Jocul motric şi importanta lui în

dezvoltarea fizică şi psihică a preşcolarilor

Pedagogia modernă consideră că jocul reprezintă baza conceperii întregii activităţi

instructive–educative, deoarece acesta este calea directă prin care copilul în contact cu mediul
ambiant, îşi îmbogăţeşte sfera cunoaşterii şi sfera motricităţii, se orientează, stabileşte relatii,
acţionează.
Jocul reprezintă activitatea principală a copilului în grădiniţă. Rolul acestuia este foarte mare
în dezvoltarea fizică şi psihică a preşcolarilor. Folosit cu pricepere de către educatoare, el este un
important mijloc educativ cu multiple influenţe în evoluţia copilului. Jocul de mişcare este un
exerciţiu fizic şi un mijloc principal de dezvoltare armonioasă a copilului preşcolar, un mijloc de
educaţie care satisface în cel mai înalt grad nevoia de mişcare şi de acţiune a acestuia. Mişcarea,
componenta principală a acestor jocuri, este prezentă într-o mare varietate de forme, pentru a se
putea asigura cadrul optim de dezvoltare şi perfecţionare a deprinderilor de bază, călirea
organismului şi formarea unor calităţi şi însuşiri ca: viteză, rezistenţă, precizie, îndemânare,
stăpânire de sine etc.
Jocul este un mijloc important nu numai pentru educaţia fizică, dar si pentru educaţia
intelectuală, morală si estetică a copilului. În cadrul jocurilor, copiii învaţă să respecte reguli, învaţă
să fie ordonaţi şi disciplinaţi. Organizate în grup, jocurile contribuie la dezvoltarea prieteniei între
copii, a spiritului de grup, a devotamentului etc.
În cadrul jocurilor de mişcare, copiii îşi folosesc corpul în acţiuni care solicită motricitate,
exersând astfel şi dezvoltând atât fizicul cât şi psihicul aflat în strânsă legătură cu progresele
corporale.
Jocurile de mişcare constituie mijlocul principal prin care se realizează sarcinile educaţiei
fizice în gradiniţă. În aceste jocuri elementul mişcare este esenţial şi ele devin o plăcere pentru
copii. Pe lângă efortul fizic pe care-l solicită jocul copilului, i se cere şi o activitate psihică în
rezolvarea sarcinilor ridicate de joc. De exemplu, în cadrul jocului de mişcare ,,Veveriţele“ pe lângă
faptul că preşcolarii fac mişcare, aleargă, la sfârşitul jocului, fiecare preşcolar trebuie să-şi numere
nucile pentru a şti care ,,veveriţe” au strâns cele mai multe nuci şi au ieşit căştigătoare. În aceste
jocuri, mişcarea este încadrată în anumite reguli mai mult sau mai puţin complexe şi aproape fară să-
şi dea seama, copiii realizează în timpul jocului o serie de mişcări fără să depună un efort prea mare
fizic si psihic. Astfel, în jocul de mişcare ,,Barza şi broaştele“, copiii, la comanda educatoarei,
execută o serie de sărituri pe loc cu picioarele apropiate. Ei îndoaie uşor genunchii şi duc braţele
uşor înspre spate, apoi cu o legănare energică a braţelor înainte, în faţă, întind genunchii energic şi
se desprind de pe pământ. Zborul săriturii se face cu genunchii ridicaţi la piept. Aterizarea se
execută cu genunchii uşor îndoiţi şi elastic pentru a amortiza căderea.
Particularitatea caracteristică acestor jocuri rezidă în faptul că regulile sunt prezentate
copiilor într-o formă placută. De exemplu în jocul de mişcare ,,Poştaşii“, le-am spus copiilor că
pentru a merge să ducă scrisorile, poştaşii întâmpină o serie întreagă de obstacole(ploaie, zăpadă,
trec prin pădure, urcă dealuri etc.), după care am prezentat regulile jocului:
-la semnal, de la fiecare echipă pleacă câte un copil (poştaş), să depună scrisoarea sărind
peste obstacole;
