Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
2013
Managementul Productiei
Manual: “Managementul Productiei”, autor Florica Badea, editura A.S.E., editia 2005
Examen:
- aproximativ 18 subiecte teoretice;
- 2 aplicatii facute la seminar.
Temele cursului:
1. Intreprinderea - componenta a unui sistem de productie; Tipul de productie;Balante de
masurare a timpului de lucru;
2. Organizarea structurala a unei intreprinderi de productie;
3. Organizarea procesuala a unei intreprinderi de productie; Tipul de productie in masa si
metode de organizare a acestuia;Tipul de organizare individuala si metode specifice de
organizare;
4. Organizarea activitatilor auxiliare ale intreprinderii; Organizarea activitatii de intretinere
si reparare a utilajelor;
5. Organizarea activitatii de transport intern;
6. Pregatirea fabricatiei noilor produse si asimilarea lor in fabricatie;
7. Managementul activitatii de fundamentare a capacitatii de productie;
8. Costul de productie al produselor si al intreprinderii; Indicatori de masurare a eficientei
economice a activitatii intreprinderii.
1
28.02.2013
Tipul de productie este acea stare care determina un anumit mod de organizare al firmei.
Pe baza acestui criteriu de organizare, in cadrul firmelor, se regasesc 3 tipuri de
productie:
tipul de productie de masa;
tipul de productie de serie;
tipul de productie individual sau de unicate.
2
- locurile de munca sunt amplasate sub forma unor linii tehnologice intr-o succesiune
impusa de succesiunea executarii operatiilor tehnologice. Se foloseste metoda gamelor
fictive.
Subiect examen: enumerati doua dintre trasaturile caracteristice tipului de productie in masa.
3
4. TE (timp efectiv de lucru) = TD – AN
3. TD = TN (h) – IR (h) (intreruperi (absentele nemotivate)
planificate pentru reparatii).
4
7.03.2013
5
Subiect de examen: definiti veriga de productie si dati exemple.
R: veriga = relatia dintre doua locuri de munca succesive. Cele mai intalnite verigi
organizatorice ale structurii operationale sunt: sectiile de productie, atelierele de productie,
laboratoarele de control si cercetare, sectoarele de productie si locurile de munca.
Sectia de productie = veriga organizatorica, distincta din punct de vedere administrative, adica
are o conducere proprie.
In functie de procesele care se desfasoara in cadrul sectiei, acestea sunt:
- sectii de baza;
- sectii auxiliare;
- sectii de servire;
- sectii anexe.
6
echipamente tehnologice necesare pentru buna functionare a utilajelor din sectia de baza, 3.
sectia de reparatii etc.).
Atelierul de productie → o astfel de veriga se constituie atunci cand nivelul de activitate este
mult redus pentru a se constitui o sectie de productie. In acest caz, atelierul de productie are un
aparat administrativ propriu, insa exista situatii cand o sectie de productie desfasoara un volum
foarte mare de activitate si pentru buna ei coordonare se impune o impartire a activitatii sectiei in
cadrul mai multor ateliere subordonate sectiei de productie.
Spunem in acest caz ca atelierul de productie este delimitat teritorial si nu si
administrativ.
De modul in care sunt organizate sectiile de baza depinde tipul de structura operationala.
7
2. sectiile de baza sunt organizate pe faze de proces tehnologic, numele lor fiind numele
fazei de proces tehnologic;
3. procesele de productie de baza sunt realizate de utilaje cu specializare redusa (utilaje
universale) a caror functionare este asigurata de forta de munca inalt calificata;
4. sectiile de baza ale acestui tip de structura sunt dotate cu utilaje grupate in functie de
omogenitatea tehnologica a lor.
