Cap I.

Introducere in managementul productiei si serviciilor

Definitie: In esenta, managementul productiei si serviciilor studiaza functiile, procesele si relatiile manageriale exercitate in cadrul activitatilor de productie si prestari servicii desfasurate de o intreprindere pe parcursul evolutiei sale economice. Problematica managementului productiei si serviciilor vizeaza, in principal, urmatoarele aspecte: 1. conceperea si aplicarea unor metode moderne de organizare a proceselor de productie si de prestari de servicii 2. programarea si urmarirea operativa a proceselor de productie si de prestari de servicii 3. asimilarea in fabricatie si/sau in executie a unor produse si/sau servicii, precum si modernizarea celor existente 4. introducerea unor tehnologii moderne de fabricatie in vederea obtinerii unor produse care sa corespunda standardelor internationale de calitate 5. pregatirea material- organizatorica a productiei si pregatirea tehnica 6. dimensionarea capacitatilor de productie si utilizarea optima a acestora 7. organizarea activitatilor de transport intern 8. gestionarea resurselor energetice 9. aprovizionarea tehnico- materiala a intreprinderii in vederea desfasurarii activitatilor de productie/ prestari servicii in conditii de eficienta economica 10. implementarea managementului calitatii totale in activitatea de productie si de prestarii de servicii Procesele de productie si prestari de servicii reunesc etape si activitati care au drept finalitate obtinerea unor bunuri materiale si furnizarea unor servicii care sa corespunda din punct de vedere calitativ si cantitativ exigentelor manifestate de catre purtatorii cererii. Managementul productiei si serviciilor( MPS) reprezinta o disciplina economica din familia managementului, centrata pe intreprindere ca entitate fundamentala a sectorului microeconomic. Intreprinderea poate fi definita ca fiind un grup de persoane organizate conform unor cerinte economice, tehnico- economice si manageriale care desfasoara un proces de munca in vederea obtinerii unor produse si a executarii unor lucrari si servicii utile societatii, obiectivul principal fiind obtinerea unui profit. Dezvoltarea sustenabila a unei economii nationale este influentata in mod determinant de existenta unui sector microeconomic puternic. Din perspectiva sistematica, intreprinderea care desfasoara activitati de prductie cuprinde, ca o componenta principala, sistemul de fabricatie in cadrul caruia se realizeaza si se definitiveaza configuratia si proprietatile produsului ce urmeaza a fi lansat pe piata. La randul sau, sistemul de fabricatie este alcatuit din 4 subsisteme: 1. subsistemul efector 2. subsistemul logistic 3. subsistemul de comanda 4. subsistemul de control 1. Subsistemul efector- modifica proprietatile obiectului muncii supus operatiilor de prelucrare

