Universitatea din Petrosani

Facultatea de Stiinte

Specializarea Management

Organizarea procesuala a productiei de serie

mica si individuala

Coordonator
Conf. Univ. Dr.ing. Dolea Gabriel

Student
Dupir Alexandru Ionut

Petrosani 2016

1
 Cuprins

Argument………………………………………………………………………….3
Cap.I : Organizarea procesului de productie……………………………………...4
1.1 Notiuni generale privind procesul de productie………………………..4
1.2 Factori care influenteaza asupra modului de organizarea a procesului
de productie…………………………………………………………….5
1.3 Structura organizatorica a unei intreprinderi de productie……………..6
1.4 Tipuri de procese…………………………………………………….....9
1.5 Organizarea functionala a procesului de productie……………………11
1.6 Ciclul de productie…………………………………………………….16
Cap.II : Organizarea procesuala a productiei de serie mica si individuala………..20
2.1 Metode de studiu si analiza a procesului de productie………………..20
2.2 Amplasarea industriala pe utilaje……………………………………..25
2.3 Principiile organizari proceselor de productie………………………..28
Cap.III : Studiu de caz……………………………………………………………..33
3.1 Prezentare generala la S.C. M&M STYLE FANTASY S.R.L………..33
3.2 Procesul de productie din intreprindere………………………………..34
3.2.1 Furnizori…………………………………………………………..34
3.2.2 Livrari……………………………………………………………..35
3.3 Strategia de comercializare a produselor………………………………37
3.4 Aprecieri generale privind metodologia actuala de programare
pregatire si urmarire a productiei in cadrul
SC M&M STYLE FANTASY SRL………………………………….38
3.5 Elaborarea programelor de productie si a programului de productie
centralizator în cadrul SC M&M STYLE FANTASY SRL……….41
3.6 Urmarirea si controlul indeplinirii productiei.......................................45
3.7 Analiza critica a metodologiei actuale de elaborare a programelor de
productie in cadrul SC.M&M STYLE FANTASY S.R.L…………...46
Concluzii…………………………………………………………………………..51
Bibliografie………………………………………………………………………..52
2
 Argument

Producţia de bunuri materiale a cunoscut în timp o continuă evoluţie. Creşterea

productivităţii muncii a determinat trecerea de la o industrie de tip artizanal, în care
rolul hotărâtor îl deţine munca manuală, la una de tip manufacturier.
Într-o economie modernă poate şi trebuie să coexiste întreprinderi mari,
mijlocii şi mici, fiecare cu avantajele şi dezavantajele lor. Organizarea unei
intreprinderi depinde în mod esenţial de importanţa sa şi de tipurile de produse
fabricate. Se poate considera că resursele unei intreprinderi sunt organizate după o
structură determinată de funcţiile sale.
În producţia de serie mică şi mijlocie, îmbunătăţirea tehnologiilor şi creşterea
performanţelor maşinilor-unelte nu pot, singure, conduce la creşterea eficienţei
funcţionării sistemului industrial. Rezerve mari de raţionalizare se află în domeniul
automatizării şi conducerii, acestea avînd rolul să asigure sincronizarea multitudinii
de activităţi diferite, specifice acestui tip de producţie.
Sistemele de fabricatie actuale reprezinta rezultatul unei evolutii de peste 100
ani si constituie un mod de raspuns la modificarile aparute în mediul economic în care
activeaza. În cadrul sistemelor avansate de productie, sistemul de fabricatie îsi schimba modul
de a raspunde unor sarcini diverse de fabricatie în conditiile de
eficienta si competitivitate.
Având in vedere cele de mai sus, am considerat ca „Organizarea procesuala a
productiei de serie mica si individuala ” este o tema interesanta si de actualitate.

3
 Capitolul I : Organizarea procesului de productie

1.1 Notiuni generale privind procesul de productie

Orice unitate de producţie are ca obiectiv principal producerea de bunuri materiale şi

servicii care se realizează prin desfăşurarea unor procese de producţie.
Conţinutul activităţii de producţie are un caracter complex şi cuprinde atât activităţi de
fabricaţie propriu-zise cât şi activităţi de laborator, de cercetare şi asimilare în fabricaţie a
noilor produse.
Producţia este activitatea sociala in care oamenii exploateaza si modifica elemente din
natura cu ajutorul mijloacelor de productie, in vederea realizarii de bunuri materiale destinate
necesitatilor de consum.
Fabricaţia este o activitate de producţie care transformă materiile prime în produse finite
de un nivel calitativ cât mai ridicat şi cu costuri cât mai reduse.
Procesul de producţie este format din:
 procesul tehnologic ;
 procesul de muncă.
Procesul tehnologic este format din ansamblul operaţiilor tehnologice prin care se
realizează un produs sau repere componente ale acestuia. Procesul tehnologic modifică atât
forma şi structura cât şi compoziţia chimică a diverselor materii prime pe care le prelucrează.
Procesele de producţie sunt:
 elementare;
 complexe.
Procesele de producţie elementare sunt acele procese prin care produsul finit se obţine
printr-o singură operaţie tehnologică.
Procesele de producţie complexe există atunci când asupra obiectelor muncii se execută
mai multe operaţii tehnologice.
Procesele de muncă sunt acele procese prin care factorul uman acţionează asupra
obiectelor muncii cu ajutorul unor mijloace de muncă.

4
 Pe lângă procesele de muncă şi tehnologice în unele ramuri industriale
există şi procese naturale în cadrul cărora obiectele muncii suferă
transformări fizice şi chimice sub acţiunea unor factori naturali (industria
alimentară – procese de fermentaţie, industria mobilei - procese de uscare
a lemnului etc.)

1.2 Factorii care influenţează asupra modului

de
organizare a procesului de producţie

Modul de organizare a procesului de producţie este influenţat de o

serie de factori,
dintre care cei mai importanţi sunt:
 felul materiilor prime folosite;
 caracterul produsului finit;
 felul procesului tehnologic utilizat;
 volumul producţiei fabricate etc.
a) Felul materiilor prime folosite determină gruparea proceselor de
producţie în două mari grupe:
 grupa proceselor de producţie extractive;
 grupa proceselor de producţie prelucrătoare.
Procesele de producţie extractive se caracterizează prin aceea că
factorul uman cu ajutorul mijloacelor de muncă acţionează în vederea
extragerii din natură a unor minereuri, ţiţei, cărbune, lemn etc. fapt ce
contribuie la adăugarea de valoare şi valoare de întrebuinţare

5
transformându-le în materii prime. Procesele de producţie prelucrătoare au
ca obiect prelucrarea materiilor prime extractive şi a celor din agricultură.
În funcţie de felul materiilor prime utilizate există diferenţieri foarte
mari din punctul
de vedere al organizării proceselor de producţie atât a celor de bază cât şi
a celor auxiliare sau de servire.
b) Felul produsului finit prin particularităţile de ordin constructiv sau
prin forma şi
proprietăţile sale determină o anumită organizare a procesului de
producţie.
Produsele finite pot fi grupate în două mari grupe:
 produse omogene, care au caracteristici identice în toată masa
produsului;
 produse eterogene, cu proprietăţi diferite în masa produsului.
Produsele omogene pot fi fluide cu livrare continuă în cadrul unor
reţele de conducte,
sau cu livrare discontinuă - livrare în butelii sau ambalate sub formă de
pudră în cutii sau saci; produsele omogene pot fi şi sub formă solidă cu
una, două sau trei dimensiuni şi în acest caz livrarea lor se face sub formă
solidă.
Produsele eterogene sunt de uz curent sau de uz excepţional.
c) Felul procesului tehnologic utilizat determină un anumit fel de
operaţii tehnologice executate într-o anumită succesiune, anumite utilaje şi
forţa de muncă de un anumit nivel de calificare. Deoarece un anumit produs
poate fi realizat prin două sau mai multe variante de proces tehnologic, se
pune problema alegerii acelei variante de proces tehnologic, care să
conducă la obţinerea unor produse de calitate superioară şi cu cheltuieli
cât mai reduse.
În mod similar se pune problema influenţării procesului de producţie şi
de către ceilalţi factori de influenţă ai acestuia.

6
 1.3 Structura organizatorica a unei intreprinderi de
productie

Structura organizatorica a unei întreprinderi de producţie

industriala se referă la numărul şi componenta unităţilor de producţie, de
control şi cercetare, mărimea şi amplasarea lor pe teritoriul întreprinderii,
modul de organizare internă a acestora şi legăturile funcţionale care se
stabilesc între ele în cadrul
procesului de producţie şi cercetare.
Structura organizatorica este formata dintr-un număr stabilit de verigi
organizatorice de producţie dintre care cele mai des întâlnite sunt
următoarele:
 secţii de producţie, montaj sau "service";
 ateliere de producţie, montaj, proiectare;
 laboratoare de control şi cercetare;
 sectoare de producţie;
 locuri de munca
Secţia de producţie este o verigă de producţie, distinctă din punct de
vedere administrativ, în cadrul căreia se execută un produs, o parte a
acestuia sau o fază de proces tehnologic.
Constituirea unei secţii de producţie îşi propune organizarea şi
coordonarea unitară a activităţilor corelate din punct de vedere
tehnologic.
În funcţie de felul proceselor tehnologice care se desfăşoară în cadrul
secţiilor de producţie există:

7
 secţii de bază;
 secţii auxiliare;
 secţii de servire;
 secţii anexă.
Secţiile de producţie de bază ale unei întreprinderi de producţie
industrială se pot grupa în mai multe categorii de secţii în funcţie de
principiul care a stat la baza organizării secţiei:
 secţii de bază organizate după principiul tehnologic;
 secţii de bază organizate după principiul pe obiect;
 secţii de bază organizate după principiul mixt.
Secţiile de bază organizate după principiul tehnologic presupun
amplasarea utilajelor
şi a locurilor de muncă astfel încât să asigure executarea unui stadiu sau a
unei faze de proces tehnologic. Conform acestui principiu există secţii de
producţie de turnătorie,forja, prelucrări mecanice sau de montaj în
industria construcţiilor de maşini, de filatură şi ţesătorie în industria
textilă..
Secţiile de bază organizate după principiul tehnologic, în funcţie de
operaţiile tehnologice care se execută în cadrul acestora se grupează în:
- secţii de bază pregătitoare;
- secţii de bază prelucrătoare;
- secţii de bază de montaj - finisaj.
Atelierul de producţie este o verigă organizatorică care îşi poate
desfăşura activitatea ca subunitate de producţie a unei secţii de producţie
sau în mod independent şi atunci se deosebeşte de secţia de producţie
doar prin volumul de activitate care se desfăşoară în cadrul acestuia.
Atelierul de proiectare este veriga structurală a cărei activitate este
orientată în executarea acelor lucrări de proiectare de dimensiuni mai
reduse şi care nu au fost executate de institutele de specialitate. De altfel
existenţa acestui atelier, împreună cu cea a laboratorului de control şi

8
cercetare este impusă de situaţiile în care trebuiesc găsite soluţii rapide în
urma numeroaselor modificări ce pot surveni la cererea consumatorilor.
Laboratorul de control şi cercetare este veriga organizatorică în cadrul
căreia se execută diferite analize şi măsurători a calităţii produselor şi a
materiilor şi materialelor.
Sectoarele de producţie sunt subunităţi ale atelierului, delimitate
teritorial unde se execută o anumită fază de proces tehnologic sau anumite
componente ale unui produs.
Într-un atelier de prelucrări mecanice poate exista sectorul de
strunguri, de freze etc.
Locurile de muncă sunt verigile organizatorice de bază ale întreprinderii
industriale.
Acestea ocupă o anumită suprafaţă de producţie dotată cu utilaj şi
echipament
tehnologic corespunzător destinat executării unor operaţii tehnologice sau
servicii
productive.
Locurile de muncă pot fi specializate în realizarea unei operaţii, sau
universale, când
execută o varietate mare de operaţii.
Tipuri de structuri de producţie şi concepţie :
În funcţie de particularităţile fiecărei întreprinderi industriale, acesteia îi
corespunde un anumit tip de structură de producţie şi concepţie.
Activitatea de proiectare şi organizare a întreprinderilor industriale
evidenţiază trei tipuri de structuri, şi anume:
a) structura de producţie şi concepţie de tip tehnologic;
b) structura de producţie şi concepţie de tip pe obiect;
c) structura de producţie şi concepţie de tip mixt.

