FACULTATEA BUSINESS ŞI ADMINISTRAREA AFACERILOR

DEPARTAMENTUL MANAGEMENT

Caracteristici ale managementului la nivelul functiunii de productie.

TEZA DE AN

Conducător ştiinţific: Galanton Natalia,

dr., conf. univ.

Autor: Birca Doina,

St. gr. Bar-193.

Chișinău, 2021
 Cuprins

INTRODUCERE.............................................................................................. 3
CAPITOLUL 1 Conceptul şi caracteristica generală a managementului ..……...... 5
1.1 Etimologia şi conţinutul managementului ........................................... 5
1.3 Productia proces si clasificare ...........................……………... 10

CAPITPLUL 2 Funciunea de productie a unei intreprinderi

industriale.......................... 12
2.1  functiunile întreprinderii  ........................................................... 12
2.2 Intreprinderea industriala
2.3....................................... 18

CONCLUZII.....................................................................................................20
BIBLIOGRAFIE.............................................................................................. 22
ANEXE ............................................................................................................. 23
 Introducere
Dezvoltarea, fie ea economică, socială, politică sau culturală, este dependentă de
organizare şi conducere, întrucât acestea fixează scopuri, mobilizează resurse,
elaborează, aplică şi finalizează strategii care generează rezultate scontate. Ştiinţa
conducerii sau „Managementul” este acel mijloc care ne va permite să avansăm pe
calea dezvoltării şi să realizăm dezideratele propuse. Prezenta lucrare constituie
suportul de curs la disciplina „Management” integrată în programa de studiu a
studenţilor de la facultăţile „Cibernetică, statistică şi informatică economică” şi
„Finanţe” ale ASEM. Scopul propus în această lucrare constă în iniţierea studenţilor
economişti cu concepţiile de bază ale ştiinţei manageriale. În vederea realizării
acestuia, au fost stabilite o serie de sarcini, cum ar fi: familiarizarea studenţilor
privitor la esenţa şi conţinutul managementului modern; informarea privind evoluţia
ştiinţei manageriale; cunoaşterea principalelor tehnici şi metode utilizate în
conducerea unităţilor economice, însuşirea proceselor de comunicare şi decizionale.
Procesul managerial este unul complex şi presupune exercitarea unor funcţii
interdependente de planificare, organizare, motivare şi control. Toate aceste laturi îşi
găsesc reflectarea în prezenta lucrare. Nu lipsesc nici momentele ce ţin de factorul
uman şi aspectele legate de activitatea lui în cadrul colectivului, cum ar fi cultura
organizaţională; conflictul; puterea, autoritatea şi stilul de management; lucrul în
echipă. Prin acest curs ne propunem, de asemenea, formarea şi dezvoltarea la
studenţi a anumitor calităţi, capacităţi, aptitudini şi atitudini necesare pentru
exercitarea efectivă a activităţii de conducere în unitatea economică.
•
Capitolul 1 Conceptul şi caracteristica generală a managementului
1.1Etimologia şi conţinutul managementului

Termenul management a apărut iniţial în sfera afacerilor, dar în prezent şi-a lărgit semnificativ
aria de cuprindere şi se utilizează în toate domeniile de activitate umană: învăţământ, cultură,
medicină, sport etc., reprezentând activitatea de conducere, de administrare, de gestiune. La
origine, cuvântul latin „manus” – mână, adică mânuirea hăţurilor la caii ce trag o căruţă.
În limbaj modern, ar semnifica manevrare sau pilotare. În engleză „to manage” – a ţine un cal de
frâu, a administra, a duce ceva la bun sfârşit. În franceza „manager” – a dirija, a organiza o afacere
sau un serviciu.
Se definesc câteva sensuri ale noţiunii management:
1. Managementul este un proces (activitate).
2. Managementul este un grup de persoane.
3. Managementul este o ştiinţă şi o artă.