8
14.03.2013
Avantaje:
- produsele acestei structuri au nivel ridicat de rentabilitate deoarece:
1. au costuri reduse datorita transportului intern foarte redus (doar la nivelul unei sectii);
2. stocuri foarte mici sau chiar inexistente de productie neterminata intre diferitele locuri
de munca;
3. rentabilitate crescuta a produselor datorata randamentelor foarte ridicate ale locurilor
de munca (pe baza specializarii inalte a lor si a folosirii automatizarii intr-o masura
foarte mare);
- ciclul de fabricatie al produselor este foarte scurt;
- creste raspunderea lucratorilor pentru obtinerea unui nivel de cantitate cat mai crescut al
produselor.
Dezavantaje:
este structura operationala cu cel mai redus grad de flexibilitate la schimbarea
nomenclatorului de produse (schimbarea nomenclatorului presupune oprirea activitatii si
inlocuirea partiala sau integrala a tehnologiei existente);
desi este foarte eficienta pentru tipul de productie de masa ea nu poate fi folosita cu
aceleasi rezultate economice pentru tipul de productie de serie mica sau mijlocie. Totusi
s-au gasit solutii care sa permita organizarea de linii tehnologice si pentru activitati cu tip
de productie de serie mijlocie sau chiar mica. Metoda, folosita in gasirea acestor
solutii,este metoda tehnologiilor de grup.
9
sau tratament termic vor fi prelucrate dupa principiul tehnologic → toate componentele metalice
al automobilului vor fi turnate si forjate in aceste sectii; sectiile de prelucrari mecanice vor fi
organizate dupa principiul pe obiect si in acest context avem:
- prelucrari mecanice motor;
- prelucrari mecanice caroserie.
Acelasi lucru pentru operatiunea de montaj, tot organizata pe obiect).
In concluzie, metoda care determina existenta unui anumit tip de structura operationala,
porneste de la ideea ca tipul de structura va trebuie sa corespunda tipului de productie cu
ponderea cea mai mare.
1. Metoda de organizare pe baza liniilor de productie in flux este cea mai eficienta forma de
organizare intalnita atat in intreprinderinderi cu tip de productie de serie mare, iar in forme
adaptate si in intreprinderile cu tip de productie de serie mijlocie.
Nu orice linie tehnologica este linie de productie in flux. Ca sa existe o astfel de linie,
trebuie sa fie indeplinita conditia de permanentizare a executarii operatiilor pe locurile de munca.
Conditia de permanentizare este exprima cu ajutorul relatiei:
Q * t >= Ft unde:
Q – cantitatea de produse executate pe linia in flux;
t – timpul unitar necesar pentru obtinerea unui produs;
Ft – fondul de timp disponibil al utilajelor de pe linia in flux.
Subiect examen: din urmatoarele relatii, care din ele exprima conditia de permanentizare.
Indicatorul de baza al unei linii de productie in flux se numeste tact de productie (T).
Tactul de productie exprima marimea perioadei de timp dintre iesirile a doua produse
consecutive de pe linia in flux.
10
4) produsele trec de la un loc de munca la altul dupa cum urmeaza:
I. pentru liniile in flux sincronizate, executarea produselor se face in mod continu pe
locurile de munca, in acest caz, linia in flux, avand un ritm reglementat de lucru.
Ritmul de lucru reprezinta numarul de produse executate de linia in flux in
unitatea de timp. => T = 1/R;
II. produsele trec de la un loc de munca la altul in mod discontinu, deoarece ritmul
de lucru este liber din cauza ca duratele operatiilor nu sunt egale sau multiple de
marimea tactului de productie.
5) pe liniile in flux continu, prelucrarea produselor se face concomitent pe toate locurile de
munca. In acest caz, iesirile produselor de pe linie, trecerea produselor de la un loc de
munca la altul si intrarile de materii prime pe linia in flux au loc la intervale egale cu
marimea tactului de productie. Functionarea continua a liniei este permisa de faptul ca la
operatiile cu durate mai mari de marimea tactului de productie, numarul locurilor de
munca este mai mare decat 1. Nu pot sa asigur functionare continua daca la operatiile cu
durata mai mare decat tactul de productie, nu am un numar de locuri de munca bine
delimitat.
