fig.Planşa 28 Fig.

cu modificări degenerative şi hipercromazie semnificativă.40. Nucleii sunt măriţi. 54: Frotiu citologic. modificări celulare reactive asociate cu iradierea. Diagnostic Babeş-Papanicolaou clasa II-III.Planşa 29 Fig. cu celulele tumorale. Nucleii prezintă modificări degenerative şi pot fi denudaţi. 54 se observă o celulă gigantă multinucleată. Este evidentă binucleerea. celulele au nuclei măriţi şi citoplasmă vacuolizată. Polimorfonuclearele sunt frecvente. 53: Frotiu citologic. 53 se observă alături de 2 celule pavimentoase normale. Fig. În fig. modificări celulare reactive asociate cu iradierea. cunoaşterea datelor clinice are importanţă deosebită în astfel de cazuri. Semnificaţie clinică: pentru clarificarea diagnosticului. În fig. Coloraţie Giemsa x obiectiv 20/0. Sunt prezente polimorfonucleare. Citoplasma celulelor prezintă prelungiri şi este intens bazofilă. . Diagnostic Babeş-Papanicolaou clasa II-III. având în vedere posibilitatea confundării acestor celule modificate postiradiere. Coloraţie Giemsa x obiectiv 20/0. celule cu forme bizare.40.

54 .Planşa 29 Fig.53 Fig.

Sunt prezenţi nuclei denudaţi (liberi) şi polimorfonucleare. Alături de acest placard sunt prezente celule singulare sau grupate. Sunt prezente polimorfonucleare. În fig. Citoplasma celulelor prezintă vacuolizare intensă. cu nuclei modificaţi degenerativ şi cu citoplasmă intens vacuolizată. 55: Frotiu citologic.Planşa 30 Fig. . prezentând modificări degenerative şi citoplasmă alungită cu aspect policromatic. aspect pătat al cromatinei şi uşoare vacuolizări nucleare. Diagnostic Babeş-Papanicolaou clasa II-III.55 se observă un placard de celule prezentând nuclei măriţi. Diagnostic Babeş-Papanicolaou clasa II-III. modificări celulare reactive asociate cu iradiere. Fig. Coloraţie Giemsa x obiectiv 20/0. Coloraţie Giemsa x obiectiv 20/0. modificări celulare reactive asociate cu iradiere. În fig.40. 56 se observă un placard de celule prezentând nuclei măriţi.40. 56: Frotiu citologic. Celulele pot avea forme diferite. hipercromazie.

55 Fig.Planşa 30 Fig.56 .

Diagnostic Babeş-Papanicolaou clasa II-III. Se pot observa alături de nuclei denudaţi. În fig. Coloraţie Giemsa x obiectiv 20/0. hipercromatic.40. În jurul său celulele având forme variate cu nuclei măriţi şi aspect pătat al cromatinei.40. 57: Frotiu citologic.Planşa 31 Fig. În fig. Fig. Diagnostic Babeş-Papanicolaou clasa II-III. polimorfonucleare. aspectul citoplasmei este policromatic. . 58 se observă o celulă cu nucleu gigant. 58: Frotiu citologic. Coloraţie Giemsa x obiectiv 20/0. modificări celulare reactive asociate cu iradiere. nuclei măriţi prezentând modificări degenerative. Alături de nucleii liberi cu modificări degenerative se observă polimorfonucleare. modificări celulare reactive asociate cu iradiere. 57 se observă celule de forme variate cu citoplasma intens vacuolizată.

Planşa 31 Fig.58 .57 Fig.

modificări celulare reactive asociate cu iradiere. Diagnostic Babeş-Papanicolaou clasa II-III.40. 59: Frotiu citologic. Coloraţie Giemsa x obiectiv 20/0. Diagnostic Babeş-Papanicolaou clasa II-III.40. modificări celulare reactive asociate cu iradiere. Fig. cu citoplasma vacuolizată. 59 se observă o celulă gigantă. 60: Frotiu citologic. . Central se poate observa un placard de celule cu hipercromazie nucleară şi aspect pătat al cromatinei. În jurul său forme celulare variate având citoplasma intens vacuolizată şi nuclei cu modificări degenerative post-iradiative. În fig.Planşa 32 Fig. bazofilă. rare polimorfonucleare. Sunt prezenţi nuclei denudaţi. Sunt prezenţi nuclei liberi. Coloraţie Giemsa x obiectiv 20/0. multinucleată.

Planşa 32 Fig.59 Fig.60 .

Coloraţie Giemsa x obiectiv 20/0. În fig. modificări celulare reactive asociate cu iradiere. Coloraţie Giemsa x obiectiv 20/0. modificări celulare asociate cu iradiere.Planşa 33 Fig. măriţi prezintă modificări reactive degenerative iradierii. . 61: Frotiu citologic.40. celule cu citoplasmă vacuolizată. Diagnostic Babeş-Papanicolaou clasa II-III reactive mărime Nucleii asociate Fig.40. 61 se observă celule variate ca formă şi având citoplasma intens vacuolizată sau bazofilă. aglomerări de nuclei denudaţi suprapuşi dând aspectul unei celule multinucleate. 62 se observă alături de nuclei denudaţi. Diagnostic Babeş-Papanicolaou clasa II-III. Sunt prezente polimorfonucleare. În fig. 62: Frotiu citologic.

61 Fig.62 .Planşa 33 Fig.

Coloraţie Giemsa x obiectiv 20/0. 64 se observă aceleaşi modificări reactive celulare postiradiere.40. Coloraţie Giemsa x obiectiv 20/0. Diagnostic Babeş-Papanicolaou clasa II-III. modificări celulare reactive asociate cu iradiere. celule cu forme bizare. 63: Frotiu citologic. Diagnostic Babeş-Papanicolaou clasa II-III.Planşa 34 Fig. Este prezentă binucleerea. Sunt prezente polimorfonucleare. În fig. În fig. . cu modificări degenerative nucleare şi citoplasmatice. 64: Frotiu citologic. 63 se observă celule cu forme bizare (fusiforme) cu citoplasmă prezentând vacuolizări şi aspect policromatic al acesteia.40. modificări celulare reactive asociate cu iradiere. Se mai pot observa celule pavimentoase superficiale normale şi polimorfonucleare. Fig. Nucleii sunt măriţi şi hipercromi.

Planşa 34 Fig.63 Fig.64 .

40. cu vacuolizări intracitoplasmatice împreună cu aspectul policromatic al citoplasmei. 66: Frotiu citologic. modificări celulare reactive asociate cu iradiere Coloraţie Giemsa x obiectiv 20/0. Numeroase polimorfonucleare. vacuolizări intracitoplasmatice. Se observă binucleerea. Coloraţie Giemsa x obiectiv 20/0.Planşa 35 Fig. Diagnostic Babeş-Papanicolaou clasa II-III. cu aspect pătat al cromatinei. nuclei măriţi. Fig. . Sunt prezente polimorfonuclearele. Diagnostic Babeş-Papanicolaou clasa II-III. Se poate observa un placard de celule cu forme bizare (cu prelungiri citoplasmatice) cu citoplasma intens bazofilă. 65: Frotiu citologic.40. modificări celulare reactive asociate cu iradiere. Acelaşi aspect postiradiere cu celule de forme şi mărimi diferite. Nuclei măriţi cu hipercromazie semnificativă. hipercromi.

66 .Planşa 35 Fig.65 Fig.

aspect policromatic al citoplasmei. Diagnostic Babeş-Papanicolaou clasa II-III. Coloraţie Giemsa x obiectiv 20/0. cu nuclei măriţi. binucleere. Numeroase polimorfinucleare. modificări celulare reactive asociate cu iradiere. . Se poate observa un placard de celule modificate postiradiere. Fig. 67: Frotiu citologic. hipercromi şi aspect pătat al cromatinei. 68: Frotiu citologic. bi. Se pot observa celule cu forme bizare (cu prelungiri citoplasmatice). Diagnostic Babeş-Papanicolaou clasa II-III.şi multinucleate. hipercromazie. Citoplasma poate fi intens bazofilă sau poate prezenta vacuolizări. modificări celulare reactive asociate cu iradiere.Planşa 36 Fig.40.40. cu macrocarie. Coloraţie Giemsa x obiectiv 20/0. Sunt prezente polimorfonucleare. vacuolizări intranucleare.

68 .Planşa 36 Fig.67 Fig.

69: Frotiu citologic. Coloraţie Giemsa x obiectiv 20/0. Diagnostic Babeş-Papanicolaou clasa II-III. 70: Frotiu citologic. . Placard de celule cu prelungiri citoplasmatice. Diagnostic Babeş-Papanicolaou clasa II-III. Coloraţie Giemsa x obiectiv 20/0. Sunt prezente polimorfonucleare. cu intensă bazofilie a citoplasmei şi nuclei modificaţi postiradiere.Planşa 37 Fig.40. modificări celulare reactive asociate cu iradiere. modificări celulare reactive asociate cu iradierea. Central se poate observa un grup de celule variate ca formă şi mărime prezentând modificări degenerative postiradiere.40. Polimorfonucleare prezente. Fig.

69 Fig.70 .Planşa 37 Fig.

72: Frotiu citologic. Coloraţie Papanicolaou x 1260. Semnificaţie clinică: având în vedere posibilitatea confundării acestor celule cu celulele tumorale sau trofoblastice. . modificări celulare asociate cu virus Herpes simplex (VHS). Caracteristic infecţiei VHS este prezenţa celulelor gigantice multinucleate care rezultă din fuziunea celulelor pavimentoase.Planşa 38 Fig. Pentru clarificarea diagnosticului cunoaşterea datelor clinice are o importanţă deosebită în aceste cazuri. bolnava va fi îndrumată către ginecologie pentru precizarea diagnosticului şi a tratamentului. Nucleii numeroşi se suprapun sau se mulează unul pe altul. 71. Diagnostic Babeş-Papanicolaou clasa II-III. cromatina are o structură uşor neregulată.

