2.4.

Funcţiunile întreprinderii
Rezultatul organizării procesuale îl reprezintă funcţiunile,
activităţile, atribuţiile, sarcinile şi operaţiile.
operaţia

Rezultatul organizării sarcina

procesuale = piramida
procesuală atribuţia

Activitatea

funcţiunea
➢ Funcţiunea reprezintă ansamblul activităţilor omogene,
asemănătoare sau complementare, care contribuie la realizarea
aceluiaşi obiectiv derivat, de gradul I. Funcţiunea este o grupare de
activităţi.
➢ Activitatea reprezintă ansamblul atribuţiilor omogene pe care le
îndeplineşte personalul specializat într-un domeniu mai restrâns şi
are ca scop îndeplinirea obiectivelor derivate de gradul II.
Activitatea are o sferă mai redusă decât funcţiunea şi se
caracterizează prin omogenitatea mai pronunţată a pregătirii
personalului implicat în realizarea obiectivelor.
➢ Atribuţia – reprezintă ansamblul sarcinilor executate periodic de un
personal care are cunoştinţe specifice unui domeniu restrâns şi care
concură la realizarea obiectivului specific.
 Sarcina reprezintă componenta de bază a unui proces de
muncă simplu sau complex, desfăşurat pentru realizarea
unui obiectiv individual.
Iniţiatorul conceptului de funcţiune este Henry Fayol,
care a realizat o analiză a întregului complex de activităţi din
cadrul întreprinderii şi le-a grupat în şase: tehnică,
comercială, financiară, contabilă, de securitate şi
administrativă.
Procesul tehnic a influenţat ponderea şi conţinutul
diferitelor funcţiuni la nivelul întreprinderii, precum şi
apariţia unor funcţiuni noi.
 1. Funcţiunea de cercetare-
dezvoltare

Funcţiunile întreprinderii
2. Funcţiunea de producţie

3. Funcţiunea comercială

4. Funcţiunea de marketing

5. Funcţiunea financiar-
contabilă

6. Funcţiunea de personal
 1. Funcţiunea de cercetare-dezvolare, cuprinde ansamblul
activităţilor desfăşurate în cadrul întreprinderii în vederea realizării
obiectivelor din domeniul producerii de noi idei şi transformării
ideilor în noutăţi utile dezvoltării în viitor a acesteia. Activităţi
specifice:

previzionarea - Elaborează studii de prognoză tehnologică

- Stabileşte strategia de dezvoltare a întreprinderii
Conecepţia tehnică - Elaborează studii, cercetări şi documentaţii pentru asimilarea de noi
produse şi modernizarea celor existente
- Elaborează studii, cercetări şi documentaţii pentru înlocuirea şi
perfecţionarea tehnologiilor de fabricaţie
- Efectuează pregătirea tehnologică a produsului din fabricaţia curentă
- Realizarea de noi produse, dezvoltarea şi perfecţionarea celor
existente.
organizarea - elaborează şi aplică studii de fezabilitate şi plan de afaceri
- Elaborează şi aplică studii şi măsuri cu caracter tehnic şi
organizatoric
- Stabileşte norme şi normative specifice activităţii întreprinderii
2. Funcţiunea de producţie – cuprinde ansamblul activităţilor de
pregătire , de bază, auxiliare, de servire şi anexe, desfăşurate în vederea
asigurării condiţiilor tehnice şi a materialelor necesare fabricaţiei.
Activităţi specifice:

Pregătirea producţiei - Este influenţată de gradul de noutate a produsului ce urmează

a se fabrica, un produs nou asimilat, un produs modernizat sau
un produs a cărui fabricaţie se repetă din acest considerent.

Executarea propriu-zisă - Totalitatea activităţilor întreprinse în scopul realizării

atribuţiilor şi a sarcinilor pentru fabricarea produselor finite.

