REFERAT

ORGANIZAREA STRUCTURALĂ A SISTEMELOR

DE PRODUCȚIE
 ORGANIZAREA STRUCTURALĂ A SISTEMELOR DE PRODUCȚIE

Noţiunea de proces de producţie

Procesul de producţie reprezintă totalitatea acţiunilor conştiente realizate în vederea
obţinerii de produse sau servicii.
Procesul de producție este format din:
 Procesul tehnologic;
 Procesul de muncă;
Procesul tehnologic – este format din ansamblul operațiilor tehnologice prin care se
realizează un produs sau repere componente ale acestuia. Procesul tehnologic modifică atât
forma și structutra cât și compoziția chimică a diverselor materii prime pe care le prelucrează.
Procesele de producție sunt:
 Elementare;
 Complexe;
Procesele de producţie elementare sunt acele procese prin care produsul finit se obţine
printr-o singură operaţie tehnologică.

Procesele de producţie complexe există atunci când asupra obiectelor muncii se

execută mai multe operaţii tehnologice.
Procesele de muncă - sunt acele procese prin care factorul uman acţionează asupra
obiectelor muncii cu ajutorul unor mijloace de muncă.
Pe lângă procesele de muncă şi tehnologice în unele ramuri industriale există şi procese
naturale în cadrul cărora obiectele muncii suferă transformări fizice şi chimice sub acţiunea unor
factori naturali (industria alimentară - procese de fermentaţie, industria mobilei - procese de
uscare a lemnului etc.)
Structura procesului de producție
Conform abordării structurale a procesului de producție global din cadrul intreprinderii,
acesta este format din mai multe categorii de procese parțiale, care se pot individualiza pe baza
unor criterii specifice. Astfel, în raport cu modul în care participă la executarea produselor ce
definesc obiectul de activitate al intreprinderii respective, procesele parțiale se grupează în trei
categorii :
  Procese directe care participă nemijlocit la executarea produselor care se
încadreaza în profilul firmei, aici încadrându-se procesele de baza și procesele de
asigurare a calității producției;
 Procese indirecte, care asigură condiții necesare pentru executarea produselor
care se încadrează în profilul firmei, aici încadrându-se procesele auxiliare, de
servire a producției și procese de inovare a producției (de concepție pentru
producție);
 Procese complementare, care întregesc procesul global al intreprinderii, aici
încadrându-se procesele anexe și cele de service;
În raport cu rolul și poziția lor în ansamblul proceselor de executare a produselor
intreprinderii, procesele de bază se regrupează în patru categorii:
1) procese de bază pregătitoare care asigură pregătirea materiilor prime sau obținerea
unui semifabricat în vederea prelucrării ulterioare;
2) procese de bază prelucratoare care realizează transformarea materiilor prime sau a
semifabricatelor rezultate din procese pregătitoare, prin folosirea diferitelor
procedee tehnologice în vederea executarii produselor intreprinderii (de exemplu:
procese de filare și țesut în intreprinderi textile);
3) procese de bază de montaj care asigură obținerea produselor complexe și a unor
subansamble ale acestora prin asamblarea într-o ordine prestabilită a anumitor
repere și subansamble de rang inferior;
4) procese de bază de finisare care asigură realizarea anumitor proprietăți calitative
și estetice ale produselor executate în intreprindere (de exemplu procese de
finisare a țesăturilor din intreprinderile textile);
Procesul de producție al intreprinderii și organizarea lui sunt influențate de o serie de
factori cum ar fi:
 felul materiilor prime folosite care exercită o influență deosebită asupra
conținutului procesului de producție și a modului general de organizare a acestuia;
 caracterul produselor executate în intreprindere – produsele oferite de
intreprindere se prezintă într-o mare varietate de forme concrete și se pot
diferenția în funcție de natura lor, de particularitățile constructive privind rețeaua
 de fabricație, gradul de omogenitate, caracteristicile procesului de executare și
livrare;
 natura procesului tehnologic utilizat în cadrul intreprinderii care determină
numarul, felul și succesiunea operațiilor executate, natura echipamentelor
tehnologice folosite, cu toate implicațiile care decurg de aici asupra organizării
procesului de producție;

Tipologia proceselor de producţie

Datorită marii diversităţi a proceselor de producţie acestea trebuie grupate în grupe de
procese care au caracteristici comune în funcţie de anumite criterii de grupare.

Cele mai utilizate criterii de grupare a proceselor de producţie sunt:

a) După modul de participare la obţinerea produsului finit;

b) După gradul de continuitate;
c) După modul de obţinere a produsului finit;
d) După gradul de periodicitate;
e) După natura tehnologică;

În funcţie de modul cum participă la realizarea produsului finit procesele de producţie

sunt:
 Procese de producţie de bază;
 Procese de producţie auxiliare;
 Procese de producţie de servire;
 Procese de producţie anexă;

Procesele de producţie de bază transformă materiile prime şi materialele în produse

finite care constituie obiectul activităţii de bază al întreprinderii: procese de prelucrare mecanică
şi montaj în construcţii de maşini, ţesătorie în industria textilă etc.