Pe linia in flux, va exista un numar de locuri de munca bine determinat, si anume:
Nlmi = ti / T unde:
ti - durata operatiei i;
T – marimea tactului de productiei;
ti > T;
ti = T.
6) deplasarea produselor se face cu ajutorul unor mijloace de transport specializate in
transportul bucata cu bucata al produselor. Din aceasta categorie de mijloace de transport
mentionam benzile rulante, poduri rulante, conveele etc.;
7) executarea unui produs sau a unor produse asemanatoare pe o linie in flux tine cont de
asemanari constructive sau tehnologice ale acestora.
11
21.03.2013
Liniile cu functionare continua sunt cea mai eficienta forma de organizare deoarece
acestea permit functionarea sincronizata a lor (pe toate locurile de munca ale linie, in orice
moment a programului de lucru exista produse in prelucrare si la niciun loc de munca nu exista
stocuri de productie neterminata). Acest mod de functionare este posibil atunci cand duratele
operatiilor sunt egale sau multiple de marimea tactului de productie.
exemplu (functionare sincronizata): Presupunem ca produsele prelucrate pe o linie in flux sunt
supuse prelucrarii la 6 operatii tehnologice ale caror durate in minute sunt urmatoarele:
t1 = 4 minute;
t2 = 2 minute;
t3 = 5 minute;
t4 = 2 minute;
t5 = 4 minute;
t6 = 2 minute.
Astfel, ca liniile sa functioneze in mod continu, tactul de productie (T) este de 2 min.
Etapa1: Determinarea numarul locurilor de munca pentru fiecare operatie dupa formula
Nlmi=ti/T. Astfel:
t1 = 2 locuri de munca;
t2 = 1 loc de munca;
t3 = 3 locuri de munca;
t4 = 1 loc de munca;
t5 = 2 locuri de munca
t6 = 1 loc de munca.
12
Etapa II: (grafic)
Subiect examen: se dau urmatoarele operatii. Precizati in minutulul 10, care este produsul care se prelucreaza pe
masina 4. Care este durata ciclului de productie a produselor pe aceasta linie in flux.
Subiect examen: Care este durata ciclului de productie a produselor pe aceasta linie in flux.
Observatii:
produsele intre pe linia in flux la intervale egale cu marimea tactului de productie si in
aceeasi ordine in care au loc iesirile de linia in flux;
acest mod de reprezentare a functionarii sincronizate a liniei permite:
a. identificarea traseului tehnologic a fiecarui produs pe linia in flux;
b. permite ca in fiecare moment al programului de lucru sa se stabileasca tipul/numarul
de produs din serie care urmeaza a fi prelucrat pe un anumit loc de munca al liniei;
c. aceasta reprezentare creste gradul de raspundere a lucratorilor pentru calitatea
operatiilor executate.
13
Liniile in flux cu functionare intermitenta (cu functionare cu intreruperi) exista atunci
cand duratele operatiilor nu mai sunt egale sau multiple de marimea tactului de productie.
exemplu: T=2 iar operatiile sunt:
t1 = 3 minute;
t2 = 2 minute;
t3 = 5 minute;
t4 = 0,5 minute;
Daca vom calcula locurile de munca avem:
t1 = 1,5 locuri de munca → 2;
t2 = 2 locuri de munca;
t3 = 2,5 locuri de munca → 3;
t4 = 0,25locuri de munca → 1.
Faptul ca am achizitionat 2 locuri de munca, dar nu am nevoie de activitatea decat a 1,5
inseamna ca 0,5 stabileste stationarea unui loc de munca.
I II
t1> t2 => Apar intreruperi la operatia a II-a pentru ca aceste produse stationeaza un timp
indelungat in fata;
=> tstationare = loc ingust.
t1 < t2 => storcuri de productie neterminata.