combinand fluxurile materiale si cele informationale prin intermediul fluxurilor de energie. Prezinta caracteristici specifice fiecarui proces tehnico- logistic in parte. 2. Subsistemul logistic- are functia de a realiza operatii de transfer pozitional( transport) si de transfer in timp( depozitare).Acest subsistem are o importanta majora in cadrul sistemului de fabricatie intrucat suma timpilor alocati operatiilor de manipulare, de transport si de depozitare reprezinta 65% - 85% din durata totala a unui ciclu de fabricatie 3. Subsistemul de comanda- asigura mentinerea sistemului de fabricatie in parametrii normali de functionare prin transpunerea si distributia fluxurilor informationale. 4. Subsistemul de control- eventiaza eventualele abateri existente intre valorile parametrilor tehnico- constructivi si functionali ai produselor obtinute in procesul de productie si cele prevazute in documentatia tehnica. Acest subsistem transmite subsistemului efector sub forma unor fluxuri de informatie, eventualele abateri inregistrate, in vederea eliminarii lor din ciclul de fabricatie urmator. Tipuri de intreprinderi existente in economia de pe piata concurentiala Intre dezvoltarea sectorului microeconomic si mediul de afaceri exista o relatie biunivoca. Pe de o parte, un mediu de afaceri stabil si predictibil, favorizeaza manifestarea initiativei private, infiintarea de intreprinderi si, prin urmare, dezvoltarea sectorului microeconomic. Pe de alta parte, un mediu de afaceri stabil si predictibil, favorizeaza manifestarea initiativei private, infiintarea de intreprinderi si, prin urmare, dezvoltarea sectorului microeconomic. Pe de alta parte, o retea puternica de intreprinderi constituie un factor de echilibru pe plan economic si social determinand, totodata, intensificarea competitiei de pe piata, cresterea caltitatii produselor si serviciilor oferite clientilor, precum si diversificarea sortimentala a acestora. Se creeaza astfel premisele configurarii si ale consolidarii unui mediu de afaceri stimulent si atractiv atat pentru investitorii din tara cat si cei din strainatate. Intr-o economie de piata concurentiala, exista o mare necesitate de intreprinderi. Principalele criterii de clasificare a intreprinderilor care activeaza in sistemul economiei concurentiale sunt: 1) Forma de proprietate 2) Nr. de proprietati si modalitatile de constituire si de exploatare a patrimoniului 3) Ramura de activitate 4) Gradul de continuitate a activitatii 5) Marimea sau dimensiunea 6) Nivelul de specializare 7) Apartenenta nationala 1) Dupa forma de proprietate exista: a) Intreprinderi private- la care patrimoniul apartine unei persoane sau grup de persoane fizice care au avut initiativa creari lor. b) Intreprinderi de stat- initiativa apartine statului, care este si proprietarul patrimoniului 2) Dupa nr. de proprietati si modalitatile de constituire si de exploatare a patrimoniului distingem: a) Intreprinderi private individuale b) Intreprinderi unipersonale cu raspundere limitata c) Intreprinderi societate d) Intreprinderi cooperatiste

e) Intreprinderi familiale In conformitate cu prevederile legislative din Romania intreprinderile se impart in doua categorii: REGII AUTONOME SOCIETATI COMERCIALE Regiile autonome se organizeaza si functineaza in ramurile de importanta strategica a economiei nationale( industria energetica, miniera, transport). Ele trebuie sa-si acopere toate cheltuielile,inclusiv rambursarea creditelor contractate si amortizarea investitiilor din veniturile obtinute si, totodata, sa-si constituie un fond de rezerva si dezvoltare. Societatile comerciale sunt persoane juridice care desfasoara activitati de productie si de prestari de servicii in vederea obtinerii unui profit. Microintreprinderile si intreprinderile mici care au acest statut sunt conduse de intreprinzatori, iar firmele mijlocii si mari de catre un manager in baza unui contract de management incheiat in cadrul AGA. Organismele reprezentative de management participativ care se regasesc cel mai frecvent in societatile comerciale mijlocii si mari sunt consiliul de administratie si comitetul de directori. In Romania exista urmatoarele tipuri de societati comerciale: Societatile in nume colectiv Societatile in comandita simpla Societatile in comandita pe actiuni Societatile pe actiuni Societatile cu raspundere limitata 3) Dupa ramura de activitate exista: a) Intreprinderi industriale b) Intreprinderi agricole c) Intreprinderi de constructii d) Intreprinderi de servicii( comert cu amanuntul, transport, turism etc.) 4) Dupa gradul de continuitate a activitatii distingem : a) Intreprinderi cu functionare continua pe tot parcursul anului b) Intreprinderi sezoniere 5) In functie de marime sau dimensiune( nr. de salariati), sunt: a) Intreprinderi mari( peste 250 de salariati) b) Intreprinderi mijlocii( intre 50 si 249 de salariati) c) Intreprinderi mici( intre 10 si 49 de salariati) d) Microintreprinderi( intre 1 si 9 salariati); o mare parte dintre acestea este reprezentata de intreprinderile familiale. In functie de nivelul de specializare, intreprinderile se clasifica in: a) Intreprinderi specializate: cele care au un nomenclator( toate tipurile de produse realizate de catre o intreprindere) restrans, in cantitati mari si foarte mari. b) Intreprinderi universale- au un nomenclator extins de fabricatie, in cantitati mici sau chiar unicate ( cazul intreprinderilor cu productie mica sau chiar unicate). In cazul acestora utilajele sunt universale( pot executa un numar mare de operatii) iar forta de munca este policalificata.