9
 1.4 Tipuri de procese

Procesul de productie este componenta principalǎ a unui sistem de productie. Dacǎ

productia este rezutatul unui proces de transformare a unei multimi de elemente de intrare într-
o multime specificǎ de elemente de iesire, un sistem de productie poate fi caracterizat prin trei
elemente: intrari, iesiri si procese de productie. Intrarile sunt formate din factorii de productie
structurati pe elemente , iesirile sunt reprezentate de produsele obtinute, iar procesele de
productie realizeazǎ acele transformari necesare intrǎrilor pentru generarea iesirilor dorite.

Procesul tehnologic este format din totalitatea opreratiilor tehnologice prin care se
raelizeaza un produs, sau repere componente ale acestuia. Prin derularea acestor operatii
tehnologice au loc modificari ale firmei, structurii si compozitiei chimice a diverselor materii
prime sau materiale supuse prelucrǎrii. Existǎ doua tipuri de procese tehnologice:

- elementare, în care produsul finit se obtine printr-o singurǎ operatie tehnologicǎ.

- complexe, în care asupra obiectului muncii se executa o succesiune de mai multe

operatii tehnologice.

Procesul de muncǎ este definit ca fiind actiunea factorului uman desfasuratǎ cu ajutorul
uneltelor de muncǎ asupra obiectelor muncii în vederea transformǎrii acestora în bunuri
materiale. În anumite ramuri industriale, pe langa procesele tahnologice si de muncǎ obtinerea
produsului finit implicǎ si derularea unor procese naturale, în cadrul carora obiectele muncii
sunt supuse unor transformari fizice sau chimice sub actiunea factorior naturali, fǎrǎ
implicarea partialǎ sau totalǎ a proceselor de muncǎ. Avand în vedere aceste precizǎri se poate
redefini notiunea de proces de poductie ca fiind ansamblul proceselor tehnologice, de muncǎ si
naturale, în interdependenta lor reciprocǎ, ce conlucreazǎ la obtinerea produselor care
constituie obiectul de activitate al firmei.

Se poate constata, deci, cǎ principala componentǎ a sistemului de productie este

sistemul de fabricatie, a carui functionare este asiguratǎ de celelalte subsisteme. Tratându-l si
pe acesta într-o manierǎ sitematica, se pot identifica patru subsisteme de rang imediat urmǎtor:
10
 a) Subsistemul efector are rolul de a realiza modificarea propriu-zisǎ a obiectului
muncii prin combinarea fluxurilor de intrare. Caracteristicile sale sunt date de
particularitǎtiile fiecǎrui proces tehnologic în parte.

b) Subsistemul logistic realizeazǎ operatiile de transfer spatial si temporal

c) Subsistemul de comanda realizeazǎ functia de transformare si distributie a fluxurilor

informationale astfel incât prin realizarea unei interactiuni coordonate a tutror
subsistemelor sa se îndeplineasca functia generalǎ a subsistemului de fabricatie

d) Subsistemul de control are rolul de a verifica rezultatele obtinute ale parametrilor ce

definesc calitatea produselor., de a le compara cu valorile prescrise de a stabili
abaterile si de a comunica concluziile subsitemului efector.

Procesele de productie desfǎsurate în cadrul unei firme industriale se pot clasifica dupa
mai multe criterii:

Criteriul modului de participare la realizarea produsului finit: procesele de productie de

bazǎ care au drept scop transformarea materiilor prime, materialelor, a factorilor de productie
în general, în produse finite care constituie obiectul de bazǎ al activitatii firmei; la rândul lor
acestea se impart în procese pregatitoare, în care se executa un numar de operatii distincte
pregǎtirii materiilor prime, materialelor în vederea prelucrǎrii propriu-zise. Procese
prelucrǎtoare, care le includ pe cele în care se efectueaza operatiile de transformare propriu-
zisǎ a materiilor prime si materialelor în produse finite. Procese de montaj-finisare, care
asigurǎ obtinerea formei finale a produsului înainte de livrare la consumator. Procesele de
productie auxiliare asigura obtinerea unor produse care nu constituie obiectul activitatii de
baza a întreprinderiii, dar asigura buna functionare a proceselor de baza. Procesele de
productie de servire asigurǎ prestarea unor servicii sau efectuarea unor lucrǎri care contribuie
la buna desfasurare a proceselor de productie de bazǎ si auxiliare.

Criteriul modului de executare conduce la existenta procesului de productie manual, în

care operatorul actioneazǎ direct sau cu ajutorul unor scule asupra obiectului muncii în
vederea transformǎrii lor în produse finite. Procese de productie manual-mecanice sunt
caracterizate de faptul cǎ o parte se executǎ manual iar altele mecanizat, în care operatiile
11
componente se efectueazǎ cu ajutorul unor masini de comandǎ umanǎ. Procesul de productie
automatǎ- operatiile componente se efectueazǎ cu ajutorul unor masini de comandǎ automatǎ,
operatorul uman avand rolul de a urmari si supraveghea buna functionare a acestora.

Criteriul modului de obtinere a produsului finit din materia prima determinǎ împǎrtirea
proceselor de productie în procese de productie directe/succesive, în care produsul finit se
obtine ca urmare a efectuarii unei secvente succesive de operatii asupra unui tip de materie
prima, rezultǎ un tip de produs prin prelucrarea unui singur tip de sortiment de materie
prima. Procese de productie sintetice/convergente în care obtinerea produsului finit dintr-un
singur sortiment se face prin prelucrarea unei game largi de materii prime. Procese de
productie analitice/divergente care conduc la obtinerea mai multor sortimente de produse finite
în urma prelucrǎrii, prin diverse operatii apartinând unor procese tehnologice diferite, a unui
singur tip de materii prime.

Criteriul gradului de continuitate si repetabilitate da nastere la procese de productie

continue ce asigurǎ o transformare continuǎ a materiei prime în produs finit în instalatii de
aparatura, pe tot parcursul fluxului de productie parametrii tehnologici pastrându-si valorile
constante.Procese de productie discontinue în care existǎ posibilitatea determinarii rezultatelor
fiecariu proces de schimburi.

1.5. Organizarea functionalǎ a procesului de productie

Atunci cǎnd volumul productiei este mai mic ca si în cazu productiei de serie micǎ si
mijlocie si chiar individualǎ, nu se justificǎ organizarea liniilor de productie în flux, solutia
care se adoptǎ fiind cea a organizarii functionale care se bazeaza pe gruparea utilajelor pe
principiul specializǎrii tehnologice: se grupeazǎ spatial verigile de productie constituite din
utilaje din acelasi tip, pe care se vor executa toate operatiile sau un grup important de operatii
pentru toate reperele sau produsele programate. Principalele caracteristici ale acestei metode
de organizare a productiei sunt:

12
 - sectiile de bazǎ se constituie pentru efectuarea anumitor faze sau stadii ale procesuli
tehnologic; dotarea locurilor de muncǎ se face cu utilaje si masini universale capabile sǎ se
adaptaze în timp scurt la schimbarea nomenclatorului de fabricatie ceea ce permite efectuarea
operatiilot tehnologice la o mare varietate de produse;

- forta de muncǎ necesita o calificare ridicatǎ, efectuind diverse operatii la divrese

sortimente de produse;

- în cazul fabricarii unor produse complexe si de mare gabarit, în serii mici sau
unicate, organizarea procesului de productie se poate face dupa principiul pozitiei fixe, potrivit
careia amplasarea produlului care se fabricǎ este fixǎ, iar prelucrarea si asamblarea lui se face
prin deplasarea muncitorilor de la un loc de muncǎ la altul, cu succesiunea operatiilor impuse
de structura procesului tehnologic.

- transferul produselor de la o grupǎ de utilaje la alta se face pe loturi, cu ajutorul unor

mijloace de transport cu deplasare discontinuǎ, ceea ce determina crearea de stocuri de
productie în curs;

- fabricarea produselor pe baza acestor metode presupune initial, eleborarea unor

tehnologii sunmare în care se precizeazǎ fazele de excutie, felul si succesiunea operatiior,
grupele de utilaje necesare; tehnologia detaliata urmaezǎ a fi definitivata pentru fiecare produs
la fiecare loc de muncǎ de catre inginerii tehnologi, maistri sau muncitori; în acest fel se evitǎ
în faza de proiectare elaborarea unor tehnologii foarte complicate care ar necesita un timp
indelungat si costuri foarte ridicate.

Cele mai importante avantaje ale acestei metode de organizare a productiei se referǎ la:

- procesul de productie are o flexibilitate mare putând sa se adaptaze rapid la

schimbarea nomenclatoruli de fabricatie;

- divizarea fazei de proiectare intr-o proiectare genericǎ si una detaliatǎ permite o mai
bunǎ adaptare a structuri procesului la caracteristicile fiecǎrui produs;

13
 - utilajele, personalul si resursele materiale se pot substitui fǎrǎ a genera pierderi sau a
perturba desfasura procesului de productie;

- capabilitatea de a produce o gamǎ largǎ de sortimente la un pret relativ redus.

Dezavantajele majore vizeazǎ:

- costuri de personal ridicate, având în vedere necesitatea calificarii ridicate a fortei de

muncǎ;

- managementul acestei forme de organizare este mai dificil de realizat intrucat

fiecare proces de productie tebuie tratat diferit

- costuri ridicate cu manipularea si cu transportul intern;

- controlul calitǎtii procesului si al produselor este mai complex datoritǎ

caracteristicilor si performantelor diferite ale produselor finite, precum si a faptului cǎ
planificarea si programarea productiei diferǎ de la un ciclu de productie la altul.