In conditiile functionarii intermitente pot aparea urmatoarele situatii nefavorabile:
1) la operatiile ale caror durate sunt mai mici decat duratele anterior pot aparea timpi de
stationare. Situatia poate fi remediata prin repartizarea suplimentara a unor cantitati de
produse care mi fac obiectul programului de lucru al liniei in flux. Spre exemplu,
lucreaza al doilea loc de munca incarcator cu 6 ore si in ultimele ore de lucru ii dau sa
opereze la alte produse.
2) Cand duratele operatiilor sunt mai mari decat a operatiilor precedente se formeaza stocuri
de productie neterminata. Prelucrarea acestora poate fi programata in perioade din afara
programului de lucru cum ar fi zilele nelucratoare de la sfarsitul saptamanii.
I.In cazul in care pe linia in flux se executa un anumit tip de produs o perioada
indelungata de timp (este cazul tipului de productie de masa) linia in flux este o linie o
monovalenta. Are in componenta aceasta linie locuri de munca foarte specializate de inalta
productivitate si care permit folosirea pe scara larga a automatizarii.
II. Liniile in flux cu nomenclator variabil exista atunci cand prelucreaza un numar
restrans de tipuri de produse, dar foarte asemanatoare din punct de vedere tehnologic. Se numesc
linii in flux polivalente si au in dotare locuri de munca capabile sa se adapteze la schimbarea
nomenclatorului de produse. Se regasesc atunci cand tipul de productie este de serie.
III.Liniile in flux cu nomenclator de grup se folosesc atunci cand produsele executate pe
linie permit gruparea lor in conformitate cu anumite criterii tehnologice. Pentru trecerea la
14
executarea unui grup de produse sau altul, locurile de munca trebuie sa aiba un nivel crescut de
flexibilitate sau de adaptare la prelucrarea altor produse. Sa aiba un nivel crescut de
adaptabilitate la un alt grupde produse.
Liniile in flux reglementat sunt acele linii tehnologice care livrea, o cantitate de produse
egala cu marimea ritmului de lucru a linii. In situatia acestor linii sunt acele linii tehnologice care
au functionare sincronizata in intreprinderi cu tip de productie de masa.
Liniile tehnologice cu timp liber → cantitatile de produse livrate de aceste linii in flux au
marimi variabile, iar intervalul de livrare al lor nu este determinat. Aceasta situatie se intalneste
in cazul liniilor cu functionare intermitenta cu toate situatiile dezavantajoase ale acestora (timpi
de stationare a unor locuri de munca sau locuri de munca supraglomerate cu stocuri mari de
productie neterminata).
15
28.03.2012
Tactul de productie = intervalul de timp intre iesirile a doua produse consecutive de pe linia-n
flux.
Marimea acestui indicator se fundamenteaza in mod diferit in functie de urmatoarele
elemente:
i. linii in flux monovalente (executa un singur tip de produse):
a. relatia generala: T = Td * 60 / Q unde:
Td – timpul disponibil de lucru al linie;
Q – productia programata a fi executata pe linie.
b. in cazul in care in programul de lucru al linie sunt planificate intreruperi datorate
necesitatilor de intretinere zilnica a utilajelor sau a pauzei de lucru pentru
lucratorii liniei. In acest caz: T = (Td* 60 – i) / Q unde:
i – intreruperile planificate in functionare liniei in flux;
c. aceasta situatie apare atunci cand se poate determina gradul de utilizare al
timpului de lucru al liniei in flux. Daca notam cu “k” gradul de utilizare al
timpului de lucru in acest caz: T = (Td * 60 * k) / Q.
ii. linii in flux polivalente (executa mai multe tipuri de produse). Linii care executa
tipuri diferite de produse, dar foarte asemanatoare din punct de vedere tehnologic. In
acest caz:
a. T = (Td * 60 * k) / (A + B + C + ...) unde:
A, B, C ... – cantitatile de produse A, B, C ... executate pe linia in flux.