Procesele de producţie de bază pot fi la rândul lor:

 procese de bază pregătitoare;
 procese de bază prelucrătoare;
 procese de montaj-finisaj;
 Procesele de bază pregătitoare pregătesc materiile prime şi materialele pentru
prelucrarea propriu-zisă (procesele de turnare şi forjare în industria construcţiilor de maşini,
procesele de vopsire şi filatură din industria textilă, procesele de croit în industria confecţiilor
sau de încălţăminte).

Procesele de bază prelucrătore efectuează operaţii de prelucrare propriu-zisă a materiilor

prime şi a materialelor în vederea transformării lor în produse finite (procese de prelucrări
mecanice în construcţii de maşini, procesele de ţesătorie în industria textilă, procesele de coasere
în confecţii etc.).

Procesele de bază de montaj-finisaj sunt acele procese care asigură obţinerea formei
finale a produsului înainte de livrarea la consumator.

Procesele de producţie auxiliare asigură obţinerea unor produse sau lucrări care nu
constituie obiectul activităţii de bază al întreprinderii, dar care asigură buna funcţionare a
proceselor de producţie de bază (procesele de reparare a utilajelor şi echipamentelor, de obţinere
a SDV-urilor necesare în procesele de producţie de bază, de obţinere a diferitelor feluri de
energie etc.).

Procesele de producţie de servire asigură obţinerea unor servicii care nu constituie

obiectul activităţii de bază al întreprinderii, dar ajută la buna desfăşurare a proceselor de
producţie de bază şi auxiliare (procesele de transport intern, de depozitare sau de transport a
diferitelor feluri de energie pe cabluri sau conducte).

Procesele de producție anexă se referă la confecționarea ambalajelor, la valorificarea

deșeurilor prin tehnologii de refolosire etc.

După gradul de continuitate procesele de producţie sunt:

 procese de producţie continue;

 procese de producţie periodice;

Procesele de producţie continue se caracterizează prin aceea că asigură o transformare

continuă a materiilor prime în produse finite în instalaţii de aparatură, pe tot parcursul fluxului de
producţie parametrii tehnologici având aceleaşi valori.
 Procesele de producţie periodice se caracterizează prin aceea că produsele sunt elaborate
sub formă de şarje la distanţe de timp egale cu timpul necesar pentru elaborarea unei şarje.

După modul de obţinere a produselor finite din materia primă procesele de producţie
sunt:

 procese de producţie directe;

 procese de producţie sintetice;
 procese de producţie analitice;

Procesele de producţie directe se caracterizează prin aceea că produsul finit se obţine ca

urmare a executării unor operaţii succesive asupra aceleiaşi materii prime (procese de obţinere a
produselor lactate, de obţinere a zahărului etc.).

Procesele de producţie sintetice conduc la obţinerea produsului finit după prelucrarea

succesivă a mai multor materii prime (procese de producţie din construcţii de maşini, confecţii,
industria alimentară etc.).

Procesele de producţie analitice conduc la obţinerea a mai multor produse finite în urma
unor prelucrări succesive a unei singure materii prime (procesele de producţie din petrochimie,
rafinării etc.).

După gradul de periodicitate procesele de producţie sunt:

 ciclice;
 neciclice;

Procesele de producţie ciclice au caracter repetitiv şi sunt specifice tipului de producţie

de serie mare sau de masă. În cadrul acestor procese prelucrarea produselor se face pe loturi de
fabricaţie sau sub formă de şarje.

Procesele de producţie neciclice se repetă la perioade mari de timp şi sunt specifice

pentru tipul de producţie de serie mică sau unicate.

În funcţie de natura tehnologică a operaţiilor, procesele de producţie sunt:

 procese chimice;
 procese de schimbare a configuraţiei;
  procese de asamblare;
 procese de transport;

Procesele chimice se efectuează în instalaţii capsulate în cadrul cărora materiile prime se

transformă în urma unor reacţii chimice sau termochimice (procese din industria aluminiului, a
maselor plastice, a petrolului etc.).

Procesele de schimbare a configuraţiei au la bază operaţii de prelucrare mecanică a

materiilor prime cu ajutorul unor maşini sau agregate tehnologice (procese de strunjire,
rectificare, frezare etc.).

Procesele de asamblare asigură sudura, lipirea sau montajul unor subansamble în vederea
obţinerii produsului finit.

Procesele de transport asigură deplasarea materiilor şi materialelor de la un loc de muncă

la altul în interiorul întreprinderii.

