TEMA 3.

ORGANIZAREA
PRODUCŢIEI ÎN SECȚIILE DE BAZĂ
 STRUCTURA TEMEI
1. NOȚIUNI ȘI PRINCIPII ALE ORGANIZĂRII
PRODUCȚIEI LA ÎNTREPRINDERE
2. TIPURILE DE PRODUCȚIE ȘI
CARACTERISTICA LOR
3. METODE DE ORGANIZARE A PRODUCȚIEI
1. NOŢIUNI ŞI PRINCIPII ALE ORGANIZĂRII
PRODUCŢIEI LA ÎNTREPRINDERE
 Organizarea producţiei

un ansamblu de măsuri cu caracter

economic şi tehnico-organizatoric,
referitoare la stabilirea, asigurarea şi
coordonarea mijloacelor de producţie şi a
forţei de muncă în aşa fel încât fabricarea
produselor să se efectueze în cele mai
bune condiţii.
 Principii de organizare a procesului de producție
1. Principiul proporţionalităţii – aceeași cantitate de produse să fie executată într-o perioadă
de timp definită la toate operațiile tehnologice în proces. 
Principiul proportionalității se materializează prin dimensionarea fiecărei operațiuni
productive, a numărului locurilor de muncă necesare, astfel încât cantitatea comandată
să fie executată în timpul programării.
Cantitatea programată e definită prin ritmul mediu de fabricație (buc/ min),
La fiecare operațiune tehnologică va trebui să obținem un ritm de lucru „Ri”:

1 2 3 4 5 6 7
t1=2 t2=4 t3=6 t4=0.5 t5=2 t6=4 t7=2
 Echilibrarea liniei de fabricație
T1=2 min
T2 =4 min
T3 = 6 min
T4 = 0,5 min
T5 = 2 min
T6 = 4 min
T7 = 2 min
2. Principiul ritmicităţii - repetarea periodică a procesului de producţie, implicând obţinerea
aceluiaşi rezultat la aceleaşi intervale de timp. Respectarea acestui principiu impune execuţia
aceleiaşi cantităţi de produse la intervale de timp egale. În cazul unei producţii eterogene,
respectarea acestui principiu impune încărcarea uniformă a locurilor de muncă, prin care să se
asigure executarea aceluiaşi volum de muncă.
3. Principiul continuităţii - necesitatea înlăturării sau reducerii întreruperilor de orice natură în
desfăşurarea procesului de producţie. Continuitatea se referă atât la repartizarea sarcinilor de
producţie cât şi la maşinile şi utilajele existente. Se aplică în producția de serie mijlocie și serie
mică în care principiul proporționalității nu poate fi respectat.
4. Principiul paralelismului - exercitarea simultană a diferitor părţi ale procesului de producţie
asupra unor piese similare sau diferite ale produsului.
Pentru a asigura paralelismul în execuţie trebuie îndeplinite o serie de cerinţe:
 să existe un volum relativ mare de produse de acelaşi fel ce urmează a fi executate
 transmiterea produselor de la un loc de muncă la altul să se facă bucată cu bucată sau în cantităţi
mici
 distanţa dintre locurile de muncă de muncă să fie relativ mică, iar utilajele să fie amplasate pe cât
posibil în linie dreaptă
 procesul de producţie să fie înzestrat cu mijloace mecanizate de transport
5. Principiul liniei drepte - în proiectarea desfăşurării procesului tehnologic să se asigure cel mai
scurt drum în trecerea diferitelor materii prime sau materiale auxiliare de la un loc de muncă la altul,
de la un atelier la altul sau o secţie la alta. Aceasta presupune ca fluxul de materiale să aibă un caracter
continuu, să fie cât mai scurt posibil, evitându-se întoarcerile, direcţiile contrare sau intersectările
2. TIPURILE DE PRODUCȚIE ȘI
CARACTERISTICA LOR
 Tipul de producţie
totalitatea factorilor cu caracter tehnic şi organizatoric ce caracterizează:
 nomenclatura producţiei fabricate,
 gradul ei de stabilitate,
 volumul producţiei,
 gradul de specializare a întreprinderii luate în ansamblul ei, cât şi a subunităţilor sale de producţie, până
la locul de muncă,
 modul de deplasare a obiectelor muncii de la un loc de muncă la altul în cursul procesului de fabricaţie.
 Tip de
producție

