Sunteți pe pagina 1din 220

DORULEł GRĂDINARU

MANAGEMENTUL PRODUCłIEI

− manual pentru învăŃământul cu frecvenŃă redusă −

Editura UNIVERSITĂłII DIN PITEŞTI

2010

Cursul MANAGEMENTUL PRODUCłIEI este destinat studenŃilor FacultăŃii de ŞtiinŃe

UniversităŃii din Piteşti, forma de învăŃământ frecvenŃă redusă,

Economice

specializarea Management.

din

cadrul

Număr de credite: 6

Număr total ore de studiu individual: 28 Număr total ore de pregătire: 56 Număr total ore de teme de control:

Forma de finalizare: examen la finalul semestrului 3

Structura notei finale

- nota la examen

80%

- verificare în timpul anului

20%

Obiectivele cursului:

explorarea procesului de management al producŃiei în cadrul întreprinderilor industriale;

înŃelegerea problematicii cu care se confruntă o întreprindere industrială sub aspectele modului de organizare a producŃiei, ansamblului de metode, tehnici şi instrumente care pot contribui la creşterea gradului de eficienŃă a întreprinderii;

identificarea şi înŃelegerea modalităŃilor de fundamentare a deciziilor în întreprinderile

industriale în contextul unor scenarii alternative şi în condiŃiile unei cereri incerte din partea pieŃelor interne şi externe;

cunoaşterea elementelor specifice ale sistemelor de organizare procesuală în timp şi spaŃiu a

producŃiei întreprinderii;

cunoaşterea modalităŃilor de creştere a potenŃialului sistemelor de producŃie prin folosirea unor

metode performante care contribuie la realizarea excelenŃei în procesul de organizare a producŃiei;

familiarizarea cu terminologia specifică şi cu modul de realizare a problemelor de optimizare în domeniul producŃiei pe baza metodelor şi modelelor specifice cercetărilor operaŃionale.

2

CUPRINS

CĂTRE CITITORI

 

5

TEMA 1 -

PROCESE

ŞI

STRUCTURI

DE

PRODUCłIE

ŞI

CONCEPłIE

ÎN

ÎNTREPRINDEREA

INDUSTRIALĂ.PROIECTAREA STRUCTURII DE PRODUCłIE ŞI CONCEPłIE 6 UI - 1.1. Procesul de producŃie în firma industrială 7 –

firmei

industriale 11 –

Optimizarea

matematică 17

programare

concepŃie.

UI

UI

1.2.

1.3.

Structura

Proiectarea

de

producŃie

de

şi

concepŃie

şi

a

structurii

producŃie

prin

structurilor

TEMA 2 - PROIECTAREA ÎNTREPRINDERILOR INDUSTRIALE 29 UI − 2.1. ConŃinutul activităŃii de proiectare a întreprinderii 30

UI – 2.2. CerinŃe, principii şi date necesare adoptării unei soluŃii optime pentru Planul general de organizare a firmei 34

a

întreprinderii industriale 43

UI –2.3. Documente

utilizate

în

activitatea

de

proiectare

TEMA 3 - TIPURI DE PRODUCłIE INDUSTRIAL. ORGANIZAREA PRODUCłIEI ÎN FLUX 50 UI – 3.1. Tipuri de producŃie industrială 51 UI– 3.2. Metode de organizare a producŃiei de bază 58 UI – 3.3. Organizarea producŃiei în flux 61

UI – 3.4. Fundamentarea parametrilor de funcŃionare a liniilor de

producŃie în flux

73

TEMA 4 - CICLUL DE PRODUCłIE

82

UI – 4.1. Ciclul de producŃie – noŃiune, importanŃă, structură 83 UI – 4.2. Calculul duratei ciclului de producŃie.Căi de reducere a duratei ciclului de producŃie 86

TEMA 5 - MANAGEMENTUL ORGANIZĂRII UNITĂłILOR DE PRODUCłIE AUXILIARE ŞI DE SERVIRE 110 UI - 5.1. Organizarea reparării şi întreŃinerii utilajelor 111 UI –5.2. Sistemul de organizare a activităŃii de asigurare cu diferite feluri de energie 127 UI –5.3. Sistemul de organizare a activităŃii de transport intern şi de manipulare în întreprindere 136

TEMA 6 - MANAGEMENTUL CALITĂłII PRODUCłIEI INDUSTRIALE 159 UI - 6.1. Conceptele de calitate a produsului şi de calitate a producŃiei 160 UI – 6.2. Măsurarea calităŃii produselor 162 UI – 6.3. Fundamentarea matematică a controlului calităŃii produselor 173

TEMA 7 - CAPACITATEA DE PRODUCłIE INDUSTRIALĂ ŞI

UTILIZARE A

ACESTEIA 187 UI - 7.1. Capacitatea de producŃie – definire, factorii care influenŃează mărimea sa 188 UI – 7.2. Calculul capacităŃii de producŃie a unei firme industriale 191 UI – 7.3. Folosirea capacităŃilor de producŃie existente în diferite verigi ale întreprinderii. Căi de îmbunătăŃire a folosirii capacităŃii de producŃie 204

GRADUL DE

Către cititori,

Lucrarea de faŃă, se adresează în primul rand, dar nu exclusiv, studenŃilor de la specializarea "Management", învăŃământ frecvenŃă redusă. În aceste condiŃii, materialul a fost conceput şi structurat având permanent în vedere profilul cititorului nostru Ńintă. Astfel, nu am recurs la prezentarea unor abordări ştiinŃifice profunde, sofisticate, ci mai degrabă am încercat să realizăm o sinteză a aspectelor şi conceptelor fundamentale privind managementul producŃiei, într-o exprimare la nivel accesibil, plecând de la lucrările de bază în domeniu din cadrul ASE Bucureşti. Lucrările prof. dr. Bărbulescu C-tin, prof. dr. Bâgu C-tin, prof. dr. Badea Florica şi prof. dr. Dima Ioan Constantin au reprezentat lucrările principale ce au stat la baza sintezei prezentate. Cele şapte teme au o succesiune logică: am început de la elemente de ordin general privind sistemele de producŃie industrială şi structura de producŃie şi concepŃie a întreprinderii industriale, continuând cu elementele de bază privind proiectarea unei întreprinderi industriale. Următoarele teme s-au focalizat pe tipurile de producŃie industrială, cu accent pe organizarea producŃiei în flux, şi pe ciclul de producŃie, cu elemente privind calculul duratei ciclului operativ pentru toate tipurile de îmbinări cunoscute. De asemenea, o temă a fost dedicată în întregime managementului producŃiei auxiliare şi de servire, privind repararea utilajului, transportul intern în întreprindere şi asigurarea întreprinderii cu principalele forme de energie. În final am considerat că nu este lipsit de interes studiul managementului calităŃii producŃiei industriale, prin utilizarea planurilor de control prin sondaj, şi al capacităŃii de producŃie, cu toate modalităŃile de calcul aferente. Cu toată străduinŃa pentru realizarea unei lucrări care să abordeze elemente specifice şi generale ale managementului producŃiei, suntem conştienŃi de anumite limite în abordarea unor teme, mai ales în ceea ce priveşte dimensiunea lor pragmatică. Considerăm că sugestiile şi observaŃiile dvs. ne vor ajuta la îmbunătăŃirea acestei lucrări, şi anticipat vă mulŃumim pentru orice astfel de idee.

5

Autorul

-TEMA 1- PROCESE ŞI STRUCTURI DE PRODUCłIE ŞI CONCEPłIE ÎN ÎNTREPRINDEREA INDUSTRIALĂ.PROIECTAREA STRUCTURII DE PRODUCłIE ŞI CONCEPłIE

Structura temei:

UI - 1.1. Procesul de producŃie în firma industrială UI – 1.2. Structura de producŃie şi concepŃie a firmei industriale UI –1.3. Proiectarea structurii de producŃie şi concepŃie. Optimizarea structurilor prin programare matematică

La terminarea acestui capitol veŃi fi capabili:

să prezentaŃi într-o singură frază definirea procesului de producŃie din punctul de vedere al conŃinutului tehnico – material;

să identificaŃi corect tipologia proceselor de producŃie;

factorii care influenŃează desfăşurarea procesului de

prezentaŃi

producŃie;

să definiŃi structura de producŃie şi concepŃie într-o singură frază;

prezentaŃi

verigile

de

producŃie

ale

structurii

de

producŃie

concepŃie;

şi

să reperezentaŃi grafic principalele tipuri de structuri de producŃie şi concepŃie;

să enumeraŃi principalele soluŃii adoptate prin proiectarea unei structuri raŃionale de producŃie şi concepŃie;

Simplex în optimizarea structurilor prin

utilizaŃi

algoritmul

programare matematică;

Timpul alocat temei: 2 ore

Bibliografie recomandată:

Badea, F. – Managementul producŃiei, EdiŃie revizuită, Editura ASE, Bucureşti, 2005

Bărbulescu, C. – Managementul producŃiei industriale, vol. 1, Editura Sylvi, Bucureşti, 1997

6

Bărbulescu, C., Bâgu, C. – Managementul producŃiei, vol. 1, Editura Tribuna Economică, Bucureşti, 2001

Bărbulescu, C., Bâgu, C., Ciocârlan, D. – Managementul producŃiei industriale. Culegere: dezbateri, studii de caz, probleme, teste – grilă, proiect economic, Editura Sylvi, Bucureşti, 2000

Dima, I.C., Nedelcu, M.V. – Managementul producŃiei industriale, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1999

Stăncioiu, I., Militaru, Gh. – Management. Elemente fundamentale, Editura Teora, Bucureşti, 1998

UI – 1.1. Procesul de producŃie în firma industrială

Obiectivul principal al oricărei firme industriale este producerea de bunuri materiale, prestarea de servicii şi executarea de lucrări, urmare a desfăşurării procesului de producŃie. În lucrarea “Management industrial.Tratat “ (2000, pg.188) I.C. Dima şi M.V.Nedelcu abordează procesul de producŃie şi factorii care îl influenŃează astfel:

Procesul de producŃie reprezintă totalitatea acŃiunilor conştiente ale angajaŃilor îndreptate asupra obiectelor muncii în vederea transformării lor în bunuri materiale necesare societăŃii . Procesul de muncă reprezintă acŃiunea executanŃilor, desfăşurată cu ajutorul uneltelor de muncă asupra obiectelor muncii, în vederea transformării acestora în bunuri materiale . În anumite ramuri industriale, pe lângă procesele de muncă, procesele de producŃie necesită şi existenŃa unor procese naturale, în cadrul cărora obiectele muncii sunt supuse unor transformări fizice sau chimice sub acŃiunea factorilor naturali, fără implicarea parŃială sau totală a proceselor de muncă. Procesul de producŃie, din punct de vedere al conŃinutului tehnico- material, reprezintă ansamblul proceselor de muncă şi al proceselor naturale în interdependenŃa lor reciprocă, ce conlucrează la obŃinerea produselor care constituie obiectivul activităŃii firmei. Procesul de producŃie este componenta de bază a oricărui sistem de producŃie. Dacă producŃia este rezultatul procesului destinat transformării

unui set de elemente de intrare într-un specific de elemente de ieşire, atunci un sistem de producŃie poate fi caracterizat prin trei componente ale sale şi anume :

- intrări;

- ieşiri;

- procesul de producŃie.

7

În sistemul de producŃie intrările sunt formate din factorii de producŃie structuraŃi pe elemente, ieşirile

În sistemul de producŃie intrările sunt formate din factorii de producŃie structuraŃi pe elemente, ieşirile sunt reprezentate de produsele obŃinute, iar procesul de producŃie este concretizat în totalitatea acŃiunilor conştiente ale angajaŃilor, bazate pe folosirea şi transformarea factorilor de producŃie, în produse ce reprezintă ieşirile din sistem.

ReŃinem! Activitatea de producŃie a bunurilor materiale industriale are un caracter complex, ea constând, în esenŃă, în obŃinerea de către om a unor bunuri din natură, în prelucrarea acestora şi a materiilor prime din agricultură în vederea obŃinerii unor produse utile societăŃii, folosind în acest scop un sistem de mijloace de muncă (maşini, utilaje, instalaŃii). Procesele de producŃie, care se desfăşoară în cadrul firmei industriale, se clasifică după mai multe criterii şi anume (Dima,,I.C.,Man,M.,1999,pg.74 – 76) :

1. După implicarea lor în realizarea produsului finit, deosebim :

- Procese de bază, definite ca fiind acele procese de producŃie care au ca

scop transformarea diferiŃilor factori de producŃie în produse finite, care constituie obiectivul de bază al firmei. În această categorie intră : procesele de filat şi de Ńesut din industria textilă, procesele de prelucrări mecanice şi

de montaj din construcŃiile de maşini,

.La rândul lor aceste procese se

divid în :

- procese de bază pregătitoare, în care se execută o serie de operaŃii ce au

drept scop pregătirea diferiŃilor factori de producŃie, asigurarea pieselor ori a

semifabricatelor necesare pentru prelucrarea propriu-zisă (procesele de turnare şi forjare din construcŃiile de maşini, procesele de croit din confecŃii şi pielărie, etc.);

etc.

8

- procese de bază prelucrătoare, care asigură efectuarea operaŃiilor de

prelucrare propriu-zisă a factorilor de producŃie în vederea obŃinerii produselor finite (procesele de prelucrări mecanice, de Ńesut, de cusut, etc.);

- procesele de finisare sau de montaj, care includ toate procesele care

asigură obŃinerea în formă finală a produselor(procesul de asamblare, procesul de vopsit, procesul de călcat, etc.).

- Procese auxiliare, definite ca fiind procesele de producŃie care prin

desfăşurarea lor conduc la realizarea unor produse sau lucrări ce nu constituie obiectul de bază al firmei, dar care asigură şi condiŃionează buna desfăşurare a proceselor de bază (procesele de obŃinere a S.D.V.-urilor,

procesele de obŃinere a diferitelor forme de energie, de aer comprimat, etc.).

- Procese de servire, adică acele procese ce au ca scop executarea unor

servicii care nu formează obiectul de bază al firmei, dar contribuie prin efectuarea lor la realizarea proceselor de bază şi auxiliare (procesele de transport intern, de depozitare, de întreŃinere şi reparaŃii, etc.).

2. După modul de efectuare al acestora, se deosebesc :

- Procese manuale, în care rolul principal revine executantului fără participarea maşinilor şi utilajelor ;

- Procese manual-mecanice, în care se combină activitatea executantului cu cea a maşinilor şi utilajelor ;

- Procese mecanice, care se bazează în principal pe folosirea maşinilor şi utilajelor în transformarea materiilor prime şi materialelor ;

- Procese automate, cibernetizate şi de aparatură, atunci când

executantul are rolul de a supraveghea şi regla un complex de maşini, aparate, instalaŃii şi utilaje care prelucrează materiile prime şi materialele în vederea obŃinerii produsului finit;

3. După gradul de continuitate în desfăşurarea lor există :

- Procese continue, care se derulează în orice perioadă fără întrerupere,

caracteristic fiind transformarea continuă a materiilor prime în produse finite o dată cu deplasarea materiilor prime şi materialelor pe fluxul tehnologic ; - Procese discontinue, care se desfăşoară de regulă pe schimburi ,

existând posibilitatea delimitării rezultatelor fiecărui proces pe schimburi ;

- Procese ciclice sau periodice , acelea care se reiau după o anumită

perioadă de timp bine definită şi au caracteristic faptul că se desfăşoară pe faze ;

9

- materiilor prime provenite din agricultură, desfăşurându-se numai într-o anumită perioadă de timp a anului.

Procese sezoniere, vizează de regulă activitatea de prelucrare a

4. După conŃinutul lor acestea pot fi :

- Procese de producŃie care cuprind numai procese de muncă;

- Procese de producŃie care cuprind numai procese naturale ;

- Procese de producŃie mixte.

Indiferent de natura sa, desfăşurarea oricărui proces de producŃie dintr-o firmă este influenŃată de o serie de factori între care enumerăm :

A. Factori de producŃie de natura materiilor prime, care influenŃează atât conŃinutul procesului de producŃie, cât şi organizarea acestuia. Având în vedere natura materiilor prime folosite se deosebesc :

- procese extractive, care au ca obiect obŃinerea materiilor prime din

natură ;

- procese prelucrătoare, care au ca obiect realizarea de bunuri materiale din materiile prime furnizate de procesele extractive .

Natura concretă a materiilor prime folosite conduce la unele

diferenŃieri în organizarea proceselor de producŃie în firmele extractive faŃă de cele prelucrătoare. Felul materiilor prime folosite implică crearea unei reŃele de transport rutier, feroviar şi de altă natură, adecvat cantităŃii transportate, calităŃii materiilor prime, posibilităŃilor de încărcare-

descărcare,

problemă importantă este aceea ridicată de colectarea acestora şi valorificarea lor corespunzătoare. Acolo unde din prelucrarea materiilor prime se degajă mult praf şi substanŃe nocive, important este să se

proiecteze instalaŃii corespunzătoare pentru captarea şi înlăturarea lor, pentru condiŃionarea permanentă a aerului.

B. Natura produsului finit fabricat , prin particularităŃile fizico-chimice,

prin reŃeta de fabricaŃie determină o anumită organizare a procesului de producŃie. Sub acest aspect, se deosebesc :

- produse omogene, care au drept caracteristică principală proprietăŃi identice în toate părŃile lor;

- produse eterogene, care au caracter mult mai complex, proprietăŃi

diferite în raport cu părŃile lor componente, fapt ce va determina şi rezolvarea unor probleme de organizare mai complexe. Dacă gradul de folosinŃă determină mărimea seriilor de fabricaŃie a produselor, fapt ce implică adoptarea unui anumit tip de producŃie, legat

10

În cazul firmelor în care rezultă foarte multe deşeuri o

direct de modul de organizare a procesului de producŃie, gradul de complexitate al produselor fabricate determină o anumită precizie în tehnologia de execuŃie şi implicit o anumită dimensionare în organizarea procesului de producŃie.

C. Tehnologia de fabricaŃie folosită, natura şi conŃinutul acesteia face ca

o anumită tehnologie adoptată pentru fabricare produselor să determine un

anumit număr de operaŃii de un anumit fel, executate într-o anumită succesiune, folosirea unor utilaje bine determinate pentru executarea lor şi a unei forŃe de muncă de o anumită structură, folosirea unor anume factori de producŃie, un anumit nivel de mecanizare şi automatizare cu implicaŃii majore supra organizării procesului de producŃie. În condiŃiile actuale, pentru fiecare produs pot fi folosite mai multe

tehnologii de execuŃie, fiecare cu particularităŃi date asupra organizării procesului de producŃie. Dată fiind multitudinea tehnologiilor de fabricaŃie folosite pentru obŃinerea produselor, o problemă importantă este alegerea procesului optim de fabricaŃie sub aspect economic, dar care să asigure livrarea la timp a produselor de calitate, la cost redus şi cu cheltuieli de investiŃii minime.

