Modulul VI

ONTOLOGIA EDUCAȚIEI

Ciclul II: Master

Autor și responsabil de curs:
Raileanu O., dr., conf. univ.
 Conținutul volumului VI:

• Conceptul și definiția;
• Explicația ontologică a educației;
• Principalele componente ale ontologiei educației;
• Viitorul educației.
 Conceptul și definiția
Termenul de ontologie își are origine în limba greacă:
ontos-ființă și logos-știință, discurs.
Datează din sec. XVII-lea, principiul care a stat la baza
formării lui îl găsim la Aristotel, potrivit căruia există o știință
care studiază ființa ca ființă, studiul esenței ființei.
E.Clement, o consideră știință supremă și universală;
Platon – problema luminii care ne descoperă obiectele lumii
(Republica);
Spinoza – problema existenței lui Dumnezeu;
Hegel – problema a istoriei;
Filosofia contemporană gândește ontologia ca înțelegere a
sensului ființei, mai degrabă, decît ca o știință determinată
 Ontologia și metafizica
Unii filosofi, termenii ontologia și metafizica utilizează în mod
alternativ (J.Charles, Brauner, Hobert, etc.)
După Mircea Florian, metafizica (Dicționar filosofic, E.Clemen,
termen echivoc), răspunde la întrebarea ce este realitatea;
Ontologia răspunde la întrebarea ce înseamnă a fi în contextul
existenței reale.
În sens primitiv, acest nume a fost dat în sec. I (î. Hr.) de către
Andronicos din Phodos cărților lui Aristotel plasate după cele care
tratează fizica.
Într-un sens mai larg, metafizica este cunoașterea prin rațiune și
printr-o revelație de tip religios a realităților imateriale, dincolo de
realizările fizice materiale, spre exemplu: Dumnezeu, sufletul, etc.
Mai poate fi tratată ca știință supremă sau prima, care are ca obiect
de studiu absolutul, fundamentul necondițional al lucrurilor.
 Potrivit lui Knight R.G. Prin metafizică ne referim la patru categorii de
aspecte (educaționale)/ întrebări la care avem și o varietate de
răspunsuri:
• Aspecte/ întrebări cosmologice cu privire la originea, natura și
dezvoltarea universului ca sistem ordonat: Cum a apărut și s-a dezvoltat
universul? Există un scop sau o finalitate către care tinde universul?
• Aspecte/ întrebări teologice referitoare la concepțiile despre
supranatural sau transcendență ce vizează existența lui Dumnezeu?
Care sunt atributele lui? Există îngerii? Există forțe ale răului? Dacă
Dumnezeul există de ce mai există răul?
• Aspecte/ întrebări antropologice cu privire la umanitate ca subiect
și obiect al cercetării, acestea privesc relația dintre corp și intelect/
gândire. Ex.: Se naște omul bun, rău sau neutru din punct de vedere
moral? Sunt oameni liberi? Are omul suflet?
• Aspecte/ întrebări ontologice, ex.: Este realitatea materie sau
energie? Este realitatea ordonată de anumite legi supreme sau este
ordonată de om? Este realitatea fixă/ stabilă sau este schimbătoare?
Potrivit acestei diversități de întrebări diferitele teorii ale științei sunt
legate de teoriile metafizice ale realității...
 Explicația ontologică a educației

Educația ca tip specific de activitate umană este înseparabilă

de metafizică ca studiu al realității și antropologie.
Antropologia fiind știință despre om (Julia Didier).
Explicația ontologică este un tip de explicație posibilă a
educației față de explicația cauzală, structurală și funcțională.
Această explicație a parcurs un drum lung – de la Platon și
Rousseau, la Kant și Dewey sau Jaspers și face trimiteri la
întrebarea Ce este omul? În funcție de analiza acestei întrebări
pot fi configurate semnificațiile educației și întemeierea lor
ontologică și antropologică.
 Explicația ontologică a educației nu poate fi ignorată, această
educație susțin mai multe raționamente:
• Pentru fiecare concept pedagogic e important să ne bazăm pe
fapte reale și nu pe fantezie, iluzie sau imaginație utopică;
• Alternativele educației invocate ca postmoderniste sunt generate
de varietatea abordărilor metafizice ale realității pedagogice;
• Considerațiile explicative asupra naturii omului, privind
potențialul său psiho-cultural și creativ, sunt repere ale
întemeierii conținuturilor și metodologiilor genurilor de acțiuni și
ale formelor educației...;
• Nu poate exista o atitudine științifică pedagogică care să nu se
întemeieze pe obiectivitate științifică;
• Pozițiile antropocentrice și ontologice referitoare la înțelegerea
copilului ca obiect al educației sunt diferite. Contează mult cum
este privit copilul, ca înger al lui Dumnezeu, sau, ca un om bun
sau mai puțin bun de la natură, dar pervertit de către societate și
semeni.
 Principalele componente ale ontologiei educației

Distingem 2 componente: individualul și socialul, prin ele

sunt desemnate condițiile devenirii omului. Pentru ale explica
există 3 tendințe (L.Cuznețov, N.Banuh):
a) considerarea socialului ca scop al educației, iar individualul
ca mijloc al acesteia;
b) considerarea individualului ca scop al educației, iar socialul
ca mijloc al devenirii și al viitorului educației;
c) împăcarea individualului cu socialul, deoarece sunt
înseparabile...
 Viitorul educației
Este posibil un progres în om și în educație?
Pentru a răspunde la acestă întrebare trebuie să punem un semn de
egalitate dintre omul genetic și omul istoric și cultural...
Avem la dispoziție un număr de precondiții:
- ciclul vieții omului este relativ același pentru toți oamenii;
- creșterea duratei vieții omului este posibilă și ereditar și social;
- educația întodeauna a fost plasată între posibil și imposibil;
- respectarea drepturilor și obligațiilor copilului și omului;
- ocrotirea Terrei/ naturii;
- ocrotirea sănătății și profilaxia maladiilor incurabile;
- combaterea relațiilor umane distructive (războaie, terorism, rasism,
xenofobia, marginalizarea culturii altora, mișcările religioase...)
- .....