masă serie individuală

mare mijlocie mică

 Tip de producție de masă
Caracteristici:
 fabricarea unei nomenclaturi foarte reduse de
produse, ce se execută în cantităţi foarte mari.
Aceasta determină marea constanţă a producţiei
fabricate, aceleaşi produse fabricându-se pe
perioade foarte mari de timp (întreprinderea
cimentului, zahărului, chibriturilor ş.a.).
 Se caracterizează cu o specializare adâncită atât la
nivelul întreprinderii, cât şi la cel al secţiilor de
producţie şi al locului de muncă.
 Ca urmare a fabricării neîntrerupte a aceluiaşi fel de
produs, mişcarea produselor sau pieselor de la un
loc de muncă la altul se face bucată cu bucată sau
în flux continuu. Aceasta asigură o încărcare
completă a locurilor de muncă şi o folosire raţională
a timpului disponibil.
 Ce reprezintă seria?

cantitatea de produse de acelaşi fel din

nomenclatura de producţie a întreprinderii,
care trebuie fabricată într-o perioadă de
plan şi ale cărei cheltuieli de muncă
necesare fabricării nu solicită decât o parte
din timpul disponibil al perioadei
 Tip de producție de serie mare
 specific industriei electrotehnice si industriei constructoare de mașini

Caracteristici:
 număr redus de produse, 2-5 aparținând aceluiași sector industrial
 linii de fabricație specializate într-o anumită tehnologie
 cantități relativ mari din fiecare produs executat.
 Tip de producție de serie mijlocie

Specifică: industriei confecțiilor, industriei mobilei etc.

Caracteristici:
 un portofoliu de produse relativ mari
 din fiecare produs se realizează o cantitate care nu poate asigura singură existența si
continuitatea activității
 dotările cu echipamente care pot executa operații diferite (echipamente universale)
 muncitorii sunt specialiști care își pot asuma responsabilitatea activităților executate.
 Tip de producție de serie mică

Caracteristici:
 portofoliu de produse foarte mare, din fiecare produs se realizează câteva
bucăți
 dotarea cu echipamente universale
 muncitori specialiști
 fabrica are o structură adaptabilă și flexibilă la solicitările clienților.
Tip de producție individual

Caracteristici:
 caracter eterogen, din fiecare produs un singur exemplar
 portofoliu de produse foarte diversificat
 se lucrează la o comandă certă
 presupune o deschidere totală față de cerințele clientului
 Stabilirea tipului de producție
Metode cantitative
- se bazează pe indicatorul “număr obiect-operaţie” (No) repartizate spre execuţie. În mod
experimental s-a demonstrat pentru
 N o  1. Este vorba de tipul de producţie în masă;

 2 - N o  6 tipul de producţie în serie mare;

 tipul de producţie în serie mijlocie;
 tipul de producţie în serie mica;
 tipul de producţie individuală.

Metode calitativ-cantitative
 Stabilirea tipului de producție
O altă metodă de apreciere a tipului de producţie constă în calcularea coeficientului tipului
de producţie (k), care reprezintă raportul dintre ritmul de producţie (r) şi timpul necesar
executării unui proces sau unei operaţii (ti).

Dacă K  1, este vorba de producţia în masă

1  K  10 - producţia de serie mare
10  K  20 - producţia de serie mijlocie
20  K  40 - producţia de serie mică
K  40 - producţia individuală.
3. METODE DE ORGANIZARE A
PRODUCȚIEI
 Metoda de organizare a producţiei în flux