UI – 1.2. Structura de producŃie şi concepŃie a firmei industriale

Structura de producŃie şi concepŃie a firmei reflectă în plan organizatoric locul de desfăşurare a activităŃii de producŃie, de control tehnic de calitate şi de cercetare, concretizându-se în anumite verigi structurale. Prin definiŃie, structura de producŃie şi concepŃie reprezintă numărul şi componenŃa unităŃilor de producŃie, de control şi de cercetare, mărimea şi amplasarea lor pe teritoriul firmei, modul de organizare internă a acestora pe subunităŃi şi locuri de muncă, inclusiv legăturile funcŃionale care se stabilesc între ele pe linia realizării procesului de producŃie. Structurile organizatorice aprobate prin statutul de funcŃionare a firmelor industriale cuprind (Dima,I.C.,Man,M.,1999.pg.81 – 86) :

1. SecŃiile de producŃie, definite ca fiind veriga de producŃie distinctă

din punct de vedere administrativ în cadrul căreia se execută un produs ( ori

o parte a lui ) sau se desfăşoară un anumit stadiu al procesului de producŃie.

Ele se constituie pentru activităŃi de producŃie, de montaj, service şi alte activităŃi productive, având în componenŃa lor un anumit număr de ateliere

11

de producŃie sau de formaŃii de lucru. Orice secŃie de producŃie îşi desfăşoară activitatea pe schimburi. Având în vedere felul proceselor de producŃie care se desfăşoară în cadrul secŃiilor deosebim :

- SecŃiile de bază, sunt unităŃile de producŃie în cadrul cărora se

desfăşoară procesele de producŃie de bază care au drept obiect de activitate transformarea factorilor materiali de producŃie în produse care constituie

obiectul activităŃii de bază a firmei. Aceste secŃii pot fi organizate pe trei principii :

- principiul tehnologic, conform căruia proiectarea amplasării utilajelor şi

locurilor de muncă este făcută ca să asigure executarea unui stadiu sau a unei faze a procesului tehnologic ( secŃia de turnătorie, de forjă, de filatură, de Ńesătorie, etc. ). În raport cu felul proceselor de producŃie, care se

execută, secŃiile de producŃie organizate după principiul tehnologic pot fi :

secŃii de bază-pregătitoare, secŃii prelucrătoare şi secŃii de montaj sau de finisaj;

- principiul obiectului de fabricaŃie constă în aceea că secŃiile sunt astfel

organizate încât să asigure în cadrul lor executarea completă a unui produs sau a unor părŃi a acestuia, în care scop se concentrează aici toate operaŃiile tehnologice necesare. Astfel de secŃii se mai numesc şi secŃii organizate

după principiul ciclului închis de fabricaŃie ( secŃii pentru fabricarea congelatoarelor, a maşinilor de spălat, etc. );

- principiul mixt constă în aceea că anumite secŃii, de regulă cele

pregătitoare, se organizează după principiul tehnologic, iar alte secŃii se organizează conform principiului obiectului de activitate ( secŃia turnătorie, secŃia pentru pluguri, etc. );

- SecŃiile auxiliare reprezintă verigile de producŃie în cadrul cărora

se desfăşoară procesele de producŃie auxiliare, care asigură prin efectuarea lor, anumite produse sau executarea anumitor lucrări ce nu constituie obiectivul de bază al activităŃii firmei, dar care sunt absolut necesare bunei desfăşurări a proceselor de bază ( secŃia de S.D.V.-uri, secŃia de reparaŃii, etc. ).

- SecŃiile de servire, sunt acele verigi structurale unde se execută

procesele de servire, având ca obiect prestarea unor servicii hotărâtoare pentru buna desfăşurare a proceselor de bază şi auxiliare ( secŃiile pentru

obŃinerea diferitelor forme de energie, de depozitare a materialelor, etc. ).

- SecŃiile anexă sunt verigile structurale constituite la acele firme

la care rezultă cantităŃi mari de deşeuri, în scopul prelucrării şi valorificării acestora (secŃiile de şlam de la combinatele chimice, etc.).

12

2. Atelierele de producŃie sunt subunităŃi de sine stătătoare ale firmei.

Ele reprezintă acea verigă structurală delimitată şi separată din punct de vedere teritorial, în cadrul căreia se execută fie aceeaşi activitate din punct

de vedere tehnologic, fie anumite operaŃii impuse de fabricarea unor produse, subansamble sau piese identice sau de acelaşi tip ( atelierul de freze, de strunguri, de maşini de găurit, etc. ). Atelierul se poate constitui pentru desfăşurarea activităŃilor de producŃie, montaj, service şi alte activităŃi similare. CondiŃia de constituire este ca volumul de activitate să necesite un anumit număr de executanŃi şi de formaŃii de lucru şi să desfăşoare activitatea pe schimburi. Pot exista şi ateliere de proiectare, ca verigi structurale ale firmei, atunci când volumul de activitate o cere.

3. Laboratoare de control, analize şi cercetare, în cadrul cărora se execută analize, probe şi măsurători pentru determinarea calităŃii materiilor prime, materialelor, subansamblelor, produselor sau a altor lucrări asemănătoare.

4. Sectorul de producŃie este o subunitate atelierului, delimitată sub

raport teritorial, unde se execută un anumit tip de operaŃie tehnologică (criteriul omogenităŃii tehnologice) sau o succesiune de operaŃii legate de fabricaŃia unei piese sau părŃi de produs (criteriul obiectului de fabricat) (sectorul strungurilor automate, sectorul prelucrare bloc-motor ).

5. Locul de muncă este veriga structurală de bază care desemnează

partea suprafeŃei de producŃie a unui atelier, sector sau secŃie dotată cu utilaj şi echipament tehnic corespunzător şi destinată executării anumitor operaŃii în vederea obŃinerii producŃiei sau servirii procesului de producŃie. Un loc de muncă poate fi universal, atunci când în cadrul lui se execută un tip de operaŃie la o mare varietate de produse, sau specializat când se execută un fel de operaŃie la un fel de produs sau reper în mod repetat. La un loc de muncă poate lucra un singur muncitor, mai mulŃi muncitori sau un muncitor poate lucra la mai multe maşini . FuncŃionarea în condiŃii eficiente a unei firme industriale necesită adoptarea tipului optim de structura de producŃie şi de concepŃie în raport cu particularităŃile prezentate de fiecare firmă. Se deosebesc următoarele tipuri de structuri de producŃie şi concepŃie :

- structura de producŃie şi concepŃie de tip tehnologic, caracterizată

prin aceea că organizarea secŃiilor de producŃie de bază se face după principiul tehnologic, fiind recomandabilă firmelor cu producŃie individuală

13

sau de serie mică. Are următoarele avantaje : permite o nomenclatură variată de produse, asigură folosirea raŃională a maşinilor şi utilajelor printr- o încărcare completă, creează condiŃii pentru folosirea completă a forŃei de muncă. Există şi unele dezavantaje : necesită un volum sporit de transporturi interne, întreruperi mari in funcŃionarea utilajelor, reducerea răspunderii pentru calitatea reperelor executate şi nu permite organizarea producŃiei în flux (fig. 1.2 ).

şi nu permite organizarea producŃiei în flux (fig. 1.2 ). [Sursa:Dima,I.C., în Managementul activităŃii

[Sursa:Dima,I.C., în Managementul activităŃii industriale,Editura

AGIR,Bucureşti,1999,pg.84]

- structura de producŃie şi concepŃie de tip pe produs, care se caracterizează prin faptul că organizarea secŃiilor de producŃie se face după principiul obiectului de fabricat, fiecare secŃie asigură fabricarea unui produs sau a unor părŃi ale acestuia. Se recomandă pentru producŃia de masă sau de serie mare. Această structură are avantaje cum ar fi: permite organizarea producŃiei în flux şi specializarea continuă a producŃiei, face posibilă introducerea tehnicii noi, asigură specializarea executanŃilor şi determină ridicarea calificării acestora, furnizează creşterea productivităŃii muncii, reduce volumul de transport şi asigură continuitatea producŃiei. Are următoarele dezavantaje : flexibilitate redusă în schimbarea structurii

14

sortimentului producŃiei, determină folosirea incompletă a utilajelor. Este eficientă numai în condiŃiile producŃiei de masă sau de serie mare ( fig.1.3).

producŃiei de masă sau de serie mare ( fig.1.3). [Sursa:Dima,I.C., în Managementul activităŃii

[Sursa:Dima,I.C., în Managementul activităŃii industriale,Editura

AGIR,Bucureşti,1999,pg.84]

- structura de producŃie şi concepŃie de tip mixt asigură organizarea unei părŃi a firmei după principiul tehnologic, iar cealaltă parte după principiul pe obiect. Acest tip de structură are avantajele următoare :

fabricarea unei nomenclaturi variate de produse, asigură flexibilitatea sporită a producŃiei, creează condiŃii pentru specializarea unor secŃii, permite introducerea unei tehnologii noi. Ca dezavantaje menŃionăm :

volumul mare a transporturilor interne, existenŃa unor întreruperi în fabricaŃia produselor, apariŃia unor dereglări dese în funcŃionarea utilajelor, etc. ( fig. 1.4 ) .

15

[Sursa:Dima,I.C., în Managementul activităŃii industriale ,Editura AGIR,Bucureşti,1999,pg.85] ReŃinem! Una dintre

[Sursa:Dima,I.C., în Managementul activităŃii industriale,Editura

AGIR,Bucureşti,1999,pg.85]

ReŃinem! Una dintre cele mai importante funcŃiuni ale managementului unei întreprinderi de producŃie este funcŃiunea de organizare. Aceasta se caracterizează printr-un ansamblu de acŃiuni care vizează toate domeniile de activitate ale întreprinderii, precum şi relaŃiile de interdependenŃă dintre

acestea.FuncŃiunea de organozare de ansamblu a întreprinderii se desfăşoară la nivelul ei cel mai superior şi se materializează în structuri organizatorice, prin care se combină, ordonează şi actualizează componentele umane, materiale şi financiare ale acesteia. Structura de producŃie şi concepŃie a firmei industriale este influenŃată de o serie de factori între care enumerăm :

- volumul producŃiei fabricate, care influenŃează direct structura de

producŃie şi de concepŃie, determinând numărul, felul şi mărimea unităŃilor de producŃie. Astfel la firmele mari se pot crea mai multe secŃii de acelaşi fel, care să lucreze în paralel, în timp ce la firmele mici pot fi concentrate

stadii diferite ale procesului tehnologic în cadrul aceleaşi secŃii de producŃie;

- gradul de integrare şi nivelul de specializare şi de cooperare a firmei

determină o anumită structură de producŃie şi concepŃie. Astfel, o firmă

16

complet integrată va avea un anume număr de feluri de secŃii de producŃie mai mare decât în cazul unei firme cu grad de integrare mai redus. Reducerea gradului de integrare se face în condiŃiile adâncirii gradului de

specializare şi de cooperare a firmelor. În acest fel nu apar în structura de producŃie şi de concepŃie secŃiile de producŃie pentru anumite stadii ale procesului tehnologic, creându-se în schimb secŃii de producŃie specializate care-şi procură semifabricatele necesare prin cooperare de la alte firme specializate în producerea semifabricatelor respective;

- felul produselor fabricate şi natura tehnologiei folosite determină o

anumită structură de producŃie şi de concepŃie diferenŃiată pe ramuri şi subramuri de activitate;

- locul de amplasare a firmei exercită o mare influenŃă asupra structurii de

producŃie şi concepŃie a firmei. Dacă firma este amplasată în afara centrelor populate vor trebui precizate în structura firmei unităŃile de servire social- culturală cu caracter complex, lucru aproape de neconceput atunci când amplasarea firmei se face în zone populate .

UI – 1.3. Proiectarea structurii de producŃie şi concepŃie. Optimizarea structurilor prin programare matematică

Proiectarea unei structuri raŃionale de producŃie şi concepŃie este un proces complex, care necesită elaborarea mai multor variante posibile dintre care se alege varianta optimă. Ea necesită cunoaşterea tipurilor de structuri posibile de folosit cu avantajele şi dezavantajele lor. Structura de producŃie şi concepŃie este expresia concretă, în plan organizatoric, a modului de desfăşurare a procesului de producŃie din firmă. Se impune ca prin proiectare să se adopte soluŃii pentru (Dima,I.C.,Man,M.,1999,pg.86 – 88) :

stabilirea gradului de integrare a viitoarei firme; adoptarea unei decizii referitoare la această problemă se face Ńinând cont de cerinŃele adâncirii procesului de specializare şi de cooperare, care impune o reducere în limitele raŃionale a gradului de integrare a producŃiei. Odată stabilit gradul de integrare a firmei şi cunoscându-se nomenclatura produselor de fabricat şi cantitatea de executat din fiecare produs, se va adopta tipul de structură de producŃie şi de concepŃie cel mai potrivit condiŃiilor de fabricaŃie date ;

unităŃi ale acesteia; odată dimensionate secŃiile de producŃie se determină

precizarea gradului de mărime a firmei şi a numărului de subunităŃi şi

17

necesarul de personal pentru fiecare în parte, iar apoi se precizează secŃiile, atelierele, sectoarele, liniile de producŃie în flux şi celelalte elemente de bază;

asigurarea proporŃionalităŃii necesare între capacităŃile secŃiilor de producŃie ale firmei; în desfăşurarea procesului tehnologic, între diferitele secŃii de producŃie se stabilesc legături funcŃionale de producŃie. Asigurarea continuităŃii şi ritmicităŃii desfăşurării producŃiei necesită o astfel de dimensionare a capacităŃii diferitelor secŃii de producŃie astfel încât să se asigure continuitatea procesului de producŃie pe baza proporŃionalităŃii necesare între diferitele capacităŃi, cu eliminarea totală a excedentelor sau deficitelor de capacitate de producŃie;

realizarea unui raport optim între secŃiile de producŃie de bază, auxiliare şi de servire; proiectarea numărului, felului şi mărimii secŃiilor auxiliare şi de deservire, comparativ cu cele de bază, trebuie să Ńină seama între altele şi de posibilitatea extinderii cooperării firmei cu alte firme pe linia asigurării cu energie, aer comprimat, S.D.V.-uri, utilităŃi, inclusiv de posibilitatea reducerii volumului unor astfel de activităŃi prim mecanizare şi automatizare, etc.

Pentru studiul şi analiza structurilor de producŃie şi concepŃie a firmei se foloseşte un sistem de indicatori format din :

ponderea verigilor organizate după principiul tehnologic şi principiul pe obiect în totalul verigilor de producŃie de bază; ponderea secŃiilor auxiliare şi anexe în totalul secŃiilor de producŃie; proporŃia între diferitele secŃii de producŃie referitor la numărul de utilaje şi mărimea suprafeŃelor de producŃie; mărimea verigilor de producŃie sub aspectul capacităŃilor de producŃie a utilajelor, volumului de producŃie fabricat, numărul de muncitori.

Aprecierea gradului de raŃionalitate a unor structuri de producŃie şi concepŃie trebuie făcută pornind de la cerinŃele ce se impun unei structuri moderne, adică ponderea verigilor de producŃie organizate după principiul pe obiect să fie preponderentă şi ponderea verigilor de producŃie auxiliare şi de deservire şi gradul lor de mărime să reflecte în mod obiectiv adâncirea procesului de cooperare între secŃiile din cadrul firmei. Asigurarea unei structuri de producŃie şi concepŃie raŃionale se realizează în primul rând prin proiectarea firmei şi în al doilea rând în

18

decursul funcŃionării acesteia, prin luarea unor măsuri operative de perfecŃionare în raport cu modificările care survin în firmă pe linia nomenclaturii produselor de fabricat, a tehnologiilor de execuŃie sau în organizarea producŃiei şi a muncii.

Structura de producŃie şi concepŃie a firmei poate fi perfecŃionată

prin :

creşterea ponderii verigilor de producŃie specializate, organizate după principiul obiectului de fabricat; asigurarea adâncirii specializării producŃiei şi extinderea cooperării; creşterea ponderii volumului de produse sau lucrări executate de verigile de producŃie de bază; optimizarea gradului de mărime a verigilor de producŃie şi asigurarea proporŃionalităŃii dintre capacităŃile lor de producŃie; sistematizarea firmei în sensul unei zonări teritoriale corespunzătoare.

Realizarea oricărui proiect de perfecŃionare a structurii de producŃie şi concepŃie se face parcurgând mai multe faze :

conceperea temei proiectului;

elaborarea propriu-zisă a proiectului;

verificarea fezabilităŃii proiectului;

lansarea operaŃiilor impuse de respectivul proiect;

implementarea proiectului;

aprecierea eficienŃei respectivului proiect.

EficienŃa activităŃii de perfecŃionare a structurii de producŃie şi concepŃie a firmei se apreciază printr-un complex de indicatori între care enumerăm :

volumul, conŃinutul şi direcŃia transporturilor interne; numărul, felul şi locul de amplasare a depozitelor; numărul de angajaŃi din administraŃie şi aparatul funcŃional; durata medie a ciclului de fabricaŃie; gradul de continuitate a fluxului tehnologic de materiale şi de angajaŃi. PerfecŃionările aduse în timp structurii de producŃie şi concepŃie trebuie să se reflecte în îmbunătăŃirea acestor indicatori de apreciere a eficienŃei măsurilor luate .

Necesitatea şi posibilităŃile aplicării cercetărilor operaŃionale, şi în mod special a aplicării programării liniare în proiectarea structurilor organizatorice, pot fi variate. În continuare se prezintă un exemplu referitor

19

la optimizarea structurii de producŃie şi concepŃie privind armonizarea personalului pe verigile întreprinderii industriale. O întreprindere industrială are o structură prezentată ca în fig.1.5.Totalul personalului firmei numără 80 de angajaŃi. Folosim următoarele notaŃii:

C 1 – compartimentele subordonate managerului economic; C 2 – compartimentele subordonate managerului comercial; C 3 – compartimentele subordonate managerului tehnic şi de producŃie Principalii indicatori economici sunt prezentaŃi în tabelul de mai jos

:

Tabelul 1.1

Compartimente Indicatori economici
Compartimente
Indicatori economici

C

1

C

2

C

3

Venitul net adus de un salariat ( $/lună)

300

250

200

Salariul mediu al unui salariat ( $/lună)

150

120

100

Număr personal

7

8

65

Se cere să se efectueze o restructurare optimă a firmei prin programare liniară în condiŃiile următoarelor restricŃii :

- structura organizatorică se completează cu un plus de personal de până la 20 persoane;

- în compartimentele C 2 nu pot lucra mai mult de 10 persoane ;

- personalul adăugat la compartimentele C 1 să reprezinte cel mult 1/5 din cele de la compartimentele C3 .

