Sunteți pe pagina 1din 11

2.1. Ce este intreprinderea?

Intreprinderea poate fi considerate o unitate economica (de productie, de comert sau de


servicii sociale) care are o conducere unica si permite obtinerea de bunuri material cu o anumita
utilitate sociala.
In cadrul unei intreprinderi se desfasoara un proces de producţie, pe diferite compartimente
de activităţi prin care se realizează un produs (entitate). Activitatile din cadrul compartimentelor
unei intreprinderi se desfăşoară pe secţii (ateliere) pe baza unei anumite organizări interne specific
fiecarei întreprinderii.
Fiecare compartiment este definit de componenta de baza numita locul de muncă stabilit pe
baza unei organigrame a diviziuni activitatilor in interiorul compartimentului respective. Spatiul
organizat de desfasurare a activitatilor necesare realizarii unui produs dintr-o sectie se numeste
locul de muncă. La un loc de munca îşi pot deşfăşura activitatea unul sau mai mulţi muncitori
(salariaţi) functie de complexitatea activitatii sau activitatilor din acel loc.
Conducerea unui proces de productie presupune un ansamblu de măsuri prin care se
urmăreşte îmbunătaţirea rezultatelor tehnico-economice ale unui sistem de producţie. Aplicarea
unui ansamblu de masuri corespunzatoare domeniului respectiv care să corespundă cerinţelor
actuale de competitivitate ale pieţii conduce la: creşterea volumului producţiei, ridicarea calităţii
produselor respectiv reducerea cheltuielilor de producţie.
Conform DEX intreprinderea poate fi definita:
ÎNTREPRÍNDERE, întreprinderi, Orice formă de organizare a unei activități economice,
autonomă patrimonial și autorizată potrivit legilor în vigoare să facă acte și fapte de comerț, în
scopul obținerii de profit prin producerea de bunuri materiale și vânzarea acestora pe piață sau prin
prestări de servicii, în condiții de concurență.
ÎNTREPRÍNDERE, întreprinderi, Unitate economică de producție, de prestații de servicii
sau de comerț.
Conform DEX fabricarea unui produs poate fi definita:
FABRICÁT, fabricate, s. n. Marfă produsă într-o fabrică, într-o uzină etc
Conform DEX un proces de productie poate fi definit:
PROCÉS, procese, Proces tehnologic = totalitatea operațiilor care comportă prelucrări
mecanice și chimice, tratamente termice, impregnări, montaje etc. și prin care materiile prime,
semifabricatele etc. sunt transformate în produse finite [1].
Proces de fabricație = totalitatea procedeelor folosite pentru transformarea materiilor prime
și a semifabricatelor în produse finite.
Intreprinderea este o formă de organizare a unei activități economice, autonomă patrimonial
și autorizată potrivit legilor în vigoare să facă acte și fapte de comerț, în scopul obținerii de profit
prin producerea de bunuri materiale și vânzarea acestora pe piață sau prin prestări de servicii, în
condiții de concurență. Intreprinderea este condusa de unul sau mai multi agenti economici care pot
fi grupuri de personae fizice sau juridice.

