Liceul „Regina Maria” Dorohoi

Prof. Rotariu Corina Daniela

Clasa a XII a F – Modul: Situatiile financiare anuale (CDL)

Fisa de documentare
3.2. Caracterizarea metodelor de calculaţie a costurilor

Doctrina si practica calculatiei costurilor remarca faptul ca alegerea metodelor posibile de

utilizat in determinarea costurilor este subordonata, dupa cum am mai mentionat, influentei
generata de modul de organizare al productiei, de specificul activitatii, particularitatile procesului
tehnologic. Unii specialisti apreciaza ca “sub influenta acestor factori sistemul informational al
costurilor se poate organiza dupa mai multe metode, variante si forme de organizare”, printre
care se enumara: metoda globala, metoda pe faze si metoda pe comenzi.
Cele trei metode de calculatie a costurilor sunt numite metode clasice si fac parte din
categoria metodelor absorbante si in consecinta, au caracteristic faptul ca prin intermediul lor se
calculeaza la nivel de purtator de costuri costul total, luand in calcul atat cheltuielile directe, cat
si indirecte, respectiv, pe articole de calculatie sau pe elemente primare de cheltuieli. Pe aceasta
se bazeaza conceptul de cost complet.
Metode clasice de contabilitate de gestiune si calculatie a costurilor complete
1. Metoda globala
2. Metoda pe faze
3. Metoda pe comenzi
4. Metoda direct costing
5. Metoda standard.

Metda globala
Aceasta metoda de contabilitate de gestiune si de calculatie a costurilor se aplica de catre
entitatile care fabrica un singur produs la care, de regula, la sfarsitul perioadei nu exista
semifabricate sau productie neterminata sau care daca exista, este constanta. De exemplu:
extractia de carbune, titei, gaze, productia de energie electrica si termica, prestarea serviciilor de
transporturi etc.
Metoda globala se poate aplica si in productia sorto-dimensionala si in cea cuplata, unde,
din aceeasi materie prima si cu aceleasi utilaje si tehnologie se obtin mai multe feluri, tipuri sau
dimensiuni de produse.
De mentionat insa ca, in aceste cazuri metoda globala se combina cu alte metode de
contabilitate si de calculatie a costurilor, in special cu metoda pe faze (exemplu, in
industrializarea zaharului).
Caracteristica esentiala a metodei globale este data de faptul ca toate cheltuielile de
productie se identifica nemijlocit pe procesul care le-a ocazionat; ele au deci caracter direct.
La sfarsitul lunii, soldurile conturilor de cheltuieli indirecte se vireaza global asupra
conturilor de costuri in care s-au colectat cheltuielile directe si care au fost deschise pe produsul
singular sau pe produsele cuplate obtinute din aceeasi materie prima.
Costul unitar se determina prin diviziune simpla conform urmatorului model matematic
 unde
ct – costul unitar;
j – produsul;
Ch – suma cheltuielilor de productie dintr-un articol de calculatie
i – articolele de calculatie;
Q – cantitatea productiei pentru care se calculeaza costul.

2. Metoda pe faze
Aceasta metoda de contabilitate si de calculatie a costurilor se aplica de catre entitatile cu
productie de masa sau de serie mare, unde procesul tehnologic are un caracter relativ omogen, iar
produsul finit se obtine din prelucrarea in faze succesive a materiei prime. Asa este, de exemplu,
cazul entitatilor din industria siderurgica, alimentara etc.
In cazul metodei pe faze, cheltuielile de productie ale sectiilor de fabricatie sunt
programate si evidentiate dupa structura de cheltuieli practicata de fiecare entitate, pe feluri de
produse si pe fazele procesului tehnologic.
Bazandu-se pe conceptul costului complet, metoda de calculatie pe faze implica
desfasurarea lucrarilor privind determinarea acestuia potrivit schemei de principiu specifice
metodelor de calculatie de tip absorbant.
Desi in principiu parcurgerea etapelor in cauza comporta folosirea procedeelor avand
valabilitate generala in calculatie, totusi aplicarea metodei pe faze la conditiile concrete existente
in entitatile care utilizeaza aceasta metoda presupune gasirea unor solutii de rezolvare pentru o
serie de probleme importante, intre care:
- stabilirea fazelor de calculatie a costurilor;
- reflectarea costurilor de productie pe faze de fabricatie;
- repartizarea cheltuielilor de productie intre produsele obtinute in aceeasi faza.
Fazele procesului tehnologic se realizeaza in cadrul sectiilor de baza, delimitate din punct
de vedere organizatoric, in care se executa mai multe operatii care contribuie la obtinerea
produselor finite.
Fazele de calculatie constituie expresia tehnico-economica a fazelor de fabricatie
caracterizate printr-un anumit specific al nivelului si structurii cheltuielilor de productie si a
costurilor de productie. Ele se constituie in locuri de cheltuieli, ajutand din punct de vedere
contabil la determinarea si delimitarea cheltuielilor de productie.
Fazele de calculatie se determina prin decuparea procesului tehnologic, iar
semifabricatele sau produsele finite obtinute in cadrul acestora constituie purtatorul de cheltuiala.
In consecinta, fazele de fabricatie stau la baza determinarii fazelor de calculatie, in raport cu care
se stabilesc si se delimiteaza cheltuielile de productie ocazionate.
Odata stabilite fazele de calculatie, acestea sunt simbolizate. Simbolurile se inscriu in
mod obligatoriu pe toate documentele privind consumurile ocazionate si productia obtinuta in
cadrul acestora.
Costul unitar efectiv al semifabricatului obtinut in fiecare faza de fabricatie se determina pe baza
urmatorului model de calcul

unde:

- costul unitar efectiv al semifabricatelor obtinute in fiecare faza de fabricatie;

 consumul efectiv de semifabricate in faza “n” provenite din faza “n-1”;
- costul efectiv al semifabricatelor obtinute in faza “n-1”;
- articole de cheltuieli directe, ocazionate in faza ”n”;
- articole de cheltuieli indirecte, ocazionate in faza ”n”;
 cantitatea de semifabricate obtinute in faza de fabricatie “n

Daca cerintele nu impun folosirea variantei cu semifabricate, este preferabila utilizarea

metodei pe faze in varianta fara semifabricate (fara mutarea cheltuielilor de productie de la o
faza la alta). In aceasta situatie, in conturile de cheltuieli se deschid analitice corespunzatoare
fazelor, iar costul efectiv al produsului finit presupune insumarea cheltuielilor de la toate aceste
analitice (faze) si raportarea totalului obtinut la cantitatea productiei obtinute, astfel:

unde
- costul unitar pe produs;
f – fazele de fabricatie;
Chd – elemente sau categorii de cheltuieli directe;
Chi – elemente sau categorii de cheltuieli indirecte;
Q – cantitatea de produse obtinute.