Relatia se aplica in cazul in care toate aceste produse au aceeasi norma de timp.
nA = nB = nC ...
Norma de timp (ni ) = timpul necesar pentru executarea unei unitati de produs.
Norma de productie (np)= cantitatea de produse executate in unitate de timp.
=>np = 1/ni
Norma de utilizare intensiva (Nui) (coeficient de utilizare intensiva) = cantitatea
de produse obtinute in unitatea de timp pe unitatea caracteristica dimensionala a
unui loc de munca. (exemplu: in siderurgie, norma de utilizare intensiva poate fi
de 500 de tone de fonta in 24h sau pe zi pe metru cub, volum util de furnal).
Nui = Q/ unitate de timp si unitate de cantitate
b. T = Td* 60 * k / A+ B*b + C * c ...
Relatia se foloseste atunci cand normele de productie a produselor sunt diferite.
nA ≠ nB = nC ...
16
Dintre toate tipurile de produse executate se alege unul ca fiind produs
reprezentativ. De obicei, produsul reprezentativ este produsul cu norma de timp
cea mai mare. Toate celelalte produse vor fi transformate in produse
reprezentative. Ca sa le transform in produse reprezentative, aceste produse
nereprezentative, cantitatile lor vor fi inmultite cu coeficienti de echivalenta in
felul urmator:
exemplu: Presupunem ca produsul A este reprezentativ => ntA este maxima
b = ntB / ntA;
c = ntC / ntA ...
17
Norma de servire, se determina dupa relatia:
Ns = (ta + to) / to
to – timp de ocupare a masinii de catre lucrator;
ta – timp automat de lucru al masinii.
exemplu: tt = 9’
ta = 6’
=> to = 3’
Ns = 3 masini
Concluzie: un muncitor poate servi, pe toate durata programului de lucru, 3 locuri de munca in
mod consecutiv
Lungimea linie → locurile de munca, in cadrul unei linii in flux, sunt amplasate in asa fel incat
ordinea lor este data de ordinea operatiilor tehnologice ale produselor de pe linie.
In functie de suprafata pe care se amplaseaza linia sau de mijloacele de transport care
servesc linia, lungimea liniei poate fi:
- L = d * Nlmt daca acestea (locurile de munca) sunt amplasate de o singura parte a benzii
rulante care serveste linia unde:
d – distanta medie intre doua locuri de munca alaturate de pe linia in flux;
- L = (d * Nlmt) / 2 daca acestea sunt amplasate de o parte si de alta a benzii rulante.
Gama reala de fabricatie a unui produs este formata din ansamblul operatiilor
tehnologice necesare pentru executarea acestui produs.
exemplu: Pentru produsul p1 gama reala poate fi ABCDE si produsul p2 poate fi ABCFG.
Gama fictiva reprezinta ansamblul operatiilor tehnologice necesare executarii unui lot de
produse.
exemplu: GF (P1, P2) – ABCDEFG.
18
ATENTIE!!! Trebuiesc citite in plus din carte:
- cap. I – 1.3.3. (“Trasaturi de baza ale intreprinderii de productie” – paginile 26-30);
- cap II – 2.1. (“Procesul de productie” – de citit in intregime – paginile 35-39);
- 4.2. (pagina 96 – variante de organizare ... ).
S-a predat:
3.2. (paginile 39-48);
4.1.;
4.2.;
Nu avem capitolul 3.
19
4.04.2013
Asimilarea dupa conceptie proprie a noilor produse exista atunci cand in cadrul firmei
exista un departament specializat de cercetare-dezvoltare si carepe baza unor cercetari
minutioase (cercetari de piata sau de opinii ale consumatorilor de produse) se proiecteaza un
produs nou care sa satisfaca intr-o masura cat mai mare masura nevoile consumatorilor.