Rezolvarea problemei date presupune următoarele:

Notăm cu :

X 1 – nr. persoane repartizate în compartimentele C 1 ; X 2 – nr. persoane repartizate în compartimentele C 2 ; X 3 – nr. persoane repartizate în compartimentele C 3 . Modelul matematic este următorul :

[max]f = ( 300-150 )X 1 + ( 250-120 )X 2 + ( 200-100)X 3 = 150X 1 + 130X 2 + 100X 3

20

X

X 1 + X 2 + X 3 ≤ 20

1

X 2 + 8

≤ 10

≤ 1/5X 3

X 1 ≥ 0 , X 2 ≥ 0 , X 3 ≥ 0

Modelul matematic devine :

[max]f = 150X 1 + 130X 2 + 100X 3

X

X 1 + X 2 + X 3 ≤ 20

1

X 2

-1/5X 3

2

0

X 1 ≥ 0 , X 2 ≥ 0 , X 3 ≥ 0

Aducem

modelul

matematic

la

forma

standard

de

lucru,

introducând variabilele de compensare y 1 , y 2 , y 3 .

[max]f = 150X 1 + 130X 2 + 100X 3 + 0· y 1 + 0· y 2 + 0· y 3

X 1

X 1 + X 2 + X 3 + y 1

= 20

X 2

+ y 2

=

2

 

-1/5X 3

+ y 3

=

0

X 1 ≥ 0 , X 2 ≥ 0 , X 3 ≥ 0

 

y 1 ≥ 0 ,

y 2 ≥ 0 , y 3 ≥ 0

 
 

21

Tabelul simplex se prezintă astfel:

 

Tabelul1.2

B

 

B

150

130

100

0

 

0

0

   

C

B

X

a

1

a

2

a

3

y

1

y

2

y

3

 
                 

20/

0

y

1

20

 

1

 

1

 

1

 

1

0

 

0

1

0

y

2

2

0

1

0

0

1

0

         

-

0

y 3

0

 

1

 

0

-1/5

 

0

0

 

1

0

/

j

 

150

130

100

 

0

0

 

0

 
 

   

0

               

20/

0

15

y

1

20

 

0

 

1

6/5

 

1

0

 

-1

1

2/1

y 2

2

0

1

0

0

1

0

0

a

1

0

1

0

-1/5

0

0

1

-

       

130

         

/

j

0

 

0

 

130

 

0

0

-150

0

                 

13

y 1

18

 

0

 

0

6/5

 

1

-1

 

-1

15

0

a

2

2

0

1

 

0

0

1

0

-

15

a

1

0

1

0

-1/5

0

0

1

-

0

         
         

130

       

/

j

260

 

0

 

0

 

 

0

-130

-150

10

                 

0

13

0

a

3

15

 

0

 

0

 

1

5/6

-5/6

-5/6

a

2

2

0

1

0

0

1

0

15

a

1

3

1

0

0

1/6

-1/6

5/6

0

       
             

-

-

 

-

 

221

   

/

j

0

 

0

 

0

 

0

325/

130/

125/

       

3

6

 

3

Cele 20 de persoane vor fi repartizate astfel :

C 1 = C 2 =

C 3 = 15 persoane ;

3 persoane ; 2 persoane ;

Profitul maxim = 2210$

22

23

TEST DE EVALUARE

A. Întrebări deschise

1. Care sunt factorii cu influenŃă asupra desfăşurării procesului de

producŃie în întreprinderea industrială? Răspuns:

Indiferent de natura sa, desfăşurarea oricărui proces de producŃie dintr- o firmă este influenŃată de următorii factori: natura materiilor prime, care influenŃează atât conŃinutul procesului de producŃie, cât şi organizarea acestuia; natura procesului finit fabricat, care prin particularităŃile fizico – chimice determină o anumită organizare a procesului de producŃie; tehnologia de fabricaŃie folosită, natura şi conŃinutul acesteia, care fac ca o anumită tehnologie adoptată să determine un anumit număr de operaŃii de un anumit fel, executate într-o anumită succesiune.

2. DefiniŃi conceptul de proces de producŃie din punct de vedere al

conŃinutului tehnico – material. Răspuns:

de vedere al conŃinutului tehnico – material. Răspuns: B. Întrebări grilă Exemplu rezolvat: 1. După modul

B. Întrebări grilă Exemplu rezolvat:

1. După modul în care se execută, procesele de producŃie pot fi:

a) procese manuale;

b) procese de servire;

c) procese mecanice;

d) procese continue;

e) procese automate, cibernetizate şi de aparatură.

Rezolvare:

● ○ ● ○ ●

De rezolvat:

2. Procesele de transport intern şi depozitare sunt:

a) procese pregătitoare;

b) procese de aparatură;

24

c)

procese auxiliare;

d)

procese mecanice;

e)

procese de servire.

 

○ ○ ○ ○

3.

Care din elementele prezentate mai jos reprezintă verigi de

producŃie?

a)

secŃii de producŃie;

b)

laboratoare de control şi cercetare;

 

c)

birouri;

d)

compartimente funcŃionale;

e)

uzine, fabrici şi alte unităŃi fără personalitate juridică.

 

○ ○ ○ ○

4.

Care din următoarele elemente reprezită factori de influenŃă a

structurii de producŃie şi concepŃie?

a)

volumul producŃiei fabricate;

b)

gradul de integrere al întreprinderii;

 

c)

felul produselor fabricate;

d)

nici unul din elementele de mai sus;

 

e)

toate elementele prezentate la punctele a, b, c.

 

○ ○ ○ ○

C.

AplicaŃii (Stăncioiu, I., Militaru, Gh., 1998, pg. 363)

1.

O firmă care comercializează tehnică de calcul, aflată în fazele

iniŃiale de dezvoltare, are următoarea structură organizatorică:

25

Conducător

(patron)

Compartimentul C2 MARKETING (8 persoane)

Compartimentul

C1 SERVICE

(6 persoane)

Compartimentul

C3 FINANCIAR

(5 persoane)

Salariile pe compartimente şi posibilităŃile unei persoane de a aduce venituri firmei, în $/lună, sunt prezentate în tabelul de mai jos:

Compartimente Indicatori economici
Compartimente
Indicatori economici

C1

C2

C3

Salariul mediu

350

300

200

Aport mediu de venit net

500

400

280

Prin comparaŃie cu alte firme concurente, patronul ajunge la concluzia că structura ar trebui completată cu un plus de personal de până la 12 persoane. Este precizat că în compartimentul “Marketing” nu pot lucra mai mult de 12 persoane. De asemenea, este necesar ca la compartimentul “ Service” persoanele ce se vor adăuga să nu depăşescă efectivele impuse de creşterea vânzărilor ca urmare a majărării personalului de la compartimentul “Marketing”. Se cere ca prin programarea liniară cu algoritmul Simplex să se optimizeze repartizarea acestor persoane pe compartimente.

26

REZUMATUL TEMEI

În cadrul primei unităŃi de învăŃare s-a insistat asupra definirii procesului de producŃie din punctul de vedere al conŃinutului său tehnico- material. S-a insistat apoi asupra tipologiei proceselor de producŃie plecându-se de la următoarele criterii: realizarea produsului finit, modul de efectuare al acestora, gradul de continuitate şi conŃinutul lor . Analiza procesului de producŃie evidenŃiază faptul că desfăşurarea sa in cadrul întreprinderii este influenŃata îndeosebi de trei factori: natura materiilor prime,natura produsului fabricat şi tehnologia de fabricaŃie folosită. Au rezultat aspecte legate de faptul că natura concretă a materiilor prime folosite conduce la diferenŃieri în organizarea proceselor de producŃie în firmele extractive faŃă de cele prelucrătoare, gradul de complexitate al produselor fabricate determină o anumită precizie în tehnologia de execuŃie şi, totodată, faptul că pentru fiecare produs pot fi folosite mai multe tehnologii de execuŃie,fiecare cu particularităŃi date asupra organizării procesului de producŃie. În cea de-a doua unitate de învăŃare sunt prezentate principalele verigi de producŃie ale structurii organizatorice: secŃiile de producŃie, atelierele de producŃie, laboratoarele de control, analize şi cercetare, sectorul de producŃie şi locul de muncă. S-a insistat mai mult asupra secŃiilor de producŃie, ca verigi de producŃie distincte din punct de vedere administrativ în cadrul se execută un produs sau se desfăşoară un anumit stadiu al procesului de producŃie, urmărindu-se tipologia acestora în strânsa corelaŃie cu felul proceselor de producŃie care se desfăşoară în cadrul acestora. S-a insistat apoi asupra reprezentării grafice a structurii de producŃie şi concepŃie de tip tehnologic, de tip pe produs şi de tip mixt, evidenŃiindu-se avantajele şi dezavantajele specifice fiecăreia. Analiza structurii de producŃie şi concepŃie scoate în evidenŃă faptul că volumul producŃiei fabricate influenŃează direct structura de producŃie şi concepŃie ,determinând numărul, felul şi mărimea unităŃilor de producŃie, gradul de integrare şi nivelul de specializare şi de cooperare a firmei determină o anumită structură de producŃie şi concepŃie, felul produselor fabricate, natura tehnologiei fabricate si locul de amplasare a firmei determină o structură organizatorică diferenŃiată pe ramuri şi subramuri de activitate. În cea de-a treia unitate de învăŃare sunt prezentate câteva elemente privind proiectarea structurii de producŃie şi concepŃie a întreprinderii industriale, sistemul de indicatori utilizat, Ńinându-se cont de faptul că asigurarea unei structuri de producŃie şi concepŃie raŃionale se realizează în

27

primul rând prin proiectarea firmei şi în al doilea rând, în decursul funcŃionării acesteia, prin luarea unor măsuri operative de perfecŃionare în raport cu modificările care survin pe linia nomenclaturii produselor de fabricat, a tehnologiilor de execuŃie sau în organizarea producŃie şi a muncii. La finalul temei este prezentată o aplicaŃie privind optimizarea unei structuri de producŃie şi concepŃie a unei întreprinderi industriale, plecând de la organigrama acesteia, utilizând programarea liniară în condiŃiile unor restricŃii date. Exemplificarea folosirii algoritmului simplex primal este specifică circumstanŃei referitoare la restructurarea şi armonizarea personalului pe compartimente care funcŃionează de mai mult timp, fată de dimensionarea unor compartimente în fazele incipiente ale apariŃiei structurilor pentru firme mici, nou înfiinŃate, aflate în creştere.

28

-TEMA 2- PROIECTAREA ÎNTREPRINDERILOR INDUSTRIALE

Structura temei:

UI − 2.1. ConŃinutul activităŃii de proiectare a întreprinderii UI – 2.2. CerinŃe, principii şi date necesare adoptării unei soluŃii optime pentru Planul general de organizare a firmei UI –2.3. Documente utilizate în activitatea de proiectare a întreprinderii industriale

La terminarea acestui capitol veŃi fi capabili:

să prezentaŃi într-o singură fază definiŃia conceptului de proiectare a întreprinderilor industriale;

să enumeraŃi principiile care stau la baza elaborării proiectului firmei;

să precizaŃi modalităŃile de soluŃionare a principalelor probleme de proiectare care intervin în realizarea unui obiectiv de investiŃii;

să prezentaŃi fazele metodei de proiectare sistemică;

să enumeraŃi principalele cerinŃe şi principii de bază specifice organizării şi dimensionării optime a întreprinderii industriale;

să faceŃi distincŃia între procesul tehnologic general si procesul tehnologic de detaliu;

să cunoaşteŃi particularităŃile fluxului tehnologic şi ale fluxului de forŃă de muncă specifice elaborării planului general de organizare a întreprinderii.

Timpul alocat temei : 4 ore

Bibliografie recomandată :

Bărbulescu , C. - Managementul producŃiei industriale, vol.1, Editura Sylvi, Bucureşti, 1999

Bărbulescu, C., Bâgu, C. - Managementul producŃiei, Editura Tribuna Economică, Bucureşti, 2001

Bărbulescu, C., Bâgu, C., Ciocârlan, D. - Managementul producŃiei industriale.Culegere: dezbateri, studii de caz, probleme, teste grilă, proiect economic, Editura Sylvi, Bucureşti, 2000

29

Dima, I.C., Man, M. - Managementul activităŃii industriale, Editura AGIR, Bucureşti, 1999

Grădinaru, D.(coord). - Managementul producŃiei. Procese şi structuri de producŃie. Modelarea dinamică a sistemelor de producŃie, Editura UniversităŃii din Piteşti, 2007

UI – 2.1. ConŃinutul activităŃii de proiectare a întreprinderii

O întreprindere este necesar să fie bine proiectată, conform anumitor

principii şi unei metodologii specifice. Prin proiectarea întreprinderilor industriale se înŃelege acea

activitate de studiere a soluŃiilor şi aspectelor sub care un produs, o lucrare sau un serviciu urmează a fi realizat, efectuarea calculelor respective şi fundamentarea soluŃiei din punct de vedere tehnic şi economic, concretizată sub forma unei documentaŃii ce include piese scrise şi desenate.

O bună proiectare a întreprinderii afectează modul ei de organizare,

tehnologia folosită pentru realizarea operaŃiilor, fluxurile de materiale şi de oameni în cadrul întreprinderii. ActivităŃile de proiectare trebuie să conducă la elaborarea şi aprofundarea, pe bază de variante, a celor mai înaintate şi mai eficiente soluŃii tehnologice şi constructive. Proiectarea trebuie să

colaboreze cu cercetarea ştiinŃifică, să-şi însuşească realizările acesteia, să le aplice în termen cât mai scurt în producŃie, să stimuleze continuu creşterea potenŃialului de creaŃie propriu şi să determine o contribuŃie sporită a cercetării la realizarea progresului tehnic în economie. Activitatea de proiectare a firmelor industriale se concretizează în elaborarea proiectului firmei. La elaborarea acestuia este recomandabil să se aibă în vedere următoarele principii (Dima,I.C.,1999, pg.43):

- principiul flexibilităŃii firmei, cere ca proiectarea întreprinderii să fie

astfel făcută încât să poată fi modificată în mod operativ atunci când acest

lucru este impus de modificările din mediul înconjurător şi de necesităŃile de producŃie;

- principiul integrării factorilor compatibili care influenŃează proiectul şi

evidenŃierea influenŃelor acestora asupra dotării tehnice a firmei, structurii de producŃie, duratei ciclului de fabricaŃie;

- principiul realizării unui grad cât mai mare de folosire a maşinilor şi utilajelor, a suprafeŃelor de producŃie şi a personalului angajat;

- principiul minimizării manipulărilor şi a transporturilor de materiale sau produse;

30

- principiul realizării unui flux tehnologic logic, care să conducă la o amplasare corespunzătoare a spaŃiilor de depozitare, a deşeurilor şi reziduurilor din procesul de producŃie;

- principiul prevederii unei maxime coordonări, care presupune ca

întreprinderea să fie privită în ansamblul ei, ca un sistem şi nu ca unităŃi care funcŃionează fără legătură unele cu altele;

- principiul realizării unor fluxuri materiale eficiente, acestea trebuind

astfel proiectate încât să evite încrucişările sau fluxurile continue, precum şi desfăşurarea acestora pe distanŃe prea lungi;

- principiul justei compartimentări şi dimensionări a spaŃiilor şi

suprafeŃelor firmei industriale;

- principiul creării unor condiŃii de muncă optime, ergonomice pentru

personalul angajat, reducerii la minim a disconfortului şi asigurării securităŃii muncii;

- principiul realizării unor proiecte ale firmelor industriale care să

respecte condiŃiile de protecŃie economico-socială a personalului şi a celor ecologice.

Proiectarea întreprinderilor industriale presupune găsirea soluŃiilor pentru o serie de probleme de proiectare, care intervin de regulă în realizarea oricărui obiectiv de investiŃii, astfel (Dima,I.C.,1999, pg.45):

- probleme economice, concretizate în: stabilirea modului de aprovizionare a întreprinderii cu materii prime, materiale, combustibil, energie etc. ; optimizarea amplasării teritoriale a firmei; stabilirea posibilităŃilor de extindere etapizată a firmei; stabilirea indicatorilor de eficienŃă ai investiŃiei şi alegerea variantei optime de investiŃii pentru realizarea întreprinderii;

- probleme tehnice, care se referă la : asigurarea concordanŃei între

elaborarea proceselor tehnologice şi cerinŃele fabricării produselor din nomenclatorul întreprinderii; stabilirea programului de lucru al firmei; dimensionarea şi structurarea corespunzătoare a suprafeŃelor de producŃie ale firmei; stabilirea grilei de amplasare a utilajelor şi instalaŃiilor de lucru; întocmirea planului general al firmei industriale care se construieşte şi a planurilor pe secŃii;

- probleme specifice de construcŃie, cu referire la: realizarea studiilor

geologice, geofizice şi geoseismice ale zonei unde se construieşte întreprinderea; tipodimensiunea obiectelor de construcŃii din componenŃa întreprinderii; stabilirea căilor de acces inclusiv a celor de transport intern; integrarea planului general de construcŃie a întreprinderii în detaliul de sistematizare a zonei; dimensionarea dotărilor socio-culturale pentru

31

personalul firmei; întocmirea proiectului de organizare de şantier şi punerea lui în aplicare; - probleme tipice de managementul producŃiei, care au în vedere:

elaborarea structurii organizatorice a întreprinderii şi a sistemului managerial pentru care s-a optat; stabilirea legăturilor atât între subunităŃi, cât şi între subunităŃi şi întreprindere pe linie de managementul producŃiei; elaborarea unui proiect de organizare a muncii cu respectarea normelor de formare şi perfecŃionare a forŃei de muncă; precizarea politicii de recrutare, formare şi perfecŃionare a forŃei de muncă, definitivarea punctului de vedere privind pregătirea constructivă şi tehnologică a fabricaŃiei, stabilirea structurii activităŃilor auxiliare şi anexe; alegerea variantei celei mai bune privind gestionarea producŃiei şi stabilirea unui sistem informaŃional eficient al firmei. Odată rezolvate toate aceste probleme, urmează elaborarea unei documentaŃii de proiectare a întreprinderii industriale, care trebuie să asigure îmbinarea perfectă între realizările obŃinute în cercetarea ştiinŃifică cu cele existente pe linia tehnologică de fabricaŃie. De asemenea, trebuie rezolvate problemele cuprinse în studiul de fezabilitate. În general, se deosebesc următoarele tipuri de proiectare:

-

proiectarea pe produs, întâlnită îndeosebi în cadrul întreprinderilor

mici;

-

proiectarea pe proces, folosită în cazul întreprinderilor mari sau

pentru extinderea întreprinderilor mici întrucât poate asigura o mai bună utilizare a resurselor întreprinderii;

- proiectarea după fluxul de materiale, folosită cu rezultate bune în

cazul întreprinderilor cu ciclu continuu de fabricaŃie, cum sunt rafinăriile, întreprinderile de ulei, de morărit şi panificaŃie, fabricile producătoare de ceramică etc. Proiectarea întreprinderii se face după următoarele metode:

- proiectarea sistemică;

- preluarea unui proiect existent;

- proiectarea pe baza unor metodologii elaborate sistematic;

- metoda participării totale. Dintre metodele prezentate, cea care asigură rezultatele cele mai bune este proiectarea sistemică. Proiectarea sistemică reprezintă acea metodă care oferă un sistem organizat şi universal aplicabil format dintr-o serie de etape-cadru, o succesiune de proceduri şi un grup de reguli. În conformitate cu această

metodă de proiectare, principalele etape-cadru se referă la: amplasament, proiectul de ansamblu, proiectul de execuŃie şi execuŃia. Printr-o succesiune

32

a fazelor, care caracterizează şi procedurile specifice ale proiectării

sistemice, se soluŃionează în final cele trei mari probleme – interdependenŃa, spaŃiul şi ajustarea.