Managementul reprezintă un proces prin care se acţionează împreună, cu şi prin alţii pentru a
realiza în cel mai eficient mod obiectivele organizaţiei într-un mediu în continuă
schimbare .Management este un cuvânt american, care nu necesită a fi tradus în alte limbi, dar
trebuie doar preluat şi utilizat atunci când avem în vedere actul de conducere.
1.Managementul ca proces este actul de conducere nemijlocită a organizaţiei, în scopul atingerii
eficiente a obiectivelor ei. Conducerea reprezintă un tip de interacţiune, existent între două
elemente, unul dintre care se află în poziţia de subiect de gestiune, altul – obiect de gestiune.
Subiectul generează comenzi care sunt nişte impulsuri ce conţin într-o formă vădită sau codificată
informaţia despre cum ar trebui să acţioneze în viitor obiectul de gestiune. Obiectul primeşte
comenzile şi activează în conformitate cu acestea. Taylor susţine că anume conducerea este acel
gen specific de activitate, care transformă o gloată neorganizată într-un grup efectiv şi productiv.
Procesul este un sistem de acţiuni interdependente. Astfel procesul de conducere presupune
exercitarea funcţiilor de conducere care formează ansamblul de acţiuni interdependente care se
succed într-o anumită consecutivitate şi sunt efectuate de orice subiect conducător, care exercită o
influenţă raţională asupra obiectului condus în vederea stabilirii obiectivelor şi realizării lor.
Procesul de management este exercitat de către manager (conducător) care este subiectul
procesului de management. Obiect al procesului de management este organizaţia.
Managementul ca proces reprezintă ansamblul integral al acţiunilor de planificare, organizare,
motivare şi control exercitate de către sistemul conducător.
Deci ca proces managementul presupune 4 funcţii majore:
1. Planificarea – stabilirea obiectivelor pentru viitor şi selectarea căilor de realizare a acestora.
2. Organizarea – repartizarea responsabilităţilor şi resurselor necesare pentru realizarea sarcinilor,
crearea sistemului de conducere.
3. Motivarea – iniţierea angajaţilor în activitate, crearea imboldurilor pentru o activitate
productivă.
4. Controlul – măsurarea, evaluarea şi compararea rezultatelor cu obiectivele preconizate,
introducerea măsurilor corective.
Realizarea obiectivelor organizaţiei implică utilizarea unor resurse:
1.Resurse umane.
2.Resurse informaţionale.
3.Resurse financiare.
4.Resurse materiale

Procesul de management presupune optimizarea utilizării resurselor umane, financiare, materiale

şi informaţionale, în scopul atingerii obiectivelor organizaţiei în cel mai eficient mod. Ca proces,
managementul are o serie de trăsături:
a. Este unitar – adică funcţiile managementului sunt corelate şi constituie împreună un tot întreg.
b. Este tipic – adică funcţiile lui sunt exercitate în toate tipurile de organizaţii şi toate nivelurile de
conducere.
c. Este contextual – adică se adaptează la situaţia concretă a sistemului sau organizaţiei.
d. Este orientat spre conducerea oamenilor – anume pentru oameni şi prin intermediul oamenilor
sunt stabilite şi realizate obiectivele.
e. Este continuu.

2.Ca grup de persoane, managementul este organul de conducere, care gestionează activitatea
unei entităţi socioeconomice (organizaţii), deci totalitatea celor care exercită procese de
management dar nu de execuţie.
Procesele de execuţie presupun acţiunea directă asupra obiectelor muncii prin intermediul
mijloacelor de muncă, având drept rezultat obţinerea unor produse sau servicii. Procesele de
management presupun acţiunea unei părţi din forţa de muncă asupra celeilalte părţi majoritare cu
scopul de a o atrage în mod organizat la realizarea obiectivelor preconizate.
Procesul de management reprezintă un ansamblu de intervenţii prin care managerul exercită
funcţiile managementului.