Planşa 38 Fig.71 Fig.72 .

. . igienă sexuală defectuoasă . legate de geneza cancerului. felul tratamentului. spontane sau la contact sexual. .multitudinea partenerilor sexuali. sarcinilor) . iar o proto-oncogenă este o genă celulară convertibilă în oncogenă. Hamilton şi Knudson Jr.3.simptorne deosebite din sfera genitală în antecedente dar mai ales în prezent: sângerări anormale pe cale vaginală.numărul mare de sarcini.vârsta: există o vârstă de risc pentru cancerul colului uterin. . durere pelvină. chlamydia. care se situează între 40-54 ani. Elemente de suspiciune: .antecedentele familiale de cancer ale coiului uterin. Se conturează tot mai mult implicarea infecţiei virotice. prin mecanisme moleculare care includ 63 . . Anomalii ale celulelor epiteliale Factorii de risc şi elemente de diagnostic Factorii de risc cei mai implicaţi sunt: . transmisă sexual. leucoree şi caracterul acesteia. infecţii virale).debutul vieţii sexuale. Godwin. tratate sau nu.implicarea (asocierea) infecţiei cu HPV.nivelul socio-economic scăzut. au stabilit că o oncogenă este o genă capabilă să contribuie direct la conversia unei celule normale într-una tumorală.precocitatea debutului vieţii sexuale (sub 20 ani) . în general. .antecedente patologice: infecţii locale (trichomoniaze. cu tipuri oncogene de HPV în etiologia CIN şi a cancerelor invazine de col uterin.antecedentele personale obstetricale (numărul avorturilor.antecedente de leziuni cervicale diagnosticate anterior. Oncogenele şi cancerul colului uterin Există două categorii largi de familii de gene: oncogenele şi antioncogenele. şi al naşterilor în special. . Definirea oncogenelor este încă controversată.

mutaţii secvenţiale. Dezvoltarea cancerului este un proces multistadial. care caracterizează invazia la nivelul epiteliului. afectând pe de o parte proto-oncogenele. 64 . Antioncogenele mai sunt numite şi "gene tumorale supresoare". Antioncogenele sunt un grup diferit de gene a căror expresie inhibă fenotipul canceros şi pot contracara efectele oncogenelor convenţionale. Inactivarea genelor supresoare tumorale (antioncogenele) şi activarea sau mutaţiile unor oncogene specifice sunt presupuse a fi evenimetele centrale ale carcinogenezei. cancer microinvaziv şi invaziv. Etapele care au ca rezultat apariţia clinică a unui cancer sunt multiple. Ele încep la nivelul genomului celular prin activarea oncogenelor. S-a demonstrat cum cantitatea de ADN creşte progresiv în nucleul celular. urmează o fază de evoluţie precanceroasă. antrenând intrarea într-un ciclu proliferativ necontrolat. amplificare genică.Gena astfel modificată produce fie nivele fiziologice aberante ale unei proteine normale. trecând apoi şi la distrugerea membranei bazale. în displazie. Studii citogenetice pe materialul provenit de la paciente cu leziuni ale colului mergând de la displazie la cancer. Etapa dinaintea acestei invazii este un precancer. fie o proteină anormală a cărei funcţie este modificată. translocaţii cromozomiale. au demonstrat creşterea progresivă a conţinutului de ADN. transducţii virale şi mutageneze inserţionale. iar pe de altă parte antioncogenele. etapa după invazie este un cancer. implicând achiziţionarea şi acumularea a v a r i a t e alterări genetice. apariţia unei proliferări maligne rezultă din combinaţia mai multor alterări genetice. Prin urmare.

Infiltratul tumoral din parametre stază limfatică şi venoasă.Simptomatologie clinică Semnele subiective: În formele incipiente. în afara semnelor generale de impregnaţie neoplazică. În formele avansate. devin permanente. scurgerile serosanghinolente apoase sau purulente. Orice bolnavă cu cancer de col care are mai mult de 2-3 micţiuni pe noapte (în lipsa unei cistite) trebuie suspectată de invazie vezicală. durerea este produsă de invazia parametrelor cu interesarea plexului lombo-sacral şi este iradiată de-a lungul nervilor sciatici. hepatice. simptomatologia este toarte polimorfă în raport cu prezenţa diferitelor metastaze (pulmonare. Pe măsură ce avansează. Sângerările menstruale pot fi prelungite sau urmate de scurgeri serosanghinolente. Debutul poate fi marcat de prezenţa unor scurgeri rozate urât mirositoare. Bolnavele pot prezenta în formele avansate limfedem al membrelor inferioare sau tromboflebite. dar mai ales în parametre. osoase). Invazia vezicii se însoţeşte de polakiurie mai ales nocturnă. 65 . În formele generalizate. urât mirositoare. Durerea mai poate fi consecinţa infecţiei tumorii şi difuziunii acesteia canaliculare. bolnavele prezintă mici sângerări prin vagin care apar la raportul sexual sau cu ocazia toaletelor vaginale. Durerea permanentă cu paroxisme colicative şi localizare lombară este consecinţa distensiei ureterale şi hidropionefrozei. Durerea în cancerul de col uterin este un simptom tardiv. peritoneale. Poate fi prezentă şi în stadiile I şi II în localizările endocervicale în care masa tumorală obstruând canalul cervical produce piometrie urmată de colici uterine.

sunt clasificate LSIL (sau displazia uşoară) . procesului inflamator. Mărirea nucleului este de 2 . Sunt 2 situaţii în care termenul ASCUS se utilizează: . Uneori este necesar un tratament antiinflamator. hormonal. prezentând o cavitate perinucleară.a doua situaţie cuprinde o varietate de condiţii. Pot fi remarcate variaţii în forma şi mărimea nucleului cât şi binucleearea. distrofiile celulare carenţiale postmenopauzice pot creea dificultăţi în interpretarea anomaliilor celulare. în care poate fi dificilă distingerea modificărilor reactive benigne de 66 . cu o uşoară creştere a raportului nucleo-citoplasmatic. regenerarea.A.sistem Bethesda. Inflamaţia. caracterizate prin imagini clare.în prezenţa infecţiei HPV Aspectele citopatologice ale HPV. asociată cu alterările nucleare caracteristice. polip cervical şi în atrofie. Contururile nucleare pot prezenta uşoare neregularităţi. în prezenţa unui dispozitiv de contracepţie intrauterin (IUCD). Celulele care prezintă doar câteva caracteristici sugestive pentru efectele citopatologice HPV sunt incluse în categoria ASCUS. Modificările nucleare incluse în categoria ASCUS apar frecvent în prezenţa infecţiei cu HPV (human papillomavirus). .3 x mărimea nucleului celulei pavimentoase intermediare normale. poate fi prezentă hipercromozia dar cromatina rămâne distribuită fără granularitate. 5 . înainte de repetarea frotiului. Termenul ASCUS este limitat la acele cazuri în care modificările celulare depăşesc procesele benigne reactive dar care cantitativ sau calitativ sunt insuficiente pentru un diagnostic definitiv de leziune intraepitelială scuamoasă (SIL). Anomalii ale celulelor epiteliale pavimentoase Celule scuamoase atipice cu semnificaţie nedeterminată (ASCUS). bine definite.

modificări celulare asociate infecţiei cu Papiloma virus (HPV). 73. hipercromatic. . Semnificaţie clinică: prezenţa celulei koilocyte reprezintă expresia morfologică a lezării cu HPV. Cromatina este aglutinată cu marginea periferică. Această celulă este de talia celulei pavimentoase intermediare sau superficiale. 74. cunoscându-se implicarea infecţiei virotice cu tipuri oncogene de HPV în etiologia CIN şi a cancerelor invazive de col uterin. bolnava va fi îndrumată către ginecolog şi ţinută sub observaţie. 7 5 : Frotiu citologic .Planşa 39 Fig. cu nucleu voluminos. Coloraţie Papanicolaou x 1260. Diagnostic Babeş-Papanicolaou clasa III. înconjurat de o cavitate citoplasmatică largă şi neregulată (balonare citoplasmatică cu un halou clar perinuclear).

73 Fig.Planşa 39 Fig.74 Fig.75 .

Repetarea testului după tratamentul antiinflamator este recomandabilă. inflamaţia. Prezenţa în număr mare a polimorfonuclearelor (inflamaţie intensă). Fig. Diagnostic Babeş-Papanicolaou clasa. estrogenic) înainte de repetarea frotiului. Coloraţie Giemsa x 20/0. hipereromazie semnificativă alături de citoplasmă intens bazofilă sau cu vacuolizări şi halou perinuclear. Coloraţie Giemsa x obiectiv 20/0. hipercromazie şi neregularităţi în distribuţia cromatinei ce depăşesc modificările reactive benigne. În fig. mucus. Sunt prezente plimorfonucleare. Citoplasma acestor celule este bazofilă cu uşoare vacuolizări.Planşa 40 Fig. În fig. Diagnostic Babeş-Papanicolaou clasa II-III. Semnificaţie clinică: modificările celulare din categoria ASCUS pot reflecta fie o modificare benignă exacerbată. celule atipice cu semnificaţie nedeterminată (ASCUS). 77 se pot observa celule pavimentoase profunde cu macrocarie. 77: Frotiu citologic . Uneori este necesar un tratament (antiinflamator. pot crea dificultăţi în interpretarea anomaliilor celulare. 76 se pot observa celule cu modificări încadrate ASCUS prezentând mărire nucleară.40.II-III. 76: Frotiu citologic. atrofia. fie o leziune potenţială care nu poate fi clasificată fără echivoc.celule atipice cu semnificaţie nedeterminată (ASCUS). . regenerarea.40. ne face să avem o atitudine rezervată în aprecierea diagnosticului.