Existǎ numeroase criterii de clasificare a variantelor de clasificare a productiei prin

aeasta metodǎ, dar cel mai important din punctul de vedere al analizei proceselor de productie
vizeazǎ simultan structura gamei sortimentale si tipologia grupelor de masini putand fi
identificate patru situatii:

- gamǎ monosortimentalǎ realizatǎ pe o singurǎ grupǎ de utilaje;

- gamǎ multisortimentalǎ realizatǎ pe o singurǎ grupǎ de utilaje;

- gamǎ monosortimentalǎ realizatǎ pe mai multe grupe de utilaje;

- gamǎ multisortimentalǎ realizatǎ pe mai multe grupe de utilaje.

I.Gamǎ monosortimentalǎ realizatǎ pe o singurǎ grupǎ de utilaje.

Programul de productie afarent unei anumite perioade cuprinde un singur sortiment a

carui proces tehnlogic este format dintr-un numar de opetatii care pot fi realizate în intregime
14
pe un singur tip de utilaj. Este o situatie mai rar gasita în practica, dar care are importanta ei
din punctul de vedere al prezentarii metodologiei de dimensionare. Problema consta din
determinarea numarului de utilaje care formeaza grupa unica astfel încât pe baza regimului de
munca stabilit si a caracteristicilor procesului tehnologic sa poata fi realizat programul de
productie.

II.Gama multisortimentala realizata pe o singura grupa de utilaje.

Programul de productie cuprinde un numar mai mare de sortimente asemanatoare însa

din punct de vedere constructiv si cu procese tehnologice relativ simple, astfel încât ele pot fi
realizate în întregime pe un singur tip de utilaj. Problema consta din determinarea numarului
de utilaje care formeaza grupa unica astfel incât, pe baza regimului de lucru stabilit si a
caracteristicilor procesului tehnologic sa poata fi realizat programul de productie.

III. Gama momosortimentala realizata pe mai multe grupe de utilaje.

Programul de productie cuprinde un singur sortiment, acesta fiind realizabil sau

impunand mai multe tipuri de utilaje. În functie de structura procesului tehnologic, cazul poate
fi abordat din doua perspective:

a) fara legaturi tehnologice între operati- produsele se realizeaza pe utilaje diferite, însa
un utilaj poate executa întreaga gama de operatii prevazute de procesul tehnologic.
Utilajele difera prin prisma regimului de lucru si a caracteristicilor tehnico-economice,
din punct de vedere tehnologic ele fiind asemanatoare, având în general, un caracter
universal, ceea ce permite executarea unui numar mare de operatii care sa acopere
întreaga gama operationala a sortimentului aflat în executie.

b) Cu legaturi tehnologice inte utilaje- fiecare grupa de utilaje realizeaza o anumita faza
a procesului tehnlogic, modul de organizare fiind asemenator cu cel aferent liniilor de
productie în flux

IV. gama multisortimentala realizata pe mai multe grupe de utilaje.

15
 Programul de productie cuprinde o gama variata de sortimente, acestea fiind realizabile
sau impunând mai multe tipuri de utilaje. În functie de structura procesului tehnologic si acest
caz poate fi abordat din doua perspective:

a) Fara legaturi tehnologice între utilaje: situatia este o extesie a cazurilor a si b si a de

la punctul III, presupunând existenta a "n" grupe de utilaje, în fiecare dintre ele
putându-se executa procesele tehnologice complete aferente a "m" sortimente.

b) Cu legaturi tehnologice între utilaje: fiecare grupa executa o anumita faza a

proceselor tehnologice eferente sortimentelor aflate în programul de productie. Prin
urmare grupele formeaza lanturi tehnologice, o grupa efectuînd operatiile
asemanatoare sau similare din cadrul gamelor operationale a mai multor sortimente.

1.6. Ciclul de productie

Managementul productiei are ca arie de actiune toate procesele derulate în cadrul unei
întreprinderi , cuprinse între faza de primire a comenzilor de la clienti si livrarea produselor
finite sau a serviciilor catre acestia. Acest interval se poate determina prin calcule de
fundamentare a ciclului de productie.

Ciclul de productie a unui produs sau a unui lot de produse reprezinta perioada de timp
din momentul lansarii în fabricatie sub foma de materii prime pana în momentul finalizarii,
prelucrarii obiectelor muncii, materializat în obtinerea prioduselor finite. Ciclul de productie
reprezinta deci, succesiunea operatiilor tehnologice si a activitatilor prin care obiectele muncii
trec în mod organizat pentru a fi preluate si transfiormate în produse finite. Caracteristica
fundamentala a ciclului de productie o reprezinta durata sa, adica intervalul de timp dintre
momentul începerii primei operatii si momentul obtiinerii produsului finit. Durata ciclului de
fabricatie este unul dintre cei mai importanti parametrii ai managementului activitatilor
productive, servind la elaborarea programelor de productie ale verigilor de productie, la
16
stabilirea termenelor de lansare în executie, la determinarea nivelului si gradului de finisare a
executiei, la control si evidenta productiei neterminate, la identificcarea decalajelor dintre
diverse stadii de fabricatie, la determinarea necesarului de mijloace circulante si a gestiunii
acesteia si la caracterizarea gradului de organizare în timp a productiei.

Factorii de influenta ai duratei ciclului de productie sunt:

- nuamrul de operatii care cumpun procesul tehnologic;

- consumul de manopera necesara efectuarii operatiilor tehnologice;

- numarul de obiecte ale muncii care se lannseaza simultan în executie;

- metode de îmbinare în timp si în spatiu a operatiilor tehnologice;

- numarul si duarata intreruperilor în procesul de productie.

Structura ciclului de productie este dat de componenta acestuia si de ponderea fiecarui

componente în durata totala a sa. Cunoasterea cât mai detaliata a structurii ciclului de
productie este necesara în vederea calculului duratei sale si a elaborarii masurilor tahnico-
organizatorice care sa duca la reducerea sa.

Ciclul de productie este format din doua elemente principale: perioada de fabricatie si
timpul de intrerupere. La randul lor acestea sunt descompuse în mai multe elemente (fig.1.),
astfel perioada de fabricatie este compusa din ciclul operativ, componenta cu ponderea cea
mai mare în cadrul perioadei de fabricatie si în general, în cadrul intregului ciclu de productie
fiind alcatuit din operatiile tehnologice si lucrarile de pregatire-incheiere. Operatiile auxiliare,
cum ar fi controlul tehnic de calitate si transporturi intern. Procese naturale, componente care
apar doar în anumite ramuri industriale în care este necesar doar o perioada de timp pentru
actiunea unor factori naturali. A doua componenta majora a ciclului de productie este foramata
din intreruperile determinate de cauze obiective care tin de foma de organizare a productiei,
având doua componente: întreruperile interoperatii, provocate de asteptarea eliberarii locurilor
de munca ocupate cu alte lucrari si de asteptarile manifestate la nivalul sectiilor de productie

17
pentru completarea loturilor de produse la sectia anterioara. Intreruperi interschimb si de zile
calendaristice, genrate de existenta zilelor si schimburilor nelucratoare.

Cai de reducere a duratei ciclului de productie

Având în vedere influenta majora pe care o are ciclul de productie asupra principalelor
laturi ale activitatii industriale (productivitatea muncii, gestiunea resuerselor, utilizarea
capacitatiilor de productie,etc), este extrem de importanta identificarea unor cai prin care
durata acestiua sa fie optimizata. Aceste cai sunt orientate atât spre reducerea perioadei
propru-zise de productie, cât si spre eliminarea totala sau minimizarea intreruperilor de orice
fel. Având în vedere structura ciclului de productie, caile de reducere a duratei acesteai pot fi
sintetizate în:

- reducerea duratei operatiilor tehnologice prin introducerea procesului tehnic,

modernizarea tehnologiei de fabricatie, mecanizarea, automatizarea si robotizarea proceselor
de productie, implementarea sistemelor flexibile de fabricatie si a fabricatiei celulare,
optimizarea organizarii spatiale si temporale a productiei etc.;

- reducerea sau chiar eliminarea tipurilor de pregatire-incheiere prin efectuarea

operatiilor respective în perioade nelucratoare (zile sau schimburi) si prin introducerea
tehnologiei de grup, care permite reglari universale;

- efectuarea controlului tehnic de calitate prin utilizarea unor mijloace mecanizate si

prin aplicarea unor metode statistice de control, bazate pe calcul probabilistic; este importanta
de asemenea, implementarea sistemelor de autocontrol;

- reducerea duratei operatiilor de transport intern prin optimizarea fluxurilor de

transport în cadrul verigilor de productie si a intreprinderii în ansamblu, prin folosirea unor
mijloace de transport de mare viteza si de mare capacitate, prin mecanizarea operatiilor de
manipulare a încarcaturilor;

- reducerea duratei proceselor naturale prin înlocuirea lor cu procese tehnologice

avansate;

18
 - reducerea duratei intreruperilor interoperatii prin adoptarea unor masuri de
îmbunatatire a organizarii productiei si a muncii, în special prin organizarea unui flux al
productiei.

Determinarea duratei ciclului de productie

Calculul duratei ciclului de productie se bazeaza în primul rând pe determinarea

duratei componentei. La stabilirea valorii trebuie luat în considerare gradul de simultaneitate,
respectiv de suprapunere în timp a prelucrarii pieselor sau produselor la diferite operatii din
componenta procesului tehnologic. Acest grad de simultaneitate depinde de forma de
organizare a productiei: în flux, pe loturi, pe comenzi, care impune un anumit grad de
îmbinare temporala si spatiala a operatiilor tehnologice. Rezulta trei modalitati de imbinare
pentru care exista metodologii distincte de calcul a duratei ciclului operativ:

a) Imbinarea succesiva: în conditiile productiei pe comenzi (specifica productiei de

serie mica sau individuala) este, în general, caracteristica îmbinarea succesiva a operatiilor
tehnologice: fiecare operatie începe doar dupa ce întregul lot de produse a fost prelucrat la o
operatie anterioara, produsele ce compun un lot fiind lansate simultan în fabricatie. Avantajul
principal al imbinarii succesive consta în faptul ca asigura functionarea fara intrerupere a
masinilor si a locurilor de munca pe întreaga perioada de timp în care se o prelucreaza lotul de
produse la operatia respectiva. Dezavantajul major este însa al duratei semnificative al ciclului
operativ, cu efecte negative asupra necesarului de mijloace circulante.

b) Imbinare paralela: în conditiile productiei organizate în flux, este specifica

îmbinarea paralela a operatiilor tehnologice, constând în transmiterea bucata cu bucata a
obiectelor muncii de la o operatie la alta, odata ce prelucrarea la operatia precedenta a fost
incheiata. Atunci când duratele operatiunilor tehnologice sunt egale, procesul tehnologic se
desfasoara fara întreruperi atât la nivelul utilajelor cât si la nivelul obiectelor muncii (asa cum
este redat în fig.1 un lot de 3 piese, prelucrate la 4 operatii).