c) Intreprinderi mixte- sunt cele care produc bunuri materiale caracterizate prin diversitate, unele dintre acestea executandu-se in serii relativ mari iar altele in serii mici sau chiar unicate. 7) In functie de apartenenta nationala, distingem: a) Intreprinderi nationale- patrimoniul apartine unei persoane sau unui grup de persoane dintr-o singura tara. b) Intreprinderi multinationale- au filiale ce-si desfasoara activitatea in doua sau mai multe tari c) Intreprinderi mixte( join- ventures)- participatiile la capital apartin unor persoane din doua sau mai multe tari Trasaturile de baza ale intreprinderilor de productie si de servicii Trasaturile intreprinderilor de productie si de prestari de servicii pot fi stabilite in functie de urmatoarele aspecte : 1. Coordonata tehnico- economica 2. Trasatura organizatorico- administrativa 3. Trasatura economico- sociala 1. Coordonata tehnico- economica Fiecare intreprindere dispune de un complex de factori de productie pe care ii utilizeaza in vederea indeplinirii unor obiective. Principalul obiectiv este obtinerea de profit, iar misiunea este aceea de a oferi produse si servicii. 2. Trasatura organizatorico- administrativa La infiintare, pentru fiecare intreprindere, se stabileste o denumire, un sediu, o misiune, si un obiect de activitate. Din punct de vedere organizatorico- administrativ, managerul intreprinderii decide asupra: Produselor si serviciilor pe care le ofera clinetilor Modului in care utilizeaza factorii de productie pe care ii are in dotare Sistemelor, metodelor si tehnicilor manageriale folosite in activitatile desfasurate 3. Trasatura economico- sociala In perioada actuala, se vorbeste tot mai mult despre eficienta economico- sociala. Dimensiunea economico- sociala a unei intreprinderi care desfasoara activitati de productie si servicii ne este oferita de natura obiectivelor organizationale: Obiectiv economic- obtinerea de profit Obiectivele sociale sunt, in primul rand fata de consumatori carora trebuie sa le ofere produse si servicii de calitate si fata de salariati, vizand calitatea vietii acestora, conditiile de salarizare si evolutia in cariera. Structura de productie si conceptie a unei intreprinderi Expresie a organizarii structurale, structura organizatorica a intreprinderii reuneste ansamblul persoanelor si a subdiviziunii organizatorice, constituite astfel incat sa asigure premisele organizatorice in vederea realizarii obiectivelor previzionale. La randul sau, structura organizatorica a intreprinderii, cuprinde doua componente:

1. Structura functionala sau de conducere 2. Structura operationala( de productie si conceptie)\ 1. Structura functionala reprezinta ansamblul managerilor de nivel superior si al subdiviziunii organizatorice prin ale caror decizii si actiuni se asigura conditiile economice, tehnice si de personal necesare desfasurarii activitatii compartimentelor de productie. 2. Structura de productie si conceptie cuprinde totalitatea subdiviziunilor organizatorice in cadrul carora se desfasoara procese de productie, de prestari de servicii, precum si activitati de control tehnic al calitatii si de cercetare. Procesul de productie- conceptie, clasificare Procesul de productie reuneste o suita de activitati in cadrul carora obiectele muncii sunt transformate in bunuri materiale necesare societatii. In structura procesului de productie distingem doua componente: procesul tehnologic si procesul de munca. Procesul tehnologic- modifica forma, structura si componenta chimica a materialelor prime, supuse prelucrarii si cuprinde un ansamblu de operatii care au drept finalitate obtinerea unui produs sau a unor componente ale acestuia. Procesele tehnologice sunt elementare in cazul in care produsul se obtine in unrma unei singure operatii tehnologice si complexe atunci cand presupune mai multe operatii tehnologice pentru obtinerea unui produs finit. Procesul de munca- rezida in actiunea executantului asupra obiectului muncii in vederea transformarii acestora in bunuri materiale In anumite ramuri industriale, pe langa procesele tehnologice si cele de munca, intervin si procesele naturale in care obiectele muncii sunt supuse unor transformari fizice sau chimice sub actiunea unor factori naturali( de ex. procesul de uscare a lemnului in industria mobilei). Procesele de productie desfasurat eintr-o intreprindere pot fi grupate in functie de urmatoarele criterii: 1. Modul de participare la obtinerea produsului finit 2. Gradul de continuitate 3. Modul de obtibere a produsului finit din materia prima 4. Continut 5. Natura tehnologica a operatiilor 1. In functie de modul de participare la obtinerea produsului finit, distingem: a) Procese de baza- au ca baza transformarea materiei prime si a materialelor in produse finite. Comstituie obiectul activitatii de baza al intreprinderii. b) Procese de asigurare a calitatii productiei- constau in executarea unor lucrari de verificare a produselor din punct de vedere cantitativ, calitativ, dimensional si functional, precum si a conformitatii produselor si a proceselor cu prevederile cuprinse in documentatia tehnica( procese de control al calitatii produselor, de efectuare a unor probe si incercari, de recptie a materiei prime si a subansamblurilor care intra in procesul de productie).