76 Fig.77 .Planşa 40 Fig.

40. celule atipice cu semnificaţie nedeterminată (ASCUS). Sunt prezente polimorfonucleare. mucus. 79: Frotiu citologic. Citoplasma este intens bazofilă. Sunt prezente polimorfonucleare cu fenomene degenerative. Diagnostic Babeş-Papanicolaou clasa II-III. Aceste modificări depăşesc pe cele reactive benigne. celule atipice cu semnificaţie nedeterminată (ASCUS). 78 se pot observa celule cu modificări clasificate ASCUS caracterizate prin macrocarie. Citoplasma intens bazofilă are vacuolizări. În fig. .Planşa 41 Fig. 78: Frotiu citologic. Coloraţie Giemsa x obiectiv 20/0.40. În fig. Coloraţie Giemsa x obiectiv 20/0. hipercromazie şi contur nuclear uşor neregulat. Diagnostic Babeş-Papanicolaou clasa II-III. 79 se pot observa celule de metaplazie pavimentoasă cu uşoară macrocarie. Fig. hipercromazie semnificativă cu uşoare neregularităţi în conturul nuclear. Aceste celule sunt încadrate în categoria ASCUS. mucus.

78 Fig.79 .Planşa 41 Fig.

Discariozele de tip superficial şi intermediar se întâlnesc frecvent în displaziile benigne. hipercromi.40. Diagnostic Babeş-Papanicolaou clasa II-III. cu o distribuţie neregulată a cromatinei. Sunt prezente numeroase polimorfonucleare. 81: Frotiu citologic. Nucleii sunt măriţi de volum. Fig. În fig. În fig. unele din ele cu modificări degenerative. hipercromazie şi neregularităţi în distribuţia cromatinei care depăşesc modificările reparatorii tipice. Citoplasmă prezintă uşoare vacuolizări. Coloraţie Giemsa x obiectiv 20/0. Coloraţie Giemsa x obiectiv 20/0. Atenţie! Cazurile cu citologie suspectă vor fi comunicate medicului oncolog pentru elucidarea diagnosticului. Diagnostic Babeş-Papanicolaou clasa III. 80 se pot observa celule de metaplazie pavimentoasă ce arată modificări de tip ASCUS cu macrocarie. 81 se observă un placard de celule pavimentoase de tip intermediar cu discarioză moderată. Semnificaţie clinică: celule discariotice apar în frotiurile vaginale ale femeilor cu leziuni displazice. Citoplasma are aspect normal. .Planşa 42 Fig.40. 80: Frotiu citologic. celule atipice cu semnificaţie nedeterminată (ASCUS). conturul nuclear este neuniform. Frotiurile care conţin numai celule discariotice se încadrează în tipul III după clasificarea Babeş-Papanicolaou. considerându-se suspecte. discarioză moderată ( SIL de grad înalt = leziune intraepitelială scuamoasă).

Planşa 42 Fig.80 Fig. 81 .

(planşa 40. fig. 80) Atenţie! Cazurile cu citologie suspectă vor fi comunicate medicului oncolog pentru elucidarea diagnosticului. planşa 42. modificările atipice rezultând dintr-o leziune precanceroasă semnificativă vor persista şi vor fi detectate cu mai multă uşurinţă într-un mediu de celule mature. Celulele metaplazice arată modificări clasificate ASCUS când există o creştere în raportul nucleocitoplasmatic. 77. Diagnostic diferenţial ASCUS-SIL Oricum. 79. neregularităţi în conturul nuclear şi distribuţia cromatinei. mărirea nucleului şi hipocromazie semnificativă. celulele singulare sau ciorchinii tridimensionali ce demonstrează o creştere a mărimii nucleare sau cromazie ar trebui clasificate ASCUS sau SIL în funcţie de severitatea anormalităţilor nucleare. Neoplazia intraepitelială cervicală (CIN) Sunt modificări epiteliale atipice de diferite intensităţi produse de stimuli oncogeni. fig. de scurtă durată urmată de repetarea testului poate fi de folos în stabilirea diagnosticului. hipercromazie uşoară. planşa 41. fig. care depăşesc modificările reparatorii tipice. Celulele arată o creştere a raportului nucleo-citopasmatic. Atrofia poate arăta ocazional modificări de tip ASCUS. 78. constituind etape intermediare în 67 . În aceste cazuri o terapie cu estrogeni.gradul înalt al displaziei (HSIL) sau ocazional chiar de cancerul invaziv. Modificările benigne produse de atrofie vor fi înlăturate după stimulare estrogenică. macrocarie şi neregularităţi în distribuţia cromatinei. 76.

termeni utilizaţi într-o clasificare anterioară. Clasificarea CIN (propusă de Richart 1975) se referă la un spectru de modificări epiteliale cervicale preneoplazice ce corespund displaziei şi carcinomului in situ (CIS). caracterizat prin anomalii de structură epitelială şi atipii celulare. Displazia uşoară sau CIN 1 se caracterizează printr-o hiperplazie a stratului bazal cuprinzând 1/3 din grosimea epiteliului. Displazia moderată sau CIN 2 se caracterizează prin prezenţa celulelor atipice cu nuclei pleiomorfici la peste 1/2 din grosimea epiteliului cervical. Displaziei îi sunt definite 3 grade de gravitate crescând de la 1 la 3 (uşoară. Displazia severă sau CIN 3 cuprinde inhibiţia maturaţiei până la straturile superficiale unde poate fi prezentă o maturaţie de obicei incompletă. Restul epiteliului cervical are caracterele atipiei canceroase cu pleiomorfism intens. 68 . cu mitoze frecvente şi pleiomorfism celular dar mai ales nuclear însă cu păstrarea maturaţiei în straturile superficiale. moderată şi severă). însă cu conservarea maturaţiei şi polarităţii celulelor în straturile superficiale. mitoze atipice şi pierderea polarităţii celulare. Noile clasificări înglobează în CIN 3 alături de displazie severă şi carcinomul "in situ"(CIS). ce nu ating însă gradul citomorfologic al carcinomului "in situ" (CIS). Anomaliile celulare sunt mai discrete în displaziile uşoare şi moderate şi mai intense în displaziile severe şi carcinomul "in situ" (CIS).transformarea epiteliului normal exo. O displazie indiferent de grad chiar şi cea mai simplă poate constitui precursorul direct al unui carcinom invaziv.sau endocervical în epiteliu canceros. Displazia (termen introdus de Reagan în 1954) a fost definită ca ansamblul modificărilor epiteliului stratificat pavimentos al colului.

Pierderea polarităţii celulare.Este o leziune caracteristică prin prezenţa atipiilor maligne pe toată grosimea epiteliului cervical dar fără străpungerea bazalei acestuia. mai ales anormale. 2. modificări numerice nucleolare. celulele atipice şi mitozele. Leziunea poate apare la orice vârstă. În CIS dispare complet stratificarea normală a epiteliului şi polaritatea celulară. se întâlnesc în toată grosimea epiteliului cervical. de la nivelul jonctiunii pavimentoso-cilindrice. Începând. maturizarea poate fi prezentă şi în ţesutul canceros (formarea de perle keratozice. Acestea cuprind: creşterea în volum. 3. înmuguriri. de regulă. La epiteliul normal sunt prezente mitoze tipice numai în straturile bazale. Inhibiţia maturaţ iei Celulele epiteliale de tip imatur bazal ocupă peste 1/3 din toată grosimea epiteliului cervical. aspecte bizare. iar pe de altă parte. leziunea se poate întinde integrând endocervixul şi porţiunea vaginală. Carcinomul "in situ" (CIS. TIS sau stadiul 0) sau CIN Modificăriie histopatologice caracteristice CIN: 1. Histogenetic. fie din celulele de rezervă a căror hiperplazie intervine în apariţia epiteliului anormal displazic. formă şi colorabilitate mai ales modificări nucleare. Se întâlnesc pe toată grosimea epiteliului mitoze tipice dar mai ales atipice. traumatisme. carcinomul "in situ" se poate dezvolta fie din celulele bazale ale epiteliului pavimentos al exocervixului. Modificarea este însă necaracteristică fiind prezentă şi în inflamaţii. frecvenţa maximă aflându-se între 25-35 ani. refaceri. carcinoame cu celule mari). 69 . 4. Se întâlnesc variaţii de dimensiuni celulare. Creşterea proliferării. Atipiile nucleare constituie cel mai important element de diagnostic al celulei neoplazice. 3. Pleiomorfismul celular.

creşterea volumului celular sau micşorarea sa. aspecte monstruoase. Un ansamblu de caractere diferenţiază celula atipică malignă. dar şi a eozinofiliei în forme diferenţiate. Modificări celulare . Evidenţierea citologică a malignităţii apare în primul rând la nivelul nucleilor. În formele cele mai severe dispare complet arhitectonica epitelială.anomalii de nucleară: alungire. . Modificări de interrelaţie celulară. forme bizare. . . . dispariţia contururilor celulare cu aspectul de "nuclei denşi liberi".mărirea anormală a nucleilor cu modificarea raportului (creşterea) nucleo-citoplasmatic. A.aspecte celulare multinucleate.Se observă orientarea variabilă a celulelor în raport cu membrana bazală.hipercromazia nucleară prin creşterea conţinutului de ADN. . Modificări nucleare . . înmugurire. Modificările celulare din frotiuri sunt paralele cu cele din ţesuturile afectate. de cea normală sau de cea cu modificări necanceroase. cele mai importante fiind modificările nucleare. lobulare. aceştia fiind anormali în toate gradele de CIN. B.modificări ale caracterelor tinctoriale citoplasmatice mai ales a bazofiliei prin creşterea ARN.creşterea numerică sau mărirea nucleolilor. 70 . Creşterea numerică a mitozelor mai ales a celor anormale D. .modificări de formă celulară: alungire.modificări degenerative şi necrotice asociate. C.