19
 0 1 2 3 4 5 6

Fig. 1. îmbinarea paralela cu durate egale ale operatiilor tehnologice

c) Imbinarea mixta este specifica productiei de serie cu fabricatia organizata pe loturi

sau productie în flux discontinu, când nu este posibila sincronizarea operatiilor tehnologice.
Trecerea obiectelor muncii de la o operatie la alta nu se face în mod individual sau în întreaga
cantitate lansata în fabricatie, ci pe parti ale acesteia, denumite "loturi de transport", a carui
marime este stabilita astfel încât sa fie asigurata continuitatea prelucrarii întregii cantitati
lansate în fabricatie, fara aparitia golurilor în activitatea fiecarui loc de muna. Pe aceleasi
considerente se stabileaste si momentul declansarii executiei la o anumita operatie.

Capitolul II :Organizarea procesuala a productiei de

serie mica si
individuala

2.1 Metode de studiu si analiza a procesului de

productie

20
 Pentru studiul si analiza modului de desfasurare a procesului de productie într-o
întreprindere industriala pot fi folosite diferite metode si tehnici. Din rândul acestora, mai
importante sunt acelea care se caracterizeaza în întocmirea unor scheme si grafice, cum sunt:
graficul general al fluxului de productie, graficul de analiza generala, graficul de analiza
detaliata si graficul de circulatie.
Graficul general al fluxului de productie are ca scop de a trasa (în proiectare) sau de a
urmari (în analiza) circuitele pe care le parcurg diferite piese, subansamble sau produse, prin
aratarea grafica, schematic a diferitelor etape sau faze de productie, în succesiunea lor, din
momentul intrarii lor în fabricatie sub forma de materii prime si pâna în momentul iesirii din
fabricatie sub forma de produse finite
Fluxul tehnologic se arata pe planul general al întreprinderii pentru piesele, subansamblele sau
produsele principale, cu adoptarea pentru fiecare în parte a unei culori sau a unei reprezentari
caracteristice
În cazul în care fabricatia se desfasoara pe mai multe nivele reprezentarea grafica poate fi
facuta în plan sau perspectiva cavaliera.
În proiectare, pe baza cunoasterii procesului tehnologic se poate stabili fluxul general, iar în
functie de aceasta se elaboreaza proiectul de asamblare a unitatilor de productie pe teritoriul
întreprinderii.

Graficul de analiza generala a procesului de productie sau, asa cum i se mai spune, schema
generala a procesului se întocmeste pentru un produs, subansamblu sau piesa, el având ca scop
de a da o imagine de ansamblu asupra întregului proces.

Elaborarea acestui grafic urmareste succesiunea numai a operatiilor de baza si a

operatiilor de control, reprezentându-se punctele în care materialele prelucrate sau sub forma
bruta intra în proces.

Întocmirea acestui grafic nu tine seama de locurile de munca în care sunt realizate
operatiile, putându-se însa preciza timpul necesar pentru executarea acestor operatii.

Graficul de analiza detaliata a procesului de productie urmareste, în afara de operatiile de

baza si control si operatiile de transport, de asteptare si de depozitare. Spre deosebire de
graficul de analiza generala, care se întocmeste pentru un produs sau o piesa, graficul de
21
analiza detaliata se poate întocmi si pentru un om, înregistrându-se procesul raportat la
activitatea muncitorului, pentru materiale sau produse, înregistrându-se procesul raportat la ce
se întâmpla cu aceasta sau pentru utilaje.

În cazul în care doua operatii se executa în acelasi timp, simbolurile se combina,

trecându-se operatia mai importanta în exteriorul celeilalte. Astfel, de pilda, daca se executa în
acelasi timp si operatia de baza - care este considerata principala si o operatie de control

În cazul unor procese complexe caracteristice prin faptul ca la fluxul principal se adauga
noi fluxuri de materiale, piese sau subansamble prelucrate, indicarea aducerii acestora se face
pe linii orizontale, executarea operatiilor prin fluxuri verticale, iar numerotarea operatiilor ce
se efectueaza asupra acestora se face în continuare fata de punctul unde ating fluxul principal.
Reprezentarea fluxului principal se face în partea dreapta a paginii sau a filei, urmând ca
reprezentarea celorlalte fluxuri paralele sau secundare sa se faca de la dreapta sau la stânga, în
ordinea racordarii lor la fluxul principal.

Pentru procese de asamblare, de pilda, lantul din dreapta reprezinta operatiile pentru
reperul principal, iar celelalte lanturi operatiile pentru reperele sau piesele secundare.

in fig. 2.1 se arata modul de reprezentare grafica si de numerotare a unui proces complex
format dintr-un flux principal si o serie de alte fluxuri secundare sau paralele.

22
 Graficele de analiza detaliata evidentiaza toate operatiile legate de procesul care se
proiecteaza sau este supus analizei.

Ele se pot întocmi sau pe o coala de hârtie simpla, prin indicarea denumirii operatiilor
ce trebuie efectuate si a simbolurilor corespunzatoare, sau prin folosirea unor formate tipizate.

Potrivit practicii existente, un format tipizat pentru analiza detaliata a procesului

cuprinde un antet prin care se dau o serie de informatii referitoare la produsul sau materialul
pentru a carui proces se face analiza. Pe orizontala, în cadrul formatului, sunt trecute o serie de
coloane pentru prezentarea operatiilor, a simbolurilor operatiilor si a datelor care cuantifica
duratele operatiilor sau lungimea lor, dupa caz. Pe acest format tipizat, pe verticala, în cadrul

23
coloanelor corespunzatoare se vor trece operatiile, în succesiunea lor, cu estimarile
corespunzatoare, unindu-se printr-o linie continua, simbolurile care reprezinta felul
activitatilor efectuate.

Graficul de circulatie constituie o metoda eficienta pentru a obtine o imagine exacta a

unui flux de productie dat. Cu ajutorul lui se poate obtine o imagine intuitiva a graficului de
analiza detaliata pe planul de situatie al întreprinderii sau sectiei.

Graficul de circulatie se întocmeste reprezentând pe un plan de situatie al

întreprinderii, întocmit la o scara convenabila, circulatia materialelor sau a produselor prin
trasarea traiectoriei sau a circuitului acestora în procesul de productie, cu indicarea tuturor
activitatilor ce au loc (operatii de baza, de control, asteptari, transporturi, depozitarii).

Acest grafic trebuie sa arate amplasarea locurilor de munca în spatiul analizat, cu

indicarea distantelor de deplasare si cu trasarea itinerariului parcurs de produse, materiale sau
executant la diferite locuri de munca, folosindu-se aceleasi simboluri ca la graficul de analiza
detaliata. Pentru trasarea circuitelor diferite produse sau materiale se pot folosi culori diferite,
linii diferite (întrerupte, continue, de diferite grosimi etc.) cu indicarea sensului de circulatie
prin sageti.

Pe graficul de circulatie se vor arata în mod exact, directia, distantele, locurile de

depozitare si de control, locurile de prelucrare, de asteptare, cu amplasarea exacta pe trasee.

24
Fig. 2.1.1 Graficul de circulatie al unui produs a carui fabricatie se desfasoara pe trei nivele

În cazul în care procesul proiectat sau realizat se desfasoara pe mai multe nivele, se va
face reprezentare izometrica, pe mai multe nivele, potrivit cerintelor pe redare exacta a
circuitului produsului sau materialelor.

25
 În fig. 2.1.1 se prezinta graficul de circulatie al unui produs a carui fabricatie sa
desfasoara pe trei nivele.

O deosebita utilitate o au toate aceste grafice analizate în situatiile de perfectionare a

organizarii productiei. În aceste cazuri, pe baza analizei problemei care constituie obiectul
perfectionarii (de pilda, îmbunatatirea fluxului tehnologic pentru un produs) se întocmesc
aceste grafice pentru a constata situatia existenta, iar dupa analiza lor si identificarea unor
masuri de îmbunatatire se elaboreaza un nou rând de astfel de grafice, pentru situatia
propusa, care tin seama de efectul masurilor preconizate.

Pentru a se putea îmbunatatii variantele de proiectare sau situatiile existente în

întreprindere se impune folosirea metodei interogative. Potrivit acestei metode procesul de
analiza operatie cu operatie, urmarindu-se obiectul sau scopul executiei,
persoana care executa, mijloacele de executie, punându-se o serie de întrebari principale (ce se
face, unde se face, când se face, cine face, cum se face), o serie de întrebari secundare (daca e
necesara, de ce se face acolo, de ce se face în acel moment, de ce se face de acea persoana, de
ce se face asa) urmarindu-se în final, pe baza acestor întrebari si a raspunsurilor rezultate,
obtinerea unor solutii noi de proiectare mai rationale, care se vor concretiza într-o varianta de
proces, întocmindu-se un nou grafic cu mentiunea "metoda propusa".

2.2 Amplasarea industriala pe utilaje

Amplasarea utilajelor reprezintă aranjarea fizică a liniilor de fabricație, utilajelor,

mașinilor și posturilor de lucru necesare în procesul productiv de conversiune din fabrici,
uzine, instalații industrial.Amplasarea utilajelor(engleză :facility
layout,franceză :implantation d'usine) este o aranjare a mijloacelor de producție utilizate
pentru a crea produse. Fluxul materialelor și al materiei prime, productivitatea și relațiile
umane sunt toate influențate de aranjarea utilajelor pentru conversiune. Problema amplasării
utilajelor se pune atât pentru fabrici complet noi sau pentru organizații prestatoare de servicii,
cât și pentru modernizarea de fabrici existente prin introducere de noi metode și îmbunătățiri
ale proceselor de fabricație sau de prestare a serviciului. Deși amplasarea facilităților pentru
servicii poate fi similară cu cea folosită pentru fabricarea produselor, totuși pentru facilitățile
prestatoare de servicii există deosebiri, de exemplu pentru birouri, retaileri și depozite. O

26
amplasare eficientă și optimizată poate reduce manipulările inutile ale materialelor, poate ajuta
la păstrarea unor costuri scăzute și la menținerea fluxului produsului prin utilaje. Obiectivul
principal al amplasării este de a asigura fluxul regulat al lucrărilor, materialelor și informațiilor
prin sistem.

Principalii factori care afectează alegerea tipului de amplasare sunt:

 materiale; acestea pot fi materii prime sau materiale, materiale în curs de procesare,
produse finite, materiale de mentenanță etc.; toate acestea necesită depozitare, de aceea
tipul de amplasare trebuie să satisfacă cerințele de depozitare și transport;
 mașini : dimensiunile mașinilor/utilajelor necesare pentru fabricarea produselor,
volumul lor și forța de muncă necesară influențează modul de amplasare;
 locație : tipul clădirii, structura și arhitectura sa depind de condițiile solului pe care ea
se amplasează și de alți factori. Locația are o influență hotărâtoare asupra planului de
transport și de amplasare;
 politici manageriale : managementul de top decide obiectivele care trebuie reținute
atunci când se proiectează o amplasare; printre politicile manageriale se pot menționa:
extindere viitoare a producției, extindere a automatizării, opțiuni de fabricare sau
cumpărare a unor componente etc.;
 tipul de industrie. Specificul (tipul) industriei determină procesul de fabricație, iar
acesta dictează tipul de amplasare. Industriile pot fi clasificate în patru tipuri principale:
industrii sintetice, industrii analitice, industrii de condiționare și industria extractivă.