Caracteristici:
 specializarea locurilor de muncă în executarea anumitor operații, necesitate de fabricarea unui
produs, a unor piese sau a unui grup de produse sau piese asemănătoare
 amplasarea locurilor de muncă în ordinea impusă de succesiunea executării operațiilor
 deplasarea produselor sau pieselor de la un loc de muncă la altul, cu mijloace adecvate de
transport;
 întregul proces de producție se desfășoară sincronizat, pe baza unui model unic de funcționare,
stabilit anterior.
 specifică întreprinderilor care fabrică o gamă redusă de feluri de produse în masă sau în serie mare
 Metoda de organizare a producţiei pe grupe sau pe
comenzi
 Caracteristică pentru întreprinderile cu producție în serie mică și individuală.
Caracteristici:
 proporționalitatea parțială a subdiviziunilor întreprinderii;
 îndeplinirea unui volum asemănător de lucrări ce se repetă periodic;
 Organizarea secțiilor de producție de bază se face după principiul tehnologic, în cadrul acestora executându-se
faze ale procesului tehnologic, iar utilajele sunt amplasate după criteriul grupelor omogene de mașini.
 In cazul unor produse de gabarit mare, organizarea procesului de producție se realizează după principiul
poziției fixe, conform căruia produsul este așezat pe un amplasament fix, iar prelucrarea acestuia se face prin
deplasarea echipelor de muncitori de la un produs la altul și in ordinea impusa de fluxul tehnologic.
 Specializarea mașinilor si utilajelor este redusă (utilaje universale), acestea fiind capabile să se adapteze la
schimbarea nomenclatorului de fabricație, într-un număr mic de reglaje
 Trecerea produselor de la un loc de muncă la altul se realizează bucată cu bucată sau în loturi mici de
fabricație, cu ajutorul unor mijloace de transport cu deplasare discontinuă de tipul cărucioarelor manuale,
electrocarelor sau motostivuitoarelor
 Avantaje
 asigurarea unei mari flexibilităţi în folosirea
mijloacelor de muncă, acestea putând fi utilizate
la fabricarea unei mari varietăţi de produse;
 crearea condiţiilor pentru o îndeplinire ritmică a
programului de producţie, eventualele defecţiuni
ale unor utilaje neproducând perturbări în
continuitatea procesului de producţie;
 asigurarea unei conduceri eficiente a unităţii de
producţie, prin gruparea pe utilaje omogene.
Dezavantaje
 necesită un volum de transport şi manipulare
ridicat;
 necesită un grad superior de calificare al
muncitorilor;
 determină un ciclu de producţie ridicat;
 necesită un control mult mai complex în
vederea asigurării unei calităţi superioare a
producţiei.
 Metoda de organizare a producţiei pe unicate

 caracteristică pentru întreprinderile cu producție individuală.

Caracteristicile principale:
 lipsa unei proporționalități spațiale;
 îndeplinirea aceluiași volum de lucru dar diferit după conținut;
 încărcarea ciclică a utilajului şi stocările obiectului muncii.
ORGANIZAREA PRODUCŢIEI ÎN FLUX: DEFINIRE,
CLASIFICARE, EFICIENŢA ECONOMICĂ
 Caracteristici ale producției în flux
 divizarea procesului tehnologic pe operaţii egale sau multiple sub raportul volumului de muncă şi precizarea
celei mai raţionale succesiuni a executării lor;
 repartizarea executării unei operaţii sau a unui grup restrâns de operaţii pe un anumit loc de muncă;
 amplasarea locurilor de muncă în ordinea impusă de succesiunea executării operaţiilor tehnologice;
 trecerea diferitelor materii prime, piese şi semifabricate de la un loc de muncă la altul în mod continuu sau
discontinuu, cu ritm reglementat sau liber, în raport cu gradul de sincronizare a executării operaţiilor
tehnologice;
 executarea în mod concomitent a operaţiilor la toate locurile de muncă, în cadrul liniei de producţie în flux;
 deplasarea materialelor, a pieselor, semifabricatelor sau produselor de la un loc de muncă la altul prin
mijloacele de transport adecvate;
 executarea în cadrul formei de organizare a producţiei în flux a unui fel de produs sau piesă sau a mai multor
produse asemănătoare din punct de vedere constructiv, tehnologic şi al materiilor prime utilizate.
 1. Gradul de mecanizare şi automatizare al executării operaţiilor

Criterii de clasificare
2. Gradul de continuitate
3. Nomenclatura produselor fabricate
4. În raport cu ritmul de funcționare
5. În raport cu poziția obiectului de fabricat
6. În raport cu modul de trecere a produselor sau pieselor de la un
loc de muncă la altul
7. După configuraţia modului de amplasare a locurilor de muncă
pe suprafeţe de producţie
8. După gradul de cuprindere a producţiei întreprinderii în cadrul
organizării producţiei în flux
9. După modul de deplasare între operaţii a produselor sau a
pieselor
 Gradul de mecanizare şi automatizare al executării
operaţiilor

Linii în flux, unde • este folosită la montajul diferitelor aparate sau maşini din cadrul
industriei constructoare de maşini, electrotehnice, electronice,
predomină munca majoritatea operaţiilor efectuându-se în mod manual.
manuală

• se foloseşte în industria de confecţii şi de încălţăminte, unde

Linii în flux cu producţia operaţiile se execută, în funcţie de specificul lor, fie manual, fie
semimecanizată mecanizat.

linii în flux cu producţia • se foloseşte în diferite ramuri ale industriei, precum industria
constructoare de maşini, de prelucrare a lemnului, uşoară,
mecanizată sau chimică, alimentară, a cimentului, unde există linii tehnologice
automatizată automatizate.
 După gradul de continuitate

• forma superioară a organizării producţiei în flux

care întruneşte toate trăsăturile caracteristice ale
forme de organizare a acesteia, în cadrul liniilor de producţie în flux,
producţiei în flux trecerea obiectului muncii de la o operaţie la alta
se face în mod continuu, potrivit tactului de
continuu funcţionare stabilit.