Sintetizarea într-o variantă optimă a celor trei probleme necesită efectuarea următoarelor faze (Bărbulescu,C.,Bâgu,C.,2001, pg.77 – 78):

Faza nr.1 – Precizarea fluxurilor materiale, în care se stabilesc în mod precis interdependenŃele dintre zonele de activităŃi Ńinând seama de fluxul de materiale în procesul de producŃie. Faza nr.2 – Precizarea interdependenŃei activităŃilor, în cadrul căreia

se stabileşte şi concentrarea necesară pentru activităŃile de bază, asamblarea

şi integrarea lor în fluxul de materiale. Faza nr.3 – Elaborarea schemei interdependenŃelor, care impune întocmirea unei diagrame de flux şi a schemei procesului tehnologic; Faza nr.4 – Rezolvarea problemelor legate de dimensionarea suprafeŃelor necesare. Faza nr.5 – Stabilirea spaŃiilor disponibile şi întocmirea schemei interdependenŃelor dintre secŃii, prin compararea spaŃiilor necesare cu cele disponibile şi punerea în final de acord a spaŃiilor cu interdependenŃele stabilite anterior. Faza nr.6 – Elaborarea schemei interdependenŃei spaŃiilor şi a folosirii acestora, prin confruntarea schemei interdependenŃelor dintre activităŃi şi variantele de spaŃiu. Faza nr.7 – EvidenŃierea considerentelor corective, rezultate din analiza interdependenŃelor dintre spaŃii, referitoare la sistemele de manevrare şi transport a materialelor, la amenajări pentru depozite, utilităŃi, etc.

Faza nr.8 – Luarea în considerare a unor restricŃii referitoare la costul

instalaŃiilor, la elementele de construcŃie şi la cerinŃele privind protecŃia muncii. Faza nr. 9 – Adoptarea variantei optime de proiectare din mai multe variante posibile, pe baza unui sistem de indicatori tehnico-economici, fiecare variantă posibilă concretizând efortul proiectanŃilor de aŃine seama

de considerentele corective în soluŃii economice. Numai în aceste condiŃii se poate vorbi de o eficienŃă a activităŃii de

proiectare a firmei.

33

UI – 2.2. CerinŃe, principii şi date necesare adoptării unei soluŃii optime pentru Planul general de organizare a firmei

Asigurarea unei organizări superioare a producŃiei şi a funcŃionării cu

o eficienŃă economică maximă a noilor întreprinderi se realizează încă din faza de proiectare prin elaborarea planului general de organizare. Prin planul general de organizare a întreprinderii se înŃelege lucrarea de proiectare prin care se stabileşte amplasarea corespunzătoare a procesului tehnologic, a tuturor clădirilor şi construcŃiilor în strânsă coordonare cu relieful, cu necesităŃile de amenajare a terenului şi cu mijloacele de transport într-un tot tehnic şi arhitectural, care să asigure funcŃionarea raŃională tehnică şi economică a întreprinderii. Organizarea şi dimensionarea optimă a întreprinderii industriale, sub aspect tehnico- economic, necesită luarea în considerare a următoarelor cerinŃe şi principii de bază (Dima,I.C.,1999, pg.47 – 48):

- probleme legate de procesul tehnologic, în sensul că procesul

tehnologic trebuie astfel proiectat încât să permită utilizarea de tehnologie

de execuŃie avansată, să asigure un înalt grad de mecanizare, automatizare şi cibernetizare;

- probleme privind circulaŃia materialelor şi a forŃei de muncă, care

presupun o bună desfăşurare a procesului de producŃie în condiŃiile unui flux de materiale cu caracter progresiv, fără întoarceri şi cât mai scurt posibil.

Fluxurile de angajaŃi pe teritoriul întreprinderii industriale trebuie să fie cât mai scurte şi să evite încrucişarea cu cele de materiale;

- probleme legate de alimentarea cu apă şi energie, în sensul că prin

planul general de organizare trebuie să se prevadă instalaŃii şi reŃele necesare atât pentru aducerea diferitelor forme de energie din afară, cât şi pentru producerea lor în întreprindere (electrică, termică, gaze, abur, aer comprimat etc.);

- probleme legate de condiŃiile naturale, ecologice, geologice şi

topografice, a căror luare în considerare presupune o anume amplasare a

construcŃiilor şi clădirilor pe teritoriul întreprinderii. Trebuie să se Ńină cont de: direcŃia vânturilor dominante pentru a evita împrăştierea fumului, gazelor şi noxelor; de asigurarea pe cât posibil a unui iluminat natural al halelor de producŃie, care impune amplasarea unităŃilor într-o anumită poziŃie în raport cu punctele cardinale;

- probleme legate de cerinŃele arhitectonic-urbanistic-constructiv,

rezolvate prin faptul că extinderea sau construcŃia oricărei întreprinderi industriale necesită luarea în considerare a cerinŃelor de ordin arhitectonic şi urbanistic ale zonei, fapt ce impune găsirea unor anume soluŃii de proiectare

34

care să permită integrarea armonioasă a firmei în stilul arhitectonic al zonei de amplasare. În vederea realizării unei legături directe a întreprinderii cu reŃeaua de drumuri din zona dată se recomandă racordarea magistralei întreprinderii la magistrala oraşului, precum şi asigurarea unei legături cât mai bune între întreprinderi şi cartierele de locuit ale muncitorilor din zonă;

- probleme legate de cerinŃele privind condiŃiile tehnico-sanitare şi

de protecŃia contra incendiilor, stabilite în funcŃie de specificul procesului tehnologic din firmă. Pentru întreprinderile care degajă multe noxe, amplasarea lor se face în exteriorul oraşului şi se recomandă amplasarea unor perdele verzi de protecŃie în jurul acestora. În scopul prevenirii unor situaŃii ce ar conduce la posibile incendii se iau următoarele măsuri:

asigurarea unui spaŃiu minim între clădiri şi construcŃii în funcŃie de gradul de pericol de incendiu al procesului tehnologic şi de natura construcŃiei; amplasarea în imediata vecinătate a căilor de acces a clădirilor cu grad mare de pericol de incendiu pentru a permite eventuala intervenŃie operativă a pompierilor în caz de incendiu; prevederea cu hidranŃi de incendiu etc. Adoptarea unor soluŃii optime pentru planul general de organizare a întreprinderii necesită date de bază referitoare la: profilul de fabricaŃie al întreprinderii; natura procesului tehnologic ce se va desfăşura în firmă; fluxurile tehnologice, de materiale şi de angajaŃi; structura generală a firmei; nivelul de specializare şi cooperare; perspectivele de dezvoltare şi retehnologizare a întreprinderii. Cunoaşterea profilului de fabricaŃie al întreprinderii reprezintă punctul de plecare al analizei pentru elaborarea planului general de organizare. Astfel, trebuie să se cunoască nomenclatura produselor de executat, tipodimensiunile acestora, cantitatea şi calitatea produselor ce se vor executa. Pe baza datelor referitoare la programul de producŃie al întreprinderii se elaborează procesul tehnologic general al firmei, cât şi procesele parŃiale sau de detaliu. Procesul tehnologic general reprezintă totalitatea operaŃiilor necesare de prelucrare a materiei prime din momentul aprovizionării acesteia şi intrării în procesul de prelucrare şi până în momentul ieşirii din fabricaŃie sub formă de produs finit. Spre deosebire de procesul tehnologic general, procesul tehnologic parŃial (de detaliu) reprezintă totalitatea operaŃiilor care se efectuează în interiorul unei secŃii sau atelier, deci pe o anumită fază a procesului tehnologic. Între cele două tipuri de procese tehnologice există deosebiri sub raportul circulaŃiei materialelor, a forŃei de muncă, a energiei etc. Cele parŃiale indică pe lângă operaŃiile de executat şi o serie de elemente de

35

detaliu, cum ar fi: denumirea maşinilor şi utilajelor necesare procesului de producŃie, precizarea materialelor necesare, a momentului intrării acestora în fabricaŃie, a consumului şi felului de energie etc. În mod practic, prin planul general de organizare procesul tehnologic general este reprezentat printr-o schemă de fabricaŃie, care va arăta drumul parcurs de factorii de producŃie din momentul ieşirii din depozitul de aprovizionare şi până în momentul stocării produsului finit, inclusiv legăturile funcŃionale care se stabilesc între verigile de producŃie din secŃiile firmei. Elaborarea planului general de organizare necesită, de asemenea, cunoaşterea şi precizarea atât a fluxului tehnologic, cât şi a fluxului de forŃă de muncă. În principiu, fluxul tehnologic reprezintă drumul parcurs de factorii de producŃie în procesul tehnologic pe parcursul prelucrării lor. Prin planul general de organizare, în raport cu specificul procesului tehnologic, pot fi adoptate trei tipuri principale de fluxuri tehnologice şi anume: tipul orizontal, tipul vertical şi tipul mixt (fig. 2.1.).

tipul orizontal, tipul vertical şi tipul mixt (fig. 2.1.). [Sursa : Dima,I.C., în Managementul activităŃii

[Sursa : Dima,I.C., în Managementul activităŃii industriale, Editura. AGIR, Bucureşti,1999, p.49]

36

Fluxul tehnologic de tip orizontal se caracterizează prin faptul că mişcarea materialelor care defineşte fluxul de materiale se desfăşoară numai în plan orizontal. Acesta se poate prezenta, la rândul său, în mai multe variante şi anume (fig.2.2): flux tehnologic orizontal de tip longitudinal, caracterizat prin faptul că direcŃia fluxului de materiale este longitudinală comparativ cu axul clădirii; flux tehnologic orizontal de tip transversal, ce se caracterizează prin perpendicularitatea direcŃiei fluxului de materiale pe axul transversal al clădirilor sau construcŃiilor; flux tehnologic orizontal de tip mixt, căruia îi este caracteristic faptul că pentru producŃie foloseşte fluxul de materiale orizontal atât de tip longitudinal cât şi de tip transversal.

atât de tip longitudinal cât şi de tip transversal. [Sursa: Dima,I.C., în Managementul activităŃii

[Sursa: Dima,I.C., în Managementul activităŃii industriale, Editura AGIR, Bucureşti, 1999, p.50]

Fluxul tehnologic de tip vertical se caracterizează prin faptul că în procesul tehnologic fluxul de materiale se desfăşoară pe verticală, în sens crescător, descrescător sau mixt, ca la rafinării, în industria chimică, unele ramuri ale industrie alimentare cu procese continue ş.a. Fluxul tehnologic de tip mixt se caracterizează prin faptul că fluxurile de materiale, în raport cu procesul tehnologic, se pot desfăşura atât pe verticală cât şi pe orizontală. Acesta este tipul cel mai frecvent întâlnit în cadrul întreprinderilor industriale, la care diferitele maşini sau instalaŃii, prin greutatea şi modul lor de lucru, permit amplasarea pe mai multe niveluri (

37

întreprinderi de mecanică fină, electronice, electrotehnice, de industrie textilă, de confecŃii, de încălŃăminte etc.). Fluxurile tehnologice mai pot fi amplasate astfel:

-pe procese; -pe produse; -mixt. Amplasarea „pe procese” se caracterizează prin crearea în cadrul structurilor de producŃie a unor compartimente specializate „ pe operaŃii”, ca de exemplu în sectorul de prelucrări mecanice al unei uzine constructoare de maşini: compartimente pentru operaŃii de strunjire, compartimente pentru operaŃii de frezare, compartimente pentru operaŃii de găurire ş.a. În fiecare compartiment astfel specializat sunt amplasate utilaje de acelaşi fel, formând grupuri de utilaje (strunguri, maşini de frezare etc.) În cazul amplasării „pe produse”, compartimentele astfel specializate conŃin utilaje diverse potrivit cu cerinŃele de prelucrare ale produselor. Tipul de amplasare mixtă este o combinaŃie a celor două tipuri de bază ale amplasării. Spre exemplu, într-un sector de prelucrări mecanice se pot organiza compartimente sau celule integrate „ pe produse” pentru reperele cu fabricaŃie de serie şi alte compartimente formate din grupe de utilaje de acelaşi fel, pentru restul reperelor. În tabelul 2.1 sunt prezentate câteva din aceste criterii şi modul în care răspund la cerinŃele acestora tipurile de bază ale amplasării.

Tabelul 2.1

 

Impact

Criterii de optimizare

 

satisfacŃional

Pe

Pe

 

procese

produse

1.

Încadrarea activităŃilor într-un flux cât

Nu

Da

mai scurt şi cât mai clar

 

2.

Folosirea cât mai deplină a utilajelor de

Da

Nu

lucru

 

3. Minimizarea stocurilor

 

Nu

Da

4. Minimizarea

distanŃelor

şi

a

costului

Nu

Da

transporturilor

 

5.

Adaptarea uşoară la schimbări de produse

Da

Nu

şi tehnologii (flexibilitate)

 

6. Minimizarea costului manoperei

 

Nu

Da

7. Maximizarea satisfacŃiei muncii

 

Da

Nu

38

[Sursa: I. Stăncioiu, Gh. Militaru, Management. Elemente fundamentale, Editura Teora, Bucureşti, 1998, p.485]

Cele două tipuri de bază ale amplasării coexistă, întrucât după cum arată tabelul 4.1 fiecare prezintă avantaje şi deficienŃe aproape egale faŃă de alternativă. Spre a diminua neajunsurile acestor tipuri de bază ale amplasării, ştiinŃa managementului propune metode suplimentare de optimizare. Astfel, amplasarea „pe procese” se poate optimiza, diminuând influenŃele negative ale criteriilor 1,3 şi 4 din tabelul 4.1 prin simularea amplasării compartimentelor în diverse poziŃii în cadrul spaŃiului alocat firmei. Modelul matematic propus de Stăncioiu,I. şi Militaru,Gh. (1998, pg.487 – 489) şi pe care se bazează această simulare minimizează cheltuielile cu transporturile C (k) în varianta k de simulare, în funcŃie de cantităŃile x ij vehiculate între compartimentele i şi j, de tarifele de transport τ ij practicate pe traseele dintre compartimentele i şi j şi de distanŃele d ij aferente:

(2.1)

[min]C(k) =

∑∑

x

ij

τ

ij

d

(

k

)

ij

,

(i, j = 1, m)

i

j

DistanŃele d ij dintre compartimentele i şi j sunt distanŃele medii măsurate între centrele compartimentelor. Tarifele τ ij sunt diferite pe diferite trasee dintre compartimentele i şi j în funcŃie de mijloacele de transport utilizate (electrocare, palane, poduri rulante etc.). În figura 2.3. este prezentată o variantă de bază a simulării amplasării unui număr de m = 6 compartimente, egale ca suprafaŃă, codificate prin litere S,A,F,G,M,R cu semnificaŃiile: S-strunguri, A-maşini de alezat; F- maşini de frezat; G-maşini de găurit; M-maşini de mortezat şi R-maşini de rectificat. În alcătuirea configuraŃiei din figura 2.3 s-au folosit ipotezele:

suprafaŃa halei industriale 40 * 75=3000 m 2 o literă din codurile folosite ocupă 25 m 2 ; compartimentele s-au considerat egale şi ocupă fiecare 3000/6=500 m 2 =25m 2 /literă * 20 litere. Modelul din figură este prezentat drept exemplu. Compartimentele pot avea şi alte dimensiuni după cum rezultă din proiect, sau de pe teren. Pe grila de amplasări s-au trasat, cu titlu de exemplu, două distanŃe d ij şi anume d SR şi d SM pe care vor fi vehiculate cantităŃile X SR de la S la R şi invers, X RS de la R la S şi X SM de la S la M şi invers, X MS de la M la S. Contoarele i, j = 1,…,m îndeplinesc în formula (2.1) rolul de expeditor – i şi destinatar –j.

39

Fig. 2.3 Modelul reprezentării unei configuraŃii iniŃiale a simulării amplasării „ pe procese” (distanŃa medie

Fig. 2.3 Modelul reprezentării unei configuraŃii iniŃiale a simulării amplasării „ pe procese” (distanŃa medie dintre compartimentul S şi M, respectiv R) [ Sursa: I Stăncioiu, Gh. Militaru, Management. Elemente fundamentale, Editura Teora, Bucureşti, 1998, p. 488]

Întrucât simulările de amplasare a compartimentelor sunt foarte numeroase (în cazul modelului din figura 4.3, de exemplu, se pot imagina 6!=1*2*3*4*5*6=720 variante de amplasare prin permutările celor şase compartimente) este oportun ca problema să fie rezolvată pe calculator. În cazul când numărul de compartimente se ridică la ordinul m=10 compartimente, simulările prin permutări pot deveni prohibitive chiar şi pentru calculator (10!=3628800 variante) şi ca atare se admite să se efectueze simulări pe bază de combinări, considerându-se că probabilitatea de a găsi varianta apropiată de cea optimă este destul de ridicată în cazul trecerii în revistă a tuturor combinărilor. Numărul de simulări pe bază de combinări este dat de formula:

C

k

m

=

m !

k

!(

k

)!

