Direcția de Învățământ, Tineret și Sport, Drochia

Grădinița-creșă nr. 1 Clopoțel s.Pelinia

Comunicare pe tema
,,Educația pentru sănătate în activitățile
pentru sănătate și extracurriculare cu
copiii preșcolari,,

Realizat: Curararu Natalia

Pelinia, 2019
 Să nă tatea, bună starea fizică şi dezvoltarea motorie a copiilor sunt factori decisivi în
procesul de creştere şi dezvoltare a copiilor în perioada timpurie. Creşterea şi dezvoltarea
reprezintă procese complementare, chiar dacă creşterea se referă la anumite schimbări de ordin
fizic, precum creşterea masei corporale, în înălţime şi a dimensiunilor corpului. Deşi paşii
schimbărilor sunt mai mult sau puţin aceiaşi pentru toţi copii, ritmul schimbărilor prezintă o
puternică variabilitate individuală.
De ce educaţia pentru sănătate la preşcolari?
  Sănătatea este definită ca starea de bine fizică, mentală şi socială a fiecărei persoane.
Sănătatea nu este doar absenţa bolii sau a infirmităţii (Organizaţia Mondială a Sănătăţii, 2000). Starea
de sănătate şi de boală este influenţată nu doar de factorii biologici, chimici sau genetici, ci şi de
factorii psihologici şi sociali.   Factorii psihosociali care influenţează starea de sănătate şi boală sunt:
comportamentele sănătoase sau de risc, abilităţi cognitive, emoţionale şi sociale, atitudini şi valorile
personale relaţionate cu sănătatea, normele socio-culturale de gen.
  Principalii factori care au impact asupra stării de sănătate şi boală sunt comportamentele care
descriu stilul de viaţă: alimentaţie echilibrată, practicarea exerciţiului fizic, reducerea consumului de
alcool, renunţarea la fumat, adoptarea comportamentelor preventive (vaccinări, verificări medicale
periodice, screeninguri), respectarea orelor de somn.
  Comportamentele sănătoase sunt învăţate social de către copii prin observarea şi imitarea
adulţilor. De exemplu, alimentaţia, practicarea exerciţiului fizic sunt comportamente care se învaţă
din familie în perioada timpurie de dezvoltarea (vârsta preşcolară) şi au un rol definitoriu în
dezvoltarea atitudinilor şi practicilor din perioadele ulterioare de dezvoltare şi din viaţa adultă
relaţionate cu stilul de viaţă sănătos.
  La vârsta preşcolară copii învaţă comportamente prin observarea şi imitarea adulţilor, îşi
formează atitudinile faţă de comportamentele sanogene şi de risc. La această vârstă se formează şi
reprezentarea stării de sănătate şi de boală. Părinţii şi adulţii care interacţionează direct cu copii au un
rol major în dezvoltarea comportamentelor sanogene cu rol protectiv asupra sănătăţii. Adulţii
influenţează comportamentele adoptate de copii prin modelul pe care îl reprezintă. De asemenea,
aceştia sunt principalii furnizori ai oportunităţilor de petrecere a timpului liber şi ai diversităţii
alimentare. Părinţii şi educatorii sunt cei care conturează preferinţele copiilor şi atitudinile lor faţă de
comportamentul alimentar, exerciţiul fizic şi comportamentul sexual, prin întăririle şi reacţiile
aversive pe care le exprimă.
  Educaţia pentru sănătate la preşcolari permite învăţarea comportamentelor sanogene şi
integrarea lor în rutinele comportamentale. În sens larg, educaţia pentru sănătate este reprezentată de
toate experienţele de învăţare care conduc la îmbunătăţirea şi menţinerea stării de sănătate. În sens
restrâns, educaţia pentru sănătate implică dezvoltarea abilităţilor cognitive, sociale şi emoţionale cu
rol protector asupra sănătăţii şi dezvoltarea unui stil de viaţă sănătos prin întărirea comportamentelor
sănătoase şi reducerea comportamentelor de risc.
A învăţa copilul, de la vârsta cea mai fragedă să respecte regulile de igienă personală, să se
obişnuiască cu un regim raţional de alimentaţie, înseamnă a rezolva în cea mai mare parte problema
esenţială a formării comportamentului igienic dar trebuie incluse şi noţiuni şi cunoştinţe despre
relaţiile interumane şi igiena acestora, despre propria persoană în scopul autocunoaşterii, despre boală
şi sărăcie, despre sănătatea şi îmbolnăvirea naturii sau a planetei.
Scopul educaţiei pentru sănătate în grădiniţă este să asigure cunoştinţele despre sănătate şi formare a
deprinderilor de viaţă sănătoasă adecvate vârstei preşcolare. Obiectivele unei astfel de educaţii
vizează conştientizarea unor probleme de sănătate fizică, mentală şi socială pe înţelesul copilului
preşcolar, depistarea unor deficienţe şi boli şi îndrumarea spre cabinetele de specialitate pentru
asistenţă.
Mijloacele de realizare sunt cele utilizate în mod frecvent în procesul de educaţie în grădiniţă: jocul,
desenul, cântecul, povestirea, poezia, etc.
Grădiniţa şi ulterior şcoala reprezintă cadrul instituţionalizat propice educaţiei pentru sănătate. Aici
se pot conştientiza aspecte legate de sănătate şi boală, se pot oferi cunoştinţe minime adecvate vârstei
şi se pot forma deprinderi de viaţă sănătoasă.