• Sunt utilizabile pentru producţia în serie. Se

forme de organizare a caracterizează prin şi lipsa de sincronizare a
producţiei în flux executării în timp a operaţiilor, funcţionarea
discontinuu sau liniei neavând la bază un tact bine stabilită.
intermitent
 După nomenclatura producţiei fabricate
Linii în flux cu nomenclatură
constantă (linii de producţie în
flux monovalent)
Linii în flux cu nomenclatură
variabilă
Linii în flux cu nomenclatură de
grup (linii polivalente)
• se fabrică în mod constant un singur fel de produs, în cantităţi mari,
folosindu-se acelaşi proces tehnologic; aceste forme sunt specifice
producţiei în masă;
• se fabrică mai multe feluri de produse, de acelaşi fel, care necesită un
proces tehnologic asemănător. Se folosesc la producţia în serie, unde se
fabrică o nomenclatură relativ largă de produse, în cantităţi relativ mici,
putând fi restructurate uşor atunci când se trece de la fabricarea unei
categorii de produs la alta;
• se folosesc la acele întreprinderi care fabrică o nomenclatură largă de
produse, asemănătoare sub raportul procesului tehnologic şi al configuraţiei
constructive. Aceasta presupune dotarea locurilor de muncă cu maşini,
utilaje şi echipamente tehnologice care să permită fabricarea unui grup de
produse asemănătoare sub raport constructiv
 În raport cu ritmul de funcţionare
linii de producţie în flux cu ritm reglementat
• trebuie să livreze pe unitatea de timp o
anumită cantitate de produse egală cu
mărimea stabilită a ritmului.
• presupune existenţa unei sincronizări a
executării în timp a operaţiilor de
producţie, mijloacele de transport folosite
pentru deplasarea obiectului muncii au o
viteză de mişcare corelată cu ritmul de
fabricaţie adoptat.
• este specific producţiilor de serie sau de
masă.
linii de producţie în flux cu ritm
liber
• nu necesită sincronizarea executării
operaţiilor, livrarea produselor putându-se
face la intervale de timp inegale;
• mijloacele de transport asigură numai
deplasarea produselor de la un loc de
muncă la altul, viteza lor nefiind corelată în
mod strict cu durata de execuţie a
operaţiilor.
 În raport cu poziţia obiectului de prelucrat

linii de
linii de
producţie
producţie
în flux cu se folosesc în
în flux cu
obiect constituie cea mai industria de maşini
obiect fix grele, la fabricarea
mobil răspândită formă în vaselor maritime sau
industrie fluviale, a turbinelor,
cazanelor etc.

produsul sau piesa se Muncitorii se deplasează

deplasează cu mijlocul
de transport de la un
loc de muncă la altul
după executarea
operaţiei sau a
grupului de operaţii
într-o anumită ordine, la
anumite intervale de
timp, de la un produs la
altul, pentru executarea
diferitelor operaţii.
 În raport cu modul de trecere a produselor sau
pieselor de la un loc de muncă la altul
forme de organizare a producţiei
forme de organizare a producţiei în flux
în flux la care trecerea produselor la care trecerea produselor sau pieselor
sau a pieselor se face bucată cu se face în loturi
bucată
• se folosește în cazul producţiei în • se foloseștela producţia în flux
flux continuu, cu tact discontinuu, pentru produsele de
reglementat, pentru produsele dimensiune şi greutate mică şi la care,
din cauza lipsei tactului de
care necesită prelucrări, montaj funcţionare, se poate face prelucrarea
sau finisare şi care prin greutatea la un loc de muncă a mai multor
şi volumul lor impun o deplasare produse sau piese sub formă de loturi.
individuală
După configuraţia modului de amplasare a locurilor de muncă
pe suprafeţe de producţie

forme de forme de
forme de forme de forme de
organizare a organizare a
organizare a organizare a organizare a
producţiei producţiei
producţiei producţiei producţiei
în flux în în flux în
în flux în în flux în în flux în
linie formă de
linie curbă zig-zag careu
dreaptă cerc
 Variantă de organizare a producţiei în flux cu configuraţia de amplasare a locurilor de muncă
în linie, pe un singur rând