Industriile sintetice realizează combinarea elementelor constituente, pentru a fabrica

produsul final, de exemplu industria chimică.

Industriile analitice asigură conversia materiei prime în diferite elemente, de exemplu

industria petrolieră.

Industriile de condiționare realizează schimbarea formei sau proprietăților fizice, de

exemplu turnătorii, industrii de prelucrare a metalelor.

Industria extractivă implică separarea unui element din celelalte. de exemplu a unui
metal din minereul de fier.

27
 Unele obiective ale amplasării sunt următoarele:

 capacitate de producție suficientă;

 reducerea costurilor de manipulare a materialelor;
 îmbunătățirea productivității;
 utilizarea eficientă a forței de muncă;
 utilizarea eficientă a spațiului fizic disponibil;
 condiții de muncă sigure, în vederea reducerii accidentelor pentru personal.
 să asigure flexibilitatea volumelor de producție și a produselor;
 să permită supravegherea și mentenanța ușoară;
 să admită o utilizare ridicată a mașinilor.
 Cele mai importante principii care trebuie respectate la amplasări industriale sunt
următoarele:
 ‫٭‬principiul deplasărilor minime ale angajaților și materialelor între operații;
 ‫٭‬principiul succesiunii: mașinile și operațiile trebuie amplasate în ordinea stabilită de
procesul de fabricație;
 ‫٭‬principiul utilizării : spațiul disponibil să fie utilizat eficient;
 ‫٭‬principiul compactității amplasării;
 ‫٭‬principiul siguranței și satisfacției forței de muncă;
 ‫٭‬principiul flexibilității: amplasarea să permită modificarea cu costuri minime la
schimbarea produselor;
 ‫٭‬principiul investiției minime de capitaluri fixe.

Diferența fundamentală între amplasările facilităților în servicii și amplasarea utilajelor

în fabricație este aceea că multe facilități în servicii există pentru a aduce împreună clienții și
serviciul. Amplasarea facilităților în organizații de servicii se proiectează după gradul de
contact între client și serviciul oferit clientului. Amplasările în servicii pot fi organizate după
tipurile de amplasări convenționale, după cum este necesar. De exemplu, într-un service auto
se adoptă amplasarea după produs, în care activitățile pentru service-ul necesar unui
autovehicul se efectuează în succesiunea necesară, indiferent de tipul autovehiculului. Într-o
unitate comercială de tip fast food este adoptată aranjarea pe linie în flux.

28
 Unele reguli specifice pot fi formulate pentru amplasări în depozite, în magazine de
retail (en detail) sau în birouri.
Astfel, pentru amplasările în depozite, frecvența comenzilor pentru produsele depozitate
este un factor principal. Produsele care sunt solicitate frecvent trebuie să fie amplasate în
apropiere de intrarea în depozit. Alte considerații includ lățimea și înălțimea rafturilor de
depozitare, încărcarea/descărcarea cu stivuitoare etc. și necesitatea de a calcula periodic
stocurile. Un obiectiv suplimentar este necesitatea de a asigura încărcarea și descărcarea
ușoară a vehiculelor de transport al materialelor depozitate.
Magazinele en detail, spre deosebire de unitățile de fabricație, trebuie să aibă în vedere
prezența clienților și oportunitățile asociate, pentru a influența atitudinile de cumpărare ale
clienților. De exemplu, magazinele de tip supermarket plasează produsele lactate în apropierea
spatelui magazinului, astfel încât clienții care se deplasează prin magazin pentru un litru de
lapte să traverseze și alte sectoare ale magazinului. Aceasta mărește probabilitatea ca un client
care remarcă un produs de interes să aibă impulsul de a-l cumpăra. În mod suplimentar,
articolele scumpe cum sunt produsele din carne sunt plasate deseori astfel încât clienții să le
observe frecvent. În general, supermarketurile încearcă să-și maximizeze etalarea mărfurilor
oferite spre vânzare. Vânzările și profitabilitatea variază direct proporțional cu etalarea reușită
a mărfurilor.
Amplasările din birouri trebuie să fie configurate astfel încât transferul fizic de
informații (al documentelor oficiale administrative) să fie optimizat.Responsabilitatea
birourilor de afaceri este de a produce informații, indiferent dacă sunt diseminate în formă
fizică (rapoarte, memorii), electronică (fișiere de calculator) sau orală (telefon, întâlniri față în
față). Criteriile de amplasare în birouri , deși dificil de cuantificat, sunt minimizarea costului
comunicațiilor și productivitatea angajaților. Comunicația orală poate fi ameliorată prin
utilizarea unor pereți despărțitori cu înălțime mică ai compartimentelor și prin pereți din sticlă.
În prezent, amplasările în birouri au suferit transformări importante, deoarece fluxul de lucrări
pe hârtie este înlocuit cu utilizarea crescândă a serviciilor IT

2.3 .Principiile organizǎrii proceselor de productie

Organizarea productiei se bazeazǎ pe axioma fundamentalǎ a rationalitatii îmbinarii

temporale si spatiale a tuturor componentelor sale: procese de productie de bazǎ, auxiliare si

29
de servire. Respectarea acesteia se concetizeazǎ în cresterea eficientei economice a activitatii,
vazuta sub trei aspecte:

- sa se producǎ cu cele mai mici costuri posibile;

- sa se producǎ acel sortiment pentru care s-a manifestat o cerere;

- sa se producǎ atunci când este nevoie de acel sentiment;

Modalitǎtile si caile prin care se relizeazǎ aceastǎ combinare a tipurilor de procese de

productie diferǎ de la o întreprindere la alta, fiind determinatǎ de conditiile concrete din cadrul
acestora. Cu toata aceasta specificitate, organizarea proceselor de productie trebuie sǎ respecte
principiile fundamentale, a cǎror valabilitate este universalǎ. Respectarea lor conduce la o
organizare corespunzatoare a productiei si constituie punctul de plicare în realizarea
programelor de productie atât sub aspect cantitativ cât si calitativ.

Principiul proportionalitǎtii vizeazǎ asigurarea aceleiasi productivitati în unitatea de

timp în toate verigile de productie. Volumul resurselor umane, materiale, tehnice alocat unei
verigi de productie trebuie sa fie proportional cu volumul de munca repartizat verigii
respective. Proportionalitatea tebuie asigurata nu numai între verigile productiei de bazǎ, ci si
între acestea si cele ale productiei auxiliare precum si în interiorul acestei verigi. Respectarea
acestui principiu în situatiile reale este un ideal, obiectivul fiind o aproximare cât mai bunǎ a
relatiei.

Principiul ritmicitatii consta în repetarea periodica a procesului de productie si

realizarea aceluiasi rezultat în aceleasi perioade de timp. Respectarea acestui principiu
înseamnǎ fabricarea în intervale egale de timp a unei cantitǎti egale sau uniform crescǎtoare,
repetarea uniformǎ a operatiilor pe toate locurile de muncǎ. În cazul productiei de unitate, nu
este posibilǎ repetarea unicata a acestora si nici executarea acelorasi procese de productie,
pirincipiul ritmicitatii traducându-se în realizarea unei incercǎri uniforme a locurilor de muncǎ
care sǎ asigure executarea aceluiasi volum de lucrari în intervale egale. Respectarea acestui
principiu are o tripla conditionare:

30
 - una interna, reprezentata de faptul cǎ realizarea unei cantitati de productie uniform
crescatoare este dependentǎ de volumul capacitǎtilor de productie detinute de
întreprindere, nefiind posibilǎ o crestere a productiei peste limita impusǎ de capacitatea
de productie;

- una externǎ, reprezentatǎ de necesitatea corelarii programelor de productie cu

cererea manifestata pe piata pentru produsele întreprinderiii. O absentǎ a acestei
corelatii, desi poate conduce la respectarea ad litteram a principiului ritmicitatii, nu are
de cât efecte negative manifestate prin cresterea imobilizarilor în active circulante;

- una legata de existenta stabilitatii si egalitǎtii cheltuielilor pe unitatea de timp de

muncǎ la fiecare operatie;

Principiul paralelismului presupune executarea simultanǎ a diferitelor parti a

procesului de productie - faze, operatii, stadii - care sunt independente si care se pot
desfasura pe locuri de munca sau pe echipamente diferite. Asigurarea parelelismului este
dependentǎ de realizarea urmatoarelor conditii:

- existenta unui volum suficient de mare de produse de acelasi fel;

- transmiterea obiectelor muncii de la un loc de muncǎ la altul, de la o verigǎ de

productie la alta, sa se facǎ bucatǎ cu bucatǎ sau în loturi mici de transport;

- distanta dintre locurile de muncǎ sǎ fie minimǎ cu amplasarea utilajelor în linie

dreaptǎ pe cât posibil;

- mecanizarea completǎ a transportului.

Respectarea acestui principiu este foarte importantǎ în cazul fabricatiei produselor

complexe, realizata dintr-un numar mare de piese si subansamble, a caror executie succesivǎ
ar duce la cicluri de productie foarte lungi.

Principiul continuitǎtii presupune eliminarea sau reducerea la un minim adimisbil a

întreruperilor de orice fel în procesul de fabricatie a unui produs. Respectarea acestui principiu
face ca obiectul muncii sǎ se afle cât mai putin în asteptare pentru reluarea fabricatiei în
31
diferite faze sau stadii. În acest fel, se asigura nu numai continuitatea trecerii produselor de la
o operatie la alta, ci si continuitatea functionarii echipamentelor sau utilajelor.

Continuitatea este conditionatǎ de proportionalitate, paralelism si ritmicitate, ceea ce

înseamna cǎ principiul continuitǎtii decurge din actiunea comunǎ principiior proportionalitǎtii,
paralelismului si ritmicitǎtii, continuitatea putând fi obtinutǎ doar în conditiile unei depline
sincronizǎri si a unui paralelism perfect.

Principiul liniei drepte prevede asigurarea celui mai scurt drum pe care sǎ îl parcurgǎ
obiectul muncii din stadiul de materie primǎ în stadiul de produs finit prin toare fazele
perocesului de fabricatie. Acest principiu este conditionat de amplasarea verigilor de productie
si a depozitelor de materii prime, materiale, produse finite în functie de fluxul tehnologic.
Drumu pe care il parcurge obiectul muncii trebuie sǎ fie nu numai cât mai scurt posibil, dar sǎ
nu cuprindǎ nici întoarceri sau intersectari.

Dupa determinarea capacitǎtii medie de transport, se va analiza daca capacitatea medie

de transport existenta poate asigura deplasarea cantitatii totale de transportat, pe fiecare unitate
de productie, prin întocmirea unei balante a încarcarii capacitatii . În functie de rezultatele
obtinute în cadrul acestei balante se vor lua decizii privind utilizarea capacitatilor de transport
detinute de companie. Sistemul de depozitare al unei întreprinderi este format din unitatile de
depozitare, mijloacele de transport utilizate si relatiile de lucru cu procesul de productie.

Managementul activitatii de depozitare trebuie sa se fundamementeze pe calculul si

analiza indicatorilor de apreciere a eficientei utilizarii depozitelor .Calcularea si interpretarea
acestor indicatori permite analiza activitatii de depozitare, furnizând managerilor informatiile
necesare pentru luarea deciziilor adecvate.