2.2. Clasificarea intreprinderilor

Avand in vedere numarul foarte mare de societati comerciale si varietatea lor, acestea se pot
clasifica dupa mai multe criterii. Principalele criterii de clasificare sunt prezentate in cele ce
urmeaza [internet] [2].
1) După forma de proprietate [2]:
a) Întreprinderi cu capital privat, în cazul cărora patrimoniul aparţine unei persoane sau un
grup de persoane fizice.
b) Întreprinderi cu capital de stat, în cazul cărora statul este proprietarul întregului
patrimoniu de care acestea dispun.
- regii autonome;
- societati comerciale;
c) Întreprinderi mixte în cazul cărora patrimonial apartine atat unor personae fizice cat si
statului in functie de procentul detinut de fiecare.
2) În funcţie de modul de constituire şi utilizare a patrimoniului întreprinderile pot fi:
a) Întreprinderi particulare individuale, acestea se caracterizează prin:
- sunt detinute de o persoana fizica, in care pot lucra unul sau mai mulţi angajati;
- proprietarul decide si este responsabil de patrimoniul întreprinderii;
In astfel de întreprinderi lucreaza un numar mic de angajati si sunt societati comerciale
artizanale din agricultură, pescuit sau servicii.
b) Întreprinderi care apartin unei singure personae si au o răspundere limitată acestea sunt
caracterizate prin:
- separarea patrimoniului întreprinderii de cel al proprietarului;
- proprietarul are o responsabilitate limitată numai la patrimoniul întreprinderii.
c) Societati comerciale, care se caracterizează prin următoarele:
- patrimoniul societăţii este detinut de două sau mai multe persoane, fiind divizat în titluri
numite acţiuni sau părţi sociale;
- aceste societati au personalitate juridică;
- persoanele care detin actiuni la aceste societati primesc dividende.
d) Întreprinderi cooperatiste, se caracterizează prin aceea că:
- se creează pe baza participării mai multor persoane ce au desfăşurat anterior apariţiei
cooperativei, activităţi similare în calitate de mici producători;
- fiecare membru cooperator participă în mod egal la managementul cooperativei;
- membrii cooperatori au dreptul în afara salariului la o parte din venitul final în funcţie de
partea de capital cu care a venit în cooperativă sau a unor prevederi de la constituirea acesteia.
e) Întreprinderi familiale al căror specific este dat de faptul că patrimoniul se află în
proprietatea membrilor unei familii, care de cele mai multe ori sunt şi lucrători în cadrul
întreprinderii lor.
3) În funcţie de apartenenţa naţională pot exista [2]:
a) Întreprinderi naţionale în care patrimoniul este detinut in totalitate de o tară;
b) Întreprinderi multinaţionale ale căror subunităţi componente îşi desfăşoară activitatea în
două sau mai multe ţări; aceste întreprinderi sunt de regulă proprietatea unui grup economic
internaţional;
c) Întreprinderi joint-venture care se caracterizează prin participarea cu capital în proporţii
diferite a unor persoane fizice sau juridice din două sau mai multe ţări.
4) În funcţie de gradul de mărime (stabilit în funcţie de numărul de salariaţi, cifra de
afaceri, mărimea capitalului sau a profitului) pot exista:
a) Întreprinderi mari caracterizate printr-un grad mare de diversificare, resurse financiare
importante, organizare pe un număr mare de niveluri ierarhice, etc. şi care reacţionează mai greu la
schimbările din mediul înconjurător;
b) Întreprinderi mici şi mijlocii caracterizate prin aceea că proprietarul se confundă cel mai
adesea cu managerul; sunt întreprinderi dinamice dar şi foarte vulnerabile datorită dependenţei de
acelaşi client, a cheltuielilor foarte ridicate cu personalul sau a unei prea accentuate specializări.
Principalele avantaje ale întreprinderilor mici şi mijlocii se pot menţiona:
- au o capacitate mare de inovare manifestată nu numai în lansarea noilor produse dar şi în
strategia pe care o adoptă;
- posibilităţi mari de reducere a costurilor, din cauza cheltuielilor convenţional-constante
reduse ca mărime;
- ocuparea unor segmente de piaţă specifice, neaccesibile marilor întreprinderi.
Principalele dezavantaje ale intreprinderilor mici şi mijlocii sunt prezentate in continuare:
- deficienţe în domeniul gestiunii , datorită lipsei de pregătire a celui care o creează;
- lipsa unor surse de finanţare necesare pentru depăşirea unor perioade dificile care pot apare
în timpul funcţionării acestora;
- dificultăţi generate de lipsa unor reglementări guvernamentale în acest domeniu [internet].
5) În funcţie de gradul de continuitate a procesului de producţie întreprinderile pot fi [2]:
a) cu funcţionare continuă pe tot parcursul anului;
b) cu funcţionare sezonieră.
Întreprinderile cu funcţionare sezonieră ridică probleme deosebite din punctul de vedere al
managementului, cum ar fi:
- folosirea capacităţii de producţie pe o perioadă cât mai mare de timp;
- permanentizarea pe o perioadă cât mai mare de timp a numărului de muncitori;
- asigurarea aprovizionării cu materii prime şi materiale pentru o perioadă cât mai mare de
timp, în condiţii de conservare a calităţii acestora cât mai bune [internet].
6) În funcţie de gradul de specializare întreprinderile pot fi [2]:
a) Întreprinderi specializate sunt acele întreprinderi în cadrul cărora produsele finite sau
componente ale acestora se obţin în cantităţi mari, în urma unor procese tehnologice omogene.
Aceste întreprinderi sunt dotate cu utilaje specializate în executarea operaţiilor componente ale
procesului tehnologic şi cu personal cu calificarea corespunzătoare.
b) Întreprinderi universale execută o varietate mare de produse în cantităţi mici sau chiar
unicate. Caracteristica acestor întreprinderi este faptul că sunt înzestrate cu utilaje universale pentru
executarea unei game cât mei largi de operaţii tehnologice şi cu forţa de muncă policalificată
conform cu tipul operaţiilor tehnologice realizate de către utilaje.
c) Întreprinderi mixte în cadrul cărora se execută produse în serie sau unicate şi care îmbină
caracteristicilor primelor două tipuri de întreprinderi [internet].