(2.2)

m

Aplicată, în cazul când m=10, numărul de combinări dat de această formulă in ipoteza că la fiecare combinare se schimbă între ele k-2 compartimente, va fi C 10 2 = 45 de variante. În figura 2.4 este sugerată schema logică a unui program de calculator destinat optimizării amplasării grupelor de utilaje prin simulări pe bază de combinări.

40

Programul astfel conceput se poate folosi şi pentru amplasarea optimă a atelierelor în secŃiile de producŃie şi a secŃiilor şi altor subunităŃi ale uzinelor, pe teritoriile afectate ale acestora. Odată cu adoptarea soluŃiilor pentru fluxurile tehnologice, trebuie stabilite şi fluxurile de angajaŃi, înŃelese ca fiind drumul parcurs de angajaŃii firmei pe teritoriul acesteia începând din momentul prezentării la firmă şi deplasarea la locul de muncă, continuând cu deplasările în interiorul firmei conform activităŃilor de îndeplinit şi încheind cu deplasarea de la locurile de muncă spre punctele de ieşire din întreprindere. Prin planul general de organizare fluxurile de angajaŃi trebuie prevăzute a se realiza pe trasele cele mai scurte, evitându-se intersectările cu fluxurile de materiale. În elaborarea planului general de organizare a întreprinderii trebuie să se aibă în vedere gradul de specializare şi cooperare al întreprinderii, inclusiv perspectivele de dezvoltare şi retehnologizare viitoare a acesteia. Asemenea cerinŃe influenŃează în mod direct asupra structurii de producŃie şi de concepŃie a firmei şi impune previzionarea unor suprafeŃe de teren necesare pentru dezvoltarea viitoare a întreprinderii. Luarea în considerare a cerinŃelor şi principiilor de elaborare a planului general, cunoaşterea şi studierea datelor necesare, permite elaborarea mai multor variante, între care se va alege varianta optimă a planului general de organizare a întreprinderii.

41

1. Se citeşte – configuraŃia iniŃială, valorile x ,τ şi ij ij 2 combinările k
1. Se citeşte – configuraŃia iniŃială, valorile x ,τ şi ij ij 2 combinările k
1.
Se citeşte – configuraŃia
iniŃială, valorile
x
şi
ij
ij
2
combinările
k =
1,
C
m
2.
Se calculează
-
centrele
compartimentelor;
-
distanŃele
d
;
ij
-
C
=
∑∑
x τ
d
ij
ij
ij
i
j
3.
Se interschimbă două
compartimente şi se
aranjează configuraŃia k
4.
Se calculează:
-
centrele
compartimentelor;
-
distanŃele d (k) ;
ij
-
C(k)
=
∑∑
x
τ
d
(k)
ij
ij
ij
i
j
5.
Se scrie:
- valoarea optimă a funcŃiei
C(k);

Fig. 2.4 Organigramă pentru amplasarea optimă a fluxului tehnologic „ pe procese” prin simularea combinării compartimentelor

[ Sursa: I. Stăncioiu, Gh. Militaru, Management. Elemente fundamentale, Editura Teora, Bucureşti, 1998, p. 489]

42

UI – 2.3. Documente utilizate în activitatea de proiectare a întreprinderii industriale

Decizia care se adoptă pentru proiectarea unei noi firme, dezvoltarea sau retehnologizarea celor existente, are la bază multiple considerente între care enumerăm: necesitatea creării de noi forme industriale pentru a satisface acele cerinŃe ale cumpărătorului, care nu sunt satisfăcute cu capacităŃile existente; crearea condiŃiilor pentru asimilarea de noi produse cerute în economia de piaŃă; optimizarea repartiŃiei teritoriale a industriei; necesitatea modernizării unor procese de fabricaŃie învechite etc. Indiferente de factorii care stau la baza ei, decizia într-o astfel de situaŃie, nu poate fi luată fără a cunoaşte eforturile necesare în acest scop şi rezultatele ce se vor obŃine în urma acestor eforturi investiŃionale. În acest fel se conturează obiectul primei etape a proiectării firmei concretizat în elaborarea studiilor de fezabilitate, care înlocuiesc fosta notă de fundamentare tehnico-economică. Un astfel de studiu conŃine elementele necesare şi esenŃiale, care justifică necesitatea, oportunitatea şi eficienŃa investiŃiei, fiind în concordanŃă cu prevederile din studiile de previziune privind dezvoltarea viitoare a ramurii, grupului de activităŃi sau a firmei. Orice studiu de fezabilitate este structurat pe următoarele capitole (Dima,I.C.,1999):

Capitolul A: Date de identificare a firmei (denumirea firmei, numărul şi data înregistrării la Registrul ComerŃului, forma juridică de constituire, tipul activităŃii, natura capitalului, asociaŃii şi acŃionarii principali); Capitolul B: Conducerea/ personalul firmei (numele şi prenumele, studii, funcŃia, experienŃa, perioada, număr total de salariaŃi, număr de salariaŃi direct productivi); Capitolul C: Descrierea activităŃii curente (produsele sau serviciile realizate, furnizorii principali de materii prime, denumirea acestora, adresa, pondere valorică în totalul aprovizionării, forma de proprietate – descrierea sumară a procesului tehnologic din întreprindere, date tehnice despre mijloacele fixe aflate în proprietatea întreprinderii); Capitolul D : PiaŃa actuală (denumirea, adresa, forma de proprietate şi ponderea în total vânzări a fiecărui client, date despre concurenŃă, poziŃia produselor şi serviciilor firmei comparativ cu ale concurenŃei); Capitolul E: Elementele pentru fundamentarea creditelor pe termen scurt pentru aprovizionare (fundamentarea necesarului de credite, fluxul de încasări şi plăŃi);

43

Capitolul F: Descrierea proiectului de investiŃii pentru care se solicită creditul (programul de producŃie, capacitatea de producŃie, descrierea procesului tehnologic, evaluarea investiŃiei, graficul de realizare a investiŃiei, modificări necesare la echipamente şi clădiri, modificări necesare în structura şi numărul personalului angajat, date privind piaŃa şi promovarea vânzării produsului, modalităŃi de desfacere a produselor, indicatori de bonitate, planul de finanŃare şi de investiŃii, informaŃii financiare privind activitatea viitoare a firmei, garantarea creditelor ce vor fi primite). Următoarea etapă parcursă în proiectarea firmei o constituie întocmirea unor caiete de sarcini pentru elaborarea proiectelor de execuŃie, care să conŃină soluŃiile aprobate prin documentaŃiile tehnico- economice de fundamentare a investiŃiei elaborate anterior la un astfel de nivel încât să fie posibilă realizarea fizică a ansamblului şi a detaliilor obiectivului industriale care odată pus în funcŃiune va funcŃiona la parametrii prevăzuŃi. CondiŃia principală pentru realizarea unor construcŃii de bună

calitate o constituie efectuarea în prealabil, pentru fiecare obiect industrial, a calculelor tehnice şi economice şi stabilirea soluŃiilor corespunzătoare, care să justifice utilitatea lucrării, să prevadă metodele şi mijloacele de execuŃie capabile să asigure respectarea termenelor de punere în funcŃiune aprobate. Astfel de calcule tehnice şi economice sunt cuprinse în proiect şi devize. Proiectul în construcŃii reprezintă documentaŃia tehnico-economică formată din piese scrise şi desenate, care cuprinde detaliile tehnice şi tehnologice pentru execuŃia fizică a lucrării, pentru desfăşurarea procesului de fabricaŃie, inclusiv date despre utilitatea funcŃională a viitorului obiectiv şi volumul cheltuielilor necesare. Pe baza datelor din proiect se determină costul total al investiŃiei. Proiectul trebuie să rezolve în detaliu toate problemele cu privire la soluŃiile tehnologice, funcŃionale, constructive şi arhitecturale, să precizeze valorile de deviz pe obiecte în limita valorii totale aprobate pentru investiŃia generală. Proiectul cuprinde trei părŃi principale (Dima,I.C.,1999, pg.57) şi anume:

- partea tehnologică, care se referă la nivelul tehnic al obiectului ce se

proiectează şi conŃine soluŃiile privind organizarea producŃiei, procesul tehnologic, alegerea utilajului, mecanizarea şi automatizarea producŃiei;

- partea constructivă, care rezolvă soluŃiile de plan şi volum,

dimensiunile principale ale clădirilor şi construcŃiilor în ansamblul lor, amplasarea pe teren, calculele de rezistenŃă, verificare, durabilitate, desenele

44

tehnice pe baza cărora se vor realiza construcŃiile. De asemenea în această parte se rezolvă şi alegerea materialelor, gradul de prefabricare, industrializarea în general o obiectului de construcŃie respectiv etc.;

- partea economică tratează problemele cu privire la manoperă,

materiale, utilaje, combustibil, energie, sub aspectul consumului şi costului acestora pentru varianta constructivă aleasă. Ea se elaborează sub forma unor piese scrise denumite devize. Se mai cuprind aici date referitoare la capacitatea de producŃie a noii unităŃi ce se construieşte, la productivitatea muncii, la asigurarea cu forŃă de muncă, asigurarea materiilor prime, materialelor etc. Pentru stabilirea valorii de deviz a investiŃiei, concretizată în lucrări de construcŃii montaj executate conform proiectului de execuŃie, este necesar să se elaboreze devizul respectivei investiŃii, care constituie una din cele mai importante piese scrise ale proiectului de execuŃie. Devizul este totdeauna expresia valorică a părŃii desenate a proiectului de execuŃie.

Principalele devize întocmite pentru stabilirea valorii investiŃiei sunt (Dima,I.C.,1999, pg.58 – 59) :

- Devizul pe categorii de lucrări, care este principala piesă scrisă a

documentaŃiei tehnico-economice, ce stă la baza execuŃiei lucrărilor de construcŃii-montaj, cu ajutorul căruia se anteevaluează preŃul fiecărei

categorii de lucrări de construcŃii. Se întocmeşte pe baza normelor de deviz,

a cataloagelor de preŃuri de deviz, pe articole de deviz. DocumentaŃia

tehnico-economică necesară întocmirii devizelor pe categorii de lucrări se

compune din următoarele piese scrise, care fac parte integrantă din documentaŃia de deviz şi anume: antemăsurătoarea, lista utilajelor

tehnologice care necesită montaj; lista utilajelor funcŃionale care necesită montaj; extrasul de materiale; devizul pe categorii de lucrări propriu-zis;

- Devizul pe obiect este piesa scrisă din documentaŃia tehnico-

economică în care se stabileşte valoarea de deviz a unui obiect din cadrul obiectivului investiŃional respectiv. În acest deviz se cuprind totalurile rotunjite ale devizelor pe categorii de lucrări, care compun obiectul respectiv, valoarea corectării preŃului de deviz al produselor de balastieră şi

carieră (stabilită potrivit notei de corecŃie a produselor de carieră şi balastieră), valoarea utilajelor funcŃionale care se montează, stabilite pe baza valorii înscrise în Lista utilajelor funcŃionale care necesită montaj. Nu se întocmesc devize pe obiecte pentru lucrările de montaj de utilaje tehnologice

şi pentru valoarea propriu-zisă a utilajelor respective, acestea nefiind parte

componentă a obiectelor de construcŃii. Dacă obiectul conŃine o singură categorie de lucrări şi se confundă cu aceasta, este necesar să se întocmească

45

devizul pe obiectul respectiv, pentru a se putea urmări încadrarea lui în devizul general şi eventualele modificări ale valorii acestuia;

- Devizul pentru corecŃia produselor de carieră şi balastieră se

elaborează pentru întreaga cantitate de produse de carieră şi balastieră, defalcată pe sortimente, aferentă obiectului de construcŃie respectiv. Prin

acest deviz, potrivit extrasului de materiale, se corectează valoarea de deviz a produselor de carieră şi balastieră în scopul actualizării cheltuielilor cu acestea;

- Nota de comandă suplimentară se întocmeşte în mod distinct,

pentru fiecare deviz pe categorii de lucrări şi conŃine lucrările şi cheltuielile necesare a fi efectuate, altele decât cele înscrise în devizul respectiv ori în locul unuia dintre ele. Aceasta se elaborează pentru omisiuni ale

proiectantului, schimbări de soluŃii tehnologice, schimbări de materiale, calcule eronate ale proiectantului etc. În general, notele de comandă suplimentare se elaborează ca şi devizele pe categorii de lucrări, potrivit aceloraşi normative, de către antreprenor cu avizul beneficiarului şi se înaintează proiectantului;

- Devizul financiar pentru lucrări de construcŃii-montaj este întocmit

de antreprenor, cu acordul beneficiarului, pentru cheltuielile necesare realizării lucrărilor de construcŃii-montaj, ca de exemplu: diverse prestaŃii legate de transportul, manipularea, depozitarea şi conservarea utilajelor tehnologice, materiale din import, diferenŃe de preŃ faŃă de cele prevăzute în

devize pentru materiale din import procurate de antreprenor, cheltuieli cu proiectarea, procurare terenului, pregătirea viitoarei investiŃii etc. Tot prin devizele financiare se stabilesc şi cheltuielile suportate de executanŃii lucrărilor pentru prestaŃiile pe care le efectuează pentru ei beneficiarii;

- Devizul general este documentaŃia tehnico-economică complexă

care stabileşte valoarea totală a investiŃiei. Pe baza elementelor cuprinse în acest deviz se avizează şi se aprobă documentaŃia, se întocmeşte graficul coordonator al eşalonării investiŃiei. Devizul general cumulează valoarea tuturor devizelor pe obiect aferente investiŃiei, inclusiv valoarea devizelor financiare.

După elaborarea tuturor categoriilor de devize se întocmeşte graficul de eşalonare a investiŃiei, elaborat în colaborare de titularul de investiŃie, proiectant, furnizorii principali de utilaje etc. Prin acest grafic se stabilesc:

termenul de începere şi de terminare a lucrării, corelarea pe ansamblul investiŃiei pe obiecte a termenelor de predare a proiectelor de execuŃie pentru lucrările de construcŃii-montaj pe obiectele cuprinse în devizul general, durata de efectuare a probelor tehnologice şi durata intrării în funcŃiune, durata şi dinamica de realizare a indicatorilor tehnico-economici.

46

Alte documente folosite în activitatea de proiectare a firmelor industriale sunt detaliile de execuŃie pentru lucrările de construcŃii-montaj, detaliile de execuŃie şi montaj pentru utilaje etc.

TEST DE EVALUARE

A. Întrebări deschise

1. Care sunt principalele probleme de proiectare care intervin de

regulă în realizarea oricărui obiectiv de investiŃii ? Răspuns:

Pot fi considerate ca principale probleme de proiectare următoarele:probleme economice, probleme tehnice, probleme specifice de construcŃie, probleme tipice de managementul producŃiei.

DefiniŃi conceptul de proiectare a întreprinderilor industriale. Răspuns:

de proiectare a întreprinderilor industriale. Răspuns: B. Întrebări grilă Exemplu rezolvat: 1. Care din

B. Întrebări grilă

Exemplu rezolvat:

1. Care din elementele de mai jos reprezintă metode de proiectare

a unei întreprinderi industriale ?

a) proiectarea sistematică;

b) preluarea unui proiect existent;

c) metoda participării totale;

d) toate variantele a,b,c;

e) nici una din variantele a,b,c .

Rezolvare:

○ ○ ○ ● ○

47

De rezolvat:

De rezolvat: În figura prezentată, se identifică un flux tehnologic: f) orizontal; g) vertical; h) mixt;

În figura prezentată, se identifică un flux tehnologic:

f) orizontal;

g) vertical;

h) mixt;

i) longitudinal;

j) transversal.

○ ○ ○ ○ ○

3. Principalele probleme legate de condiŃiile naturale, ecologice, geologice şi topografice presupune luarea în considerare a

următoarelor elemente:

a) direcŃia vânturilor dominante;

b) utilizarea de tehnologie de execuŃie avansată care să asigure un înalt

grad de mecanizare, automatizare şi cibernetizare;

c) asigurarea pe cât posibil a unui iluminat natural al halelor de producŃie;

d) asigurarea unui spaŃiu minim între clădiri şi construcŃii în funcŃie de

gradul de pericol de incendiu al procesului tehnologic;

e) stabilirea adâncimii de fundare, a lungimii reŃelelor de diferite feluri care

să Ńină seama de valorile minime şi maxime de temperatură.

48

REZUMATUL TEMEI

Prima unitate de învăŃare a vizat explicarea conceptului de proiectare a întreprinderii industriale. Din definiŃia prezentată rezultă că

activitatea de proiectare trebuie să conducă la elaborarea celor mai eficiente soluŃii tehnologice şi constructive, să colaboreze cu cercetarea ştiinŃifică, să stimuleze creşterea potenŃialului de creaŃie propriu şi să determine o contribuŃie sporită a cercetării la realizarea progresului tehnic în economie. S-au prezentat principiile care stau la baza elaborării proiectului firmei şi probleme de proiectare care intervin în realizarea unui obiectiv de investiŃii,

a căror rezolvare trebuie să asigure îmbinarea perfectă între realizările

obŃinute în cercetarea ştiinŃifică cu cele existente pe linia tehnologică de

fabricaŃie. Proiectarea sistemică, ca metodă de proiectare cu rezultatele cele mai bune dintre metodele existente, oferă mai multe etape-cadru şi faze a căror succesiune soluŃionează problemele legate de interdependenŃă, spaŃiu

şi ajustare. În cadrul celei de-a doua unităŃi de învăŃare s-au prezentat

principalele cerinŃe şi principii de bază necesare organizării şi dimensionării optime a întreprinderii industriale. Pornind de la datele referitoare la programul de producŃie al întreprinderii se elaborează procesul tehnologic general şi procesele parŃiale (de detaliu), prezentându-se o tipologie a acestora cu reprezentări grafice adecvate. Modelul matematic prezentat prin simularea amplasării compartimentelor în cadrul spaŃiului alocat firmei evidenŃiază faptul că problema este de tip combinatoric, iar pe măsura creşterii numărului de compartimente simulările pe bază de combinări pot deveni prohibitive chiar

şi pentru calculator. In final este sugerată schema logică a unui program de

calculator destinat optimizării amplasării grupelor de utilaje şi a atelierelor

în secŃiile de producŃie.