LSIL include modificările celulare produse de HPV şi displazia uşoară sau CIN 1. care propune termenul de leziune intraepitelială scuamoasă (SIL). în placarde sau agregate cu aspect sinciţial.sau multinucleerea. lipsa membranelor celulare cu "nuclei goi". Leziunea intraepitelială scuamoasă (SIL) În 1988 la Bethesda. Celulele apar de obicei izolate. este frecventă bi. 71 . 83. Se constată moderată anizocarie. rezultând o creştere a raportului nucleocitoplasmatic. planşa 44.Placarde celulare neregulate cu anomaliile menţionate. pierderea polarităţii celulelor descuamate în grupuri. s-a eliberat o nouă terminologie diagnostică (sistem Bethesda). carcinom "in situ" şi CIN. Mărirea nucleară este egală cu de cel puţin 3 ori aria nucleului intermediar normal. fig. SIL are 2 grade: . Cromatina rămâne uniform distribuită alternativ poate apărea degenerată sau pătată. fig. 82. în mod obişnuit clasificate drept displazie. 85) HSIL cuprinde displazia moderată.HSIL (high-grade SIL) sau leziune intraepitelială scuamoasă de grad înalt.LSIL (low-grade SIL) sau leziune intraepitelială scuamoasă de grad scăzut şi . Anormalităţile nucleare sunt în general limitate de celulele cu citoplasma de tip matur sau superficială. SIL cuprinde un spectru de anormalităţi epiteliale cervicale neinvazive. Membranele nucleare prezintă uşoare neregularităţi. hipercromazie şi polimorfism nuclear. Celulele prezintă margini celulare distincte şi apar de obicei în placarde sau izolate. (planşa 43. displazia severă şi carcinomul "in situ" sau CIN 2 şi CIN 3.

Nucleolii sunt absenţi. 87. Celulele unui HSIL au un tip de citoplasmă mai imatur. în mod obişnuit. Diagnostic diferenţial LSIL-HSIL. 88. 84. planşa 46. nuclei hipercromatici cu cromatină dispusă în grămezi grosolane şi mari. Majoritatea HSIL sunt caracterizate prin celule cu un raport nucleo-citoplasmatic crescut pe seama reducerii citoplasmei. fig. poate ajuta în stabilirea gradului scăzut sau înalt al SIL. fig. fig. dantelat şi subţire sau dens / metaplazic. difuză sau densă.Anormalităţile nucleare se întâlnesc predominant în celule pavimentoase cu citoplasma metaplazică "imatură". planşa 47. Conturui nucleului poate fi neregulat. celule scuamoase cu citoplasmă matură. intermediară sau de tip superficial. 90) Terminologia diagnostică propusă în diferitele clasificări ale leziunilor preneoplazice 72 . 81. 89. dantelată. planşa 44. cu margini celulare poligonale bine definite. planşa 45. fig. În general. Aspectul citoplasmei. fig. 86. LSIL implică. cu margini celulare rotunjite. mărimea celulei în HSIL este mai mică faţă de LSIL. Mărirea nucleară este apropiată celei din LSIL dar aria citoplasmatică este scăzută. (planşa 42.

Perioada de timp necesară evoluţiei de la forme mai uşoare la forme mai severe este apreciată la 1-4 ani.Dinamica evolutivă a leziunilor intraepiteliale cervicale (SIL) Evoluţia este reversibilă până la CIN 3 şi ireversibilă de la carcinom "in situ" (CIS) la carcinom invaziv (CI). până la constituirea carcinomului "in situ" şi transformarea acestuia în carcinom invaziv. Între displazii. carcinomul "in situ" şi carcinomul invaziv există o relaţie incontestabilă. Ea constă în posibilitatea evoluţiei progresive a lziunilor displazice. indiferent de grad. iar cea a evoluţiei de la forme agravate la carcinom "in situ" la 73 . Carcinomul incipient al cervixului este un proces de dezvoltare lentă. Orice displazie. poate constitui precursorul direct al unui carcinom invaziv.

Semnificaţie clinică: celula discariotică este celula care conţine un nucleu anormal. bolnava va fi îndrumată către cabinetul de ginecologie specializat în patologia colului uterin. Membranele nucleare prezintă uşoare neregularităţi. În fig. Diagnostic Babeş-Papanicolaou clasa II-III.Planşa 43 Fig. cu câteva granule mai mari. Se pot observa nuclei măriţi având o structură cromatiniană fină. În fig. cu structura cromatinei fină. 82: Frotiu citologic. "imatur". Câteva celule au nucleii măriţi. Fig. Celulele discariotice apar în frotiurile vaginale ale femeilor cu leziuni displazice. Discarioza este un termen general utilizat pentru descrierea anomaliilor nucleare mai importante celor asociate cu inflamaţia. înconjurat de o citoplasmă normală. 83: Frotiu citologic. prezentând un potenţial evolutiv de agravare. celulele prezintă margini celulare distincte.40. discarioză uşoară ( S I L de grad scăzut): Coloraţie Giemsa x obiectiv 20/0. 83 se observă un placard de celule pavimentoase intermediar. discarioză uşoară ( SIL de grad scăzut).40. Citoplasma este de tip matur. Displaziile cervicale. Coloraţie Giemsa x obiectiv 20/0. Diagnostic Babeş-Papanicolaou clasa II-III. 82 se observă un placard de celule pavimentoase intermediare şi superficiale. .

Planşa 43 Fig.83 .82 Fig.

În fig. În fig. Fig. Sunt prezente şi celule pavimentoase cu aspect normal. discarioză uşoară (SIL de grad scăzut). . Coloraţie Giemsa x obiectiv 20/0. 85 se observă două celule discariotice cu nucleu mărit rezultând creşterea raportului nucleo-citoplasmatic.Planşa 44 Fig. Celulele prezintă margini celulare distincte. 84: Frotiu citologic. discarioză moderată (SIL de grad înalt).40.40. structură cromatiniană fină cu câteva granule mai mari. 84 se observă celule discariotice caracterizate prin: nucleu mărit de volum rezultând o creştere uşoară a raportului nucleo-citoplasmatic. Diagnostic Babeş-Papanicolaou clasa II-III. celule pavimentoase în limite normale. Diagnostic Babeş-Papanicolaou clasa III. Aspectul citoplasmei este matur. Sunt prezente alături de celule discariotice. uşoară hipercromazie dar cu o distribuţie uniformă a cromatinei. 85: Frotiu citologic. Coloraţie Giemsa x obiectiv 20/0.

Planşa 44 Fig. 85 .84 Fig.

Diagnostic Babeş-Papanicolaou clasa III-IV. raport nucleo-citoplasmatic crescut. Diagnostic Babeş-Papanicolaou clasa III-IV. structură cromatiniană grosolană. Coloraţie Giemsa x obiectiv 20/0. . Aria citoplasmatică este redusă. Se mai pot observa polimorfonucleare. discarioză severă (SIL de grad înalt). iar aria citoplasmatică este scăzută. discarioză severă (SIL de grad înalt). Semnificaţie clinică: aceste tipuri de celule pot corespude unei displazii severe sau unui carcinom in situ. Cazul va fi comunicat imediat medicului oncolog. Coloraţie Giemsa x obiectiv 20/0.Planşa 45 Fig. celule pavimentoase cu aspect normal. 87: Frotiu citologic. 86: Frotiu citologic. 86 se observă celule prezentând modificări nucleare de tipul discariozei grave: hipercromazie. Mai sunt prezente celule pavimentoase cu aspect normal. Conturul nucleului este neregulat. creşterea volumului nuclear cu creşterea raportului nucleo-citoplasmatic.40. iar bolnava va fi îndrumată către cabinetul de ginecologie specializat în patologia colului uterin pentru precizarea diagnosticului şi tratament adecvat. Sunt prezente celule cu modificări nucleare de tipul discariozei severe: macrocarie. Fig.40. nuclei hipercromatici cu cromatina dispusă grosolan. În fig.

87 .86 Fig.Planşa 45 Fig.

89 se observă celule prezentând modificări nucleare de tipul discariozei grave. hipercromi. discarioză severă (SIL de grad înalt). . 88: Frotiu citologic. hipercromazie.40. discarioză moderată spre severă: (SIL de grad înalt). cu aspect bizar (de înmugurire). Sunt prezenţi nuclei atipici denudaţi. Este evident un nucleu liber atipic. dantelat. dantelat. Coloraţie Giemsa x obiectiv 20/0. Fig.Planşa 46 Fig. iar aria citoplasmatică este redusă. caracterizate prin: macrocarie. hipercromazie. 89: Frotiu citologic.40. Hematii prezente. Aspectul citoplasmei celulelor discariotice este difuz. Structura cromatinei este neuniformă. cu cromatină grosolană şi având forme variate. Hematii prezente. 88 se observă celule şi nuclei liberi cu discarioză: macrocarie. Alături de aceste celule se găsesc celule pavimentoase cu aspect normal şi celule pavimentoase cu uşoară macrocarie. Diagnostic Babeş-Papanicolaou clasa III. În fig. În fig. Se pot observa şi celule pavimentoase de tip superficial cu aspect normal. contur nuclear neregulat. Diagnostic Babeş-Papanicolaou clasa III-IV. grosolană. Coloraţie Giemsa x obiectiv 20/0. raport nucleo-citoplasmatic crescut pe seama reducerii citoplasmei care are un aspect difuz.