c) Procese auxiliare- sunt cele care au drept finalitate realizarea unor produse, lucrari si servicii care nu reprezinta obiectul activitatii de baza a intreprinderii, insa asigura buna desfasurare a proseselor de productie de baza( de ex: procesul de intretinere si reparare a utilajelor, procesul de obtinere a diferitelor forme de energie utilizata in procesul de productie). d) Procese de servire- constau in executarea unor servicii care nu reprezinta obiectul activitatii de baza al intreprinderii, insa contribuie la desfasurarea proceselor de baza si auxiliare( procesele detransport intern, de depozitare a materiei prime si a materialelor, de distributie a energiei, etc.) e) Procese de conceptie- au drept continut executarea unor lucrari si servicii prin care se asigura conditiile tehnologice si material- organizatorice de aplicare a masurilor care vizeaza modernizarea procesului de productie( procesele de pregatire a aplicatiei noilor produse, de introducere a unor tehnologii de fabricatie precum si a unor metode moderne de organizare a procesului de productie). f) Procese anexe- sunt cele care au drept continut pregatirea unor produse reziduale in vederea valorificarilor prin vanzare sau prin reintroducerea in circuitul economic. 2. Dupa gradul de continuitate, exista: a) Procese de productie continue- constau in transformarea continua a materiilor prime in produse finite, odata cu deplasarea materiilor prime, a materialelor si semifabricatelor pe fluxul tehnologic. b) Procese de productie discontinue- se desfasoara pe schimburi, existand posibilitatea delimitarii fiecarui proces. c) Procese de productie ciclice sau periodice- au un caracter repetitiv, sunt specifice tipului de productie in serie mare sau in masa si se caraterizeaza printr-o desfasurare pe faze, reluandu-se dupa un interval de timp bine stabilit. d) Procese de productie sezoniere- sunt acele procese care se desfasoara in anumite perioade ale anului, si au drept continut prelucrarea unor materii prime care provin, de regula, din agricultura. 3. Dupa modul de obtinere a produsului finit din materia prima, distingem: a) Procese de productie directe- sunt procese simple si constau in executarea unor operatii succesive asupra aceleiasi materii prime. b) Procese de productie sintetice- se caracterizeaza prin faptul ca produsul finit se obtine in urma unor prelucrari succesive a mai multor tipuri de materii prime. c) Procese de productie analitice- rezida in obtinerea unei game variate de produse dintr-un singur tip de materie prima. 4. In functie de continut, sunt: a) Procese de productie ce cuprind numai procese de munca b) Procese de productie ce cuprind numai procese naturale c) Procese de productie mixta 5. In functie de natura tehnologica a operatiilor, exista : a) Procese chimice- se desfasoara in instalatii capsulate, transformarea materiilor prime in produse finite avand loc in urma unor reactii fizice, chimice sau tehnico- chimice. b) Procese de schimbare a configuratiei- constau in operatiuni de prelucrare mecanica a unor materii prime cu ajutorul unor masini sau agregate tehnologice.