În ultima unitate de învăŃare au fost prezentate documentele utilizate în activitatea de proiectare a întreprinderii industriale. Pe lângă structura unui studiu de fezabilitate s-au prezentat părŃile principale ale proiectului în construcŃii, care rezolvă în detaliu problemele cu privire la soluŃiile tehnologice, funcŃionale şi arhitecturale. În vederea stabilirii valorii de deviz a investiŃiei, ca expresie valorică a părŃii desenate a proiectului de execuŃie, au fost prezentate principalele devize şi graficul de eşalonare a investiŃiei, elaborat în colaborare cu titularul de investiŃie, proiectând şi furnizorii principali de utilaje.

49

-TEMA 3- TIPURI DE PRODUCłIE INDUSTRIALĂ. ORGANIZAREA PRODUCłIEI ÎN FLUX

Structura temei:

Ui – 3.1. Tipuri de producŃie industrială Ui – 3.2. Metode de organizare a producŃiei de bază Ui – 3.3. Organizarea producŃiei în flux Ui – 3.4. Fundamentarea parametrilor de funcŃionare a liniilor de producŃie în flux

La terminarea acestui capitol veŃi fi capabili:

să prezentaŃi intr-o singură frază definiŃia tipului de producŃie;

să prezentaŃi tipurile de producŃie în masă, în serie şi individuală ;

să precizaŃi principiile organizării procesului de producŃie ;

să enumeraŃi principalele trăsături de bază ale organizării producŃiei în flux;

să identificaŃi corect tipologia liniilor de producŃie în flux;

să calculaŃi parametrii tehnologici ai unei linii de producŃie în flux.

Timpul alocat temei : 4 ore

Bibliografie recomandată :

Badea, F. - Managementul producŃiei, Editura ASE, Bucureşti, 2005

Badea, F., Bâgu, C., Deac, V, - Managementul producŃiei industriale. Studii de caz şi aplicaŃii practice complexe, Editura All Beck, Bucureşti,

1999

Bărbulescu, C. - Managementul producŃiei industriale, Editura Sylvi, Bucureşti, 1997

Bărbulescu , C., Bâgu, C.- Managementul producŃiei, vol. 1, Editura Tribuna Economică, Bucureşti , 2001

Bărbulescu, C., Bâgu, C., Ciocârlan, D. - Managementul producŃiei industriale. Culegere: dezbateri, studii de caz, probleme, teste grilă, proiect economic, Editura Sylvi, Bucureşti, 2000

Dima, I.C., Man, M. - Managementul activităŃii industriale, Editura AGIR, Bucureşti, 1999

50

UI – 3.1. Tipuri de producŃie industrială

Organizarea concretă a proceselor de producŃie în diverse forme este în dependenŃă directă cu numărul denumirilor de produse ce se fabrică

în veriga respectivă, cu volumul producŃiei ce se fabrică din fiecare fel de produs, cu stabilirea nomenclaturii de fabricaŃiei . ToŃi aceşti parametri sunt legaŃi, deci, de tipologia producŃiei industriale. Tipul de producŃie (Dima,I.C.,1999,pg.269) se poate defini ca totalitatea factorilor tehnico-organizatorici ce caracterizează stabilitatea nomenclaturii producŃiei fabricate, volumul producŃiei, gradul de specializare a locurilor de muncă a secŃiilor sau firmelor şi modul de mişcare a fatorilor de producŃie de natură materială pe locurile de muncă . ImportanŃa practică a structurii pe tipuri de producŃie industrială constă în aceea că tipul de producŃie din care face parte o verigă organizatorică a firmei determină metodele de management folosite, de pregătire tehnică a fabricaŃiei, de evidenŃă şi control etc. Se deosebesc trei tipuri de producŃie şi anume : producŃie în masă, în serie şi individuală, cu toate că practic în producŃie nici una din acestea nu există în formă pură . De aceea, încadrarea unei verigi organizatorice a firmei în unul sau altul din aceste trei tipuri de producŃie trebuie să aibă în vedere nu un singur criteriu, ci ansamblul de criterii care caracterizează separat fiecare din cele trei tipuri de producŃie în parte . Deosebirile existente între diferitele tipuri de producŃie influenŃează gradul de încărcare a locurilor de muncă, nivelul „plein flux sur l’enterprise” şi deci gradul de specializare al fiecărui loc de muncă . Sub acest aspect, deosebim următoarele locuri de muncă :

- locuri de muncă în care se execută permanent o anumită operaŃie la unul şi acelaşi reper (caracteristic pentru producŃia în masă );

- locuri de muncă la care se execută permanent câteva feluri de operaŃii la mai multe repere şi care se repetă după anumite perioade de timp (caracteristic pentru producŃia de serie) ;

- locuri de muncă la care se execută operaŃii diferite la o varietate de

repere, care se repetă la perioade de timp nedeterminate sau care nu se repetă niciodată, desfăşurându-se fără a avea o anumită succesiune (caracteristic pentru producŃia individuală) . Tipul de producŃie influenŃează nu numai gradul de concentrare al

fabricării unuia sau altuia dintre repere, dar şi mărimea coeficientului de încărcare a locurilor de muncă, care poate lua următoarele valori :

- sub 0,1 pentru producŃia individuală ;

- între 0,11 şi 0,8 pentru producŃia în serie ;

51

- între 0,8 şi 1 pentru producŃia în masă . Tipul de producŃie exercită o influenŃă importantă asupra costurilor de producŃie, în sensul că, dacă organizarea producŃiei este mai apropiată de tipul în masă, costul este mai redus ca urmare a reducerii ponderii salariilor ca o consecinŃă a creşterii specializării şi productivităŃii muncii . În caz contrar, cu cât organizarea producŃiei se apropie mai mult de producŃia individuală, costurile sunt mai mari. Fiecare dintre cele trei tipuri de producŃie prezintă anumite caracteristici şi condiŃii proprii de organizare astfel:

1. Tipul de producŃie în masă

Organizarea acestui tip de producŃie (Dima,I.C.,1999, pg.270 – 272) are loc numai când se asigură încărcarea permanentă a fiecărui loc de muncă cu executarea aceluiaşi reper, adică atunci când volumul producŃiei şi cheltuielile de muncă necesare executării producŃiei satisfac pentru fiecare operaŃie a procesului tehnologic sau pentru totalul operaŃiilor executate de un executant, în mod succesiv asupra fiecărei unităŃi de produs, relaŃia :

Q · t ≥ F t

unde :

Q – reprezinză volumul de producŃie din reperul respectiv în perioada luată în calcul; t – timpul necesar executării operaŃiei respective sau totalul de operaŃii asupra unei unităŃi de produs; F t – fondul de timp al locului de muncă la care se execută operaŃia respectivă pentru perioada luată în calcul. Din analiza acestei formule rezultă că volumul de lucrări pe fiecare operaŃie tehnologică sau pe total operaŃii trebuie să asigure ocuparea completă a locului de muncă în perioada luată în calcul, adică :

dacă notăm

F t

Q

= C

t

F

t

Q

( cadenŃa ), adică perioada de timp cuprinsă între

obŃinerea pe linia de flux a două produse consecutive de acelaşi fel, rezultă :

t ≥ C sau

t

C

1

deci, principala condiŃie a organizării producŃiei în masă este ca raportul

între timpul cheltuit pe unitatea de reper la o anumită operaŃie şi cadenŃa

52

liniei să fie supraunitar . Raportul între t şi C serveşte ca indicator pentru determinarea gradului în care o anumită producŃie are un caracter în masă sau nu. Cu ajutorul acestui indicator se calculează numărul de locuri de muncă, care trebuie organizate pentru executarea continuă a unei anumite operaŃii, adică se asigură o producŃie ritmică în anumite condiŃii date . Caracteristicile acestui tip de producŃie sunt :

- fiecare executant sau loc de muncă este specializat în execuŃia unei anumite operaŃii tehnologice în perioada de timp luată în calcul, fapt ce conduce la crearea permiselor necesare creşterii producŃivităŃii muncii;

- urmare a deplinei specializări a locurilor de muncă este posibilă

repartizarea unui complex de utilaje în vederea executării de produse cu aceeaşi tipodimensiune şi crearea, asfel, a unor sectoare sau linii tehnologice

specializate pe repere sau piese. Acest lucru este posibil prin amplasarea utilajelor, instalaŃiilor şi maşinilor în succesiunea operaŃiilor prevăzute în fluxul tehnologic de fabricaŃie al respectivului produs sau reper . Piesele şi subansamblele se deplasează rectiliniu, fapt ce creează permisele necesare unei ordonanŃări corespunzătoare în timp a producŃiei se simplifică mult sarcinile managemetului operativ al producŃiei respective ;

- forma de mişcare a pieselor şi subansamblelor asigură desfăşurarea

rapidă a procesului tehnologic, transformarea factorilor de producŃie de

natură materială în produs finit, în cel mai scurt timp posibil . Executarea continuă a aceluiaşi reper sau produs evită formarea loturilor de produse deoarece fiecare produs în parte, după terminarea unei anumite operaŃii, trece imediat la locul de muncă unde se realizează operaŃia următoare ;

- ciclul de producŃie are durata minimă, drept consecinŃă a deplasării rectilinii şi individuale a fiecărui produs în parte :

D

cip

=

t

1

+

t

2

+

+

t

n

=

n

i

t

i = 1

unde :

de

producŃie la reperul sau produsul i ;

operaŃiei

tehnologice la reperul sau produsul i .

- pentru producerea unuia şi aceluiaşi produs sau reper în cantităŃi mari

se admit în mod corespunzător cheltuieli mari pentru maşini, utilaje şi instalaŃii de lucru . Adică, greutatea specifică a utilajului specializat cu un grad ridicat de înzestrare este mare, iar S.D.V.-urile pot fi specializate la maximum, fapt ce permite executarea optimă a fiecărei operaŃii ;

D cip

t i

reprezintă

timpul

durata

unitar

ciclului

al

53

- normativele referitoare la durata operaŃiilor, datorită repetărilor

neîntrerupte ale acestora pe aceleaşi locuri de muncă, pot fi studiate şi stabilite cu atenŃie deosebită, ele fiind mai apropiate de durata efectivă a

executării acestora, deci calculele de fundamentare a acestora sunt mai precise ;

- zilnic, fiecare loc de muncă consumă unul şi acelaşi tip şi una şi

aceeaşi dimensiune de materie primă, materiale şi semifabricate, fapt ce face ca organizarea activităŃii auxiliare să nu fie dependentă de necesităŃile de producŃie, aşa cum este cazul producŃiei în serie şi al producŃiei individuale . CondiŃia de bază pentru realizarea producŃiei de masă poate fi satisfăcută pentru diferite produse în măsură diferite.La un anumit volum al cheltuielilor de muncă al operaŃiilor, volumul de producŃie din produsul

respectiv poate fi atât de mare încât la fiecare operaŃie să se asigure Indicatorul caracterului de masă al producŃiei ( I m ) egal cu unu. În funcŃie de măsura în care volumul producŃiei medii şi volumul

cheltuielilor al operaŃiilor în totalitatea lor satisfac relaŃia : I m = 1,deosebim următoarele variante :

- producŃie de masă în flux automatizat ( linii automate în flux ),

caracterizate printr-o automatizare complexă a procesului de producŃie, în

sensul că toate operaŃiile tehnologice se desfăşoară cu maşini şi utilaje unite într-o linie automată, cu efort uman minim ;

- producŃie de masă în flux neautomatizat, care se caracterizează prin

continuitatea mişcării factorilor de producŃie de natură materială în procesul de producŃie, adică fiecare reper după ce a fost prelucrat la o operaŃie este

transmis la operaŃia următoare, transportul fiind continuu. Această variantă presupune ca indicatorul I m la toate operaŃiile să fie exprimat în numere întregi, adică durata operaŃiilor trebuie să fie multiplă sau egală cu cadenŃa liniei, conform relaŃiei :

t·Q=N 1m ·F t sau

unde :

I m

=

t

C

= N

1

m

N 1m – reprezintă numărul locurilor de

muncă sau al utilajelor de la o anumită operaŃie, exprimate în numere întregi

.

-

producŃie de masă în flux intermitent, caracterizată prin aceea că o

parte a operaŃiilor sau toate operaŃiile au o durată care nu este nici egală şi nici multiplă cadenŃei liniei . Ea este întâlnită frecvent în secŃiile de prelucrări mecanice, iar inegalitatea raportului este cauzată fie de cantităŃile reduse de produse ce se execută din fiecare fel de produs, fie de imposibilitatea divizării şi regrupării operaŃiilor conexe, fie de instabilitatea

54

constructivă şi tehnologică a produselor de executat, care limitează folosirea unui echipament tehnologic specializat . Pentru a reduce la minimum posibilitatea pierderilor de timp în condiŃiile acestei variate este necesar să se folosească o formă deosebită de organizare a muncii.

2. Tipul de producŃie în serie

Are drept caracteristică principală (Dima,I.C.,1999, pg.273 – 275)

repetarea executării aceleiaşi producŃii ca şi la tipul în masă, deosebirea esenŃială între cele două tipuri de producŃie este dată de faptul că volumul cheltuielilor de muncă unitare corelat cu cantitatea de producŃie ce trebuie executate într-o perioadă dată în cazul producŃiei în serie este insuficient pentru a asigura încărcarea fiecărui loc de muncă numai cu executarea unei anumite lucrări şi,deci,nu permite permanentizarea fabricării unuia şi aceluiaşi produs o perioadă mai mare de timp. RestricŃiile matematice de îndeplinit de producŃia în serie sunt :

Q · t > F t şi Q > N u

unde :

Q – reprezintă numărul de operaŃii prin care trec diferitele piese ce trebuie executate în perioada dată ; N u – reprezintă numărul de utilaje sau

maşini (locuri de muncă)

necesare în perioada dată pentru

îndeplinirea sarcinii de producŃie Q . Folosirea integrală a fondului de timp al unui executant se realizează prin îmbunătăŃirea diferitelor operaŃii ale procesului tehnologic aferent diferitelor repere sau produse . Cu cât sunt mai diferiŃi termeni inegalităŃii cu atât creşte numărul de operaŃii diferite ce trebuie să se execute pe un anumit loc de muncă pentru a asigura folosirea integrală a fondului de timp al locului de muncă respectiv . Folosirea integrală a fondului de timp în cadrul acestui tip de producŃie se realizează atunci când :

Q · t = F t

unde :

F t – reprezintă fondul total de timp de muncă ;

Q,t

cantitatea

de

produse,

respectiv

timpul

– executării tuturor operaŃiilor la locul de muncă considerat . Acest tip de producŃie are următoarele caracteristici :

55

necesar

- datorită lipsei unei specializări depline a locurilor de muncă, nu este

posibilă separarea unui anumit utilaj sau sector de producŃie la care să se execute numai produse de o anumită tipodimensiune . Deoarece, fiecare poziŃie din programul de producŃie ocupă numai o parte din fondul de timp al locului de muncă, al utilajului şi al executantului, după îndeplinirea sarcinilor care se referă la această poziŃie, executantul va realiza sarcini

referitoare la alte poziŃii din programul de producŃie, iar utilajul va fi oprit şi supus unei noi reglări . În caz contrar, atât executantul cât şi utilajul vor intra în aşteptare o perioadă mare de timp, până când vor primi din nou sarcini referitoare la această poziŃie ;

- fluxul tehnologic al diferitelor produse este de cele mai multe ori

diferit, fapt pentru care nici componenŃa lucrărilor care se execută pe

diferitele locuri de muncă nu este aceeaşi la toate locurile de lucru . Din aceste considerente, în secŃiile cu producŃie în serie amplasarea utilajelor se face, de regulă, nu în funcŃie de fluxul tehnologic, ci după caracteristicile omogenităŃii constructive şi tehnologice a acestora ;

- trecerea reperelor şi produselor de la operaŃie la alta, de la un loc de

muncă la altul se face în loturi de repere sau de produse . Aceasta, deoarece nu este posibilă executarea producŃiei bucată cu bucată, executarea fiecărui

exemplar de produs în mod individual, fapt ce ar necesita mari cheltuieli de

timp pentru pregătire şi încheiere . Pentru a reduce ponderea acestui tip de cheltuieli de timp în total timp pe bucată, produsele sau reperele de o anumită tipodimensiune se grupează pe loturi de n produse şi trec în astfel de loturi prin toate operaŃiile tehnologice ;

- creşterea substanŃială a duratei ciclului de fabricaŃie, urmare a executării reperelor sau produselor pe loturi :

D cip = n ( t 1 + t 2 +

+ t n )

unde : n – reprezintă mărimea lotului de repere

sau produse.

Această creştere este determinată de faptul că la executarea fiecărei operaŃii pe un anumit loc de muncă există concomitent nu un singur produs, ci un lot de n produse ;

- mărimea lotului este un factor important de creştere a productivităŃii

muncii şi de îmbunătăŃire a folosirii utilajelor . Cu cât este mai scăzută ponderea timpului de pregătire-încheiere în timpul total pe bucată, cu atât se folosesc mai bine atât timpul de lucru al executantului, cât şi fondul de timp al utilajului . Mărimea lotului este la rândul său influenŃată de volumul cheltuielilor unitare de muncă vie şi materializată, de complexitatea

56

procesului tehnologic etc.Utilizarea corespunzătoare presupune două condiŃii : pentru fiecare parte a produsului care se execută este necesar să fie stabilite şi determinate mărimile necesare ale loturilor ; diferite părŃi ale

produsului finit se repetă în producŃia de serie cu frecvenŃe diferite, în sensul că părŃile care se produc în loturi mari se repetă mai rar, iar cele în loturi mici, mai des ;

- incompleta specializare a locurilor de muncă slăbeşte baza tehnico-

organizatorică a firmei cu producŃie de serie, fapt concretizat în caracterul variabil al încărcării locurilor de muncă şi, legat de acesta, necesitatea modificării sistematice a reglajului maşinilor – în cazul trecerii la executarea altei lucrări – îngreunează în producŃia de serie folosirea largă a utilajului specializat, automatizat şi semiautomatizat . PosibilităŃile de normare

tehnică a muncii şi de stabilire fundamentală a duratei proceselor tehnologice sunt cu atât mai reduse cu cât sunt mai mici cantităŃile de produse care se execută din fiecare produs şi cu cât se schimbă mai des

programul de producŃie . Modificarea sistematică a sarcinilor de producŃie şi

a condiŃiilor de producŃie pe locuri de muncă fac ca activităŃile auxiliare şi

de servire, controlul tehnic de calitate, organizarea evidenŃei etc. să fie mult mai complicate decât în cazul producŃiei de masă .

