MANAGEMENTUL

CONDUCERII
OPERATIVE A
PRODUCȚIEI
 STRUCTURA TEMEI

1. Conducerea operativă a producției: definiţii, funcţii şi

sarcini. Componentele activităţii de conducere operativă
a producţiei
2. Programarea producției
3. Lansarea în fabricaţie
4. Urmărirea şi controlul cantitativ al îndeplinirii
programelor de producţie
 1. CONDUCEREA OPERATIVĂ A
PRODUCȚIEI: DEFINIŢII, FUNCŢII
ŞI SARCINI. COMPONENTELE
ACTIVITĂŢII DE CONDUCERE
OPERATIVĂ A PRODUCŢIEI
Conducerea operativă a producției
 cuprinde ansamblul deciziilor și activităților care au ca scop susținerea planului de producție
principal stabilind sarcini operative de producție ale unităților întreprinderii și ale
subunităților componente, pe perioade scurte de timp, lansarea și controlul îndeplinirii
acestor sarcini operative.
 Programarea este activitatea ce eşalonează în timp şi în spaţiu sarcinile de producţie.
 Lansarea este activitatea prin care se elaborează documentaţia organizatorică ce însoţeşte
produsul şi care se trimite la executanţi.
 Urmărirea se ocupă de culegerea, prelucrarea şi transmiterea informaţiilor primare cu
privire la desfăşurarea procesului de producţie.
 Elementul central al conducerii operative a procesului de producţie îl constituie procesele de
bază, în raport cu care se desfăşoară conducerea operativă a tuturor celorlalte procese:
auxiliare, de servire şi anexe.
 Programarea (planificarea operativă a)producţiei
elaborarea programului de elaborarea programului de programarea în cadrul secţiilor de
producţie calendaristic producţie pe secţii producţie

Lansarea în fabricaţie
Elaborarea documentaţiei de lansare; Repartizarea pe secţii a documentaţiei de lansare

Urmărirea şi controlul cantitativ al îndeplinirii programului de producţie

urmărirea şi controlul realizării ritmice a
actualizarea programelor
programului operativ de producţie
Interdependenţa între etapele conducerii operative a
producţiei

Comenzi
Comenzi executate
Programare Lansare Execuţia

Urmărire
Obiectivul principal al conducerii operative a
producției

satisfacerea cererii din

punct de vedere al
nomenclaturii,
volumului, calității și a
timpului la un cost cât
mai mic
Obiective specifice

 a) estimarea cererii pentru perioada de programare. Programele de producţie

trebuie să anticipeze cererea în scopul scurtării perioadei între primirea comenzii şi
livrarea efectivă a produselor. Previziunea cererii permite lansarea în fabricaţie a
unor loturi economice de fabricaţie cu influenţe favorabile asupra activităţii
întreprinderii.
 b). Folosirea deplină şi uniformă a resurselor întreprinderii ;
 c). realizarea unui profit cât mai mare la nivelul întreprinderii:
Sarcinile conducerii operativeAsigură
a producției (a
realizarea celei
compartimentului
Asigură PLUP) mai scurte
ritmicitatea durate a
desfăşurării ciclului de
procesului de fabricaţie a
producţie. produselor.

Asigură folosirea Asigură cheltuieli de

deplină şi eficientă producţie minime şi
o calitate superioară
a forţei de muncă, a produselor.
utilajelor,
suprafeţelor de
producţie.
Funcțiile conducerii operative

de informare

de fundamentare a normativelor necesare repartizării în timp şi în

spaţiu a sarcinilor de producţie

de elaborare a programelor de producţie

de urmărire şi reglare operativă a producţiei

2. PROGRAMAREA PRODUCȚIEI
(PLANIFICAREA OPERATIVĂ A
PRODUCȚIEI)
Planificarea operativă de producţie
 reprezintă un ansamblu de activităţi prin care se indică cantitatea de produse sau servicii ce
se cer a fi executate într-o perioadă de timp în anumite condiţii de ritmicitate, calitate şi
cheltuieli de muncă.
 constă în defalcarea planului anual de producţie al întreprinderii pe verigi structurale
elementare (secţii, ateliere, locuri de muncă, şi pe perioade scurte de timp (luni, decade, zile,
schimburi, ore), în condiţiile utilizării cât mai eficiente a resurselor de producţie.
 Programarea producției vizează toate activitățile din sistemul de producție: fabricație,
aprovizionare, desfacere, transport etc. Dintre toate acestea programarea fabricației deține
ponderea cea mai mare.
 Obiectivul principal al programării producției constă în realizarea sarcinii de producție
definită în planul de fabricare, în timp optim și cu cea mai bună utilizare a resurselor;
 Obiectivele derivate din cel principal care subliniază importanța programării producției:
     asigurarea îndeplinirii planului de producție pe fiecare sortiment de produs în parte,
cu respectarea termenelor de livrare si a calității cerute de beneficiar;
      asigurarea unei ritmicități procesului productiv, cu considerarea unor stocuri normale
de producție neterminată;
     realizarea unor durate scurte a ciclului de fabricație prin urmărirea la programare a
extinderii pe cât posibil a paralelismului în ce privește fabricația produselor;
   corelarea cerințelor specifice lucrărilor repartizate fiecărui loc de muncă cu calificarea
operatorilor și caracteristicile utilajelor acelor locuri de munca;
    realizarea unui volum de producție cu costuri de producție minime și cu respectarea
cerințelor beneficiarilor;
   optimizarea fluxurilor de fabricație.
Programarea productiei este un proces complex, dinamic si
dificil de realizat
 a. Programarea este un proces complex deoarece presupune o serie de lucrări referitoare la :