Avantajele acestei metode:
1. se foloseste potentialul propriu de cercetare al firmei;
2. costurile de asimilare sunt mult mai reduse decat in cazul altor metode.
Dezavantajul acestei metode ar fi ca lansarea pe piata a produsului necesita cheltuieli de
promovare foarte ridicate, el nefiind cunoscut pe piata pana atunci.
Asimilarea dupa licenta de fabricatie este o metoda foarte costisitoare pentru ca necesita
cumpararea unor licenta de la firme care produc produse asemanatoare, dar foarte performante.
De regula, licentele sunt foarte scumpe, dar metoda se utilizeaza des pentru ca au foarte multe
avantaje:
nu necesita cheltuieli de promovare a produselor pentru ca ele sunt deja cunoscute;
perioada de asimilare in fabricatie se scurteaza foarte mult;
in general, furnizorul licentei asigura o perioada de timp asistenta tehnica necesara pana
la lansarea in fabricatie a produsului.
20
In cazul asimilarii dupa un model de referinta, se porneste in proiectarea unui produs nou
de la un model de produs existent deja in fabricatie si careia i se aduc imbunatatiri legate de
forma, functionalitate, design etc. Este o metoda mai putin folosita, dar avantajul ei este dat de
durata de asimilare foarte scurta fata de prima metoda si de cheltuielile reduse cu promovarea
produselor care au existat deja pe piata.
21
11.04.2013
Indicatorii in expresie natura care ajuta in luarea unei decizii corecte, in ceea ce priveste
varianta tehnologica optima pot fi:
acele tehnologii care au un consum redus de materii prime si materiale;
tehnologiile care au randamente ridicate;
tehnologiile care consuma timpi de lucru redusi pe unitatea de produs;
tehnologii cu un ridicat nivel de automatizare etc.
Indicatorii tehnologici de cost - !!! Costul tehnologic este diferit de ceea ce se intelege in
mod obisnuit prin conceptul de cost. Aceasta pentru ca, in costul tehnologic nu intra decat acele
cheltuieli care au legatura cu tehnologia utilizata [exemplu: daca in costul general al unui produs
sunt incluse si cheltuielile care privesc administratia intreprinderii (cheltuieli cu salariile
personalului administrativ, cheltuieli de incalzire si luminare, cheltuieli cu chirii, abonamente
etc.) in costul tehnologic intra doar urmatoarele elemente de cheltuieli:
materiile prime si materialele utilizate in procesul tehnologic;
salariile personalului direct productiv;
CAS-ul si cota de protectie sociala aferente acestor salarii;
cheltuielile de reparare si intretinere a utilajelor;
si alte cheltuieli care influenteaza volumul productiei executate]
Cheltuielile variabilesunt acele cheltuieli care sunt influentate in mod direct proportional
de volumul productiei realizate (exemplu: cheltuielile cu materiile prime si materialele directe,
cheltuielile cu salariile directe, CAS-ul si contributiile aferent).
Cheltuielile conventional constante sunt acele cheltuieli ale caror marime nu este
influentata direct proportional de volumul productiei executate (exemplu: cheltuielile cu
intretinerea si repararea utilajelor, cheltuielilor cu amortizarea utilajelor etc.).
Din categoria indicatorilor de cost tehnologic fac parte:
1) costul tehnologic unitar;
2) costul tehnologic total.
Despre modul in care evolueaza marimea acestor indicatori in cazul diferitelor categorii
de intreprinderi se poate vorbi in sens analitic si grafic.
22
Notatia consacrata pentru cheltuieli variable si constante este:
V – cheltuieli variabile;
Cc – cheltuieli conventional constante.
Ctu
In cazul in care variatia cantitati de produse este mare intr-un proces de productie, costul
tehnologic unitar are o valoare mica. Este situatia intreprinderilor cu tip de productie de serie
mare sau de masa.
Pentru o variatie mica cantitatii de produse, costul tehnologic unitar are valoare mult mai
mare decat in cazul primei situatii. Este cazul intreprinderilor cu productie de serie mica sau
individuala.