În funcŃie de gradul de îndeplinire a caracteristicilor prezentate anterior, deosebim trei forme de producŃie în serie şi anume : producŃie de

serie în flux ( producŃie de serie mare ) ; producŃie de serie ( serie mijlocie )

; producŃie de serie cu o nomenclatură de produse care nu se repetă sistematic ( serie mică ) .

3. Tipul de producŃie individuală

Acest tip are deosebiri evidente faŃă de tipurile precedente şi se caracterizează prin următoarele trăsături (Dima,I.C.,1999, pg.275):

- instabilitatea nomenclaturii şi varietate mare a producŃiei ce se fabrică în

cantităŃi mici . Deşi fabricarea fiecărui produs sau reper în acest caz necesită mari cheltuieli, totuşi limitarea producŃiei la aceste produse într-o anumită perioadă de timp nu ar asigura încărcarea deplină a utilajelor şi a maşinilor existente în firmă . Din aceste considerente, în astfel de firme se produce în paralel o varietate mare de produse, dar în cantităŃi mici, uneori unicate ;

- este imposibilă specializarea tehnologică a locurilor de muncă sau

permanentizarea unor piese şi detalii pe anumite locuri de muncă . Aceasta deoarece se fabrică o varietate mare de produse, dar in cantităŃi mici ;

- se folosesc utilaje şi S.D.V.–uri universale, datorită varietăŃii produselor fabricate şi lipsei de repetare a acestor produse ;

57

- ciclul de producŃie are o durată relativ mare . Varietatea mare a

nomenclaturii produselor fabricate, frecvenŃa mare a modificărilor din nomenclatorul de fabricaŃie, folosirea unor maşini şi S.D.V.–uri universale

determină o durată relativ mare a ciclului de producŃie şi forma de îmbinare succesivă a operaŃiilor ;

- apropierea managementului operativ de locurile de muncă, deoarece pe

diferitele locuri de muncă se găsesc în acelasi timp o cantitate mare de piese deosebite constructiv şi tehnologic, fapt ce îngreunează funcŃionarea unui management centralizat. ReŃinem! Practica arată că în cadrul întreprinderilor de producŃie industrială nu există un tip sau altul de producŃie în formele prezentate, ci în cele mai multe cazuri pot să coexiste elemente comune din cele trei tipuri de producŃie.În acest caz, metoda de organizare a producŃiei va fi adecvată tipului de producŃie care are cea mai mare pondere în întreprindere, precum şi în funcŃie de condiŃiile concrete existente.

UI – 3.2. Metode de organizare a producŃiei de bază

În cadrul managementului producŃiei organizarea optimă a procesului tehnologic de bază ocupă un loc central . Pornind de la marea diversificare a întreprinderilor industriale care ridică, fiecare în parte, probleme de organizare specifice, studiul, proiectarea sau perfecŃionarea procesului tehnologic de bază necesită gruparea acestora pe anumite tipuri în funcŃie de unele criterii caracteristice comune, grupare care să permită folosirea unor metode şi tehnici proprii . Desigur, este evident că o rezolvare concretă a organizării procesului tehnologic de bază Ńine seama de particularităŃile concrete ale procesului tehnologic din fiecare întreprindere, folosind în acelaşi timp metode şi tehnici de organizare specifice clasei de întreprinderi în care se încadrează aceasta . O organizare riguroasă a procesului tehnologic de bază trebuie să Ńină seama de gruparea întreprinderilor după gradul de transformare a produsului finit (întreprinderi extractive, producătoare de materii prime de bază cum sunt cele chimice, furnalele, oŃelăriile şi de prelucrare), de tipul concret de industrie specific ramurilor industriale (de oŃel, mase plastice, de prelucrare a lemnului etc), de gradul de arborescenŃă a operaŃiilor procesului tehnologic (liniar, arborescent până la un anumit punct, arborescent pornind de la un anumit punct), precum şi de tipul de producŃie caracteristic întreprinderii (de masă, de serie sau individual) .

58

Întucât orice întreprindere industrială poate fi încadrată într-un anumit tip de întreprinderi, metodele de organizare a procesului tehnologic de bază şi a desfăşurării lui se grupează, de regulă, în funcŃie de cele trei tipuri, în două mari categorii şi anume :

a) metode de organizare a producŃiei în flux – pentru întreprinderile cu

producŃie în masă ;

b) metode de organizare a producŃiei pe grupe omogene de maşini şi utilaje

– pentru întreprinderile cu producŃie în serie şi pentru întreprinderile cu producŃie individuală. Această grupare tipică nu trebuie înŃeleasă în mod rigid . În mod practic, între cele două grupări există legături şi posibilităŃi de circulaŃie . Aşa, de pildă, o întreprindere cu producŃie de serie mare poate folosi cu succes metodele de organizare a producŃiei în flux . Există, de asemenea, tendinŃa ca, în vederea creşterii eficienŃei producŃiei, să se elaboreze anumite metode şi tehnici care să permită organizarea producŃiei în flux şi la întreprinderile care fabrică un larg sortiment, în serii mici sau chiar unicate . Elaborarea şi folosirea metodelor de organizare a producŃiei de bază trebuie să Ńină seama de criteriile principale care caracterizează o organizare înaintată a acesteia .

Principiile organizării procesului de producŃie Organizarea modernă a producŃiei întreprinderilor are la bază respectarea unor criterii care sunt :

a. continuitatea desfăşurării întregului proces de producŃie ;

b. defalcarea procesului de producŃie în părŃile sale componente (stadii,

faze, operaŃii ) ;

c. simultaneitatea lucrului în toate stadiile de producŃie . Pornindu-se de la aceste criterii s-a ajuns la formularea principiilor organizării procesului de producŃie . Organizarea procesului de producŃie în întreprinderile industriale, indiferent de tipul de producŃie existent, trebuie să asigure prin metodele şi tehnicile de organizare folosite respectarea unor principii de organizare de bază, cum sunt cel al proporŃionalităŃii, al ritmicităŃii, al paralelismului, al liniei drepte şi al continuităŃii (Bărbulescu,C.,1997, pg.200 - 201) . Principiul proporŃionalităŃii subliniază în esenŃă necesitatea ca în vederea asigurării continuităŃii şi ritmicităŃii în organizarea procesului de producŃie să existe anumite raporturi sau proporŃii în funcŃie de productivitatea muncitorilor sau randamentul utilajelor . Ca urmare a aplicării acestui principiu, de exemplu, numărul de muncitori necesari

59

pentru executarea unor operaŃii sau faze de producŃie trebuie să fie proporŃionali cu volumul de muncă necesar prelucrării. În condiŃiile unei cooperări largi între diferite locuri de muncă, sectoare, ateliere sau secŃii de producŃie, încălcarea principiului proporŃionalităŃii şi nerespectarea deci a proporŃiilor numerice necesare între diferite grupe de muncitori sau sisteme de maşini duce la apariŃia locurilor înguste sau a excedentelor la diferitele verigi de producŃie . Desigur, în raport cu noile tehnologii sau cu modificările care survin la organizarea producŃiei apar schimbări în productivitatea grupelor de utilaje ce impun adoptarea în mod operativ a unor astfel de măsuri care să refacă proporŃionalitatea necesară dintre acestea . Principiul paralelismului în organizare constă în executarea simultană a diferitelor părŃi ale unui produs sau a produselor, precum şi a diferitelor părŃi ale procesului de producŃie-faze, operaŃii, stadii . Potrivit principiului paralelismului într-o întreprindere constructoare de maşini, la un moment dat procesul de producŃie se desfăşoară pe toate stadiile procesului de producŃie atât în turnătorie, cât şi la forjă, prelucrare mecanică şi montaj . În condiŃiile unei organizări superioare a producŃiei, desfăşurarea în paralel a diferitelor faze sau operaŃii impune ca o condiŃie necesară existenŃa unei anumite sincronizări în executarea acestora în vederea obŃinerii la termenele fixate a producŃiei finite .

Principiul linei drepte necesită ca în proiectarea desfăşurării procesului tehnologic să se asigure cel mai scurt drum în trecerea diferitelor materii prime sau auxiliare de la un loc de muncă la altul, de la un atelier sau o secŃie la alta . Aceasta presupune ca fluxul de materiale să aibă un caracter continuu, să fie cât mai scurt posibil, evitându-se întoarcerile, direcŃiile contrare sau intersectările . Principiul continuităŃii constă în asigurarea desfăşurării procesului de producŃie fără întreruperi sau cu întreruperi cât mai mici în timp, pe toate fazele sau stadiile procesului de producŃie . Aceasta necesită o astfel de organizare a procesului de producŃie încât întreruperile între operaŃii sau între schimburi să fie cât mai reduse, ajungându-se la o lichidare a lor în condiŃiile automatizării complexe de ansamblu a procesului de producŃie .

60

UI – 3.3. Organizarea producŃiei în flux

1. Definirea noŃiunii de organizare a producŃiei în flux ; trăsăturile caracteristice de bază

În cazul întreprinderilor industriale organizarea producŃiei în flux reprezintă o formă superioară de organizare a procesului de producŃie . Ea poate fi folosită în mod eficient în toate cazurile în care se poate permanentiza executarea unei operaŃii sau a unui grup de produse pe anumite locuri de muncă, asigurîndu-se ca o condiŃie necesară o încărcare completă a acestora . Această condiŃie se poate exprima prin relaŃia :

Q · nt ≥ F t

în care :

Q – reprezintă volumul de producŃie ce trebuie executat din produsul considerat ; –

operaŃia dată ;

pentru

nt

norma

de

timp

pe

produs

F t – fondul de timp disponibil al maşinii pe

care se execută operaŃia

ExistenŃa acestei condiŃii creează posibilitatea fixării şi a executării în mod permanent a operaŃiilor necesitate de fabricare a unui produs sau piese pe anumite locuri de muncă, amplasarea acestor locuri de muncă în ordinea de executare a operaŃiilor şi asigurarea deplasărilor diferitelor materiale, produse sau piese de la un loc de muncă la altul cu ajutorul unor

mijloace de transport adecvate . Într-o etapă superioară de organizare pe baza realizării acestor cerinŃe se poate trece la sincronizarea executării în timp a operaŃiilor şi la executarea pe această bază a unei unităŃi de produs la intervale de timp regulate, egale şi la folosirea unor mijloace de transport pentru deplasarea produselor mecanizate sau automatizate, cu o viteză de deplasare reglementată în mod strict . Generalizând experienŃa înaintată a întreprinderilor, organizarea producŃiei în flux se caracterizează prin următoarele trăsături de bază (Bărbulescu,C.,Bâgu,C.,2001, pg.205):

1. Divizarea procesului tehnologic pe operaŃii egale sau multiple sub

raportul volumului de muncă necesar executării lor şi precizarea celor mai raŃionale succesiuni a executării lor . Acest lucru se realizează, pe de o parte, prin descompunerea procesului tehnologic în operaŃii simple, iar pe de altă parte, prin agregarea

61

lor, după caz, pentru a se asigura condiŃia egalităŃii sau multiplicităŃii duratei lor.

2. Repartizarea executării unei operaŃii sau unui grup de operaŃii obŃinut

prin agregarea pe un anumit loc de muncă . În cazul operaŃiilor agregate trebuie avut în vedere înzestrarea

maşinilor unde acestea se vor executa cu mai multe organe de lucru ( capete de lucru, cărucioare port – cuŃit, axe principale etc. ).

3. Amplasarea locurilor de muncă unde se pot executa diferitele operaŃii,

în ordinea impusă de succesiunea executării operaŃiilor procesului tehnologic dat, de regulă, sub forma liniilor de producŃie în flux. Prin această amplasare se asigură trecerea pe traseul cel mai scurt a obiectului muncii de prelucrat de la un loc de muncă la altul.

4. Trecerea obiectelor muncii de la un loc de muncă la altul în mod

continuu sau discontinuu, cu ritm reglementat sau ritm liber, în raport cu gradul de sincronizare a executării operaŃiilor în timp .

Formele înaintate de organizare a producŃiei în flux, cum sunt liniile automate de producŃie, benzile rulante etc. se caracterizează prin sincronizarea executării operaŃiilor în timp şi desfăşurarea lucrului pe baza unui ritm de producŃie sau tact de lucru reglementat . În cazul nesincronizării în timp a operaŃiilor, executarea operaŃiilor se face în mod discontinuu, desfăşurarea producŃiei efectuându-se pe baza unui ritm liber, acestea fiind elementele caracteristice ale unor forme mai puŃin avansate de organizare a producŃiei în flux .

5. Executarea în mod concomitent a operaŃiilor pe toate locurile de

muncă din cadrul liniei de producŃie în flux . La formele superioare de organizare a producŃiei în flux, lansarea produselor în fabricaŃie, trecerea lor

de la un loc de muncă la altul şi livrarea sub formă finită se face la intervale de timp egale cu mărimea tactului de funcŃionare . Desfăşurarea procesului de producŃie pe baza unui tact de funcŃionare este posibilă ca urmare a respectării condiŃiei ca duratele operaŃiilor care se execută pe locurile de muncă să fie egale sau într-un raport multiplu cu mărimea tactului. MenŃinerea tactului de funcŃionare necesită prevederea unei maşini sau a mai multora pentru executarea unei operaŃii, după cum durata operaŃiei este egală cu tactul sau se află într-un raport multiplu cu acesta .

6. Deplasarea obiectelor muncii sau a produselor de la un loc de muncă

la altul se face prin folosirea unor mijloace de transport adecvate . La formele superioare de organizare a producŃiei în flux, pentru deplasarea obiectelor mici sau a produselor se folosesc mijloace mecanizate sau automatizate de transport, cum sunt diferitele benzi transportoare, numite şi

62

conveiere, a căror viteză de deplasare este corelată în mod strict cu tactul de funcŃionare a formei de organizare a producŃiei în flux .

7. Executarea în cadrul formei de organizare a producŃiei în flux ( linie

tehnologică, linie automată, bandă rulantă etc. ) a unui fel de produs sau piese, sau a mai multor feluri de produse sau piese apropiate între ele sub raport constructiv, al procesului tehnologic şi al gabaritelor . Pentru toate acestea trebuie să existe o anumită omogenitate a calităŃii şi dimensiunii materialelor sau semifabricatelor folosite potrivit prevederilor standardelor sau normelor interne . Pornind de la aceste trăsături de bază se poate conchide că prin organizarea producŃiei în flux se înŃelege acea formă de organizare a producŃiei caracterizată prin specializarea locurilor de muncă în executarea anumitor operaŃii necesitate de fabricarea unui produs sau piese sau a unui grup de produse sau piese, prin amplasarea locurilor de muncă în ordinea impusă de succesiunea executării operaŃiilor şi prin deplasarea obiectelor muncii sau a produselor de la un loc de muncă la altul cu mijloace adecvate de transport, de regulă, mecanizate sau automatizate, în stadiul superior de organizare întregul proces de producŃie desfăşurându-se în mod sincronizat pe baza unui tact de funcŃionare dinainte stabilit .

2. Clasificarea variantelor de organizare a producŃiei în flux

Forma superioară a managementului producŃiei de masă este producŃia în flux, care asigură prelucrarea factorilor de producŃie fără aşteptări interoperaŃii . ProducŃia în flux se poate organiza sub forma producŃiei în flux simplu, fără participarea transportului mecanizat pentru deplasarea factorilor materiali de producŃie de la un post de lucru la altul, şi producŃie în flux discontinuu – formă superioară de organizare – când se folosesc mijloace mecanizate de transport pentru deplasarea factorilor materiali de producŃie de la un loc de muncă la altul . Principalele trăsături ale producŃiei în flux sunt (Dima,I.C.,1999,

pg.296) :

- divizarea procesului de producŃie în operaŃii simple, egale sau multiple din punct de vedere al timpului necesar efectuării lor ;

- repartizarea certă pe loc de muncă a unei operaŃii sau grupă de operaŃii de execuŃie ;

- efectuarea operaŃiilor practic este fără întrerupere pe baza unei cadenŃe, a unui ritm unic pentru întregul flux de producŃie;

- concordanŃă deplină între amplasarea locurilor de muncă şi fluxul tehnologic ;

63

- deplasarea reperelor între operaŃii se face bucată cu bucată sau în loturi mici de transport ;

- numărul locurilor de muncă existente la fiecare operaŃie trebuie să

asigure menŃinerea ritmului, a cadenŃei stabilite pentru linia respectivă de lucru ;

- asigură omogenitatea calităŃii, a dimensiunii factorilor materiali de

producŃie, precum şi concordanŃa acestora cu elementele din S.T.A.S. şi standarde . Respectarea acestor partcularităŃi lărgeşte posibilitatea realizării unui management al producŃiei industriale în flux eficient . Având în vedere caracteristicile calitative ale fiecărei variante organizatorice ale producŃiei în flux, pe baza unor criterii judicioase de

clasificare, se deosebesc următoaree linii de producŃie în flux şi anume (Dima,I.C.,1999,pg.297) :

A. Dacă se are în vedere specializarea liniilor şi a locurilor de muncă,

deosebim :

- liniile monoobiect, specializate în fabricarea unor produse cu o singură denumire ;

- liniile multiobiect, specializate în fabricarea unor produse cu

denumiri, tipuri sau tipodimensiuni multiple . În cadrul acestora, cele mai des întâlnite sunt liniile în flux variabil pe care se produc mai multe produse, mai mult sau mai puŃin asemănătoare din punct de vedere tehnologic, executate succesiv în loturi alternative . Ele pot fi :

a) linii obişnuite în flux variabil, pe care într-un anumit timp se execută

produse de o singură denumire ;

b) linii în flux variabil cu tehnologii de grup, pe care se execută în paralel

mai multe feluri de produse . Liniile obişnuite în flux variabil, având în vedere gradul de

asemănare tehnologică şi constructivă a produselor, se împart în :

1. linii cu reglare integrală a utilajului, pe care se execută produse

asemănătoare numai în ceea ce priveşte componenŃa operaŃiilor –

nefolosirea S.D.V.-urilor unificate pe aceste linii necesită reglarea acestora şi înlocuirea unei părŃi foarte mari din echipamentul tehnologic cu ocazia trecerii de la fabricarea unui tip de produs la altul ;

2. linii cu reglare parŃială sau fără reglare, execută produse

asemănătoare tehnologic şi constructiv . Utilajele folosite sunt comune tuturor felurilor de produse, iar echipamentul tehnologic este unificat . Trecerea de la fabricarea unui produs la altul necesită numai reglare parŃială

a unor dispozitive la unele operaŃii sau char nici o reglare .