Modul de organizare a proceselor de productie desfasurate in cadrul unei intreprinderi reprezinta o functie de mai multe variabile, cum ar fi: 1. Tipul materiilor prime folosite 2. Caracteristicile produsului finit 3. Tehnologia de fabricatie 4. Volumul productiei fabricate 5. Gradul de concentrare, de combinare si de specializare a productiei

Verigi organizatorice ale structurii de productie si conceptie

Structura de productie si conceptie se refera la numarul si competenta subunitatilor de productie, de control si de cercetare, la marimea si amploarea lor pe teritoriul intreprinderii, la modul de organizare interna pe subunitati organizatorice, precum si la legaturile functionale care se stabilesc in vederea desfasurarii proceselor de productie si de prestari de servicii, in conditii de eficienta economica. Principalele verigi organizatorice care intra in alcatuirea structurii de productie si conceptie, sunt: 1. Sectia de productie 2. Atelierul de productie, proiectare si montaj 3. Laboratorul de control si cercetare 4. Sectorul de productie 5. Locul de munca 1. Sectia de productie- este o veriga de productie distincta din punct de vedere administrativ, in cadrul careia se executa un produs, o componenta a acestuia sau o faza de proces tehnologic. O sectie de productie in care se desfasoara activitati productive, de monatj si de service, cuprinde ateliere de productie sau formatii de lucru, ratiunea constituirii sectiilor de productie fiind data de necesitatea organizarii si de coordonarea unitara a activitatilor corelate din punct de vedere tehnologic. Sectiile de productie pot fi grupate, in functie de felul proceselor desfasurate, in mai multe categorii : a) Sectii de productie de baza: o Pregatitoare o Prelucratoare o De montaj- finisaj b) Sectii de productie auxiliare c) Sectii de productie de servire d) Sectii anexe a) Sectiile de baza dintr-o intreprindere se impart, la randul lor, in 3 categorii(pregatitoare, prelucratoare si de montaj- finisaj) si pot fi organizate dupa 3 principii : Principiul tehnologic: presupune proiectarea amplasarii utilajelor sia locurilor de muncaastfel incat sa asigure executarea unui stadiu sau unei faze de proces tehnologic.

 Principiul pe obiecte: consta in specializarea sectiilor de productie pe produse , pe grupe de produse omogene( din punct de vedere al destinatiei economice) sau pe componente constructive ale acestora. Principiul mixt: se bazeaza pe combinarea primelor doua principii in sensul ca anumite sectii, de regula cele pregatitoare sunt organizate dupa principiul tehnologic iar altele sunt organizate potrivit principiului pe obiecte. b) Sectiile auxiliare- sunt verigi organizatorice in cadrul carora se desfasoara procese de productie auxiliare care au drept finalitate obtinerea unor produse si executarea unor lucrari se servicii care concura( contribuie) la buna desfasurare a proceselor de productie de baza. c) Sectiile de servire- reprezinta verigi organizatorice in care se desfasoara procese de servire ce au drept finalitate furnizarea unor servicii sectiilor de baza si auxiliare. Spre exeplu: sectia retelei energetice pentru transportul diferitelor tipuri de energii catre consumatorii din intreprindere, sectia depozite, sectia transport intern. d) Sectiile anexe- sunt verigi structurale constituite in cadrul intreprinderilor in care rezulta cantitati mari de deseuri, in vederea prelucrarii si valorificarii acestora. In categoria sectiilor anexe sunt cuprinse si standurile de prezentare a produselor din targuri si exopzitii precum si magazinele proprii de desfacere. 2. Atelierul de productie- este o veriga organizatorica de productie care poate functiona fie ca subunitate a unei sectii de productie, fie ca entitate independenta, situatie in care se deosebeste de sectia de productie prin volumul mai redus al activitatii desfasurate. In cazul in care functioneaza ca subunitate a unei sectii de productie, este delimitat din punct de vedere teritorial si, in cadrul sau se executa fie acelasi produs sau componenta a unui produs, fie acelasi proces tehnologic. In situatia in care functioneaza ca entitate independenta, este delimitat din punct de vedere administrativ, in cazul sau desfasurandu-se activitati de proiectare, de productie, de montaj si de service. Atelierul de productie reprezinta o veriga structurala in care se executa lucrari de proiectare de amploare mai redusa, care nu constituie obiect de activitate al unor institute de cercetare specializate. 3. Laboratorul de control si de cercetare- reprezinta veriga organizatorica in cadrul careia se executa analize, probe si masuratori pentru determinarea calitatii materiilor prime, a materialelor, a subansamblurilor, precum si a produselor si serviciilor intreprinderii. 4. Sectorul de productie- reprezinta o subunitate din cadrul unui atelier, delimitata din punct de vedere teritorial si in care se executa un anumit tip de operatie tehnologica( criteriul principiului tehnologic) sau o sucesiune de operatii legate de fabricarea unor componente ale unui produs( principiul obiectului de fabricatie). 5. Locul de munca- este veriga organizatorica de baza a intreprinderii care ocupa o anumita suprafata de productie, dotala cu utilaj si echipament tehnologic corespunzator si este destinata executarii unor operatii tehnologice in vederea obtinerii produselor finite. Locurile de munca pot fi universale( in

cadrul lor se executa un tip de operatie pentru o mare varietate de produse) si specializate( care executa in mod repetat, un anumit tip de operatie, la un anumit produs sau componenta a acestuia).