Tipuri de producție

Tipul de producție este o stare funcțională a unei intreprinderi sau verigi de producție a
acesteia, determinate de totalitatea factorilor tehnici și organizatorici care caracterizează:

o mărimea și stabilitatea nomenclaturii produselor executate;

o volumul producției executate pe fiecare poziție a acesteia;

o gradul de stabilitate în timp a volumului şi structurii producţiei executate;

o gradul de specializare a locurilor de muncă;

o modul de deplasare a obiectelor prelucrate între diferite locuri de muncă;

În funcție de ansamblul acestor factori, se întâlnesc următoarele tipuri de producție :

 în masă
 în serie mare, mijlocie, mica
 individual

Tipul de producție în masă

 Principala condiție a existenței tipului de producție în masă o constituie asigurarea
deplinei permanetizări a încărcării fiecărui loc de muncă cu o anumita lucrare tehnologică
executată la același fel de produs. Acest lucru este posibil atunci când cheltuielile de muncă
necesare executării volumului de producție pentru un anumit fel de produs asigură ocuparea
completă a fondului de timp disponibil al fiecărui loc de muncă de-a lungul întregii perioade
considerate.

Caracteristicile tipului de producție în masă:

 Nomenclatura produselor executate este foarte redusă. Deseori, ea cuprinde numai

un singur fel de produs, dar pot exista în nomenclator și două feluri de produse, cu
o pondere prioritară a unuia dintre acestea;
 Volumul producției pe fiecare poziție a nomenclatorului este foarte mare;
 Nomenclatura, volumul și structura producției au un grad mare de stabilitate în
timp, modificările acestora de la un an la altul sunt foarte reduse, uneori chiar
inexistente si limitate de nivelul proiectat al capacității de producție;
 Specializarea fiecărui loc de muncă în executarea unei anumite lucrări tehnologice
la un singur fel de produs pe o perioadă îndelungată;
 Circulația produselor se face bucată cu bucată;

Tipul de producție în serie

Tipul de producție în serie se caracterizează prin repetarea executării aceluiași fel de

produs. Deoarece cheltuielile de muncă necesare executării volumului de producție al produsului
respectiv sunt insuficiente pentru a asigura ocuparea completă a fondului de timp disponibil al
fiecărui loc de muncă, durata perioadei în care se repetă executarea unui anumit fel de produs
este mai mică decât în producția de masă.

Trăsăturile definitorii ale tipului de producție în serie se pot sintetiza astfel:

 Comparativ cu producția în masă, nomenclatura produselor executate este mai

mare, ea prezentând o creștere de la seria mare spre cea mică astfel : 2-6 produse
la seria mare, 6-10 produse la seria mijlocie, 10-20 produse la seria mica;
 Volumul producției pe fiecare poziție a nomenclaturii este mai mic, în comparație
cu producția în masă și scade de la seria mare spre cea mica;
  Gradul de stabilitate în timp a nomenclaturii, volumului si structurii producției
este relativ redus. Modificările acestora de la un an la altul se amplifică de la seria
mare spre cea mică.
 Lipsa unei specializări depline a locurilor de muncă, ca urmare a faptului că
fiecare poziție a nomenclatorului de produse ocupă numai o parte din fondul de
timp disponibil de funcționare a locurilor de muncă. În aceste condiții, utilajele
din dotarea locurilor de muncă și muncitorii care lucrează la acestea au un grad
redus de specializare pe produs, în cazul seriilor mari și un caracter universal, în
cazul seriilor mijlocii și mici.
 Circulația produselor între locurile de muncă se face pe loturi de producție sau de
transport cu mărimi variabile, folosindu-se executarea excesivă sau parțial
paralelă a operațiilor tehnologice ale diferitelor produse.

Tipul de producție individual

Tipul de producție individuală se caracterizează prin următoarele trăsături:

 Nomenclatura produselor executate este foarte mare, cuprinzând o gamă

diversificată de feluri și tipuri de produse, ajungându-se la mai mult de 100 de
poziții distincte;
 Volumul producţiei pe fiecare poziție a nomenclaturii este foarte redus, deseori
executându-se numai câte un singur fel de produs;
 Gradul de stabilitate în timp a nomenclaturii, volumului și structurii producţiei
este foarte redus, înregistrându-se modificări esențiale ale acestora la perioade
scurte de timp, uneori chiar de la o zi la alta. Executarea diferitelor produse din
nomenclator se repetă la intervale de timp nedeterminate, în mod întâmplător, sau
nu se mai repetă niciodată. În astfel de situații, producţia se execută în funcţie de
cerințele clienţilor;
 Locurile de muncă din structura verigilor de producție și utilajele aflate în dotarea
lor au un caracter universal, care le permite să execute o mare varietate de feluri și
tipuri de produse;
  Circulația produselor între locuri de muncă se face pe loturi de producție cu
mărimi mici, în condițiile executării succesive a operațiilor tehnologice ale
diferitelor produse.

BIBLIOGRAFIE

1. www.ase.ro/biblioteca
2. Cârstea, Gh……….Managementul producţiei, Editura Interprint, Bucureşti,
1994;
3. Bărbulescu, C, Bâgu, C…..Managementul producţiei industria/e. Culegere,
dezbateri, studii de caz, probleme, Editura Economică;