In concluzie,costul total al produselor este mult mai ridicat pentru acest tip de productie,
decat costul produselor pentru productia de masa.
23
Pentru orice variatie a cantitatii de produse corespunde o variatie proportionala a costului
tehnologic total.
Exista o anumita cantitate de produse pentru care costurile a doua variante tehnologice,
diferite, sunt legale. Acea cantitate de produse se numeste cantitate critica, iar relatia ei este
urmatoarea:
Ctu1 = Ctu2
V1 + Cc1/N = V2 + Cc2/N
Nor = (Cc2 – Cc1)/(V1 – V2)
De aratat ca se ajunge la aceeasi relatia daca folosim costul tehnologic total
Subiect de examen:definiti cantitatea critica si scrieti relatia de calcul.
1. a.
N VI VII
V1 Cc1/N V1 + Cc1/N V2 Cc2/N V2 + Cc2/N
N1
N2 Ctu1< Ctu2
...
Ncritic Ctu1= Ctu2
...
Nn Ctu1 > Ctu2
Concluzii:
- daca intreprinderea are de executat cantitati de produse mai mici decat cantitatea critica
este optima varianta cu cel mai mic cost tehnologic unitar (VI)
- daca volumul productiei presupune o cantitate de produse mai mare decat cantitatea
critica este optima varianta cu cel mai mic cost tehnologic unitar (VII);
- daca volumul productiei de executate este egal cu cantitatea critica este indiferent care
din cele doua variante se alege.
1.b.
Ctu
N < Nc Nc N>Nc N
24
Subiecte de examen:
→ definiti costul tehnologic comparativ cu costul produselor;
→ prezentati 4 elemente de cheltuieli din cuprinsul costului tehnologic;
→ definiti cheltuielile variabile;
→ definiti cheltuielile conventional constante;
→ scrieti relatia costului tehnologic unitar si prezentati graficul acestuia.
→ scrieti relatia costului tehnologic total si faceti grafic;
→ scrieti relatia cantitatii critice si definiti cantitatea critica;
→ metode de alegere a variantei tehnologice optime:
- alegerea variantei optime analitic in functie de costul tehnologic unitar;
- grafic in functie de costul tehnologic unitar;
- alegerea variantei tehnologic in functie de costul tehnologic total (analitic si grafic).
2.a.
N VI VII
V1* N Cc1/N V1* N + Cc1 V2 * N Cc2/N V2 * N+
Cc2
N1
N2 Ctt1<Ctt2
...
Ncritic Ctt1= Ctt2
...
Nn Ctt1 > Ctt2
2.b.
25
A) omologare preliminara sau de prototip;
B) omologare finala sau de serie 0.
Din acest moment se poate trece la fabricatia de serie a produsului nou asimilat.
26
25.04.2013
1.a. Pentru locurile de munca care elaboreaza sarje, capacitatea de productie a acestuia este data
de relatia:
Cp = (Gm * k * Td) / ds, unde:
Gm – reutatea materiei prime introdusa o singura data in furnal sau in instalatia care
elaboreaza sarge;
k – coeficientul de transformare din materie prima in produs finit;
Td – timpul disponibil de lucru al locului de munca (in general aceasta categorie a
locurilor de munca are un Td calculat pentru regim de lucru la “foc continu”);
Ds – durata perioadei necesara pentru elaborarea unei sarje.
Subiect examen: In relatia de mai sus (de mai jos) scrieti semnificatia a lui G m si k.
Subiect examen: Sa se scrie relatia pentru un loc de munca care elaboreaza sarje.