2.3. Sistemul de productie

Totalitatea sistemelor în care se desfasoara activitatile de transformare si miscare a


obiectelor muncii pentru a deveni produse sau servicii. Ele se constituie din totalitatea elementelor
fizice naturale si artificiale, a conceptelor (teorii, metode, reguli), a experientei organizate în
vederea realizarii obiectivelor propuse în conditii de eficienta maxima. În genereal obiectivele sunt
legate de realizarea unor produse, lucrari, servicii de înalt nivel tehnic si calitativ, cerute de piata, în
conditiile în care cheltuielile se reduc la minim si profitul razultat va fi maxim.

Subsistemul de Subsistemul de
aprovizionare conducere si
si desfacere organizare
Subsistemul de
resurse umane
Fluxuri materiale Subsistemul Produs
Subsistemul
Fluxuri de Fluxuri energetice de fabricatie Energie disipata
de proiectare Fluxuri
intrare Deseuri materiale
Forta de munca de iesire
Subsistemul Cunostinte noi
Cunostinte Subsistemul
financiar-contabil
protectia mediului
Subsistemul
juridic
Subsistemul
Subsistemul
de control
de reparatii
Sistemul de productie
Fig. 2.1 Structura
simplificată a unui sistem de producţie [3], [4].

Oamenii pentru existent lor au nevoie de produse. Aceste produse se obtin intr-un sistem de
productie. Sistemul de productie ajuta la transformarea resurselor disponibile in produse care sa le
satisfaca nevoile lor. In orice sistem de productie exista factori de influenta. Pentru realizarea
productiei factorii de productie reprezinta totalitatea activitatilor care participa la producerea de
bunurii material si servicii necesare satisfacerii nevoilor oamenilor.
Acesti factorii de productie sunt infinit variabili, datorita complexitatii sistemelor de
productie, de aceea, factorii se pot clasifica in:[internet]
- factori de productie primari, din aceasta categorie fac parte munca si pamantul;
- factori de productie derivati, rezultati din combinarea celor enumerate anterior.
Progresul tehnologiei a impus aparitia nonfactori precum: inteprinderea, societatea
economica, inteprinzatorul, imformatia, tehnologiile speciale.
Cresterea productiei prin factori de aceeasi calitate se numeste economie de tip extensiv.
Cresterea productiei prin factori de eficienta se numeste economie de tip intensiv.
Literatura de specialitate indica ca cei mai importanti factori de productie sunt:
- munca;
- pamantul;
- capitalul;
- resursa umana.
- munca, este privita de unii autori ca factor de productie si reprezinta totalitatea resurselor
umane implicate in obtinerea de bunuri.
Unii specialist definesc ca resursa de munca ale unei tari urmatoarele categorii de oameni:
- populatia adulta care se determina scazand din populatia totala a unei tari populatia tanara
si populatia in varsta; [internet]
- populatia activa care este formata din ceea ce ramane dupa ce din populatia adulta se scad
adultii inapti de munca; [internet]
- populatia activa disponibila toate persoanele care raman dupa ce din populatia activa se
elimina persoanele casnice, elevii si studentii si cei care satisfac stagiul militar obligatoriu.[internet]
Calitatea muncii este data de educatia si nivelul de pregatire profesionala al populatiei.
Cresterea calitatii muncii implica mai multe elemente:
- cresterea nivelul de educatie;
- cresterea pregatirii profesionale;
- promovarea sistemelor de motivare (educatie, sanatate, sistemul administrative, taxe
impozite etc.).
- pamantul, este factorul de productie cel mai important fata de care omenirea nu ar exista si
reprezinta toate resurselor naturale ale solului si subsolului care contribuie la obtinerea de produse
prin transformarea lor.
Aceste resurse trebuie exploatate cu mare grija deoarece ele nu sunt infinite, iar unele dintre
ele se regenereaza foarte greu.
- capitalul, se defineste ca fiind totalitatea bunurilor care sunt folosite la obtinerea de bunuri
de larg consum si/sau distributia si comercializarea de bunuri si servicii. Capitalul este format din
active fizice (cladiri, utilaje, masini).
Capitalul poate fi:
- fix, tehnic format din bunuri de lunga durata (cladiri, instalatii, poduri, drumuri) si se
consuma treptat care pot fi reparate sau inlocuite dupa mai multi ani de utilizare.
- mobil, format din bunuri deplasabile (masini, vapoare, avioane) care sunt utilizate la
distributia si comercializarea produselor.
Ca orice factor de productie consumabil, capitalul are o uzura fizica si morala.
Pentru obtinerea de bunuri material necesare activitatii cotidiene intreprinderea joaca un rol
foarte important. Aceasta determina dezvoltarea economica si cresterea calitatii vietii.
Intreprinderea participa la circuitul economic al unei tari prin respectarea unor functii de
baza si anume:
- creator de valori adaugate;
- participarea la distribuirea veniturilor. [internet]