Optimizarea transportului intern are în vedere atât reducerea distantelor de transport si

a volumului transportat, cât si alegerea celor mai eficiente mijloace de transport, care sa
corespunda cerintelor companiei, optimizarea transportului fiind corelata cu îmbunatatirea
organizarii procesului de productie. Pentru optimizarea transportului intern se utilizeaza o
serie de metode si tehnici de management, cum ar fi : programare liniara, teoria grafurilor,
teoria sirului de asteptare, simulare.

32
 Pe langǎ aceste cinci principii fundamentale, litaratura de specialitate mai prezinta si
altele, dintre care le considerǎm semnificative pe urmatoarele:

- principiul minimizǎrii numǎrului de operatii realizat prin regruparea operatiilor

asemanatoare, succesive si care se pot executa pe locuri de muncǎ identice;

- principiul policalificǎrii fortei de muncǎ;

- principiul reducerii timpilor de satisfacere a cererii;

- principiul alegerii niveluli optim de capacitate.

33
 Capitolul III: Studiu de caz

3.1 Prezentare generala la S.C. M&M STYLE FANTASY S.R.L.

S.C. M&M STYLE FANTASY S.R.L. este organizata ca o societate cu raspundere limitata
având de la înfiintare trei actionari, capitalul social fiind în exclusivitate român.

Sediul societatii este în România, localitatea Timisoara, str. Ostrovich Gheorghe nr.
28, judetul Timis , societatea a fost înmatriculata la Oficiul Registrului Comertului al
Camerei de Comert si Industrie din judetul Timis sub
nr.J35/2870/1998 CUI: R15961954

Dotarea tehnica a întreprinderii, adecvata profilului de activitate, cu un grad mediu

de flexibilitate, a fost facuta în mod continu de la înfiintare pâna în prezent.

Dupa 2003 firma a început sa exporte unele din produsele sale în tari precum Franta
si a schimbat strategia de aprovizionare eliminând o serie de intermediari ce duceau la
cresterea pretului diferitelor materii prime. Acest lucru a fost posibil datorita marimii
capitalului firmei direct de catre asociati precum si a obtinerii diferitelor credite si
fonduri Phare.

Obiectul de activitate al SC M&M STYLE FANTASY SRL

Conform statutului înregistrat la constituirea societatii obiectul de activitate al

societatii M&M STYLE FANTASY SRL este producerea si comercializarea confectiilor
textile pe baza de comanda dar si în functie de cererile pietei.

Profilul de fabricatie

S.C. M&M STYLE FANTASY S.R.L. are un profil de fabricatie ce s-a

diversificat mai ales în ultimii trei ani ca urmare a unor investitii facute si a patrunderii
pe piata interna direct catre populatie prin magazinul propriu precum si a patrunderii pe
piata externa.Gama de produse ce se pot fabrica este urmatoarea:
34
Nomenlator de produse

Tabel nr. 3.1.1

FAMILII DE PRODUSE PRODUSE

Confectii barbatesti Sacouri, camasi, pantaloni, veste
Confectii dama Fuste,compleuri, sacouri, rochii
Confectii copii Pantaloni, fustite, camasi, sacouri
Alte confectii lenjerii pat, fete de masa , tapiterii auto,
salopete, uniforme scolare, geci si canadiene

3.2 Procesul de productie din intreprindere .

3.2.1 Furnizori

Principalii furnizori ai SC M&M STYLE FANTASY SRL sunt:

A) Pentru stofe si tesaturi de diferite tipuri

Interni: BADUC SA, AMERICANA 2000 IMPORT EXPORT, ARGESANA,

BORANGICUL SA, CAMPING SA, CARPATEX S.A., NOVATEX SA-PITESTI,
ROTEX 2000 FASHION SRL, ROTEX DACIA SA, TRIFTEX IMPEX SRL, ZEFIR
SA

Externi: GROUPE DEVANLAY DIVIS.LACOSTE, INDUSTRIAL ROTEX

2000 CENTELLES SL, KARL HEINZ DIETRICH GMBFI & CO. SOFINAL GROUP-
BELGIA, UCCL-INTERNATIONAL LDT-ANGLIA

B) Pentru captuseala:

MINET SA, CHAHINE TRADING SRL, SIMAT SA

C) Pentru diverse broderii:

35
CONDOR STYLE SRL, BROD CENTER SRL

D) Pentru etichete, ata, snururi, fermoare, nasturi, pernite, ace masini de cusut;

ALISON TRADING CO SRL, DECOMAR SA,, EMIDALE INTERNAT.IMPEx SRL,

KHAWAM UNITED SRL, PORTA BELLA INTERNATIONAL SRL

E) Pentru ambalaje:

AM TOOLS INDUSTRY SRLCHAHINE TRADING SRL, LEM4CART PRODUCT

SRL

Principalii concurenti ai SC M&M STYLE FANTASY SRL sunt;

BRAINCOF SA, MODERN CONVEX.

3.2.2 Livrari

Beneficiarii societatii se pot grupa în urmatoarele categorii de clienti:

A) Beneficiari ai produselor pe baza de comanda proiectate si executate în totalitate în

cadrul societatii;aceste produse sunt în general confectii textile de protectie folosite în
cadrul industriei usoare precum salopete, halate

PEGAS IMPORT EXPORT SRL, VALMATEX RAMNICU VALCEA, T.CONSUM

SRL, S.A.R. RO-TEX SRL, MOBIFON SA, GALATEX GALATI, BOG ART SRL

B) Beneficiari ai produselor pe baza de comanda proiectate si executate în totalitate în

cadrul societatii;aceste produse sunt în general confectii textile de tipul uniformelor

ALISON HAYES SA, CAMPING URZICENI SRL, MOBIMPEX SA, GRUP

SCOLAR-PETRU RARES
36
C) Beneficiari ai produselor executate si proiectate în functie de cererea
pietei.

Aceste produse sunt o gama diversificata de haine atat de barbati cât si de femei ai
caror beneficiari sunt diferite magazine precum:

METRO CASH&CARRY, DOR'81 IMBRACAMINTEA-CONSTANTA, MOD-CONF

SA EXIM SRL, CMSRL, S-ENTERPRISES

D) Beneficiari ai unor repere executate pe comanda precum si ai unor produse

asamblate la cerere. Acesti beneficiari sunt în general parteneri straini din tan precum;
GERMANIA si ITALIA.

E) Persoane fizice care doresc executarea de îmbracaminte unicat la comanda.

F) Întreprinderea s-a orientat si spre piata externa prin intermediul exportului direct

JACQUES JAUNET SA-FRANTA, DEVANLAY SA-FRANTA, DAIMA DI BRUNATI

MARZIO-ITALIA.

3.3. STRATEGIA DE COMERCIALIZARE A PRODUSELOR

Politica produsului referitoare la relatiile cu clientii urmareste:

Ø pastrarea clientilor traditionali prin cresterea calitatii produselor si comercializarea

unor produse de înalta calitate
Ø asigurarea unui serviciu prompt
Ø sporirea clientelei prin practicarea unor conditii de livrare si garantie mai
avantajoase
Ø politica de preturi se face prin antecalculatie, se pot acorda reduceri de pret pentru
societatile care devin clienti fideli ai societatii, colaborarea se face pe comenzi ferme

37
 si încheiere de contracte în care se stipuleaza conditiile de livrare, calitate, garantie si
plata
Ø politica de distributie: distributia produselor se realizeaza prin serviciul marketing-
vânzari în baza comenzilor si a contractelor încheiate;societatea are si o retea de
distributie proprie precum si un magazin de desfacere si prezentare a produselor
fabricate, desfacerea unora din produsele sale la export efectuându-se pe baza
contractelor ferme.

În cazul existentei unei comenzi ferme societatea adopta urmatoarea strategie: se

solicita un avans de 30% din valoarea contractului în termen de 10 zile de la semnarea
acestuia. Cumparatorul este de acord cu renegocierea contractului în cazul în care, dupa
aprobarea acestuia cheltuielile vânzatorului se majoreaza independent de vointa lui.

Mijloace de promovare a produselor: se realizeaza prin participarea la târguri si

prin includerea societatii M&M STYLE FANTASY SRL în cataloagele specializate a
Camerei Comertului.

3.4. APRECIERI GENERALE PRIVIND METODOLOGIA

ACTUALĂ DE PROGRAMARE, PREGĂTIRE sI
URMARIRE A PRODUCŢIEI ÎN CADRUL SC M&M
STYLE FANTASY SRL

Activitatea de programare, pregatire si urmarire a productiei este activitatea cea mai

importanta a functiunii de productie.

38
 Functiunea de productie cuprinde în cadrul societatii M&M STYLE FANTASY
SRL urmatoarele activitatii:

-activitatea PPUP

-activitatea de executia a produselor

-activitatea CTC

-activitatea de întretinere si reparatii a utilajelor

-activitatea de protectia muncii

-activitatea energetica

Programarea, pregatirea si urmarirea productiei pe de o parte si executia sau

fabricatia pe de alta parte sunt doua activitatti distincte, având fiecare obiective si un rol
bine precizat.

Cu toate acestea, între cele doua activitati exista din punct de vedere al sistemului
informational, cât si a celui decizional si operational o strânsa interdependenta, un
schimb reciproc de informatii, un lant continuu si sistematic de actiuni care se pregatesc
la programare, trec prin pregatire pentru ca apoi prin urmarire sa se închida din nou
circuitul la activitatea de programare.

Sistemul PPUP cuprinde activitatile prin care se dirijeaza fabricatia si se asigura

controlul în timp al fabricatiei pentru realizarea produselor sau lucrarilor în conditii de
calitate, în mod ritmic cu utitizarea eficienta a capacitatilor de productie si a resurselor si
cu respectarea termenelor contractuale.

Activitatile care compun subsistemul PPUP sint:

 programarea productiei - este activitatea în care se stabileste ordinea si

executarea fiecarei operatii pe repere si posturi de lucru, tinându-se seama de
mijloacele de productie existente si de forta de munca necesara; programarea

39
 productiei trebuie sa stabileasca momentul în care se va realiza productia,
urmareste ca aceasta sa înceapa în momentul cel mai potrivit, si sa asigure
coordonarea tuturor factorilor care permit desfasurarea în conditii optime a
fabricatiei si sa se urmareasca executia stabilindu-se operativ masuri concrete în
caz de abateri.