 detalierea și repartizarea sarcinilor de fabricație pe secții, ateliere și fiecare loc de muncă;

 determinarea termenelor de începere și încheiere a fabricației produselor, loturilor de produse, comenzilor;

 stabilirii ordinii (succesiunii) de lansare și execuție a fiecărui produs, lot sau comandă;

 calculul necesarului de fabricat;

 calculul și verificarea încărcării cu capacitate (balanța capacităților).

 b. Programarea este un proces dificil datorită faptului că toate elementele enumerate mai sus trebuie
„combinate”, corelate, conduse cu eficiență.

 c. Programarea este un proces dinamic datorita caracterului dinamic al însăși producției, acesta depinzând de o
multitudine de factori interni (mai ales factori umani), și externi întreprinderii. Datorită acestor factori
perturbatori, de cele mai multe ori, în practică, se procedează la reprogramarea fabricației.
Etapele programării producției

II.Defalcarea sarcinilor din

• sarcinile din programul de
producţie anual al
întreprinderii se defalcă pe
luni, în concordanţă cu
capacitatea de producţie a
subunităţii conducătoare şi cu
termenele de livrare ale
produselor. Această defalcare
se concretizează sub forma
unui program coordonator
I.Elaborarea programului
de producţie
calendaristic
programul de producţie
coordonator pe subunităţi de
• Această detaliere a
producţie
• Se efectuează în raport
cu capacităţile de
producţie existente şi
de relaţiile tehnologice
dintre subunităţile
producţiei
sarcinilor de producţie în
timp şi în spaţiu se
prezintă de regulă, sub
forma graficelor de
producţie.
III.Repartizarea sarcinilor
de producţie pe executanţi şi
pe perioade scurte de timp
(decade, săptămâni, zile
etc.).
Cerințe pentru elaborarea planului
coordonator
 asigurarea beneficiarilor cu produsele întreprinderii în cantităţile şi termenele
prevăzute în contractele încheiate.
 crearea premiselor pentru folosirea deplină a capacităţilor de producţie, resurselor
umane, materiale şi financiare, îndeplinirea nivelului de indicatori de costuri, profit,
rentabilitate.
II. Defalcarea sarcinilor din programul de producţie coordonator pe subunităţi de producţie.

 Se efectuează în raport cu capacităţile de producţie existente şi de relaţiile

tehnologice dintre subunităţile producţiei

 În cazul subunităţilor de producţie specializate pe obiecte, fiecărei

subdiviziuni i se stabilesc prin defalcarea sarcinilor din programul de
producţie coordonator, cantităţile de produse finite ce trebuie executate
într-o lună şi termenele de livrare la depozitul de produse.
Pentru subunităţile de producţie cu o specializare
tehnologică
 Subdiviziunile întreprinderii sunt dependente una de alta ca furnizoare şi beneficiare,
 Este necesară corelarea perfectă a programelor atât din punct de vedere cantitativ, cât şi în
timp.
 Repartizarea sarcinilor de producţie trebuie să înceapă cu subunitatea de producţie
finală. Mergând înapoi, în sens invers desfăşurării procesului de producţie se stabilesc
sarcinile tuturor celorlalte subunităţi de producţie, ca subunităţi furnizoare, exprimate în
producţia lor specifică.
Secţia debitare Secţia subansamble sudate

Secţia montaj general

Secţia forjă
Secţia prelucrării mecanice

Secţia turnătorie
 Planul anual

TRIM TRIM TRIM TRIM

1 2 3 4

FAZA 1 Program Program Program

Elaborarea programului calendaristic calendaristic calendaristic
de producţie lunar pe luna iulie pe luna august pe luna
septembrie

FAZA 2
Elaborarea programului Secţia Secţia Secţia
de producţie pe secţii I II III