Variante de proiectare si organizare a structurii de productie si conceptie

Proiectarea si adaptarea unei structuri de productie si conceptie adecvate, influenteaza, in mod determinant, performantele economice ale unei intreprinderi care desfasoara activitati si de prestari de servicii. Managementul trebuie sa proiecteze mai multe variante de structuri de productie si conceptie si, pe baza unei analize tehnico- economice fundamentate, sa adopte decizii strategice de alegere a tipului de structura care corespunde coordonatelor specifice proceselor de productie si de prestari de servicii, in intreprindere precum si la nivelul mediului organizational in ansamblul sau. In intreprinderile care activeaza in domeniul productiei si al serviciilor se regasesc 3 tipuri de structuri de productie si conceptie: 1) Structura de productie si conceptie de tip tehnologic 2) Structura de productie si conceptie pe obiect 3) Structura de productie si conceptie de tip mixt 1.Structura de productie si conceptie de tip tehnologic Caracteristici : - Organizarea sectiilor de productie de baza potrivit principiului tehnologic, denumirea acestora fiind data de procesul tehnologic care se executa. - Locurile de munca sunt universale - Forta de munca are un nivel inalt de calificare - Este specifica tipului de productie de serie mica sau individuala Avantaje : - creeaza conditii tehnice si organizatorice favorabile exeutarii unui nomenclator variat de produse - asigura incarcare completa a locurilor de munca - permite utilizarea eficienta a timpului de lucru al angajatilor - prezinta un grad mare de flexibilitate datorita faptului ca locurile de munca sunt universale. Dezavantaje : - volumul ridicat al activitatilor de transport intrern - cresterea timpului de intreruperi in functionarea utilajelor ca urmare a necesitatii efectuarii unor reglaje - dispersarea raspunderii pentru calitatea produselor, ca urmare a faptului ca acestea se executa in mai multe sectii de productie - existenta unor stocuri mari de productie in curs de executie cu efecte negative in planul vitezei de rotatie a mijloacelor circulante 2. Structura de productie si conceptie pe obiect de fabricatie Denumirea sectiilor de productie este preluata din procesele care se desfasoara in cadrul lor iar utilajele sunt universale. Caracteristici :

In cadrul fiecarei sectii de productie se executa un produs sau o componenta a unui produs, denumirea sectiei fiind data de denumirea produsului pe care il realizeaza Utilajele sunt specializate in executarea unui produs sau a unei componente de produs( reper, piesa, subansamblu) Amplasarea locurilor de munca se face pe linii de productie in flux (reprezinta cea mai eficace metoda) sau sub forma liniilor automate de productie, in ordinea impusa de succesiunea operatiilor tehnologice Este specifica tipului de productie in serie mare sau in masa

Avantaje: Creaza conditii organizatorice favorabile introducerii unor tehnologii moderne si a unor utilaje automatizate Permite organizarea procesului de productie sub forma liniilor in flux si cresterea specializarii in productie Reducerea volumului activitatilor de transport intern Reducerea duratei ciclului de fabricatie a produselor si diminuarea stocurilor de productie neterminata Aceste 2 elemente se reflect in reducerea costurilor de productie

Dezavantaje: Prezinta un grad redus de flexibilitate la schimbarile sortimentale Determina o utilizare incompleta a capacitatilor de productie ( in special a celor tehnologice si logistice) in cadrul aparitiei unor schimbari majore in nomenclatura, volumul si structura productiei Este eficienta numai in conditiile productiei in masa si in serie mare