Principalii beneficiari ai unei intreprinderi sunt:
- furnizorii de bunuri si servicii;
- personalul;
- proprietarul;
- statul; [internet]
In sociatatea de azi bazata pe consum (rol economic), rolul intreprinderii este mult mai larg.
I se atribuie si alte roluri precum cel social, cultural etc.
Functionarea unei intreprinderi depinde de indeplinirea unor functii. Principalele functii ale
unei intreprinderi sunt: [internet] [5]
- de conducere a intreprinderii (manageriala);
- de organizare a tuturor activitatilor din intreprindere;
- de coordonare a tuturor activitatilor din intreprindere;
- de motivare a angajatilor intreprinderii;
- de control a tuturor activitatilor din intreprindere;
- sociala a intreprinderii. [internet][5]
- functia de conducere a intreprinderii subliniaza importanta managementului ca resursa a
dezvoltarii, literatura de specialitate evidentiaza rolul progresului în conducere, stabilind faptul ca
progresul social este o functie dependenta de munca, pregatirea personalului, fonduri si dotari,
progresul în conducere si alti factori [5].
- functia de organizare a tuturor activitatilor din intreprindere desemneaza ansamblul
proceselor de management prin care se stabilesc si se delimiteaza procesele de munca fizica si
intelectuala si componentele lor. Cuprinde atât organizarea de ansamblu a societatii comerciale, cât
si organizarea principalelor sale componente. Prin intermediul acestei functii se armonizeaza
resursele necesare desfasurarii în bune conditii a activitatii si se stabilesc raporturi optime între
obiective si resurse [5].
- functia de coordonare a tuturor activitatilor din intreprindere consta în ansamblul
proceselor de munca prin care se armonizeaza deciziile si actiunile personalului firmei si ale
subsistemelor sale în cadrul previziunilor si sistemului organizatoric fiind de fapt o organizare în
dinamica [5].
- functia de motivare a angajatilor intreprinderii încorporeaza ansamblul proceselor de
munca prin care se determina personalul firmei sa contribuie la stabilirea si realizarea obiectivelor.
Scopul antrenarii are un caracter operational, iar fundamentul sau îl reprezinta motivarea, adica
corelarea satisfacerii necesitatilor si intereselor personalului cu realizarea obiectivelor si sarcinilor
stabilite [5].
- functia de control a tuturor activitatilor din intreprindere este definita ca ansamblul
proceselor prin care performantele firmei, subsistemelor si componentelor acesteia sunt masurate si
comparate cu obiectivele stabilite initial în vederea eliminarii diferentelor constatate si integrarii
abaterilor positive [5].
In cadrul acestei functii controlul, respectiv evaluarea cuprinde evitentierea realizarilor,
compararea lor cu tinta stabilita initial, si determinarea factorilor care au determinat aceste abateri si
stabilirea uni set de masuri pentru a corecta abaterilor aparute.
- functia sociala a intreprinderii [5],
Din punct de vedere social o intreprindere are mai multe functii. Cele mai importante sunt
prezentate in continuare.
1. functia de cercetare-dezvoltare;
2. functia de productie;
3. functia comerciala;
4. functia financiar-contabila;
5. functia de personal.
1. Functia de cercetare-dezvoltare este reprezentata de ansamblul activitatilor desfasurate în
cadrul firmei, în scopul producerii de idei noi si transformarea lor în noutati utile. Aceasta functie
are un caracter complex, se manifesta în toate domeniile si rezida în necesitatea adaptarii
permanente a firmelor la noile progrese tehnico-stiintifice [5].
2. Functia de productie este reprezentata de ansamblul activitatilor de baza, auxiliare si de
servire prin care se realizeaza obiectivele din domeniul fabricarii produselor, elaborarii lucrarilor si
prestarii serviciilor în cadrul firmei.
Principalele activitati cuprinse în cadrul acestei functii sunt: fabricarea sau exploatarea,
întretinerea si reapararea utilajelor, productia auxiliara, controlul tehnic de calitate [5].
3. Functia comerciala cuprinde activitatea de realizare a obiectivelor ce se refera la stabilirea
legaturilor unitatii cu mediul ambiant în vederea procurarii mijloacelor necesare desfasurarii
activitatii si desfacerii produselor, serviciilor si lucrarilor care fac obiectul activitatii de baza a
unitatii [5].
Aceasta functiune cuprinde 3 activitati: aprovizionarea tehnico-materiala, desfacerea si
marketingul.
4. Functia financiar-contabila este reprezentata de activitatea privind obtinerea si folosirea
mijoacelor financiare necesare unitatii, precum si înregistrarea si evidenta în expresie valorica a
fenomenelor economice din unitate.
Rolul acestei functiuni este static, pasiv, uneori chiar un obstacol în introducerea noului [5].
5. Functia de personal cuprinde activitati de realizare a obiectivelor din domeniul asigurarii
si dezvoltarii potentialului uman necesar [5].