FAZA 3 Atelierul Atelierul Atelierul

Programarea în cadrul A B C

secţiilor, concretizarea
programelor de
sector sector sector sector
producţie pe ateliere, 1 2 3 4
sectoare şi locuri de
muncă
Locul de Locul de Locul de
muncă 1 muncă 2 muncă 3
3. LANSAREA ÎN FABRICAŢIE
Lansarea în fabricație

 se elaborează şi se transmite subunităţilor de producţie documentaţia referitoare la materii

prime, materiale tehnologice, cheltuielile de muncă vie pe operaţii etc., care vor sta la baza
realizării programelor de producţie.
 Prin lucrările efectuate în cadrul acestei etape, se asigură declanşarea executării producţiei la
fiecare loc de muncă.
Documentele de bază

 fişa de însoţire,
 bonul de consum de materiale
 dispoziţia (bonul)de lucru,
 notele de predare a pieselor,
 borderoul documentelor de lansare
 Fişa de însoţire - se elaborează pentru fiecare piesă, subansamblu sau ansamblu în
parte. Conţine informaţii referitoare la denumirea articolului, locul unde se execută,
sculele necesare, operaţiile tehnologice şi formaţia de lucru, prevăzută la fiecare
operaţie.
 Bonul de consum - se elaborează pentru fiecare material. Conţine informaţii despre felul
materialului, cantitatea dată în consum, locul consumului.
 Dispoziţia de lucru: conţine unele date din fişa de însoţire (denumirea articolului, locul
unde se execută operaţiile tehnologice, date privind volumul fizic şi volumul de
manopere pe operaţii. Dispoziţia de lucru este considerată drept principalul act
declanşator al producţiei;
 Borderoul documentelor de lansare are scopul de centralizare a consumului de materii
prime sau manoperă pe unităţile structurale
Forme de lansare în fabricație
 - lansarea centralizată , desfăşurată prin intermediul compartimentului P.L.U.P. constituit la
nivelul întreprinderii. Această formă este specifică tipului de producţie de serie mare şi masă în
condiţiile folosirii pe scară largă a echipamentelor electronice de calcul pentru elaborarea şi
multiplicarea documentelor economice.;
 - lansarea descentralizată, exercitată prin grupa economică de la nivelul secţiilor de fabricaţie.
 4.URMĂRIREA ŞI CONTROLUL
CANTITATIV AL
ÎNTREPRINDERII
PROGRAMELOR DE PRODUCŢIE
Scopul urmăririi fabricaţiei

 stabilirea stadiului producţiei (avansarea producţiei);

 interpretarea rezultatelor (analiza abaterilor şi a cauzelor);
 introducerea unor măsuri corective pentru perioadele următoare
Trebuie să asigure

 urmărirea funcţionării utilajelor;

 asigurarea trecerii continue a obiectelor muncii prin secţii şi ateliere, iar în cadrul
acestora pe la locurile de muncă;
 preîntâmpinarea apariției unor dereglări în procesul de producţie;
 compararea continuă a sarcinilor de producţie realizate cu cele planificate;
 culegerea de informaţii cu privire la stadiul îndeplinirii cantitative şi calitative a
producţiei
Sistemul de urmărire se caracterizează

 gradul de detaliere — detaliul urmărit se referă la locul de muncă, parametrii, persoane,

produse;
 - timpul de răspuns — el depinde de soluţiile tehnice folosite pentru colectarea
informaţiilor, pentru transmiterea şi prelucrarea lor, precum şi de modalităţile de adoptare
a deciziilor;
 - frecvenţa semnalelor — frecvenţa reprezintă intervalul dintre două informaţii succesive
despre valoarea parametrilor;
Urmărirea cuprinde

 ansamblul de activităţi de culegere, transmitere, prelucrare a informaţiilor primare cu privire la

desfăşurarea procesului de producţie în scopul de a stabili gradul de îndeplinire a programelor,
abaterilor faţă de obiectivele stabilire, cauzele care generează ecartul între standarde şi
performanţe, în scopul actualizării prevederilor iniţiale.
 Acest subsistem asigură “feed-back-ul” şi are un rol activ asupra managementului activităţilor de
producţie.
Urmărirea producției se efectuează la 3
niveluri ierarhice:
 1. La nivelul sectorului de producţie de către maiştri
sau şeful de atelier.
 2. La nivelul compartimentului de PLUP, pentru
secţiile componente ale întreprinderii, prin folosirea
unui organ de dispeceri specializat.
 3. La nivelul conducerii întreprinderii.
Sisteme de organizare a serviciului
dispecerat
 1. După principiul pe obiect (vertical) - fiecare dispecer urmăreşte producţia unui
articol (sau a unui grup de articole omogene) pe parcursul întregului proces
tehnologic: de la lansarea în producţie şi până la livrarea produsului finit. Se aplică
pentru o nomenclatură relativ îngustă, iar volumul destul de mare.
 2. Sistemul orizontal - între dispeceri se repartizează zonele de urmărire şi control
după principiul tehnologic. În acest caz, fiecare dispecer răspunde de o secţie, un
sector. - Când procesul de producţie este complex, cu un sortiment variat de produse
BIBLIOGRAFIE

 Cotelnic A. Sisteme de planificare în afaceri,

ASEM, 2009
 Pate D. Sisteme avansate de managementul
producției, Universitatea Spiru Haret, București