3.Managementul ca ştiinţă reprezintă ansamblul organizat de cunoştinţe, concepte, principii,

metode şi tehnici prin care se explică în mod sistematic fenomenele şi procesele ce au loc în
conducerea organizaţiilor. Managementul ca ştiinţă studiază fenomenul de conducere, adică
procesul de influenţă a subiectului asupra obiectului, care are un anumit scop, se înfăptuieşte după
o anumită schemă (algoritm) şi care se produce cu ajutorul unor mijloace speciale. Elementele
principale ale ştiinţei management sunt:
1. Teoria
3. Tehnologia
2. Metodologia
4. Practica
Teoria constituie o formă de reflectare a realităţii în gândire, o formă de cunoaştere abstractă
generalizată într-un sistem de noţiuni ştiinţifice, legi, categorii, principii.
Metodologia este sistemul de metode, moduri de cercetare folosite atât în teorie, cât şi în practică
cu ajutorul cărora pot fi înţelese fenomenele şi optimizate rezultatele. Metodele sunt procedee
folosite în realizarea scopurilor preconizate. Principalele metode (instrumente) utilizate în
activitatea de management sunt cele economice, administrative, organizatorice, socialpsihologice,
matematice etc.
Tehnologia poate fi reprezentată prin algoritmul de realizare al activităţilor.
Practica – setul de cunoştinţe şi deprinderi acumulate în activitatea de conducere şi terenul pe care
sunt aplicate realizările teoretice. În aşa mod managementul ca ştiinţă presupune elaborarea unor
 concepte, principii, metode şi tehnici de lucru cu caracter general, a căror utilizare poate şi trebuie
să asigure folosirea optimă a potenţialului disponibil. Ca artă managementul reprezintă măiestria
managerului de a aplica la realităţile diferitelor situaţii în condiţii de maximă eficienţă cunoştinţele
teoretice. Anume capacitatea de a aplica ceea ce oferă ştiinţa management de fapt este tocmai arta
de a conduce.

2.1  Functiunile întreprinderii

Întreprinderea îsi desfasoara activitatea într-un anumit cadru organizatoric ce reprezinta ansamblul

de activitati dinamice, complexe ce se pot grupa pe anumite functiuni care se conditioneaza
reciproc si a carei integrare permite întreprinderii sa reactioneze la solicitarile mediului, sa se
dezvolte continuu, sa evolueze eficient.
În functie de continut, organizarea firmei îmbraca doua forme principale: organizarea procesuala si
organizarea structurala.

Functiunea reprezinta ansamblul activitatilor omogene desfasurate în cadrul întreprinderii în vederea

obtinerii unor obiective partiale, derivate din obiectivele generale.
Activitatea reprezinta multimea actiunilor de aceeasi natura (tehnica, economica, comerciala) a caror
realizare necesita cunostinte dintr-un domeniu determinat de specialitate si are ca rezultat îndeplinirea
unei parti dintr-o anumita functiune.
La proiectarea functiunilor întreprinderii se tine seama de:
•Criteriul identitatii activitatilor grupate într-o functiune

•Criteriul complementaritate – gruparea într-o functiune a unor activitati între care exista relatii
complementare sau de auxiliaritate
•Criteriul convergentei – gruparea într-o functiune a unor activitati diferite orientate însa spre
realizarea acelorasi obiective
Pentru o întreprindere moderna se pot defini 5 functiuni de baza:
•Functiunea de cercetare - dezvoltare

•Functiunea comerciala

•Functiunea financiar - contabila

•Functiunea de personal sau de resurse umane

Functiunea = o serie de caracteristici ce îi confera întreprinderii un rol bine determinat în ansamblul

organelor de conducere si organizare.
Functiunea:
 •notiune abstracta – pentru a ordona activitati complexe si diverse ale întreprinderii în scopul
organizarii acesteiaActivitatile reprezinta caracterul concret, masurabil prin rezultatele obtinute
(produse, servicii, documente)
•are un caracter general întîlnindu-se în toate firmele indiferent de domeniul de activitate, de profil
sau dimensiune. (ex: activitatea comerciala în toate întreprinderile, indiferent daca sunt
industriale sau de servicii)
•are o pondere diferita de la o întreprindere la alta în raport de diversa factori – cel mai important
fiind specificul activitatii (ex: cercetarea-dezvoltarea are o pondere mai mare în întreprinderile
care apartin unei ramuri de vîrf)
În cadrul functiunii se suprapun cu activitatile / compartimentele în care se realizeaza aceste activitati.