Organizarea producţiei în flux cu configuraţie în linie, cu locurile de muncă amplasate pe

două rânduri
 După gradul de cuprindere a producţiei întreprinderii în cadrul
organizării producţiei în flux

forme de organizare a • Sunt utilizate pentru fabricarea diferitelor

producţiei în flux pe piese sau semifabricate
sectoare

forme de organizare a • întregul proces de producţie al secţiei se

producţiei în flux pe desfăşoară în flux
secţii
• în întregul proces al producţiei în flux pe secţii se creează şi
conveiere intersecţii. Toate operaţiile de producţie şi de
forme de organizare a transport se desfăşoară în mod continuu, sincronizat,
producţiei în flux pe potrivit tactului de funcţionare stabilit, din momentul
lansării în fabricaţie a materiilor prime şi până în momentul
întreaga întreprindere ieşirii din fabricaţie sub formă de produs finit.
Indicatorii de bază ai organizării
producţiei în flux
 Elementele de calcul ale unei linii în flux
(indicatori)
Numărul de mașini
Tactul Ritmul pentru executarea
unei operații

Viteza de deplasare Lungimea liniei în Numărul total de

a mijlocului de flux muncitori
transport
 Tactul
intervalul de timp la care un produs sau o piesă iese sub formă finită de pe linie. Se calculează ca
raport între fondul de timp disponibil al liniei, pe perioada considerată (schimb, zi, lună) şi
cantitatea de produse prevăzută a se fabrica pe linie conform planului de producţie pe aceeaşi
perioadă.
td x 60
T  ,
Pp
T – tactul liniei exprimat în min. / buc;
td – fondul de timp disponibil al liniei pe perioada de timp considerată, în ore;
Pp – volumul planificat al producţiei, în unități naturale
td x 60  î
T 
Pp
î - mărimea întreruperilor planificate, min
Fondul de timp disponibil al liniei pe perioada de timp considerată, dacă
sunt mai multe zile și schimburi lucrătoare se determină conform
următoarei relații:
td  Nz  ns  d s

Nz – numărul de zile lucrătoare;

ns – numărul de schimburi de lucru;
ds – durata schimbului de lucru (ore), de obicei este 8 ore.
 Ritmul
reprezintă o mărime inversă tactului şi exprimă cantitatea de produse care se
execută în cadrul liniei pe unitatea de timp (minut, oră, schimb, zi etc).

Pp 1
R R
td x 60  î T

R – ritmul liniei în flux

 Numărul de maşini sau de locuri de muncă
care trebuie să execute o operaţie
Dopi
Nlmi  ,
T

Nlmi – numărul de maşini sau de locuri de muncă ”i”;

Dopi – durata operaţiei ”i”.

 dacă durata executării unei operaţii este mai mică sau egală cu mărimea tactului,
pentru executarea acestei operaţii este necesară o maşină sau un loc de muncă;
 dacă durata operaţiei este mai mare decât mărimea tactului, pentru a asigura
continuitatea lucrului conform tactului stabilit pentru executarea operaţiei, trebuie
să se prevadă mai multe maşini sau locuri de muncă, care să lucreze în paralel.
Numărul total de locuri de muncă în cadrul liniei în flux
n
Nlmtot   Nlm ,
i 1
i

i – numărul operaţiilor, care pot varia de la 1 la "n".

Raportul menţionat se rotunjeşte la număr întreg.
Gradul de încărcare a locului de muncă
Nlm calculat
Gîn   100%
Nlm rotungit

Nlmcalculat – numărul de locuri de muncă ce rezultă din calcul;

Nlmrotungit – numărul de locuri de muncă rotungit.
 Lungimea liniei de producţie în flux

L  d  Nlmtot

d – pasul liniei (distanţa dintre centrele a două locuri de muncă

alăturate)
 Viteza de deplasare a mijlocului de transport

care poate fi bandă rulantă sau conveier şi care efectuează

deplasarea obiectului muncii sau a produselor de la un loc de
muncă la altul
d
V 
T
 Bibliografie:

 Cotelnic A. Managementul activității de producție, Chișinău, 2003

 Bărbulescu C. Managementul producţiei industriale, vol. 1, ed.
Sylvi, Bucureşti, 1997, p. 74-116
 Cazan E., coord. Managementul producției, vol. 1, Timișoara:
Universitatea de Vest, 2002
 Constantinescu D. Gestiunea producţiei industriale. Craiova:
SITECH, 2007