În cadrul acestei activitati se disting 2 module:

(a) programarea pe termen lung si mediu

(b) programarea operativa

Programarea pe termen lung si mediu revine în sarcina compartimentului

Programarea, Pregatirea si Urmarirea Productiei. (PPUP)

Programarea operativa reprezinta o continuare a primului modul si are rolul sa

repartizeze sarcinile pe executanti directi si sa asigure colaborarea între toate verigile
societatii. Totodata programarea operativa detaliaza produsele ce urmeaza a fi executate
în fiecare unitate de timp (luna, decada, saptamâna, zi, schimb) si precizeaza pentru
fiecare sector cantitatile pe sortimente si repere. Uneori este necesar ca detalierea
programarii de productie sa se faca si pe locuri de munca prin ordonarea prelucrarii
reperelor la utilajele conducatoare din fiecare sector si în unele cazuri chiar din sectorul
conducator[11].

 pregatirea productiei - este activitatea în care se elaboreaza documentatia

tehnico-economica, fisele limita sau bonurile de consum, dispozitiile de lucru sau
notele de predare, fisele de însotire, în functie de specificul procesului de
productie. Pregatirea productiei transmite activitatii de executie documentatia
necesara.

 urmarirea productiei - este activitatea care coordoneaza miscarea obiectelor între

locurile de munca si preîntâmpinarea aparitiei unor dereglari în procesul de
productie. Primeste informatii din activitatea de programare si executie
referitoare la ordinea de executie a informatiilor pe repere, stabileste stadiul
realizarii lor si raporteaza datele necesare celorlalte activitati sau subsisteme.
40
 3.5 Elaborarea programelor de productie si a programului de
productie, centralizator în cadrul SC M&M STYLE FANTASY
SRL

 Planificarea nivelelor stocurilor si modificarea volumului productiei sunt

probleme ce trebuie tratate legat de un program de productie al modelelor finale
corespunzator cererilor de vânzare solicitate în cadrul firmei.
 Serviciul programarea, lansarea si urmarirea productiei are un
compartiment de planificare si programare a productiei care pastreaza toate
datele, rapoartele de previziuni si de realizari si care depinde de directorul tehnic.
 Acest compartiment în cadrul SC M&M STYLE FANTASY SRL
îndeplineste mai multe atributii: elaboreaza si apreciaza diferitele alternative
posibile pentru planurile de productie, colaboreaza cu celelalte compartimente
pentru eleborarea programelor de productie, stabilirea temenelor contractuale de
livrare, asigurarea aprovizionarii în timp cu materii prime, SDV-uri, colaboreaza
la stabilirea duratei ciclului de fabricatie, elaboreaza balanta de corelare,
capacitate, încarcare, pe termen scurt, detaliaza programul de productie pe
sectoare si pe locuri de munca chiar si pâna la sarcinile zilnice la nivel de loc de
munca, dar compartimentului de planificare a productiei nu trebuie sa i se ceara
aprobarea finala a planului si politicii de productie, aceasta fiind de competenta
conducerii superioare.
 În luarea deciziilor de planificare a productiei se formeaza colective de
planificare iar aceste colective sunt formate din conducatorii activitatilor de
vânzari, financiar, aprovizionare si tehnic. Colectivul trebuie sa aprobe
previziunile privind vânzarile si sa recomande programele principale de

41
 productie, planurile pentru stocurile de produse finale si politica de administrare
a stocurilor.
 Date fiind conditiile concrete de productie la SC M&M STYLE
FANTASY SRL caracterul de serie al fabricatiei si specificul acesteia,
programarea productiei necesita utilizarea unui volum mare de date si informatii.
 Datorita faptului ca societatea produce bunuri în cea mai mare parte pe
baza de comenzi, executând pe lânga aceste comenzi ce au caracter discontinu si
produse proprii, eleborarea programului de productie se împarte în programele de
productie proprii aferente cererii pietei si cele aferente comenzilor.
 În cazul productiei ce are Ia baza cererea pietei, precum si exportul firma se
orienteaza catre produse noi si de calitate având la baza urmatorul program de
productie:
 1) previziunile privind felul si cantitatile de produse ce se pot vinde.
 2) caracteristicile produselor fabricate, în special normele de timp si de materii
prime.
 3) marimea capacitatii de productie existente pe o perioada de tirnp.
 4) disponibilul de materii prime ca fel si calitate.
 5) numarul si structura muncitorilor utilizabili în perioada respectiva.
 În conceperea si derularea programarii productiei este esentiala asigurarea
corelatiilor urmatoare:
 § marimea capacitatii de productie, tinând cont de numarul de ore-masina si
randamentul fiecarei masini si respectiv, marimea productivitatii muncii
programate.
 § necesarul de materii prime pentru fabricarea productiei programate si
marimea stocurilor firmei din respectivele materii prime.
 § fondul de timp de munca necesar pentru deservirea masinilor, tinând cont
de cantitatea si felul produselor programate si normele de timp, pe de o parte si
fondul de timp de munca efectiv disponibil, tinând cont de numarul muncitorilor,
zilele de lucru efective din cadrul lunii pe de alta parte.
 Programarea vânzarilor la SC M&M STYLE FANTASY SRL este
realizata prin esalonare pe perioade calendaristice (luni sau trimestre) sub forma

42
 de programe bloc ce contin lista modelelor ce trebuie expediate pentru fiecare
perioada.
 Planificarea productiei începe cu estimarea cererilor, dimensionarea
stocului de produse finite existent si cel estimat a fi disponibil pentru fiecare
perioada planificata iar prin compararea lor se determina posibilitatea firmei de a
onora cererea. Dupa aceasta operatie se determina un raport corespunzator între
volumul productiei si volumul stocurilor.
 SC M&M STYLE FANTASY SRL fabrica produse care au un ciclu scurt
de fabricatie, de aceea se foloseste o programare a productiei lunare, dupa aceea
programarea productiei saptamânale, pe sectii si în interiorul sectiilor.
 Pentru elaborarea programului calendaristic de productie
compartimentul care se ocupa cu aceasta programare are nevoie sa cunoasca
cererea prognozata, programul lucreaza cu cantitati globale atât în cazul
resurselor (numar total de muncitori; ore masina, tone de materii prime ).,cât si
în cazul productiei care se programeaza ( tone de produse sau unitati de produs
echivalente si valoarea totala exprimata în mii lei a productiei). Aceasta
programare se mai numeste si programarea agregat.
 SC M&M STYLE FANTASY SRL a ales strategia de urmarire a cererii, ca
strategie de programare globala, considerând ca aceasta strategie are costurile
cele mai mici de productie. Strategia nu este pura, ea find conditionata si de
numarul de muncitori, capacitatea de productie. Pentru a urmari evolutia
stocurilor de produse finite si productia realizata în decursul anului 2013 vom
prezenta urmatorul tabel:

CENTRALIZATORUL PRODUCŢIEI PE ANUL 2013

 Tabel nr. 3.5.1

Lunile
Stocul de produse
Productia realizata Vanzari lunare
finite(LEI) (LEI) (LEI)
anului 2013
I 40 750 9 806 8 527
II 11 140 8 521 11 131

43
III 9 250 7 441 9 331
IV 10 152 8 010 7 108
V 40 072 41 274 11 354
VI 11 100 9 597 11 569
VII 9 815 7 646 8 931
VIII 12 700 9 896 7 011
IX 40 082 10 905 9 723
X 40 627 8 872 9 127
XI 12 037 11 304 12 894
XII 10 644 9 994 11 387
TOTAL 239 119 143 266 118 093
 Pe parcursul celor 12 luni ale anului 2013 se observa diferite necorelari între
productia fabricata si cea vânduta ca urmare a unor estimari gresite a cererii de
produse în anumite luni ale anului (în special luna mai si septembrie). Aceste
necorelari au aparut ca urmare a faptului ca firma produce colateral cu productia
bazata pe contracte ferme si produse destinate vânzarii directe catre populatie
prin diferite puncte de desfacere, iar conducerea societatii a dorit crearea unor
stocuri de produse finite înaintea sezonului de vara si iarna.
 Dupa cum am afirmat, previzionarea productiei s-a facut pe baza urmaririi
cererii pentru luna respectiva si urmarii viitoarelor contracte posibile tinându-se
cont si de investiile facute în anul curent. Pentru a întelege mai bine acest
fenomen prezentam evolutia productiei realizate fata de cea planificata prin
urmatorul tabel:
 Tabel nr. 3.5.2
Lunile anului 2013 Productia previzionata(LEI) Productia realizata(LEI)
I 9 900 9 806
II 8 100 8 521
III 8 150 7 441
IV 9 208 8 010
V 44 270 41 274
VI 10 800 9 597
VII 7 914 7 646
VIII 9 900 9 896
IX 10 267 10 905
X 9 290 8 872
XI 11 417 11 304
XII 10 459 9 994
44
TOTAL 149 675 143 266
 Datorita unor probleme financiare legate de investiite facute în acest an
precum si de nivelul dobânzilor scadente, si a unor probleme independente de
firma (nerespectarea sarcinilor de catre transportatorii internationali de materii
prime de la furnizori) firma nu a reusit sa-si îndeplineasca productia programata
în lunile mai - august 2013, existând o diferenta mare între ceea ce s-a propus si
ceea ce s-a realizat.
 Acesta cauza s-a datorat si numarului mare de persoane care au cerut
concediu în aceasta perioada precum si complexitatii produselor ce s-au fabricat
pe baza de cerere firma fiind nevoita se execute anumite faze ale procesului de
productie la ale societati cu profil asemanator ce dispun de utilajele necesare (în
special aplicarea de broderii cu un grad ridicat de specializare).
 Analizând cifrele se observa o disfunctionalitate mare în lunile mai, iunie,
lulie, disfunctionalite ce reflecta o productie mult mai mare realizata fata de cea
previzionata. Aceasta productie s-a realizat datorita deciziei conducatorilor
unitatii de a creste productia pe perioade scurte datorita unor cereri
posibile care ar putea interveni, a cresterii stocurilor în special a produselor
finite care se adreseaza vânzarii catre populatie.

3.6. Urmarirea si controlul indeplinirii productiei

Pornind de Ia documentatia proprie, programul lunar de productie emis de

compartimentul PPUP se elaboreaza ordonantarea sarcinilor zilnice pe sectii de
fabricatie, activitate în care sunt luate în considerare informatii specifice de conducere a
productiei dintre care cele mai importante sunt:

 · durata fiecarei operatii tehnologice în functie de conditiile concrete ale

fiecarui post de lucru pentru stabilirea devansarilor;
 · starea utilajelor, inclusiv toate posibilitatile de transfer ale unor operatii
tehnologice si chiar produse de la o sectie de fabricatie la alta

45
  · nivelul realizarilor la fiecare reper sau produs din programul lunar de
productie si termenele de predare pentru componente si produse finite.
 Alaturi de aceste informatii, sefii de sectie tin cont si de cerintele majore ale
productiei:
 v utilizarea maxima a capacitatii de productie;
 v realizarea indicatorilor de plan;
 v asigurarea ritmicitatii productiei, a continuitatii si uniformizarii productiei în
timp.
 Urmarirea si controlul îndeplinirii programelor de productie s-a realizat
pentru unele produse si pe baza de documente, constând în folosirea
documentelor economice de executie care stau la baza declansarii fabricatiei în
notarea gradului de îndeplinire a sarcinilor de productie.

3.7 ANALIZA CRITICĂ A METODOLOGIEI ACTUALE DE

ELABORAREA A PROGRAMELOR DE PRODUCŢIE ÎN
CADRUL SC.M&M STYLE FANTASY S.R.L.