◦ Functiunea de cercetare - dezvoltare

Functiunea de cercetare - dezvoltare cuprinde ansamblul activitatilor prin care se studiaza concepte,
elaboreaza si realizeaza cadrul tehnic-tehnologic, organizarea si economicizarea întreprinderii.
Aceasta functiune si cea comerciala asigura adaptarea întreprinderii la mediul economico-social
exterior.
Se disting 2 grupe de activitate:
I. – cercetare stiintifica, inginerie tehnologica, introducerea progresului tehnic
II. – investitii, modernizari si retehnologizari
În cadrul primei grupe de activitate sunt cuprinse:
1.Elaborarea planului si programelor de cercetare stiintifica
2.Întocmirea documentatiei tehnico-economice pentru introducerea progresului tehnic –
informatizare, automatizare, robotizare
3.Diferite studii, experimentari, încercari pentru asimilarea de noi produse si tehnologii si
modernizarea celei existente
În cadrul celei de a II-a grupa sunt cuprinse activitati privind:
1.Elaborarea planului de investitii
2.Întocmirea documentatiei tehnico-economice pentru investitii
3.Efectuarea diferitelor lucrari de constructii pentru investitiile prevazute si efectuarea probelor.
Functiunea de productie
Functiea de productie cuprinde o serie de activitati referitoare la:
1.organizarea de ansamblu a întreprinderilor, sectiilor, atelierelor de productie;
2.organizarea desfasurarii în conditii optime a proceselor de productie auxiliare, de deservire si
conexe
Functiunea de productie cuprinde totalitatea activitatilor legate nemijlocit de realizarea productiei:
 •Pregatirea productiei care este influentata de gradul de noutate al produsului ce urmeaza a se
fabrica sau un produs nou asimilat sau produs modernizat, sau produs a carui fabricatie se repeta
din acest considerent. Activitatea de pregatire a productiei este legata direct de activitatea de
cercetare, fiind de cele mai multe ori o continuare a celor mai multe actiuni din cadrul cercetarii-
dezvoltarii.
•Executarea propriu-zisa cuprinde totalitatea activitatilor întreprinse în scopul realizarii
atributiilor si sarcinilor pentru fabricarea produselor finite.
•Activitatea vizînd lansarea si urmarirea productiei; activitati de întretinere, reparare utilaje,
masini, echipamente; activitati auxiliare.
Volumul activitatilor functiunii de productie depinde de întelegerea clara si ordonata a mediului în care
aceasta functiune se integreaza celorlalte activitati precum si de întelegerea conditiilor în care acesta
contribuie la realizarea activitatii.
Scopul întreprinderii este realizarea de produse conform standardelor de calitate, cu forta de munca,
materii prime, materialele si utilajele, tehnologiile, care se afla la dispozitia firmei.

Odata cu stabilirea productiei, a tehnologiilor, utilajelor, utilitatilor, standardelor de calitate,

normelor de consum, se stabileste costul produsului.

Functiunea comerciala
Functiunea comerciala include activitati care pot fi grupate în trei categorii si anume:
1.activitati de aprovizionare tehnico-materiala
2.activitati de livrare de produse (desfacere)
3.activitati de marketing
În cadrul activitatii de aprovizionare sunt incluse actiuni referitoare la aprovizionarea firmei cu materii
prime, materiale, precum si cele prin care se asigura repartizarea lor în mod organizat fundamentat
stiintific, conform normelor de consum, în cadrul sectiilor, atelierelor – productie, de baza, de deservire,
auxiliare, conexe.
Activitati specifice:
•determinarea normelor de consum specific, de materii prime, materiale, combustibil, energie

•determinarea nivelului diferitelor categorii de stocuri, de resurse materiale, adica stoc initial,
curent, de siguranta
•încheierea contractelor de aprovizionare cu furnizorii

•aprovizionarea propriu-zisa cu resurse, primirea, receptie si depozitarea acestora.