3. Structura de productie si concesie de tip mixt Caracteristici : Organizarea sectiilor de productie se face dupa principiul mixt in sensul ca o parte dintre acestea, de regula cele pregatitoare, sunt organizate potrivit principiului tehnologic (care sta la baza primului tip de structura) iar celelalte sunt organizate conform principiului pe obiect Este specific tipului de serie mica si mijlocie Imbina avantajele primelor 2 tipuri si le elimina, pe cat posibil dezavantajele

Schimbarile in nomenclatorul de produse al intreprinderii introduce unor tehnologii moderne de fabricatie si a unor metode de organizare a productiei, precum si modernizarea acestora, presupun revizuiri permanente ale structurii de productie si conceptie. Masurile de perfectionare a structurii de productie si conceptie vizeaza in principal urmatoarele directii: a. Cresterea ponderii verigilor de baza specializate si organizate conform principiului pe obiect

10

b. Asigurarea unei proportionalitati intre verigile structurale ale intreprinderii prin diminuarea sau, daca este posibil, eliminarea unor excedente sau dificite de capacitati de productie c. Specializarea subunitatilor de productie in cadrul intreprinderii si extinderea relatiilor de cooperare intre acestea d. Dimensionarea rationala a subunitatilor de productie e. Cresterea ponderii volumului de productie pentru activitatea de baza a intreprinderii si reducerea activitatilor desfasurate de sectiile auxiliare si de servire (externalizarea activitatii) f. Sistematizarea intreprinderii prin reamplasarea verigilor structurale de baza si a circuitelor de transport intern, prin asigurarea unor fluxuri de materiale si materii prime eficiente etc. O structura de productie si conceptie rationala influenteaza in mod favorabil o serie de indicatori reprezentativi ai activitatii, cum ar fi: Volumul si costul activitatilor de transport intern Nr-ul de personal si fondul de salarii aferent aparatului managerial si administrativ Durata medie de fabricatie a produselor, marimea stocurilor de productie neterminata, precum si viteza de rotatie a mijloacelor circulante Marimea, structura si gradul de folosire a suprafetelor de productie Organizarea activitatii intreprinderii pe baza centrelor de responsabilitate Managementul pe baza centrelor de responsabilitate reprezinta un sistem de conducere frecvent utilizat in intreprinderiile cu economie dezvoltata Intr-un numar relativ mare de intreprinderi din Romania, se manifesta o atitudine reticenta fata de aplicarea acestui sistem managerial, indeosebi din cauza unor aspecte care tin de mentalitatea managerilor . Oportunitatea aplicarii manangementului pe baza centrelor de responsabilitate este sustinuta de urmatoarele argumente: 1. Posibilitatea de stabilire a responsabilitatii pentru cheltuielile efectuate 2. Fundamentarea si urmarirea corecta a cheltuielilor pe locurile lor de formare 3. Departajea cheltuielilor variabile de cele de structura 4. Evidentierea unor eventuale abateri intre nivelul realizat al cheltuielilor si cel previzionat 5. Instituirea unui sistem de reguli care sa permita delimitarea responsabilitatilor pentru fiecare salariat al intreprinderii Un centru de responsabilitate este un centru de decizie si prezinta urmatoarele trasaturi fundamentale: 1. Este condus de un manager 2. Desfasoara una sau mai multe activitati care au drept finalitate indeplinirea unor obiective cantitative si valorice 3. Poseda un complex de resurse necesare indeplinirii misiunii pentru care a fost creat 4. Dispune de autonomie relativa in ceea ce priveste utilizarea bugetului adoptat 5. Prezinta autostabilitate in sensul ca isi poate mentine o anumita stare prin adaptare la schimbarile care il influenteaza 6. Auto-organizare: isi poate crea structuri stabile in functie de evolutia unor variabile contextuale