- au dreptul să depună scrisorile numai copiii care au sărit corect peste obstacole şi nu le-au
dărâmat;
- copiii care n-au reusit să sară obstacolele, rămân cu scrisorile în mână;
- se consideră castigătoare grupa de copii ai cărei poştaşi au depus mai multe scrisori.
Ceea ce este deosebit în jocul de mişcare la diferite vârste sunt sarcinile, conţinutul, modul
de organizare, precum şi numărul regulilor. Astfel acelaşi joc poate fi folosit la orice vârstă,
amplificând însă cerinţele, regulile, mărind distanţele şi numărul obstacolelor.
Conţinutul jocului va trebui să corespundă particularităţilor anatomofiziologice şi psihice ale
copiilor. În alegerea jocurilor, am ţinut seama de pregătirea fizică a acestora, de posibilităţile
copiilor din grupa cu care lucreaz. La nivelul 3-5 ani, tema jocurilor a fost atractivă, iar regulile au
fost reduse ca număr şi complexitate. Astfel, la această vârstă, în jocurile cu roluri şi reguli, regulile
au fost ascunse în roluri. De exemplu, în jocurile ,,Vrăbiuţele şi motanul“, ,,Prinde fluturele“, regula,
(săritura şi alergarea) este subordonată rolului pe care îl are copilul în joc. La nivelul de vârstă 5-7
ani, jocurile de mişcare au evoluat atât sub nivelul complexităţii subiectului şi regulilor, cât si a
modului de organizare a copiilor în joc. Prin conţinutul lor, jocurile de mişcare sunt extrem de
variate, datorită mişcărilor care intră în componenţa lor. În aceste jocuri intră mişcările de bază-
mers, alergare, săritură, târâre, aruncare etc.-mişcări prin care se exersează diferite forme de muşchi.
Acest lucru se răsfrânge pozitiv asupra activităţii altor organe şi sisteme, duce la intensificarea
proceselor de metabolism, la fortificarea organismului. Prin aceste jocuri se dezvoltă şi se
perfecţionează activitatea psihomotrică a copilului. Executând mişcările într-o anumită succesiune,
preşcolarii îşi formează deprinderea de a-şi controla mişcările şi de a le dirija potrivit regulilor
jocului. Învăţând să execute mişcările în condiţiile schimbate ale jocului, acestea devin mai precise,
mai fin coordonate.
Un rol deosebit l-au avut jocurile de mişcare pe care le-am desfăşurat cu copiii în aer liber, în
anotimpul toamna şi iarna, deoarece aceste jocuri îi călesc pe copii, datorită proceselor de
termoreglare ale organismului. La fel de importante sunt şi jocurile pe care le-am organizat cu copiii
în cadrul plimbărilor, şi excursiilor în anotimpul cald, deoarece acestea influenţează favorabil
dezvoltarea armonioasă a organismului copiilor, contribuie la fortificarea lor, la sporirea capacităţii
de efort, la formarea deprinderilor şi a calităţilor motrice. În acelaşi timp, aceste jocuri creează buna
dispoziţie şi dorinţa de a participa cu plăcere la astfel de jocuri. Organizate în diferite momente ale
activităţii comune, cât şi în cadrul activităţilor alese, în aer liber, în sala de grupă sau în sala de
sport, jocurile de mişcare contribuie pe deplin la dezvoltarea şi la fortificarea organismului copiilor,
la formarea deprinderilor motrice de bază, la cultivarea calităţilor fizice, la dezvoltarea calităţilor
morale, a calităţilor de voinţă şi caracter, potrivit particularităţilor de vârstă.

Bibliografie :
[1]. E. Ivan ,,Educaţia fizică în grădiniţe“ – Editura Stadion 1973;
[2]. Eugenia Barcan Ţicaliuc ,,Exerciţii şi jocuri pentru preşcolari“ – Editura Sport Turism, 1976;
[3]. Alexandrina Dumitru,Viorel George Dumitru ,,Activităţile transdisciplinare pentru grădiniţă şi
ciclul primar“ – Editura Paralela 45, 2004.