2.4. Procesul de producţie [6]

Un produs este reultatul unui proces de producţie. Procesul de producţie este definit ca fiind
procesul tehnico-economic complex, care cuprinde întreaga activitate desfăşurată într-un loc de muncă sau
mai multe locuri, având drept scop obţinerea unui produssau entitate (piesă, subansamblu, ansamblu, utilaj,
instalaţie, aparat etc.) cu o anumită utilitate socială.
Cea mai important factor al unui proces de producţie il constituie procesul de bază (fig.2.2),
care contribuie direct la transformarea materiei prime în produse finite, ca de exemplu: obţinerea de
piese-semifabricat turnate, forjate, sudate etc.; prelucrarea prin aşchiere a pieselor-semifabricat
pentru obţinerea pieselor finite; tratamentele termice sau termochimice; asamblarea pieselor şi
subansamblelor reprezentând produsul finit; repararea şi recondiţionarea acestuia în scopul
recăpătării sau schimbării rolului funcţional etc.
Cresterea calitatii productiei este data de dinamica complexa a tuturor activitatilor ce se
desfasoara intr-un proces de productie, ale ansamblurilor produselor rezultate, ale laturilor activitatii
de conceptie, ale tehnologiei de fabricatie, ale nivelului organizarii productiei
Societatile comerciale desfasoara activitatea de productie prin desfasurarea în bune conditii
a tuturor activitatilor procesului de productie.
Procesul de productie permite obtinerea diferitelor produse, lucrari si servicii, dar crearea un
ansamblu de relatii de productie între persoanele ce concura la realizarea acestora.
“Conceptul de proces de productie poate fi definit prin totalitatea actiunilor constiente ale
angajatilor unei întreprinderi, îndreptate cu ajutorul diferitelor masini, utilaje sau instalatii asupra
materiilor prime, materialelor sau a altor componente în scopul transformarii lor în produse, lucrari
sau servicii cu anumita valoare de piata” [6].
“În cadrul unui proces de productie componenta principala o constituie procesele de munca
iar în anumite ramuri industriale la acestea se adauga si anumite procese industriale. Tinând seama
de aceste componente, conceptul de proces de productie mai poate fi definit prin totalitatea
proceselor de munca si a proceselor naturale ce concura la obtinerea produselor sau la executia
diferitelor lucrari sau servicii.
Procesul de productie poate fi abordat si sub raport cibernetic, ca un proces destinat sa
transforme un set de elemente denumite iesiri.
Abordat din acest punct de vedere, procesul de productie poate fi definit prin trei
component” [6]:
- intrari
- iesiri
- realizarea procesului de productie.
Activităţi de concepţie şi
Procese Pregătire proiectare a produsului
de conducere tehnică
Activităţi de concepţie şi
proiectare a proceselor
tehnologice
Activităţi de concepţie şi
proiectare a S.D.V urilor
necesare
Activităţi de organizare a
Procese Pregătire locului de muncă
auxiliare organizatorică
Activităţi de organizare a
fluxului tehnologic
Activităţi de organizare a
controlului calităţii