Pe baza informarii anterioare asupra modului de elaborare a programelor de

productie, de lansare si urmarire a productiei, se poate observa ca în cadrul acestei
societati, programul de fabricatie nu este suficient fundamentat, datorita în principal unei
repartizari nu întotdeauna judicioase a sarcinilor pe sectii de productie, a lipsei unei baze
de date, de altfel aflata în prezent în formare, a inexistentei pâna acum a preocuparilor
privind studiul economiei de piata si nu în ultimul rând a inertiei, a imobilismului
personalului începând cu conducerea si terminând cu executantii.

Lipsa unor analize serioase la nivelul produsului, inexistenta unui pret al pietei,
toate acestea coroborate cu problematica asigurarii unei baze corespunzatoare de materii
prime si materiale si cu imperfectiunile sistemului la nivelul politicii economice
constituite de asemenea în momentul de fata, obstacole în realizarea programnlui[13].
46
 Totodata, în conditiile în care prin specificul fabricatiei exista numeroase
sortimente de produse fara utilizarea calculatorului nici nu se poate discuta de o
fundamentare stiintifica a unui program de fabricatie.

Analiza detaliata a sistemului actual de programare, lansare si urmarire a productiei

a relevat o functionare necorespunzatoare a unor subactivitati si anume:

 se folosesc fise ale proceselor tehnologice de realizare a produselor învechite din

punct de vedere tehnologic în sensul ca operatiile si reperele prezentate sunt într-
o ordine aproximativ aleatoare fapt care conduce la cresterea timpului de
realizare a produselor finite;
 nu se indica termenele de executie pentru fiecare etapa a procesului de executie,
 lansarea în fabricatie a reperelor si a operatiilor necesare realizarii unui produs
facându-se în acelasi timp fapt care conduce si la o încarcare neunimiforma a
utilajelor si fortei de munca precum si folosirea întregii ei capacitati;
 se foloseste în numar mare de documente, fara a asigura informatiile necesare;
 transmiterea sarcinilor zilnice se face verbal, fapt ce poate conduce la
introducerea de erori existând fise de sarcini de productie doar la nivelul
saptamânii acestea nefiind detaliate pe zilnic;
 fisele de distributie a sarcinilor nu contin termene de începere a operatiilor si
realizare a reperelor ducând astfel la timpi de asteptare pentru utilaje aflate în
amontele procesului de productie.
 nu se folosesc tehnici si metode corespunzatoare complexitatii procesului de
fabricatie, ceea ce determina o intensa activitate de dispecerat pe toate nivelele
ierarhice;
 nu se poate vorbi de o programare eficienta a productiei atâta timp cât nu se
cunoaste exact capacitatea de productie a fiecarei sectii, grupa de utilaje pentru
perioada de plan luata în considerare, aceasta capacitate fiind calculata pe baza
unor norme de timp depasite si netinându-se seama de calificarea muncitoriilor
precum si de uzura utilajelor;

· nu se face o programare propriu -zisa a productiei pe sectii, utilaje si repere si

utilaje ci o simpla planificare pe sectii, lasând în seama sefilor de sectie
47
 programarea pe schimburi, pe ore, sefii de sectie intervenind cu corectii sau
îndrumari.
 nu se executa un grafic retea de aprovizionare cu materii prime si materiale lunar;
 nu se elaboreaza grafice zilnice a gradului de îndeplinire a productiei

· situatiile dupa care se lucreaza (situatia stocurilor, situatia productiei

neterminate) contin erori care se rasfrâng în mod negativ asupra programarii si
executiei productiei, de unde rezulta munca în salturi, necorelarii între programul
de productie înaintat sectiilor si necesitatile reale ale sectiilor;
 planul lunar nu este detaliat pe zile; astfel, în ziua întâi ar trebui înscrise în plan
acele repere componente care conditiomeaza realizarea în aeeeasi luna a
reperelor superioare.
 prelucrarea informatiilor pe calculator este îngreunata de lipsa unor
nomenclatoare unice si complete de codificare (nomenclatorul operatiilor
tehnologice, cel al masinilor si utilajelor, nomenclatorul sectiilor de productie);
 urmarirea productiei cu ajutorul tehnicii de calcul este dificila din cauza unor
deficiente înregistrare în sistemul informational;
 activitatea de urmarire la nivel de dezvoltare atins (ca volum, structura si
complexitate a productiei) este departe de cerintele impuse de o urmarire
operativa, la zi si chiar la ora;
 situatia consumurilor specifice este tratata în mod superficial toate reglarile si
modificarile de consum fiind vizibile dupa terminarea perioadei de productie
 apar erori atât în activitatea de programare, lansare si urmarire a productiei, cât si
la raportari;
 lipsesc analizele detaliate la nivelul produselor, reperelor si subansambIelor;
 deficienta majora înregistrata în activitatea de programare, lansare si urmarire a
productiei, o constituie lipsa unor calcule aprofundate de optimizare; astfel,
determinarea marimii optime a lotului de fabricatie nu a fost fundamentata pe
calcule matematice exacte specifice criteriului economic, tehnico-economic,
tehnologic, altor criterii, ci pe calcule aproximative care am dus în unele situatii
la distorsiuni si neritmicitate în realizarea productiei;

48
  activitatea de programare trebuie sa se orienteze mai profund în directia
elaborarii strategiei de realizare a productiei, aceasta înfaptuindu-se prin analize
economice si tehnice, calculul capacitatii de productie al bazei materiale, al
personalului, efectuarea unor propuneri de masuri de dezvoltare pentru capacitate
în diferite sectoare;
 lipsa unor studii de piata aprofundate si a unor specialisti în acest domeniu;
astfel, compartimentul marketing, în urma unor analize, testari, diagnosticari la
nivelul pietei interne si externe trebuie sa fie în masura sa puna Ia dispozitie
informatii privind cerintele beneficiarului.

Trebuie remarcat faptul ca aspectele critice sus mentionate sunt favorizate de

existenta unor factori ca:

- productie foarte diversificata;

- fabricarea unor produse cu structura din ce în ce mai complexa necesitând
niveluri succesive de fabricatie si asamblare (geci si canadiene de iarna);
- acceptarea unor prioritati în fabricatie ce au la baza calcule de eficienta
economica (se obtine un venit superior altor comenzi si produse)
- introducerea în fabricatie a unor produse de serie mica sau comenzi speciale,
concomitent cu productia de serie mare;
- discontinuitati în aprovizionarea tehnico-materiala de la furnizoriii externi;
- fluctuatii mari în forta de munca si neasigurarea în totalitate cu personalul
calificat necesar.

În concluzie, cu toate aceste deficiente întâmpinate, metodologia actuala de

elaborare a programelor de productie în cadrul acestei societati s-a materializat în:

v Studierea cererii, trierea comenzilor primite si esalonarea termenelor de

livrare în corelatie cu cerintele beneficiarului la nivel de luna; aceasta
repartizare Ia nivel de luna a comenzilor se realizeaza în ideea pastrarii unui
echilibru între perioadele de executie
v Transformarea portofoliului de comenzi la nivelul compartimentului PPUP în
niveluri unitare pe sectii si pe luni;
49
 v Plecând de la programul de productie al cererilor ferme
compartimentul PPUP elaboreaza un program lunar de activitate; practic,
acest program este acoperit prin comenzi si valoarea pentru circa 1,5-2 luni de
productie;
v Pe baza acestui program lunar de productie sectiile stabiIesc stucturile de
productie care se vor realiza efectiv pe Iuna în curs.

Conducerea unor asemenea activitatii de productie trebuie sa tina seama de unele

criterii menite sa produca o crestere a indicelui de satisfacere a cererii.

De asemenea, nu în ultimul rand trebuie avute în vedere analizele privind

relatiile comerciale si de cooperare economica cu alte intreprindeni din tara ce au acelasi
profil de activitate.

50
 Concluzii

Programarea productiei industriale reprezinta arborele motor la procesul de

productie, deoarece concretizeaza sarcinile de fabricatie Ia nivelul fiecarui executant si
interval de timp.

Aceasta este definita, în mod propriu, ca o componenta a planificarii operativ -

calendaristice care are drept restrictie fundamentala planul de productie.

În prezent la majoritatea întreprinderilor, detalierea în timp si spatiu a planului de

productie, se realizeaza pe baza experientei practice si a restrictiilor impuse de sistemul
productiv micro si macroeconomic.

Eficientizarea si intr-o etapa superioara optimizarea programarii productiei,

desemneaza intr-o conceptie noua si proprie intr-un proces de stabilizare a datelor
calendaristice de executie si control, a prioritatilor de fabricatie si a determinarii
executantilor directi cei mai eficienti, în vederea desfasurarii coordonate a procesului de
productie si cu costuri minime.

Acest proces se poate realiza în mod practic, numai în conditiile unei baze
normative a programarii riguros determinata. În aceste conditii se propun metode
practice de determinare a loturilor si ciclurilor de fabricatie a caror marimi sunt utilizate
în elaborarea programelor de fabrictie.

Apreciem ca se poate aduce o contributie importanta la programarea productiei în

cadrul sectiilor de fabricatie daca se deruleaza în mod practic pe baza cerintelor
tehnologice, organizatorice si economice pe care le-am formulat si propus, eliminându-se
în acest mod subiectivismul în optiunile asupra executantului direct.

51
 Desfasurarea sistemului de programare a productiei se coreleaza în mod logic cu
documentele pentru defalcarea sarcinilor de productie în timp si spatiu. De aceea, o
atentie deosebita se acorda fluxului informational al sistemului de
programare care asigura implementarea metodei, principiilor si cerintelor de concretizare
a sarcinilor de productie care au fost recomandate.

Pentru îmbunatatirea documentelor de programare a productiei se propune

includerea în cadrul acestora, a informatiilor de fundamentare si motivare sau schimbare
a lor.

Bibliografie

1.Badea Florica - Managementul productiei industriale, Editura All, Bucuresti, 1998

2. Badea, F., Managementul producţiei, Editura ASE, Bucureşti. 2005
3. Badea, F.,Bâgu, Sisteme de organizare a producţiei : Note de curs şi teste de verificare,
Editura ALL, Bucuresti, 2000
4. Barbulescu, C.(coordonator),Economia si gestiunea întreprinderii, Editia II, Editura
Economica, Bucuresti, 1999.
5. Dolea G., Managementul Productiei, Editura Universitas, Petroşani, 2012
6. Emil Cazan, Gh. Gh. Ionescu, Munteanu V., Adina Letitia Negrusa - Managementul
productiei, volumul 1- Ed. Universitatii de Vest, Timisoara, 2002
7. Ionescu, Gh. Gh., Cazan E., Negrusa, A, Management organizational, Ed. Tribuna
Economica, Bucuresti, 2001
8. Goian M., Managemenentul general-Ed. Brumar, Timisoara,2000
9. http://www.biblioteca-digitala.ase.ro/biblioteca/carte2.asp?id=80&idb
10. http://biblioteca.regielive.ro/proiecte/economie/studiu-asupra-sistemului-de-organizare-
procesuala-a-productiei-individuale-de-serie-mica-si-mijlocie-60988.html

52
53