64

Linii de grup în flux constant, sunt cele care prelucrează o grupă de produse asemănătoare tehnologic şi constructiv şi care parcurg complet operaŃiile tehnologice prevăzute în procesul de execuŃie . Are loc o lansare

în execuŃie completă a tuturor produselor repartizate liniei . Ele pot fi :

1. linii de grup în flux constant cu lansarea şi prelucrarea paralelă şi

completă a produselor, caracteristice liniilor în flux de prelucrare şi

folosirea unor reglări care admit prelucrarea simultană a tuturor pieselor din grupă la fiecare operaŃie ;

2. linii de grup în flux constant cu lansarea şi prelucrarea succesivă şi

completă a produselor, sunt liniile pe care are loc prelucrarea succesivă a tuturor pieselor şi reperelor ;

3. linii multiobiect de grup mixte în flux constant, sunt acele linii pe

care au loc atât prelucrarea paralelă a tuturor pieselor din grup pe maşini- unelte multiax cât şi prelucrarea succesivă a pieselor pe maşini-unelte cu un singur ax . Linii multiobiect în flux constant monociclu, pe care se execută succesiv diferite stadii ale prelucrării lotului format din aceleaşi produse,iar produsul rezultat în urma executării unui stadiu (ciclu) constituie obiectul muncii în executarea stadiilor următoare . La trecerea de la un stadiu la altul, locul de muncă se reorganizează, fiind – sub acest aspect – asemănătoare liniilor în flux multiobiect cu lansarea şi prelucrarea produselor în loturi, care alternează succesiv ( adică liniile în flux variabil ) .

B. În funcŃie de asigurarea sau nu a unui anumit grad de continuitate

a desfăşurării procesului de producŃie se cunosc :

a) linii în flux continuu, la care ciclul de fabricaŃie a produselor se

desfăşoară fără întrerupere ( continuu ), fără aşteptări interoperaŃii ale produselor . Liniile de producŃie în flux continuu reprezintă forma superioară de organizare a producŃiei în flux, întrunind toate trăsăturile caracteristice ale acesteia . În cadrul acestora, trecerea obiectului muncii sau a produsului de la

o operaŃie la alta se face în mod continuu, potrivit tactului de funcŃionare

stabilit, ca urmare a faptului că pe fiecare loc de muncă durata operaŃiei de executat este egală sau un multiplu al tactului , prin tact înŃelegându-se intervalul de timp la care linia de producŃie în flux livrează un produs finit . Asigurarea continuităŃii lucrului la liniile de producŃie în flux continuu se realizează ca urmare a sincronizării executării în timp a operaŃiilor de producŃie . Potrivit acestei sincronizări produsele trec spre prelucrare la diferite operaŃii, pe locuri de muncă, la intervale de timp precise, fără a aştepta nici un moment lăsarea în fabricaŃie a produselor pe

65

linie, executarea lor după terminarea operaŃiilor efectuându-se la intervale

de timp egale cu mărimea tactului .

Pentru exemplificarea sincronizării executării operaŃiilor în timp (Bărbulescu,C.,2001, pg.208) se consideră o linie de producŃie în flux pe care se execută 6 operaŃii, cu următoarele durate de timp : operaŃia I 12 min; operaŃia a II-a 18 min; operaŃia a III-a 6 min; operaŃia a IV-a 6 min; operaŃia a V-a 18 min; operaŃia a VI-a 12 minute . Tactul acestei linii de producŃie în flux este de 6 min . Pentru ca această linie de producŃie în flux să poată funcŃiona în mod sincronizat, potrivit tactului de funcŃionare stabilit, se determină numărul de maşini care vor lucra în paralel pentru executarea oricărei operaŃii în parte, prin raportarea duratei operaŃiei la tactul de funcŃionare. Se va obŃine astfel :

-

maşină;

12 =

6

18 =

6

3

6 =

6

1

op. I :

2

maşini; op. a II-a :

maşini; op. a III-a :

6 =

6

1

18 =

6

3

op. a IV-a :

2 maşini .

maşină; op. a V-a :

maşini; op. a VI-a :

-

12 =

6

în

o

În fig 3.1 se reprezintă grafic fabricaŃia a trei produse consecutive

cadrul acestei linii de producŃie. Din fig. 3.1 rezultă că operaŃiile pentru fiecare produs se execută pe

anumită maşină bine determinată, impusă de existenŃa sincronizării .

Astfel, produsul nr.1 se execută la operaŃia I pe maşina 1, la operaŃia a II-a pe maşina nr. 3, la operaŃia a III-a pe maşina nr. 6, la operaŃia a IV-a pe maşina nr.7 , la operaŃia a V-a pe maşina nr. 8, iar la operaŃia a VI-a pe maşina nr.11 . Produsul al doilea şi al treilea se execută pe acele maşini care în momentul terminării prelucrării la operaŃia anterioară au terminat, la rândul lor, prelucrarea unui produs devenind libere . Din fig. 3.1 se poate urmări şi sincronizarea executării în timp a operaŃiilor . Din această figură se constată că pentru un produs fiecare operaŃie se execută în mod continuu, pe o maşină bine determinată şi la anumite perioade de timp stabilite în mod strict . Lansarea în fabricaŃie a fiecărui produs se face la intervale de timp egale cu mărimea tactului ( în cazul nostru 6 minute ) iar la ieşirea din fabricaŃie, de asemenea, la intervale de timp egale cu mărimea tactului . Ca urmare a asigurării continuităŃii pe baza sincronizării, produsele trec spre

66

prelucrare de la o maşină la alta fără a aştepta nici un moment la locul de muncă pentru a intra la prelucrare, iar maşinile funcŃionază în mod continuu, fără întreruperi, asigurându-se o încărcare completă a lor. Liniile de producŃie în flux continuu pot fi folosite în numeroase ramuri industriale, cum sunt industria constructoare de maşini, electrotehnică, electronică, alimentară etc. Ca exemple de astfel de linii pot fi date conveierele de montaj din industria de tractoare, automobile, aparatură electrotehnică sau conveiere folosite în panificaŃie, în producŃia de zaharoase etc.

b) linii în flux discontinuu, se organizează atunci când nu se poate

asigura sincronizarea operaŃiilor, funcŃionarea continuă a utilajului şi utilizarea deplină a forŃei de muncă. Punctele de lucru neîncărcate la capacitatea de producŃie, vor avea întreruperi sau vor fi reorganizate în vederea executării altor lucrări fără de legătură cu fluxul liniei. Formele de organizare a producŃiei în flux discontinuu sau intermitent se caracterizează prin lipsa de sincronizare a executării în timp a operaŃiilor, funcŃionarea acestora neavând la bază un tact bine stabilit .

67

68

68

La această formă de organizare a producŃiei în fux, datorită faptului că durata diferitelor operaŃii nu este egală sau într-un raport multiplu, încărcarea utilajului şi a muncitorilor nu se poate face în mod uniform. Astfel, de pildă, la operaŃiile care au o durată mai mică decât restul operaŃiilor de pe linie procesul de producŃie se întrerupe, apărând astfel timpi morŃi în funcŃionarea maşinilor şi în folosirea timpului de lucru al maşinilor, în timp ce la alte locuri de muncă, cu o durată de execuŃie mai mare decât durata medie a operaŃiilor pot apare locuri înguste şi stocuri mari de producŃie neterminată . Pentru evitarea acestor fenomene negative care pot apare la formele de organizare a producŃiei în flux discontinuu sau intermitent trebuie luate măsuri organizatorice adecvate . Astfel, la locurile de muncă insuficient

încărcate se pot repartiza lucrări de la alte sectoare, producŃia desfăşurându- se în acest caz pe loturi sau, dacă acest lucru nu ese posibil, se poate trece la lucrul la mai multe maşini a unui muncitor, pentru folosirea în mod complet a fondului de timp disponibil. În cazul locurilor de muncă cu durată de timp mai mare, pentru evitarea întreruperilor în funcŃionarea liniei se pot repartiza lucrări spre execuŃie şi la alte maşini de acelaşi tip, atunci când acest lucru este posibil, sau atunci când acestă măsură nu rezolvă problema, se poate trece la folosirea unor schimburi suplimentare, pentru reducerea producŃiei neterminate . La formele de organizare a producŃiei în flux discontinuu sau intermitent trebuie să se urmărească în permanenŃă adoptarea unor astfel de măsuri care să permită dacă nu o sincronizare totală a operaŃiilor, cel puŃin o sincronizare parŃială. În acest mod pot fi adoptate măsuri care să se refere la perfecŃionarea constructivă a produselor şi a tehnologiilor de fabricaŃie, la adoptarea unor noi regimuri de lucru, la schimbarea utilajelor, folosirea unor noi echipamente tehnologice, la regruparea executării operaŃiilor pe locuri de muncă ş.a., care să permită în final o sincronizare parŃială sau totală a executării operaŃiilor. Pentru analiza efectelor nesincronizarii liniilor de producŃie în flux

şi a măsurilor ce pot fi adoptate pentru înlăturarea lor, se consideră o linie de

producŃie pe care se execută 6 operaŃii cu următoarele durate de timp :

operaŃia I 8 min; operaŃia a II-a 3 min; a III-a şi a IV-a 8 min; operaŃia a V-

a 5 min; operaŃia a VI-a 8 minute (Bărbulescu,C.,Bâgu,C.,2001,pg.210 –

211).

OperaŃia I se execută pe maşina A, operaŃia a II-a pe maşina B, operaŃia a III-a pe maşina C, operaŃia a IV-a pe maşina D, operaŃia a V-a pe maşina E, iar operaŃia a VI-a pe maşina F.

69

Din analiza acestor durate se poate constata că dacă s-ar adopta un tact de funcŃionare de 8 min, la operaŃia a II-a ar exista un gol de încărcare de 5 min, iar la operaŃia a V-a de 3 min atât pentru maşini cât şi pentru muncitori . Pentru remedierea acestei situaŃii se propun, pentru exemplificare, două soluŃii şi anume :

1. Muncitorul care execută operaŃia a II-a să fie calificat pentru

executarea şi a operaŃiei a V-a În acest caz muncitorul, după ce se excută operaŃia a II-a de 3 min la maşina B, trece la maşina E unde se execută operaŃia a V-a şi efectuază operaŃia de 5 min., revenind după aceea la maşina B pentru a repeta astfel ciclul în mod continuu. Această modalitate de organizare este prezentată în fig. 3.2. Prin această soluŃie organizatorică se asigură o încărcare completă a muncitorului care lucrează la maşina B, la nivelul tactului, prin combinarea executării celor două operaŃii, eliberându-se pentru executarea unor alte operaŃii muncitorul care lucrează la operaŃia a V-a, rămânând însă în continuare nefolosite complet maşina B ( timp de 5 minute din 8 ) şi maşina E (timp de 3 minute din 8). Se propune în aceste condiŃii o a doua soluŃie organizatorică şi

anume :

2.

Se execută atât operaŃia a II-a cât şi operaŃia a V-a pe maşina B, în

ipoteza că sub raport tehnic este posibil acest lucru, de către muncitorul care lucrează la maşina B. În figura 3.3 se prezintă grafic acest lucru . În această soluŃie organizatorică se eliberează complet maşina E şi muncitorul care lucrează la aceasta, asigurându-se totodată o încărcare completă a maşinii B şi a muncitorului de la maşina B, la nivelul celor 8 min cât reprezintă mărimea tactului. Comparând cele două soluŃii este evident că cea de-a doua este mai

bună .

Formele de organizare a producŃiei în flux continuu se pot organiza în condiŃii optime la producŃia în masă sau de serie mare, iar formele de organizare a producŃiei de flux discontinuu sau intermitent la producŃia de serie.

C. Având în vedere stabilitatea şi menŃinerea cadenŃei desfăşurării

procesului de producŃie deosebim :

a) linii în flux cu ritm liber, în cazul cărora nu este obligatoriu ca durata

fiecărei operaŃii să fie egală sau multiplă cadenŃei liniei . Ele sunt des

întâlnite în secŃiile de prelucrare mecanică, de montaj, atunci când se prelucrează şi se montează produse de gabarit redus. Egalitatea

70

productivităŃii muncii la fiecare loc de muncă se asigură cu ajutorul unor stocuri intermediare de mărime mică . Locurile de muncă din astfel de linii sunt staŃionare, legate între ele prin mijloace de transport şi care lucrează fără a avea regim de viteză impus, fiind obligatorie numai luarea obiectului de pe banda transportoare când se folosesc mijloace de transport cu mişcare continuă. Executantul ia de pe banda transportoare subansamblul sosit la el pe bandă, execută operaŃia necesară corespunzător locului său de muncă şi aşază din nou piesa pe banda transportoare pentru a fi trimisă imediat la locul de muncă următor . Atunci când executantul nu a reuşit să efectueze operaŃia în întregime în perioada de timp egală cu cadenŃa liniei în flux, ia din stocul pe care-l are la dispoziŃie un ansamblu finisat pe care-l aşează pe banda transportoare, subansamblul neterminat urmând să-l finiseze cu prima ocazie . Deci, mijloacele de transport folosite nu sunt mijloace de reglementare a vitezei benzii şi nu influenŃează mărimea cadenŃei benzii;

b) linii în flux cu ritm reglementat, obligatoriu pentru fiecare loc de

muncă, sunt destinate prelucrării şi montajului produselor grele şi cu gabarit mare. Ele folosesc mijloace de transport mecanizate cu mişcare neîntreruptă pe care se află permanent piesa preluată sau produsul montat. Mijlocul de transport asigură astfel nu numai deplasarea reperelor de la un loc de muncă la altul, dar este şi mijlocul de reglementare a cadenŃei liniei. O astfel de linie se întâlneşte frecvent în sectoarele de producŃie cu procese de muncă manuale, deoarece aceste procese se dvizează uşor în operaŃiile componente, asigurându-se în acest fel sincronizarea acestora şi egalizarea productivităŃii realizate la diferite locuri de muncă. O importanŃă deosebită prezintă informarea executantului cu privire la expirarea timpului necesar operaŃiilor în conformitatea cu cadenŃa linie flux . Pentru menŃinerea ritmului stabilit se foloseşte drept mijloc de transport conveierul, banda rulantă etc., iar pentru informarea executantului se utilizează semnalul electric, luminos etc.

71

Fig. 3.2 Reprezentarea grafică a organizării producŃiei în vederea asigurării încărcării complete a muncitorilor

Fig. 3.2 Reprezentarea grafică a organizării producŃiei în vederea asigurării încărcării complete a muncitorilor [Sursa:Bărbulescu,C.,Bâgu,C. în Managementul producŃiei,Editura Tribuna

Economică,Bucureşti,2001,pg.211]

D. În funcŃie de poziŃia obiectului muncii pe linie în procesul prelucrării există :

a) linii cu obiect mobil întâlnite în industria construcŃiilor de maşini,

caracterizate prin faptul că piesa, reperul, detaliul, etc.de la trece de la un loc

de muncă la altul pentru executarea operaŃilor necesare . Această mişcare poate fi continuă sau cu intermitenŃă când reperele de pe linia în flux rămân imobile pe toată durata cadenŃei, iar după expirarea acesteia, obiectul trece la operaŃiile următoare, la locurile de muncă următoare ;

72

Fig. 3.3 Reprezentarea grafică a organizării producŃiei în vederea încărcării complete a timpului de lucru,

Fig. 3.3 Reprezentarea grafică a organizării producŃiei în vederea încărcării complete a timpului de lucru, al maşinii cât şi al muncitorului [Sursa:Bărbulescu,C.,Bâgu,C. în Managementul producŃiei,Editura Tribuna

Economică,Bucureşti,2001,pg.211]

b) liniile cu obiect staŃionar (fix) caracterizate prin deplasarea

executantului între locurile de muncă şi nu a reperelor, pieselor, etc. la anumite intervale de timp, egale cu cadenŃa liniei, executanŃii trec de la un

loc de muncă la altul, efectuând operaŃia corespunzătoare . Sub aspect

organizatoric aceste linii sunt mai puŃin perfecŃionate, fiind folosite numai în cazurile în care este dificilă din punct de vedere tehnic trecerea produsului de la un loc de muncă la altul datorită greutăŃii şi gabaritelor mari ale acestora .

E. Având în vedere configuraŃia liniei deosebim : linii în flux în linie

dreaptă, în formă de , în formă de ┌, în formă de □, în formă de zigzag, în formă de careu, în linie curbă, în formă de raze. Cea mai răspândită formă este fluxul în linie dreaptă, care în funcŃie de numărul locurilor de muncă şi de utilajele necesare efectuării diferitelor operaŃii poate fi cu un rând, cu două rânduri şi cu mai multe rânduri.

UI – 3.4. Fundamentarea parametrilor de funcŃionare a liniilor de producŃie în flux

Cei mai importanŃi parametri de funcŃionare ai unei linii de producŃie în flux determinaŃi în momentul proiectării acesteia sunt:

- tactul de producŃie;

- ritmul de lucru;

- numărul de locuri de muncă în cadrul liniei;

- numărul de muncitori care lucrează pe linie;

- lungimea liniei;

73

- viteza de deplasare a mijloacelor de transport care servesc linia.

1.Tactul de producŃie reprezintă intervalul de timp la care ies de pe linie două produse consecutive. RelaŃia generală de calcul este:

T =

t 60

Q

,

în care:

- T – tactul de producŃie al liniei;

- t – fondul de timp al liniei pe o perioadă determinată de timp, exprimat în ore;

- Q – producŃia ce urmează a fi prelucrată în perioada de timp stabilită. RelaŃia generală de calcul a tactului de producŃie este influenŃată de

particularităŃile existente în întreprindere. În acest caz, tactul de producŃie poate fi determinat în mai multe moduri:

a) În cazul în care există întreruperi reglementate în cadrul regimului de

lucru al liniei, mărimea tactului de producŃie poate fi determinată după una din relaŃiile:

Prima relaŃie:

în care:

T

=

t

60

i

Q

,

- i reprezintă mărimea întreruperilor în cadrul regimului de lucru, exprimată în minute. Cea de-a doua relaŃie, în acest caz, este:

T

=

t

60

K

Q

,

unde K reprezintă un coeficient programat de utilizare al timpului de lucru.

b) În cazul liniilor polivalente unde normele de timp ale produselor sunt

diferite ca mărime, tactul de producŃie se determină după următoarea relaŃie:

unde:

T

=

t 60

A

+

B

b

+

C

c

b =