Lansarea şi urmărirea - Activităţi de întreţinere, de reparare de utilije, maşini,

producţiei echipamente, activităţi auxiliare.
 3. Funcţiunea comercială – cuprinde ansamblul de activităţi ce
vizează aprovizionarea tehnico-materială, desfacerea produselor,
comerţul exterior şi cooperarea economică internaţională, în vederea
procurării mijloacelor necesare şi desfacerii produselor, a serviciilor
şi a lucrărilor ce fac obiectul de bază al întreprinderii. Activităţi
specifice:
Aprovizionarea - Calculul şi asigurarea necesarului de resurse materiale pentru
tehnico-materială fabricarea producţiei contractate
- Calculul necesarului de resurse materiale privind stocurile pentru
producţie
- Stabilirea normelor de consum de materiale
- Operaţii de primire, recepţie cantitativă şi calitativă.

Activităţi de livrare - Se referă la acţiuni de prospectare a pieţei pentru stabilirea potenţialilor clienţi
de produse - Încheierea contractelor de vânzare pentru produsele obţinute de
(desfacere) întreprindere
- Participarea la diferite târguri, expoziţii
- Participarea la licitaţii
- Calculul mărimii stocurilor de produse finite.
 4. Funcţiunea de marketing – cuprinde activităţi de prospectare a
pieţei de vânzare (prin identificarea nevoilor prezente şi viitoare) şi
proiectarea mijloacelor şi a eforturilor întreprinderii, astfel încât să
se obţină maximum de profit în condiţii de satisfacere cât mai
completă a cererii. Activităţi specifice:

Activităţi de prospectare - Efectuează studii asupra pieţei interne şi externe

Activităţi de proiectare - Elaborează studii în vederea fundamentării strategiei şi a
politicii de dezvoltare a firmei
- Culege şi prelucrează informaţiile în vederea fundamentării
programelor de producţie
- Efectuează studii ale necesităţilor şi ale comportamenului
consumatorului, prin aceasta cunoscându-se ulterior cererea
de producţie pentru întreprindere în vederea adaptării la
dinamica mediului.
5. Funcţiunea financiar-contabilă – cuprinde ansamblul activităţilor
prin care se realizează obiectivele privind obţinerea şi folosirea
mijloacelor financiare necesare unităţii, precum şi înregistrarea şi
evidenţa, în expresie valorică, a fenomenelor economice din cadrul
unităţii. Activităţi specifice:
Activitatea financiară - Se referă la obţinerea şi folosirea raţională a mijloacelor
financiare necesare firmei
Evidenţa fiscală - Stabilirea corectă a impozitelor în concordanţă cu legile
fiscale
Organizarea internă a evidenţei - Asigură securitatea activelor, asigură calitatea datelor
contabile contabile, asigură eficienţa operaţională
Elaborarea schemei organizatorice a - Crearea unui sistem de evidenţă cuprinzând structura
sistemului contabil conturilor şi metode de înregistrare a datelor în aceste
conturi.
Contabilitatea managerială - Stabilirea mijloacelor de comunicare a datelor financiare
către managerii întreprinderilor, în primul rând prin analiza
managerială a preţului de cost.
 6. Funcţiunea de personal – cuprinde ansamblul activităţilor care
administrează şi care gestionează resursele umane ale întreprinderii.
Activităţi specifice:
Previzionarea necesarului de - Calulul numărului de personal pentru perioadele viitoare în funcţie de activitatea ce
personal urmează a fi desfăşurată şi rezultatele obţinute anterior
- Elaborarea strategiei şi a politicii de personal
Analiza şi proiectarea - Întocmirea fişei postului aferente fiecărui post de muncă în parte
posturilor de muncă - Prezentarea atribuţiilor şi a responsabilităţilor incluse în fişa postului
- Proiectarea şi evaluarea posturilor de muncă
Selecţia, recrutarea, testarea, - Realizarea procesului de recrutare
încadrarea şi promovarea - Testarea viitorilor candidaţi pentru posturile scoase la concurs
personalului - Selectarea candidaţilor cu cele mai bune rezultate obţinute
- Angajarea, pregătirea şi promovarea personalului