1.c. nt = 1 / np
Cp= Td / nt = Td * np
27
2.a. Un loc de munca cu specializare tehnologica este un loc de munca care permite executarea
unei game de operatii pentru mai multe tipuri de produse. Sunt ceea ce numim locuri de munca
universale capabile sa se adapteze rapid la schimbarea nomenclatorului de produse. Se folosese
un tabel de lucru:
Denum Cantia Norma Produs Coefici Cantitatea Structura Capacitat Repartiz Capaci
irea tea de de timp reprezent ent de reprezentativa productie ea de area tate de
produse produs a ativ echival i productie capacitat produc
lor e produs enta reprezen exprimata ii de tie in
prelucr elor (Ke) ative in producti produs
ate produse e in e reale
reprezent produs
ative reprezent
ativ pe
structura
A QA ntA A Ke = 1 Ke * Q A PA Qproductie = CpA CpA
reprezentativ Td / reprezentati reale
% ntreprezentati
B QB ntB - Ke = ntB Ke * Q B PB va CpB CpB reale
/ ntA < 1 reprezentativ reprezentati
%
C QC ntC - Ke = ntC Ke * Q C PC CpB CpC reale
/ ntC < 1 reprezentativ reprezentati
%
- - - - ∑ 100% =
1 2 3 4 5 6 7 8 9=2*5 10 = 8
/5
* Poate fi produs reprezentativ un produs care indeplineste unul din urmatoarele criterii:
are norma de timp cea mai mare dintre toate produsele executate;
cantitatea executata este cea mai mare dintre toate produsele;
timpul necesar pentru executarea produsului este cel mai mare (Tnecesar = Q * nt).
28
3. In acest caz ελ Cp = S * I * Td unde:
S – marimea suprafetei de productie, exprimata de regula in metri patrati;
I – indice/norma de utilizare intensiva;
Td – timpul de lucru disponibil al suprafetei de productie.
Cs = Mt / MB, unde:
Mt – numarul total de muncitori care lucreaza pe suprafata de productie;
MB – numarul de muncitori din schimbul de baza. Schimbul de baza este schimbul cu cel
mai mare numar de muncitori, de regula schimbul 1.
Gu = Q / C * 100, unde
Gu – grad de utilizare;
Q – productie;
Cp – capacitatea de productie.
29
16.05.2013
P = Pp – D
30
Rp = Rpe + Rpi
4 versiuni organizatorice:
- SI = 4.000 produse
- SII = 7.000 produse
- SIII = 3.000 produse
- SIV = 5.000 produse
Pp = 3.000
Gupp = Pp / Cpve * 100 = 3.000 / 5.000 * 100 = ...
Planul de incarcare al utilajelor → odata stabilita execedentul sau deficitul de capacitate este
nevoie sa se determine si excedentele si deficitele de utilaje care le vor determina pe primele.
Pentru aceasta se intocmeste un document numit planul de incarcare al utilajelor.
31
C Qc ntC
1.Tnecesar = ∑ * nti) / In;
2. Nuex (numarul de utilaje existente);
3. Td / utilaj (timpul disponibil pe utilaj);
4. Td total = Tdpe utilaj * Nuex;
5. Excedent/ deficit de timp = Tnecesar – Td total→ pentru deficit rotunjim cu “+” si pentru exedent
rotunjim cu “–“;
6. Excedent/ deficit de utilaj = E/ D de timp / timpul disponibil al utilajului → pentru deficit
rotunjim cu “+” si pentru exedent rotunjim cu “-“.
Balanta dinamicii capacitatii de productie are in curpinsul ei un ansamblu de indicatori care
se grupeaza in 3 categorii:
- indicatori de necesar de capacitate;
o indicatori de rezerve de capacitate;
o indicatori de excedent sau deficit;
- indicatori de capacitate medie anuala;
o indicatori care reflecta capacitatea existenta la inceputul anului;
o capacitatea intrata in functie in timpul anului;
o capacitatea scoasa din functie in timpul anului;
o indicatori de capacitate modernizata.
- indicatori de utilizare ai capacitatii de productie:
o Guma;
o Gu al productiei posibile.
32
23.05.2013
33