11

Structurarea activitatii intreprinderii pe centre de responsabilitate trebuie sa aiba drept suport structura organizatorica. Este esential ca centrele de responsabilitate care se constituie intr-o intreprindere sa cuprinda toate activitatile si, in acelasi timp, sa se evite posibile suprapuneri. Aplicarea acestui sistem managerial presupune o abordare diferentiata in functie de dimensiunea intreprinderilor si de amploarea activitatilor desfasurate de acestea. Spre exemplu: in microintreprinderi si firme mici exista de regula un singur centru de responsabilitate ale carui performante sunt analizate si evaluate cu ajutorul indicatorilor de profit si rentabilitate. In intreprinderile mici aflate in extindere, in firme mijlocii si in cele mari exista mai multe centre de responsabilitate create pe diferite niveluri ierarhice, fiecare dintre acestea dispunand de un buget pe care il poate utiliza in atingerea propriilor obiective. Activitatea de control si evaluare a unui centru de responsabiltiate presupune masurarea eficientei si a eficacitatii acestora. -Un centru de responsabilitate este eficace in situatia in care isi indeplineste propriile obiective. -Un centru de responsabilitate este eficient daca atinge un anumit nivel al obiectivelor previzionate in conditiile unor costuri cat mai reduse( sau in conditiile unui cost similar, se realizeaza un nivel mai inalt al obiectivelor). Prin urmare, un centru de responsabilitate poate fi eficace fara a fi eficient. Cele mai inportante centre de responsabilitate, care se pot constitui intr-o intreprindere de productie sau servicii, sunt: 1. Centrele de costuri 2. Centrele de cheltuieli discretionare 3. Centrele de cifra de afacer 4. Centrele de profit 5. Centrele de responsabilitate 1. Centrele de costuri- sunt cunoscute si sub denumirea de centre standard si pot fi delimitate la nivelul sectiilor sau atelierelor de productie. Ele au ca obiectiv producerea unor anumite cantitati de produse in conditiile unor costuri cat mai mici, respectiv unor consumuri minime de resurse materiale. In activitatea practica, serviciile tehnice stabilesc standarde/ norme de consum iar managerul unui centru de costuri trebuie sa aiba in vedere minimizarea eventualelor abateri intre costurile reale si cele previzionate. 2. Centrele de cheltuieli discretionare In aceste centre sunt greu de partajat cheltuielile variabile de cheltuielile de structura. Rezulatatele activitatii desfasurate de aceste centre nu sunt direct masurabile, prin urmare, toate cheltuielile efectuate de centrele din aceasta categorie vor fi considerate ca fiind cheltuieli de structura. Managementul unei intreprinderi trebuie sa aiba in vedere ca numarul de centre de responsabilitate din aceasta categorie sa fie cat mai redus. 3. Centrele de cifra de afaceri Managerul unui astfel de centru isi propune cresterea vanzarilor de produse, ca urmare a cresterii volumului productiei in vederea maximizarii cifrei de afaceri. Un astfel de centru trebuie sa se incadreze intr-un anumit buget destinat activitatilor de distributie a produselor.

12

4. Centrele de profit Sunt centre de responsabilitate ale caror manageri trebuie sa gaseasca cele mai bune corelatii intre costuri si incasari. Un exemplu il reprezinta un magazin de produse finite. Profitul obtinut este masurabil, in termeni de marja- care se stabileste ca o diferenta intre cifra de afaceri, pe de o parte, si suma costurilor de productie ale produselor vandute si de cheltuielile de desfacere( de distributie), pe de alta parte. Obiectivul unui centru de profit se poate exprima fie prin valori absolute, fie ca procent din cifra de afaceri. 5. Centrele de rentabilitate Sunt denumite si centre de investitii. Reprezinta o forma mai elaborata a centrelor de profit. Aceste centre sunt centre de profit al caror manager are un obiectiv de rentabilitate, nu numai in functie de vanzari ci si in functe de capitalul utilizat. Obiectul de activitate al unui centru de responsabilitate se stabileste pe baza statutului sau a contractului de constituire, dupa efectuarea unor studii si analize, urmate de adoptarea unor decizii referitoare la configuratia noii structuri organizatorice. Centrele de responsabilitate dintr- o intreprindere desfasoara urmatoarele tipuri de activitati: a) Activitati de productie de baza- executarea unui produs sau prestarea unui serviciu b) Activitati de aprovizionare tehnico- materiala, de proiectare si de vanzare c) Activitati de productie auxiliara- activitati de reparatii a unor echipamente sau de producere a unor forme de energie. Sunt situatii in care, intr-o intreprindere se pot constitui centre de responsabilitate in afara structurii organizatorice. Ele sunt cunoscute sub denumirea de proiecte , functioneaza in regim temporar si isi inceteaza activitatea in momentul in care isi indeplinesc misiunea pentru care au fost create.

13