Pregătire Activităţi de concepţie şi


economică proiectare a loturilor de
Proces fabricaţie
de Activităţi de elaborare
de elaborare
producţie programe de producţie
materiale
Activităţi de măsurare a
de semifabricare eficienţei producţiei

de tratament
Procese
de bază de fabricare

de control

de asamblare

de reparare şi recondiţionare

Procese de pregă- activităţi de aprovizionare cu materii prime


tire a proceselor de
activităţi de aprovizionare cu S.D.V. uri
bază şi auxiliare.
activităţi de transport
Procese de
desfacere şi activităţi administrative şi sociale
livrare activităţi financiare, analize economice
activităţi de contabilitate

Fig. 2.2. Structura unui proces de producţie [6].


Componenta principala a procesului de munca poate fi definit prin actiunea muncitorilor cu
ajutorul uneltelor de munca asupra diferitelor materii prime, materiale sau alte componente în
vederea transformarii lor în bunuri economice.
Procesele de conducere
Acestea reprezinta totalitatea activitatilor necesare atigenrii obiectivelor propuse pentru ca
acel produs sa-si indeplineasca rolul functional.
Procesele auxiliare
Procesele auxiliare ajută la buna desfăşurare a proceselor de bază cuprinzând: construirea
de scule, dispozitive şi verificatoare (SDV-uri); întreţinerea şi repararea maşinilor şi utilajelor
folosite în cadrul proceselor de bază; transportul pieselor, semifabricatelor şi materialelor pe
teritoriul întreprinderii etc.
Procesele de baza
Componenta principală a unui proces de producţie o constituie procesele de bază, care
contribuie direct la transformarea materiilor prime în produse finite, ca de exemplu: obţinerea de
semifabricate turnate, forjate, sudate etc., prelucrarea prin aşchiere a semifabricatelor pentru
obţinerea pieselor finite, tratamentele termice sau termochimice, asamblarea pieselor şi
subansamblelor reprezentând produsul finit, repararea şi recondiţionarea acestuia în vederea
recăpătării sau schimbării rolului funcţional
Procesele de pregatire a proceselor de baza si auxiliare
Pentru buna desfăşurare a procesului de producţie sunt necesare şi alte activităţi, ca de
exemplu, cele de pregătire a proceselor de bază şi auxiliare, activităţi de conducere şi activităţi de
desfacere şi livrare. Practic, un proces de producţie nu se consideră încheiat până când produsele
realizate nu au fost desfăcute pe piaţă şi testate din punct de vedere al cerinţelor.
Procesele de desfacere si livrare
Acestea reprezinta totalitatea activitatilor necesare pentru ca un produs sa poata iesi pe
poarta fabricii si a ajunge la client in conditii optime de functionare.
Procesul tehnologic reprezinta totalitatea activitatilor necesare realizarii unui produs sau
ansamblu. In timpul procesului tehnologic material prima sufera modificari de forma, structura si
compozitie chimic.
Procesul de munca reprezinta totalitatea activitatilor pe care omul le exercita
asupraobiectelor muncii folosind mijloacele de munca.
Procese naturale reprezinta totalitatea transformarilor pe care le sufera obiectele muncii sub
actiunea unor factori naturali.
Proces de fabricatie - reprezinta totalitatea activitatilor necesare pentru transformarea
materiilor prime datorita interactiunii cu mijloacele de transformare, in produse finite cu o anumita
utilitate sociala.
Masini si utilaje Produse finite
Instalatii Process de productie Lucrari sociale si economice
Materii prime si materiale
- procese tehnologice Servicii sociale si economice
- procese de munca
Forta de munca Rebuturi
- procese naturale
Energie Energie disipata
- legislatia in viguare
Termene si taxe - protectia mediului Cunostinte noi