Activitatile privind desfacerea/livrarea produselor se refera la:

•prospectarea pietei pentru stabilirea relatiilor contractuale de desfacere a produselor, lucrarilor
executate/servicii prestate de întreprindere;
•încheierea contractelor pe aceste directii;
 •expedierea produselor, executarea lucrarilor/serviciilor, urmarirea încasarilor, drepturilor
financiare ce revin întreprinderii ca urmare a desfasurarii acestor activitati;
•asigurarea rezolvarii reclamatiilor beneficiarilor în cadrul termenelor de garantie;

•asigurarea service-ului.

Functiunea activitatii de marketing cuprinde ansamblul actiunilor de studiere a pietei interne, a

necesitatilor si comportamentului consumatorilor în scopul stabilirii celor mai adecvate modalitati de
orientare a activitatii firmei si de crestere a volumului vînzarilor.
Activitatea de marketing se concretizeaza în:
•Functia de cercetare a pietei si a nevoilor de consum, prin aceasta firma urmareste prospectarea
pietelor prezente si a celor potentiale; studierea nevoilor, necesitatilor solvabile, a nevoilor de
consum în ansamblul lor si a motivatiei consumatorului.
•Functia de adaptare a întreprinderii la dinamica mediului - aceasta presupune promovarea
spiritului novator al managerilor în întreaga activitate a firmei astfel încît sa se asigure înnoirea cu
frecventa limitata a ofertei de marfuri, perfectionarea ofertei de produse si comercializarea,
diversificarea actiunilor publicitare pentru cresterea capacitatii întreprinderii de adaptare operativa
si activa la cerintele pietei .
•Functia de crestere a eficientei economice care se asigura prin realizarea dupa caz a unor
elemente de fundamentare, informatii, criterii de evaluare, de optiune pentru promovarea unor
tehnici, modernizarea si eficientizarea activitatii, tehnicii moderne de promovare a vînzarii.
In prezent marketingul consta într-un pronuntat caracter prospectiv, asigurînd un suport informational
adecvat elaborarii prognozelor si planurilor economice.
Functiunea financiar - contabila
Functiunea financiar - contabila reprezinta activitatea prin care se asigura obtinerea si utilizarea
rationala a mijloacelor financiare necesare desfasurarii activitatilor în ansamblu ale firmei, evidenta
valorica a activitatii comerciale, evaluarea modului de realizare a rezultatelor economice generale ale
firmelor.
Obiective prioritare ale activitatii financiare:
•constituirea, repartizarea, utilizarea si pastrarea mijloacelor banesti, a fondurilor existente la
dispozitia firmei.
Obiective prioritare ale activitatii contabile:
•evidenta întregii activitati economice si a miscarii mijloacelor de baza ale întreprinderii pe baza
de evidenta a rezultatetlor financiare
Executarea activitatilor componente ale functiunii financiar-contabile se face în mod activ prin stabilirea
cadrului financiar al procesului economic ce se desfasoara în firma si în mod pasiv prin înregistrarea
datelor economice ale tuturor activitatilor firmei si a schimbarilor ce se produc în relatia cu partenerii de
relatii economice din afara firmei.
 Functiunea de personal/resurse umane
Functiunea de personal / resurse umane cuprinde activitati prin care se asigura resursele umane
necesare realizarii obiectivelor întreprinderii, utilizarea rationala a acestora, dezvoltarea continua a
competentelor personalului, rezolvarea problemelor de salarizare si sociale.
Activitati specifice pot fi grupate:
•de administrare a personalului - determinarea necesarului de forta de munca, testarea, încadrarea,
evaluarea, promovarea personalului, stabilirea sistemului de salarizare, aplicarea acestuia, calculul
numarului de salariati;
•de prestari servicii pentru salariatii firmei – organizarea pregatirii si perfectionarii profesioanle a
personalului, protectia sociala, asigurarea conditiilor de igiena, protectia muncii;
•activitati administrative, de secretariat, de protocol - în organizarea activitatilor acestor functiuni
este necesar ca managerul sa asigure un echilibru între interesele salariatilor, obiectivele si
rezultatele întreprinderii;
Interdependenta functiunilor întreprinderii
În practica toate functiunile întreprinderii se afla într-o strînsa interdependenta, se întrepatrund si se
completeaza reciproc, formînd sistemul organizarii procesuale a întreprinderii.
Manifestarea corecta a unei functiuni determina manifestarea corecta si a celorlate functiuni; dupa cum
aparitia unei dereglari în o functiune provoaca perturbatii în celellate.