Evaluarea performanţelor şi - Efectuarea corespunzătoare a evaluării performanţelor salariaţilor

motivarea personalului - Stabilirea metodelor de motivare a personalului
- Stabilirea sistemului de salarizare, aplicarea acestuia şi calculul drepturilor băneşti ale
salariaţilor.
 2.5 Sistemul
informaţional la nivelul
întreprinderii
 DEF. Sistemul informaţional cuprinde ansamblul de date,
informaţii, fluxuri şi circuite informţionale, proceduri
informaţionale, mijloace de tratare a informaţiilor, ce
contribuie nemijlocit la fundamentarea, la adoptarea şi la
aplicarea deciziilor.
2.5.1. Componentele sistemului informaţional

date
Mijloace de
informaţii tratare a
informaţiilor
Componentele
sistemului
informaţional
Fluxuri Proceduri
informaţion informaţionale
ale
Circuite
informaţ
ionale
➢ Data este reprezentarea cifrică sau letrică a unui fenomen,
proces, activitate, acţiune, etc.
➢ Informaţia reprezintă componenta principală a sistemului
informaţional, fiind definită ca o înştiinţare, comunicare, mesaj
în legătură cu starea sau condiţiile unor procese şi fenomene
economice, ştiinţifice, sociale, tehnice, culturale, care constituie
o noutate şi prezintă in interes pentru primitor, sporind astfel
gradul de cunoaştere al acestuia privind rezultatele obţinute.
Informaţia mai poate fi definită ca un mesaj cu caracter de
noutate despre evenimentele care au avut loc, au loc sau care
vor avea loc atât în interiorul sistemului, cât şi în exteriorul
acestuia şi prezintă interes pentru receptor.
➢ Fluxurile informaţionale sunt trasee parcurse de informaţii
de la emiţător la destinatar.
➢ Circuitul informaţional reprezintă itinerarul parcurs de
informaţii de la locul de culegere a lor până la locul de utilizare
sau de stocare a acestora. Lungimea circuitului informaţional
este determinată de o serie de factori, printre care mai
importanţi sunt: scopul informaţiei vehiculate, poziţia în
structura organizatorică a centrilor emiţători şi receptori,
viteza de prelucrare a datelor, capacitatea canalelor de
comunicaţii etc. Cu cât lungimea canalelor de circulaţie a
informaţiilor este mai mică, cu atât fluxul informaţional va fi
mai operativ.
➢ Procedurile informaţionale curpind elemente referitoare la
modalităţile de culegere, de înregistrare, de transmitere şi de
prelucrare a informaţiilor, operaţiile de efectuat şi succesiunea
lor; se precizează suporturile informaţionale, formulele şi
mijloacele de tratare a informaţiilor.
➢ Mijloacele de tratare a informaţiilor reunesc suporturile fizice
(hardware) şi cele logice (software) prin care sunt asigurate
procesele de culegere, de prelucrare, de transmitere, de stocare
a informaţiei, în vederea obţinerii rezultatelor dorite.
 2.5.2. Fluxurile şi circuitele informaţionale la
nivelul întreprinderii
Tipurile de fluxuri informaţionale sunt abordate în funcţie de:
➢ Direcţia de vehiculare a informaţiei (verticale, orizontale,
oblice)
➢ Conţinutul informaţiei (omogene, eterogene)
➢ Frecvenţa producerii (permanente, temporare, periodice)
➢ Configuraţie (liniare, ondulatorii, arc, spirală).
Tipuri de fluxuri informaţionale în funcţie de configuraţie:
a. Liniare – care au un caracter permanent şi urmăresc traseul relaţiilor
organizatorice de tip ierarhic şi de cooperare
b. Ondulatorii – care se stabilesc între şefi şi subordonaţii
compartimentelor situate la acelaşi nivel ierarhic şi sunt rezultanta unei
combinaţii dintre relaţiile de tip ierarhic cu relaţii de cooperare
c. Arc – care apar între decidenţi şi executanţi, situaţi pe niveluri ierarhice
diferite, cu traictorii ascendente sau descendente, şi sunt, de regulă,
generate de deciziile cu caracter unicat.
d. Spirală – care apar cu caracter temporar sau aleator şi sunt specifice
fluxurilor specializate pentru urmărirea unui produs de la intrare până la
vânzare şi postvânzare.
Funcţiile sistemului informaţional:
❖ Funcţia decizională, prin care se asigură elementele
informaţionale necesare fundamentării şi adoptării
deciziilor.
❖ Funcţia operaţională, care facilitează asigurarea
suportului informaţional necesar iniţierii de acţiuni
solicitate de aplicarea deciziilor.
❖ Funcţia de documentare, prin care se asigură
îmbogăţirea şi împrospătarea fondului de informaţii din
cadrul întreprinderii.