88 Fig.Planşa 46 Fig.89 .

dispoziţie neregulate ale cromatinei. În fig. Se pot observa şi celule pavimentoase cu aspect normal. . 90: Frotiu citologic. Diagnostic Babeş-Papanicolaou clasa IV. Celulele pot proveni dintr-o displazie severă sau dintr-un carcinom in-situ. hipercromazie. Diagnostic Babeş-Papanicolaou clasa III. celule tumorale maligne. 91: Frotiu citologic. caracteristica nucleilor tumorali. macrocarie şi hipercromazie. Fig. Coloraţie Giemsa x obiectiv 20/0. cealaltă multinucleată.Planşa 47 Fig. În fig. una binucleată.40. Coloraţie Giemsa x obiectiv 20/0. discarioză moderată spre severă: (SIL de grad înalt). 91 se observă un placard prezentând modificări nucleare de tipul discariozei severe cu structura cromatinei grosolană. 90 se observă celule prezentând modificări nucleare de tip discariotic cu macrocarie. Se pot observa 2 celule discariotice.40.

90 Fig.Planşa 47 Fig.91 .

care constituie punctul de acces la spaţiile vasculare limfatice. 74 .1-6 ani. Intervalul de timp în care se produce transformarea oscilează între 1-20 de ani. Incidenţa transformării carcinomului "in situ" în carcinom invaziv este cuprinsă între 20% şi 100%. După invazia spaţiului vascular apare un risc clar pentru extinderea tumorii dincolo de colul uterin. Celulele tumorale invadează iniţial stroma cervicală.

diagnosticat numai prin examen microscopic.Stadiul I . cu subdiviziunile: > Stadiul I A .Stadiul 0 . In stadiul I A2 (microcarcinom) se observă o infiltraţie circumcisă sau în reţea a stromei sub epiteliul canceros. Carcinomul de col uterin I A este un carcinom preclinic.Carcinom preinvaziv. Această formă este caracterizată prin străpungerea limitată a membranei bazale şi extinderea mică în suprafaţă şi profunzime.Carcinomul invaziv incipient (stadiul I A) este carcinomul cu invazie superficială minimă între carcinomul "in situ" (CIS. > I A 2 : invazie microscopică ce poate fi măsurată: profunzimea invaziei nu depăşeşte 5mm şi extinderea orizontală sub 7 mm. diagnosticul este în esenţă histologic. izolată sau în conexiune cu acestea. rninimă. Profunzimea invaziei stromale.Carcinom preclinic de col. se observă proiecţii ascuţite sau rotunjite care întrerup continuitatea membranei bazale şi pătrund în stroma imediat subepitelială. limitat la colul uterin. Alteori se observă aspecte de coloane "în corn de cerb" extinse în stromă de la epiteliul de suprafaţă canceros. TIS) şi carcinomul cervical invaziv. măsurată de la baza epiteliului sau suprafaţa glandei de unde îşi are originea carcinomul trebuie să fie sub 5 mm şi extinderea în suprafaţă nu trebuie să depăşească 7 mm. forma cu invazie stromală minimă.Carcinom invaziv. intraepitelial (CIS) . 75 . Carcinomul invaziv clinic de col uterin (Macrocarcinomul clinic cervical) Clasificarea stadială a carcinomului de col uterin: . > I A1: invazie stromală microscopic evidentă. În stadiul I A1.

Colul prezintă o formaţiune exofitică. .Carcinom invaziv clinic limitat la col. > Stadiul IV B . . > Stadiul IIA . de obicei periorificial. Tumora este dură. vegetantă.Carcinomul invadează vaginul până deasupra 1/3 inferioare. de la dimensiuni reduse până la aspect conopidiform.clinice.Stadiul II .Carcinomul invadează parametrele fără a atinge peretele osos pelvian.Carcinomul a invadat vezica sau rectul inclusiv mucoasa acestora sau s-a extins dincolo de micul bazin.> Stadiul IB . În formele avansate. .Stadiul IV .Carcinomul de col s-a extins până la peretele osos pelvian. 1. fiind înlocuit de un crater adânc. Se prezintă ca o ulceraţie de dimensiuni variabile. uneori cu depozite necrotice şi sângerează cu uşurinţă la atingere. care poate să umple întreg vaginul.Carcinomul s-a extins în afara micului bazin. acoperit de masă necrotică şi care ocupă toată 76 . > Stadiul III B . colul este complet dispărut.Stadiul III . Forma exofitică. Forme anatomo. > Stadiul II B . > Stadiul III A .Carcinomul a invadat vezica sau rectul inclusiv mucoasa acestora. 2.Carcinomul cervical s-a extins în vagin până în 1/3 infenoară sau în parametre până la peretele pelvian.Carcinomul de col s-a extins până în 1/3 inferioară a vaginului. Stabilirea formelor anatomo-clinice se face prin examenul cu valvele vaginale sau cu speculum şi prin tact vaginal. sângerând. dur. Forma ulcerativă.Carcinomul s-a extins spre vagin dar fără să atingă 1/3 inferioară sau invadează perarnetrele dar nu atinge peretele pelvian. uneori restrânsă numai pe o suprafaţă mică a exocolului. > Stadiul IV A . iar pentru invazia parametrelor prin tact rectal.

lemnos. Forma infiltrativă. forma preinvazivă se întinde pe un interval de timp de până la 7-10 ani. Carcinomul adenoepidermoid este o formă mixtă.porţiunea superioară a vaginului. Colul apare mărit în volum. Vârsta medie a depistării este de 45 ani. dur. 1. sub formă de benzi. Carcinomul epidermoid 2. Tipul arhitectural este caracterizat prin faptul că epiteliul malign a străpuns membrana bazală şi a pătruns adânc în stroma colului. Carcinomul epidermoid. Adenocarcinomul cervical Se dezvoltă din epiteliul cilindric endocervical sau glandular şi reprezintă doar 4-6 % din toate carcinoamele cervicale. Prin canalul cervical deseori predomină masa tumorală sau se scurge sânge. 4. Există şi forme mixte ulcerovegetante. ca un adevărat val epidemic la tinere (16-22 ani) a căror mame au folosi estrogeni sintetice nesteroizi (Dietilstilbestrol) în sarcină. În formele intens Se dezvoltă din epiteliul pavimentos exocervical sau prin metaplazia celulelor de rezervă şi reprezintă 95% din toate metaplaziile cervicale. 90% din carcinoame debutează la nivelul joncţiunii pavimentoso-cilindrice. în forma de butoiaş. conţine insule de adenocarcinom alături de elemente de carcinom epidermoid şi cu malignitate mare. Este mai frecventă in cazurile de carcinom endocervical. primele două fiind mai frecvente. Carcinomul cu celule clare a apărut pe col şi vagin. 77 . Structura microscopică. 3. Aspectul general este de dezordine. Au fost descrise 4 tipuri de carcinoame cervicale. Distribuţia pe grupe de vârstă relevă o incidenţă foarte mică a acestei localizări neoplazice înainte de 20 ani. de anarhie structurală. 3.

rotunzi sau neregulaţi şi cromatina cu granulaţie grosolană. După gradul de diferenţiere. carcinoamele epidermoide (pavimentoase) au fost clasificate în: . Nucleii sunt hipercromi. Se observă mitoze tipice dar mai ales atipice. Cromatina prezintă o granulaţie grosolană cu o distribuţie neregulată. cromatina prezintă o distribuţie clar neregulată incluzând o cromatină grosolană şi o paracromatină clară. Adesea în stromă. se observă invazia capilarelor limfatice cu grupe de celule tumorale şi uneori şi a venelor. 78 . Carcinomul matur sau cu celule mari sau spinocelular sau keratinizat Celulele sunt mari. Caracteristic este formarea perlelor epiteliale keratozice. Celulele mici ale acestui tip de carcinom pot fi confundate cu celulele endometriale. Sunt prezenţi macronucleoli proeminenţi. Stroma din jur arată o infiltraţie cu celule rotunde şi leucocite PMN şi apare deseori dezgolită de învelişul epitelial malign prin necroză ulcerativă. cu multe aspecte bizare incluzând celule cu aspect de fibră şi mormoloc. cu nuclei voluminoşi care conţin nucleoli multipli.matur . semne de agresivitate mare tumorală. celulele endocervicale reactive. sărăcăcioasă.maligne. Citoplasma este insuficientă.intermediar. celulele sunt imature şi nediferenţiate. Carcinomul nediferenţiat sau bazocelular sau cu celule mici Se caracterizează printr-o îngrămădire compactă de nuclei atipici fără limite celulare. hiperplazia celulelor de rezervă sau neoplazia glandulară. există inegalităţi mari între dimensiunile celulelor şi mai ales a nucleilor. ovali. Hipercromatoza este consecinţa creşterii masei nucleare. Se constată o variaţie marcată în mărimea şi forma celulelor.imatur .

Există o suprapunere morfologică considerabilă a carcinoamelor "in situ" (AIS) cu adenocarcinomul invaziv. fig. 95. Forma intermediară (carcinomul cu celule mari şi mici) Conţine aspecte asociate de celule mari cu citoplasmă acidofilă şi nuclei voluminoşi şi atipici. fig. Adenocarcinomul endocervical interesează atât epiteliul cilindric de suprafaţă cât şi cel glandular. Anomalii ale celulelor epiteliale glandulare Adenocarcinomul endocervical Este obişnuit localizat în canalul cervical dar poate să se localizeze şi pe exocervix şi se întâlneşte la toate vârstele. 97. 99. planşa 52. Lipseşte formarea de perle keratozice. Practic deosebirea între cele două categorii nu este posibilă pe frotiul cervical. reducerii citoplasmei şi marginilor celulare imprecis definite. reţeaua în formă de fagure se pierde datorită creşterii raportului nucleo-citoplasmatic. Se prezintă ca o formaţiune papilomatoasă ce se ulcerează frecvent şi zonele ulcerate sunt acoperite cu mase necrotice. 91. % 94. Majoritatea adenocarcinoamelor cervicale invazive sunt precedate de leziuni precursoare denumite AIS (adenocarcinoame "in situ"). 100. 102. 98. necesitând adesea evaluări histologice. 93. (planşa 47. fără punţi intercelulare şi cu limite neprecise şi forme asemănătoare cu cele din carcinomul cu celule mici. 92. planşa 48. 96. planşa 51. planşa 53. fig. În formele dispuse în straturi. planşa 50. fig. 79 . neoplazice apar în straturi. planşa 49. 103) B. fig. 101. fâşii şi rozete cu suprapunere şi aglomerare nucleară.Diferenţierea se face pe baza structurii cromatinei nucleare care în celulele tumorale are un aspect caracteristic. fig. Ceiuieie endocervicaie atipice.