2.2 Intreprinderea industriala

Definirea conceptului

Intreprinderea industriala reprezinta o unitate economica de baza in cadrul economiei nationale privita in

ansamblul ei ca o unitate organizatorica constituita pentru realizarea unei activitati industriale specifica
ramurii sau subramurii din care face parte.
Intreprinderea industriala este atat utilizatoare de resurse cat si sursa de bogatie si
detinatoare de putere economica.
Ca organizatie economica, intreprinderea utilizeaza resurse materiale si umane, impune
stabilirea unei ierarhii cu precizarea diferitelor nivele de responsabilitate; impune o anumita
repartitie a sarcinilor, existenta unor raporturi formale si neformale intre diferiti participanti la
activitatile efectuate si impune existenta unei anumite structuri organizationale a carei
complexitate variaza in functie de o multitudine de factori:
-particularitatile ramurii din care intreprinderea face parte;
-gradul de marime al intreprinderii;
-personalitatea fondatorilor intreprinderii;
-reglementarile existente,etc.
Finalitatea economica reprezinta acea caracteristica a intreprinderii care defineste ca
obiectiv principal, satisfacerea cerintelor pietelor carora se adreseaza intreprinderea respective in
conditiile crearii unei anumite bogatii sociale, destinate vanzarii.
Existenta unei anumite autonomii de decizie reprezinta acea caracteristica a intreprinderii,
care defineste modul in care intreprinderea dispune de un centru de decizie care asigura
coordonarea si conducerea tuturor activitatilor, existand si posibilitatea unei anumite
descentralizari la nivelul deciziilor care trebuiesc insa luate respectand reglementarile si limitele
stabilite de nivelurile ierarhice superioare.
Gradul de autonomie in luarea deciziilor depinde de sistemul economic al tarii in care
intreprinderea isi desfasoara activitatea, de cadrul juridic existent ca si de o serie de factori ce pot
frana libertatea de actiune a intreprinderii.
Enumeram:
-influenta diferitelor grupe de presiune;
-dificultatea de a dispune de anumite influente,etc.
Scopul principal al intreprinderii este acela de a fabrica bunuri sau de a furniza servicii
pentru a satisface cerintele pietei, existand un context relational economic client – furnizor, in care
intreprinderea joaca alternativ unul dintre aceste roluri.
produs →
produs→
Furnizor
Intreprindere
Client
←finante
←finante
Inteprinderea industriala, ca forma specifica de intreprindere, reprezinta o unitate
economica in care se desfasoara, in mod nemijlocit, procesul de productie industriala.
Intreprinderea industriala poate fi definite ca o unitate de baza a economiei nationale, care dispune de
resurse fizice, umane si financiare, pe care un colectiv de oameni le foloseste pentru realizarea procesului
de productie, pe baza principiilor de eficienta si rentabilitate in vederea obtinerii de bunuri a executarii de
lucrari si servicii cu character industrial, destinate satisfacerii cerintei pietei interne si externe.
Din obiectul activitatii ei, o intreprindere industriala are rolul de a administra, cu eficienta maxima,
mijloacele de care dispune pentru a asigura indeplinirea ritmica si integrala a productiei prevazute,
folosirea completa a capacitatii de productie, modernizarea proceselor tehnologice,