Fig. 2.3. Elementele unui proces de productie

Tipul de productie reprezinta modul de organizare si functionare a unei societati comerciale


si tine cont de nomenclatorul de produse, volumul productiei si gradul de specializare al societatii.
O clasificare a tipurilor de productie dupa principali factori de influenta se prezinta in continuare.
Dupa raporturile cu piata tipurile de productie sunt [4]:
- pe stoc - caracteristic proceselor de productie unde productia este declansata prin
anticiparea unei cereri potentiale fata de un produs cunoscut;
- la cerere - caracteristic proceselor de productie unde productia este declansata in urma
unor cereri ferme ale clientilor;
Dupa modul de organizare al productiei productia poate fi:
- de tip continuu (flux);
- de tip discontinuu;
- de tip individual (proiect);
Dupa structura proceselor productia este de tip:
- convergent;
- divergent;
Dupa autonomia de conceptie si decizia de productie se intilneste:
- productie fara autonomie (sisteme de productie de prelucrare);
- productie in subcontractare (sisteme de productie in subcontractare);
- productie autonoma (sisteme de productie autonoma).
Dupa volum si grad de repetabilitate se utilizeaza urmatoarea clasificare
- productia individuala cu un nomenclator de produse foarte diversificat, iar cererea de
produse, de regula, redusa la o singura bucata;
- productia de serie cu un nomenclator de produse redus, executarea produselor realizindu-
se in loturi mici;
- productia de masa caracterizata de o cerere mare si un nomenclator redus de produse;
- productia de proces cu o cerere foarte mare si un nomenclator de produse foarte redus (de
regula un singur produs); [4]