În fig. Aceste celule ar putea proveni dintr-un carcinom nediferenţiat. hematii. iar forma şi mărimea celulelor prezintă variaţii. Citoplasma bazofilă este redusă şi nu prezintă un contur definit. placard de celule tumorale moderat diferenţiate. 92: Frotiu citologic. Celulele prezintă variaţii în formă şi mărime şi pot proveni dintr-un carcinom in-situ. au contur neregulat cu diferite grade de hipercromazie. structura cromatiniană este grosolană cu grunji mari inegal repartizaţi. .40. 92 se observă placarde de celule tumorale maligne prezentând caracteristicile: nucleii de mărimi diferite. Raportul nucleo-citoplasmatic este crescut. hematii. Sunt prezente polimorfonucleare. celule tumorale maligne Coloraţie Giemsa x obiectiv 20/0. În fig. 93: Frotiu citologic. contur nuclear neregulat.Planşa 48 Fig. Coloraţie Giemsa x obiectiv 20/0.40. cu zone de diferenţiere pavimentoasă. Nucleii de mărimi variate prezintă hipercromazie. Citoplasma bazofilă este redusă cantitativ. Sunt prezente numeroase polimorfonucleare. 93 se observă un placard de celule tumorale cu diferenţiere moderată. Diagnostic Babeş-Papanicolaou clasa IV. Fig. cromatina grosolană tipică nucleilor tumorali. Diagnostic Babeş-Papanicolaou clasa IV.

93 .Planşa 48 Fig.92 Fig.

Se observă o celulă pavimentoasă multinucleată cu modificări maligne. Diagnostic Babeş-Papanicolaou clasa IV. Fig. 95 se observă un placard de celule tumorale cu caracteristici nucleare şi citoplasmatice specifice modificărilor maligne. 95: Frotiu citologic.Planşa 49 Fig. Aceste celule au caractere nucleare şi citoplasmatice tipice celulelor maligne (discarioză severă cu structură cromatiniană grosolană) şi sunt nediferenţiate deoarece morfologia lor nu ne permite precizarea epiteliului de origine. În fig. Sunt prezente polimorfonucleare.40. Diagnostic Babeş-Papanicolaou clasa IV.40. 94 se observă un placard de celule tumorale maligne nediferenţiate. Este evidentă o oarecare suprapunere nucleară a celulelor. Coloraţie Giemsa x obiectiv 20/0. 94: Frotiu citologic. celule maligne nediferenţiate. Coloraţie Giemsa x obiectiv 20/0. celule maligne nediferenţiate. . În fig. hematii.

95 .94 Fig.Planşa 49 Fig.

. 97 se observă celule tumorale maligne diferenţiate fusiform cu caracteristicile de mai sus. Atenţie! Cazul va fi comunicat imediat medicului oncolog.40.Planşa 50 Fig.40. situat de obicei central. alături de celule tumorale maligne moderat diferenţiate. 96 se observă un placard de celule tumorale maligne diferenţiate fusiform cu caracteristicile: nucleul este hipercrom. Diagnostic Babeş-Papanicolaou clasa IV. În fig. prezintă structură cromatiniană caracteristică celulei tumorale. Coloraţie Giemsa x obiectiv 20/0. celule maligne cu diferenţiere fusiformă. Forma celulei este mult alungită şi subţire. 96: Frotiu citologic. Coloraţie Giemsa x obiectiv 20/0. de formă alungită. Fig. celule maligne cu diferenţiere fusiformă. Celula diferenţiată fusiformă este indiciul pentru originea pavimentoasă a procesului tumoral. Citoplasma este mult alungită. dispusă la ambele capete ale nucleului şi prezintă o culoare cenuşiualbăstruie. Diagnostic Babeş-Papanicolaou clasa IV. În fig. cu contur neregulat. 97: Frotiu citologic.

Planşa 50 Fig.96 Fig.97 .

Coloraţie Giemsa x obiectiv 20/0.40. Fig. Diagnostic Babeş-Papanicolaou clasa IV. celule maligne cu diferenţiere fusiformă. 99 se observă un placard de celule tumorale maligne nediferenţiate şi celule tumorale maligne diferenţiate fusiform. celule maligne cu diferenţiere fusiformă. Diagnostic Babeş-Papanicolaou clasa IV. Coloraţie Giemsa x obiectiv 20/0. În fig. 98 se observă celule tumorale maligne diferenţiate fusiform alături de un placard de celule tumorale maligne nediferenţiate. 98: Frotiu citologic.Planşa 51 Fig. 99: Frotiu citologic. În fig. .40.

98 Fig.Planşa 51 Fig.99 .

Coloraţie Giemsa x obiectiv 20/0. Sunt prezente polimorfonucleare. celule tumorale maligne. cu limite conturate. sugerând un grad moderat de diferenţiere pavimentoasă. Diagnostic Babeş-Papanicolaou clasa IV. 100: Frotiu citologic. Atenţie! Cazul va li comunicat imediat medicului oncolog. Sunt prezente polimorfonucleare.40.Planşa 52 Fig. unele celule au citoplasma mai bogată. Citoplasma intens bazofilă este în cantităţi inegale.40. placard de celule tumorale maligne. Ele pot proveni dintr-un carcinom nediferenţiat cu zone de diferenţiere pavimentoasă. 101: Frotiu citologic. Coloraţie Giemsa x obiectiv 20/0. . Caracteristicile celulelor tumorale sunt: nuclei hipercromi cu structura cromatinei caracteristică nucleilor tumorali. Celulele tumorale care alcătuiesc placardul prezintă caracteristicile nucleare şi citoplasmatice specifice malignităţii. Fig. Diagnostic Babeş-Papanicolaou clasa IV.

101 .Planşa 52 Fig.100 Fig.

. structura cromatinei grosolană sub formă de grunji mari. inegal repartizaţi. celule tumorale maligne nediferenţiate.40. Coloraţie Giemsa x obiectiv 20/0.Planşa 53 Fig. În interiorul placardului limitele celulare sunt şterse. celule tumorale maligne nediferenţiate. Existenţa diatezei tumorale (prezenţa polimorfonuclearelor. Prezenţa acestor tipuri de celule tumorale ne permite încadrarea frotiului în tipul V. Unele celule par a fi lipsite de citoplasmă. Existenţa unui placard mare de celule maligne şi prezenţa diatezei tumorale reprezintă indiciul pentru carcinomul invaziv. Atenţie! Cazul va fi comunicat imediat medicului oncolog. 103: Frotiu citologic. 102: Frotiu citologic. hematiilor. cu contur neregulat şi grade diferite de hipercromazie. Diagnostic Babeş-Papanicolaou clasa V. carcinoamele invazive. Coloraţie Giemsa x obiectiv 20/0.40. Citoplasma este redusă. Caracteristicile celulelor tumorale nediferenţiate sunt: nucleii de diferite mărimi. resturi necrotice) constituie indiciul unui proces inflamator ulcero-necrotic care însoţeşte de obicei. Fig. Celulele prezintă forme şi mărimi varibile. Diagnostic Babeş-Papanicolaou clasa V. fără un contur definit.

103 .Planşa 53 Fig.102 Fig.

formele nediferenţiate sunt cele mai maligne. Apar variaţii în mărimea şi forma nucleară.O trăsătură caracteristică este aranjamentul nuclear în palisadă. fig. din punct de vedere al diferenţierii acestora: . Celulele pavimentoase anormale adiţionale pot fi prezente fie ca o leziune pavimentoasă preexistentă sau ca o componentă pavimentoasă a unui adenocarcinom. 109. ce prezintă o diferenţiere pavimentoasă parţială. Gradul de malignitate al carcinoamelor cervicale Clasificările actuale împart carcinoamele cervicale în 3 grade de malignitate. cu nuclei dispuşi la periferia celulelor în formă de ciorchine. .Gradul I . fig. 108. stroma este săracă şi prezintă infiltrat cu celule rotunde şi PMN. 105.nediferenţiat. 106. În toate formele. 104. în mod obişnuit se remarcă o hipercromazie asociată cu cromatina prezentând o distribuţie neregulată. planşa 55. . planşa 57. straturi bidimensionale sau ciorchini de celule. Au fost descrise două tipuri de adenocarcinoame cervicale: tipul I şi II. (planşa 54. planşa 56. 107. iar tipul II a fost denumit şi adenocarcinom cervical mucoid sau gelatinos.Gradul III .Gradul II . Pot fi prezenţi de asemenea macronucleoli şi poate exista o diateză tumorală necrotică. Adenocarcinoamele prezintă un prognostic mai favorabil comparativ cu carcinoamele epidermoide. deoarece citoplasma celulelor tumorale conţine mucină în cantitate abundentă. Pot fi văzute celule individuale. 110. Gradul de malignitate ar avea importanţă prognostică. fig. Tipul I este cel descris anterior. 111) 80 . fig.parţial diferenţiat.diferenţiat.

În formele avansate. iliaci externi şi interni. Decesele în carcinomul cervical se produce cel mai frecvent (65%) prin insuficienţă renală. Calea principală de diseminare este cea laterală spre ganglionii paracervicali (ai arterei uterine şi periureterali) şi apoi spre ganglionii obturatori. se observă prezenţa unor cuiburi tumorale în spaţiile capilare limfatice din stroma cervicală. Formele endocervicale pot prezenta o extensie superficială spre cavitatea uterină. viscere. pe cale limfatică şi posibil şi sanguină venoasă. chiar in formele incipiente. perete abdominal. tot parametrul fiind dur. lemnos "îngheţat". Extensia vaginală este regula în formele exocervicale. consecutivă hidro. Prognosticul este în funcţie de: 1. ţesutul canceros atinge peretele osos lateral pelvian. perineu. coapse.Extensia şi metastazele carcinomului cervical Extinderea carcinomului cervical se face din aproape în aproape. stadialitatea în momentul depistării şi de tratamentul aplicat. Mai rar decesele se produc prin caşexie canceroasă. sâni. Din sistemul limfatic se poate produce în continuare diseminarea venoasă pulmonară şi apoi prin sistemul arterial în diferite organe. Extensia limfatică este precoce. embolii tumorali ajung in ganglionii limfatici. Se pot produce metastaze în ganglionii inghinali. vulvă. Alte bolnave mor prin infecţii generalizate (peritonite. De la locul pătrunderii în spaţiile capilare limfatice şi sanguine. septicemii) sau prin hemoragii masive vaginale. Prinderea ţesutului pericervical înglobează ureterele pe care le obstruează prin compresie circulară din afară sau prin invazia limfaticelor ureterale. iliaci comuni şi aortici-cavi. Se produce un hidroureter şi apoi o hidronefroză urmată de hidropionefroză. 81 . Extensia în parametre se produce din aproape în aproape dar mai ales pe cale limfatică. mai ales în formele intens maligne şi în cele avansate.şi pionefrozei.

. În carcinoamele invazive ale colului uterin. supravieţuirile la 5 ani sunt în medie de 55%.anexectomia bilaterală. la 20%. În prezenţa ganglionilor pozitivi. . rata recidivelor este în medie de 7%. Radioterapia 82 Histerectomia radicală (lărgită) presupune ablaţia: . asociată radioterapiei şi chimioterapia. rata recidivelor depăşeşte 57%.limfadenectomia pelviană. invazia spaţiului vascular prin procesul tumoral neoplazic. 4. Tratamentul Principalele mijloace terapeutice utilizate în carcinoamele de col uterin sunt reprezentate de intervenţia chirurgicală şi radioterapia. 3. 2. Tratamentul combinat radio-chirurgical permite recurgerea la doze mai mici de radiaţii. Tratamentul chirurgical Continuă să fie utilizat în stadiile curabile ale carcinoamelor invazive. . diminuează rata supravieţuirilor la 5 ani. intervenţia tip este reprezentată de histerectomia radicală (lărgită) sau Wertheim căreia i se asociază limfadenectomia pelviană. 5. În formele avansate poate fi utilizată în scop paleativ. . mărimea tumorii reprezintă un alt factor prognostic important. gradul de malignitate ar avea importanţă prognostică. În stadiul I B.uterului şi a colului bolnav. prezenţa metastazelor ganglionare întunecă considerabil prognosticul. l. Dacă diametrul este peste 3 cm. . Adenocarcinoamele prezintă un prognostic mai favorabil decât carcinoamele epidermoide. rata supravieţuirilor la bolnavele la care nu se depistează metastaze ganglionare este de 85-90%. dacă diametrul tumorii este mai mic de 2 cm.2.1/3 sau 1/2 superioară a vaginului. formele nediferenţiate sunt cele mai maligne.a structurilor conjunctivo-ligamentare paracervicale.

mai rar de tubă uterină sau ovar. cu suprapunerea frecventă a nucleilor. celule adenocarcinomatoase.Planşa 54 Fig. citoplasma bazofilă prezintă frecvent vacuole. Caracteristicile celulelor tumorale: nucleii cu structura cromatiniană grosolană. Sunt prezente alături de celulele adenocarcinomatoase. 104 se observă grupuri de celule tumorale cu dispoziţie în "ciorchine".40. 105: Frotiu citologic. numeroase polimorfonucleare şi hematii. sunt adesea situaţi excentric. caracteristici ce sugerează provenienţa lor dintr-un adenocarcinom. Coloraţie Gietnsa x obiectiv 20/0. celule pavimentoase. Gruparea celulelor tumorale sub formă de "ciorchine" sugerează provenienţa lor dintr-un adenocarcinom. Coloraţie Giemsa x obiectiv 20/0. În fig. Diagnostic Babeş-Papanicolaou clasa IV-V. Fig. Atenţie! Cazul va fi comunicat imediat medicului oncolog care va anunţa bolnava să se prezinte la un cabinet specializat în patologia colului uterin. 104: Frotiu citologic. Se mai pot observa celule pavimentoase.40. Diagnostic Babeş-Papanicolaou clasa IV-V. Celulele tumorale cu diferenţiere glandulară pot proveni dintr-un adenocarcinom de endocol sau endometru. numeroase polimorfonucleare şi hematii. celule adenocarcinomatoase. .

105 .Planşa 54 Fig.104 Fig.

celule pavimentoase. polimorfonucleare şi hematii.40.Planşa 55 Fig. Diagnostic Babeş-Papanicolaou clasa IV-V. 107: frotiu citologic grup de celule adenocarcinomatoase. . Diagnostic Babeş-Papanicolaou clasa IV-V.40. Sunt prezente celule tumorale sub formă de "ciorchine" prezentând nuclei cu structura cromatinei grosolană. Coloraţie Giemsa x obiectiv 20/0. Se observă o celulă cu nucleu gigant malign şi cu citoplasmă foarte redusă. grup de celule adenocarcinomatoase.106: Frotiu citologic. Coloraţie Giemsa x obiectiv 20/0. Fig. Aceleaşi caracteristici ale celulelor tumorale menţionate anterior.

107 .106 Fig.Planşa 55 Fig.

109: Frotiu citologic. celule adenocarcinomatoase Coloraţie Giemsa x obiectiv 20/0. numeroase polimorfonucleare. Fig. Diagnostic Babeş-Papanicolaou clasa IV-V. Se pot observa celule tumorale dispuse sub formă de placarde cu suprapunere nucleară şi structura cromatinei grosolană. celule pavimentoase cu aspect normal. Diagnostic Babeş-Papanicolaou clasa IV-V. Aceleaşi caracteristici ale celulelor tumorale menţionate anterior care sugerează provenienţa dintr-un adenocarcinom.Planşa 56 Fig. Coloraţie Giemsa x obiectiv 20/0. . Alături de acestea.40.40. grup de celule adenocarcinomatoase. 108: Frotiu citologic.

Planşa 56 Fig.109 .108 Fig.

Coloraţie Giemsa x obiectiv 20/0. Diagnostic Babeş-Papanicolaou clasa IV-V.Planşa 57 Fig. 111: Frotiu citologic. Diagnostic Babeş-Papanicolaou clasa IV-V. Coloraţie Giemsa x obiectiv 20/0. Se pot observa celule tumorale adenocarcinomatoase în placard. grup de celule adenocarcinomatoase. Fig. numeroase polimorfonucleare aglutinate şi relativ frecvente hematii. . grup de celule adenocarcinomatoase.40. 110: Frotiu citologic. celule pavimentoase intermediare. Se pot observa celule tumorale adenocarcinomatoase cu aspect sinciţial alături de celule pavimentoase şi numeroase polimorfonucleare şi hematii.40.

110 Fig.Planşa 57 Fig.111 .

eventual chimioterapie . iridium. .stadiile I şi II (stadii curabiie) .iradierea externă (teleterapia) .Deţine un loc central în tratamentul carcinoamelor invazive ale colului uterin. . . 3. la femei tinere conizaţia sau histerectomia totală simplă.iradiere externă. . Este utilizată cu titlu adjuvant Indicaţiile terapeutice în raport cu stadialitatea .telecobaltoterapia . urmată de o pauză de 4-6 săptămâni. În funcţie de profunzimea invaziei stromale se practică. cesiu.acceleratori liniari .iradiere externă . sursele de radiaţii sunt reprezentate de radioizotopi: radium.iradiere intracavitară .colpohisterectomia lărgită cu limfadenoctomie şi anexectomie.eventual intervenţii chirurgicale paleative (derivaţii urinare sau intestinale) . în circumstanţele invaziei ganglionare.iradierea intracavitară. Chimioterapia A fost propusă în carcinoamele avansate şi recurente.eventual evisceraţii pelviene 83 Sunt utilizate: .iradierea intracavitară. .carcinom microinvaziv.stadiile III şi IV . Radioterapia rămâne principalul mijloc terapeutic disponibil în stadiile III şi IV în care tratamentul se aplică doar cu intenţie paleativă (şi nu curativă).

căreia nu i se sumează acţiunea progestronului. Răspunsul terapeutic este înregistrat în 15-22 % din cazuri. supravieţuirea la 1 an din momentul diagnosticării lor este doar de 10-15%. Carcinoamele endometriale pot să rezulte din hiperplazii adenomatoase atipice.Adenocarcinoamele cervicale sunt considerate radiorezistente şi tratamentul preferat este cel chirurgical. prelungită a estrogenilor.hiperplazie simplă 84 . Dintre carcinoamele endometriale. În cazul recidivelor. Adenocarcinomul endometrial Punctul de plecare al majorităţii tumorilor maligne ale corpului uterin îl reprezintă endometrul. mai mult sau mai puţin fetide şi prin sângerări. este întâlnită în perioada premenopauzică în circumstanţele ciclurilor menstruale anovulatorii. dar adeseori se manifestă clinic prin scurgeri vaginale modificate. Acţiunea exclusivă. Au fost descrise 3 tipuri histologice de hiperplazii endometriale: . nu a modificat semnificativ prognosticul. Radioterapia poate fi utilizată în recidivele pelviene localizate. transformări ale endometrului considerate din acest motiv. Chimioterapia introdusă in ultimii ani în tratamentul recidivelor cancerelor de col. Recidivele carcinomului de col uterin Recidivele postterapeutice pot fi asimptomatice. leziuni precanceroase. Hiperplazia endometrială Rezultă prin acţiunea necontrabalansată a estrogenilor asupra mucoasei uterine. ponderea maximă o deţin neoplaziile al căror punct de plecare îl reprezintă epiteliul unistratificat glandular de înveliş al mucoasei uterine.