2.5. Principalele etapele ale unui sistem de producţie industrial [4]

Pentru buna functionare, sistemul de producţie industrial presupune parcurgerea mai multor
etape. Printre cele mai importante etape se regasesc si etapa de primire a comenzilor ferme de la
beneficiar şi de elaborare a unui plan al obiectivelor şi al activităţilor la nivel de întreprindere. Daca
nu sunt indeplinite aceste etape nu se poate derularea celelalte etape componente ale sistemului de
producţie.
Principalele etape ale unui process de productie sunt:
Tema de necessitate
- cerintele clientilor;
- contextul social;
- contextul geopolitic;
- produsul este nou pe piata sau este unul imbunatatit;
- este un produs complet nou, nu exista pe piata interna sau externa
Elemntele juridice
- intocmirea contractelor cu furnizorii
- intocmirea contractelor cu beneficiarii
Obtinerea avizelor necesare
- avize de mediul;
- avize de punere pe piata;
- avize de transport
- avize de depozitare, etc.
Existenta resurselor financiare si umane
- exista resursele financiare pentru realizarea produselor;
- exista personal calificat pentru activitatile necesare obtinerii produsului.
- exista resurse materiale necesare realizarii activitatilor de obtinere a produsului.
Planificarea resurselor umane si materiale
Planificarea resurselor intr-o societate comerciala este o activitate foarte importanta
deoarece de ea depinde buna desfasurare a tuturor activitatilor desfasurate in acea societate
comerciala. Aceste activitati sunt prezentate in continuare.
- planificarea forţei de muncă tinand cont de calificarea fiecarui angajat si gradul de
incarcare al acestuia;
- planificarea consumului de materiale tanand cont de importanta fiecarei comenzi
respective a produselor care se realizeaza in acea societate comerciala;
- planificarea costurilor se face tinand cont de resursele financiare aflate in momentul acela
disponibile si de importanta comenzii;
- organizarea activitatilor de cercetare şi dezvoltare sunt foarte importante intr-o societate
comerciala de aceea programarea lor se face functie de obiectivele acelei societati comercale;
- organizarea activitatii de producţie se face tinand cont de importanta produselor si functie
de dotarea cu utilaje a societatii respective (poate sa astepte un utilaj nou, sau un anumit utilaj se
afla in reparatie;
- organizarea activitatii de desfacere.
Activitati necesare prelucrarii
Pentru activitatea de prelucrare sunt necesari parcurgerea urmatorilor pasi:
- aprovizionarea cu material si materii prime;
- stocarea materialelor in conditii optime;
- programarea producţiei tinand cont de toti factorii de influenta;
- elaborarea dispoziţiei de lansare în fabricaţie se face in conformitate documentatia
tehnologica;
Realizarea pieselor sau produselor
- proiectarea pieselor sau produselor;
- realizarea pieselor;
Asamblarea, controlul produselor si incercarea acestora
- activitatea de control al produselor
- activitatea de imbinare a (asamblarea) pieselor;
- activitatea de încercare a produselor;
- activitatea de ambalare a produselor;
- activitatea de depozitare a produselor;
- activitatea de transport a produselor.
Controlul final
- controlul costurilor cu munca directă şi indirectă;
- controlul costurilor materiale;
- controlul costurilor indirecte;
- controlul cheltuielilor de proiectare şi de dezvoltare;
- controlul calităţii produselor şi al respectării condiţiilor de depozitare.
Etapa financiară
Aceasta etapa presupune urmatoarele activitati
- activitatea de întocmire a statelor de salarii;
- activitatea de gestionare a comenzilor de încasat şi încasarea acestora;
- activitatea de gestionare a sumelor de plătit şi efectuarea plăţilor necesare;
- activitatea de colectare şi repartizarea de date privind costurile de muncă directe, costurile
indirecte, costurile de materiale, costurile de proiectare;
- activitatea de punere în aplicare a noilor reglementări financiare;
- activitatea de calculare si gestionare a taxelor;
- activitatea de evidenţa a stocurilor si limitare a acestora (unde este cazul);
- activitatea de estimare financiara tinand cont de datele disponibile;
- activitatea de gestionare a operatiei de încasări şi plăţi.
Garantia si service
Pentru buna desfasurare a activitatilor de garantie si service trebuie parcurse urmatoarele
etape:
- intocmirea listelor cu toate piesele pentru care se acorda garantie si cele care se pot inlocui
in service;
- intocmirea procedurilor specifice privind modul de inlocuire a pieselor si de identificare a
neconformitatilor;
- culegerea de informatii referitoare la siguranţa în funcţionare a pieselor;
- intocmirea fiselor de prelucrare;
- intocmirea fiselor de NTSM si aducerea la cunostinta a angajatilor, a cerintelor privind
calitatea executiilor in garantie, la calificarea personalului;

[1] DEX 2009


[2] https://portal.ctcnvk.ro/suporturi-de-curs/curs-planificarea-si-organizarea-productiei-m1.pdf
[3] Internet Stefanescu…………
[4] http://www.comunicatedepresa.ro/proces-de-productie/definitie/
[5] http://www.rasfoiesc.com/business/management/Proces-de-productie-Tipuri-de-39.php
[6] Amza, Gh, Rindasu, V., Amza, C.Gh., Tratat de tehnologia materialelor, Editura Academiei
Romane, Bucuresti 2003, ISBN 973-27-0910-3
[7] Tudor Nistorescu, Gh. Merisan, Economia întreprinderii, Ed. Scrisul Românesc, Craiova, 1995
2. Delia Silvia Olaru, Economia si gestiunea întreprinderii, Ed. Tribuna Economica, Bucuresti, 1999
3. *** Colectia Tribuna Economica, Monitoarele Oficiale, reviste de specialitate