.hiperplazie adenomatoasă (hiperplazie complexă fără atipii) . iar 75% sunt diagnosticate la femei de peste 50 ani (în postmenopauză). Riscul malignizării în hiperplaziile atipice este de 23 30%. Carcinoamele endometriale Carcinoamele endometrului reprezintă 10-15 % din localizările neoplazice ale aparatului genital feminin.hiperplazie adenomatoasă cu atipii (hiperplazie atipică) Factorii de risc implicaţi în hiperplazia atipică de endometru sunt aceiaşi cu ai carcinomului endometrial. 85 . Din carcinoamele endometriale 90% sunt adenocarcinoame.

uneori la debut.. mărirea de volum a uterului. drenajul secreţiilor endouterine devine imposibil. Hemoragia din climacteriu este semnul cel mai valoros. Este incriminată în tratamentele substitutive îndelungate (femei cu disgenezii ovariene. Scurgerea vaginală poate să îmbrace aspecte particulare: . durerea. la obeze.hiperproducţie de estrogeni ovarieni. Se consideră hemoragie în climacteriu. castrate chirurgical). Alte semne clinice sunt mult mai puţin semnificative: leucoreea. risc.pierderi de sânge roşu. pierderea de sânge survenită după sistarea completă a menstrelor pentru un interval de timp de minim 2 ani. Un aspect particular îl reprezintă prezenţa piometriei. sau în administrarea pentru combaterea unor efecte nedorite din climacteriu (atrofie vulvovaginală. la femeile în climacteriu avansat (în urma stenozării orificiului intern cervical. proaspăt. scurgeri apoase. .producţie excesivă extragonadală de estrogeni. Simptomatologie clinică Primul şi principalul semn al carcinomului endometrial îl reprezintă hemoragia. Estrogenii. osteoporoză).aspectul clasic al unei pierderi de sânge modificat asemănătoare cu o "spălatură de carne" . Uneori sunt întâlnite hematometria şi piometria. apoi serosanghinolente.administrarea de estrogeni (exogeni) necontrabalansată prin asocierea unui progestativ. În prezent. iar acestea pot să se suprainfecteze). între 15-25% din sângerările din climacteriu se datoresc carcinoamelor endometriale. . în formele avansate. în anumite circumstanţe apar ca factori de 86 . Histopatologic . în boala polichistică ovariană sau în tumorile ovariene estrogenosecretante.

tumoarea poate ti circumscrisă.existenţa de modificări arhitecturale . Aceasta ridică un semn de întrebare asupra nivelului crescut de estrogeni. carcinoame adenoscuamoase. Au fost descrise diferite grade histologice: . lor. Prelevatele din fundul de sac vaginal sunt inadecvate pentru diagnosticul adenocarcinomului endometrial.moderat diferenţiat cu arii parţial solide (grad II).la o femeie în menopauză (în lipsa unei terapii hormonale) vom găsi celule pavimentoase mature.bine diferenţiat (gradul I). . Suspicionăm prezenţa unui adenocarcinom endometrial dacă: .hiperplazie (?) cu posibilitatea evoluţiei spre adenocarcinom (?). carcinoame papilare şi carcinoame secretorii. implicit asupra stării endometrului .slab diferenţiat (nediferenţiat sau gradul III) predominant solid.modificări celulare . Recoltarea directă din cavitatea uterină (endometru) prin aspiraţie. Poate îmbrăca un aspect polipoid. caracterul malign al tumorii poate fi susţinut prin: . adenocantoame. . ulcerovegetant. pleiomorfism nuclear. . Adenocarcinoamele reprezintă aproape 90% din carcinoamele endometrului. situată pe unul din pereţi sau la nivelul unui corn uterin. nodular. mitoze anormale.imaturitate şi dediferenţiere celulară. aranjamentul 87 .aspectul glandelor.Macroscopic. acidofile. este importantă şi poate fi recomandată în cazul sângerării din post menopauză şi pentru urmărirea (screening) femeilor cu terapie hormonală substitutivă. Microscopic. iar alteori difuză. Principalele subtipuri ale carcinoamelor endometriale sunt reprezentate în ordinea incidenţei de: adenocarcinoame.

parametre. sau în grupe mici de 5-10 celule. Modificările nucleare constau în macrocarie.dacă în fundul de sac vaginal găsim grămezi de celule endometriale (?) adenocarcinom endometrial.. ficat. invazie în grosimea miometrului. creşterea raportului nucleocitoplasmatic.dacă în fundul de sac vaginal găsim sânge vechi suspectăm (?) adenocarcinom endometrial. interesând mucoasa uterină din aproape în aproape. Propagarea carcinoamelor endometriale Poate să survină local. iar în continuare înspre peritoneul pelvisului şi al marii cavităţi abdominale.dacă în citoplasmă celulelor endometriale găsim PMN fagocitate .canibalism celular . vagin. hipercromazie. Celulele sunt rotunde sau ovale cu margini celulare indistincte. 88 .carcinomul "in situ" cuprinzând cazurile cu histologie care sugerează malignitatea. oase. . . Metastazarea la distanţă. O altă modalitate importantă de propagare o reprezintă diseminarea limfatică. cromatină grosolană. Aceasta este în relaţie cu gradul histologic. pe cale hematogenă este mai rară dar posibilă: în plămân. Caracterele citologice ale adenocarcinomului endometrial Celulele endometriale maligne sunt de dimensiuni mici şi pot fi izolate. gradul histopatologic. înspre endocol.(?) adenocarcinom endometrial . Stadiul 0 . Citoplasma celulelor este săracă. bazofilă şi vacuolată. Stadialitatea carcinoamelor endometriale Pentru încadrarea stadială se apelează la o serie de criterii: extensia înspre col şi în afara uterului. creier. se pot observa nucleoli mici. interesarea ganglionară este cu atât mai importantă cu cât carcinomul este mai puţin diferenţiat.prezenţa pe preparat a numeroase histiocite (?). spre salpinge şi ovare.

Stadiul I a . în general. rect. Vârful de incidenţă al carcinomului endometrial reprezentându-l vârsta de 65 ani.adminsitrarea de progestative în doze mari.Stadiul I .invazie limitată la endometru (inclusiv istmul uterin). Tratamentul carcinomului endometrial presupune: . intestine sau metastaze la distanţă. .chimioterapia care este rezervată carcinoamelor metastazate sau recidivelor.interesarea doar a glandelor endocervicale.carcinomul endometrial interesează nu numai glandele ci şi stroma colului uterin. 89 . Stadiul II a .în prezent se utilizează terapia intracavitară. nu însă şi în afara pelvisului. mai favorabil decât al altor localizări genitale feminine. Stadiul II b .radioterapia .carcinomul s-a extins la colul uterin. . Stadiul III .interveţia chirurgicală care constă in efectuarea histerectomiei totale cu anexectomie bilaterală . asupra şanselor sale de supravieţuire pe termen mai îndelungat.lungimea cavităţii uterine peste 8 cm Stadiul II .lungimea cavităţii uterine de 8 cm sau mai mică. este evident impactul altor afecţiuni cronice asociate şi al stării biologice a femeii. Stadiul I b . Prognosticul carcinoamelor endometriale este considerat. sursa este plasată endouterin cu sonde speciale.extensie la vezica urinară. sigmoid.carcinomul s-a extins în afara uterului.iradierea externă . Stadiul IV . Schemele terapeutice sunt în relaţie cu stadialitatea.

. limfoame..9 % .histerectomie totală cu anexectomie bilaterală + iradiere externă postoperatorie (dacă există invazie ganglionară).5% . .origine ovariană 42% .pancreas 6. 90 .tractul gastro-intestinal 13% .tuba uterină 7. completată cu limfadenectomie.uretră 4.5 % . .radioterapie externă şi internă + progestative.5% .Stadiul III .Stadiul II .alte proliferări maligne: sarcoame.Stadiul IV . Celulele maligne provenite din carcinomul ovarian pot fi văzute ocazional în frotiul vaginal sau cervical. Originea extrauterină a carcinoamelor: .Stadiul I . Carcinoame extrauterine evidenţiate pe frotiuri vaginale sau cervicale Adenocarcinomul tubei uterine este extrem de rar.mamela 4. melanoame.iradiere preoperatorie (externă şi intracavitară) urmată de histerectomie totală lărgită.radioterapie + progestative de sinteză + chimioterapie.

Societatea Ştiinţifică şi tehnică. Tărăbuţă-Cordun G. 1975 4. Ed. Medicală Amaltea.. The journal of clinical cytology and cytopathology. Ed. 1976 .s Ginecologie. Ginecologie. Cernea M. Galatâr N. 1996 5. Medicală. Crişan N. 1995 9. Rădulescu C. 1977 3. Endometrul. Junimea. Ed Medicală. Nanu D. Ed. Ed..Bibliografie 1. Ed.. Medicală. ***Metode de laborator.. Bălănescu L. ***Metode de laborator. Anghel R. ***Acta cytologica. Publication.. The Bethesda System for Raporting Cervical/Vaginal Cytologic Diagnoses 2. Medicală. A Wiley Medical. Cancerul colului uterin. John Wilei and Sons. Ed.. Gompel C. 1978 8.. 1978 7. Îndreptar de citologie pentru diagnosticul precoce al cancerului de col uterin. 1997 6. Atlas of Diagnostic Cytology..

ISBN-973-8118-10-7 .