În urma desfăşurării acestor activităţi, copiii trebuie să ajungă să dezvolte aptitudini, să-şi însuşească
valori care să-i abiliteze să facă alegeri concrete privind întreţinerea şi optimizarea stării de sănătate.
  Dezvoltarea comportamentelor care descriu stilul de viaţă în perioada de vârstă
preşcolară
  Dezvoltarea comportamentul alimentar
  Pentru preşcolari alimentele şi servirea mesei reprezintă o nouă oportunitate de a explora şi
de a culege informaţii. Comportamentul alimentar în această perioadă de dezvoltare se caracterizează
prin:
•  curiozitate (întreabă de ce morcovii sunt portocalii, în loc să îi mănânce, sunt fascinaţi de
noile aimente şi de modul de ale servi),
•  scop (preşcolarii mănâncă când le este foame şi se concentrează asupra mesei şi rezută
mâncarea când s-au săturat sau nu le este foame),
•  fluctuantă (apetitul copiilor creşte după perioade de activitate intensă şi scade când sunt
obosiţi sau entuziasmaţi, preferinţele culinare se modifică de la o zi la alta),
•  dorinţa de companie (preşcolarii doresc să mănânce împreună cu alţii şi copie, de multe ori,
preferinţele alimentare a celor din jur)
  Dezvoltarea practicării exerciţiului fizic
  La vârsta preşcolară copii au abilităţile motorii suficient dezvoltate şi sunt capabili să meargă
pe o tricicletă, să urce scările, să meargă pe vârfuri, să sară peste un obstacol, să arunce şi să prindă o
minge, să se îmbrace singuri (cu ajutor la fermoar sau şireturi), să folosească foarfeca, să deseneze
sau să picteze o figură. Activitatea fizică are un rol esenţial în dezvoltarea fizică, cognitivă şi socio-
emoţională a copilului.
  Dezvoltarea unei atitudini pozitive faţă de activitatea fizică şi activităţile în aer liber
reprezintă un bun predictor pentru practicarea sistematică a exerciţiului fizic în perioada imediat
următoare, vârsta şcolară şi adolescenţă.
    Dezvoltarea altor comportamente preventive
  Unul dintre comportamentele preventive care trebuie dezvoltate încă din perioada de vârstă
preşcolară este comportamentul de protecţie solară.
  Comportamentele recomandate sunt folosirea cremelor de protecţie solară (cu factor de
protecţie cel puţin 15, până la vârsta de 18 ani), purtarea pălăriilor de soare, a bluzelor cu mâneci
lungi şi a pantalonilor lungi, staţionarea în locuri umbroase în orele de maximă intensitate solară
(11,30 – 15,30) (National Cancer Institute 1994).
   Comportamentele de protecţie solară sunt principala metodă de prevenţie a cancerului de
piele. Dezvoltarea acestor comportamente la preşcolari este necesară întrucât studiile arată că la
această vârstă cea mai mare parte a timpului este petrecută în aer liber şi, de asemenea, până la vârsta
de 21 de ani are loc 80% din expunerea la soare. Părinţii şi adulţii care interacţionează direct cu copii
au un rol important în dezvoltarea acestor comportamente de protecţie, prin oferirea propriului
exemplu comportamental.
  Un important comportament preventiv care trebuie dezvoltat de timpuriu la copii este cel de
autoigienă . Acest comportament trebuie înţeles în sens larg. Comportamentele de autoigienă vizează
atât igiena propriului corp, cât şi a spaţiului de joacă sau de locuit. Programele educative pentru adulţi
trebuie să dezvolte acestora abilitătea de a aplica regula consecinţelor logice şi naturale şi de a
modela prin propriu comportament, comportamentele de autoigienă a copiilor.
  Recomandări în dezvoltarea stilului de viaţă sănătos la preşcolari
•  Recomandările pentru dezvoltarea comportamentului alimentar sanogen:
•  Educarea părinţilor în legătură cu principiile alimentaţiei sănătoase la adulţi şi la preşcolari.
•  Educarea părinţilor în legătură cu normelor socio-culturale de gen ca factor de risc în
dezvoltarea preferinţelor alimentare şi a comportamentului alimentar nesanogen la preşcolari.
•  Întărirea comportamentelor alimentare sanogene la copii.
•  Copii nu sunt recompensaţi/gratificaţi cu alimente (dacă au făcut ceva bine, dacă sunt
supăraţi, trişti).
•  Preferinţele alimentare ale copiilor nu sunt pedepsite, ci redefinite prin controlul
disponbilităţii şi accesibilităţii alimentelor.
•  Preşcolarii participă la masă alături de adulţi şi sunt lăsaţi să aleagă din gama de alimente
servită la masă. Sunt întărite alegerile sanogene.
•  Preferinţele alimentare ale preşcolarilor trebuie respectate. Dacă preşcolarii refuză să
mănânce anumite alimente sau refuză să mai mănânce un anumit aliment, adultul nu trebuie să
insiste, să forţeze sau să ameninţe copilul.
•  Controlul disponbilităţii şi accesibilităţii alimentelor.
•  Servirea mesei are loc într-un spaţiu special amenajat (nu în orice zonă a casei) şi nu este
combinată cu alte activităţi (vizionarea TV, coloratul, pictatul, cititul, jocul).
•  Recomandările pentru dezvoltarea practicării exerciţiului fizic:
•  Educarea părinţilor în legătură cu importanţa implicării active în activităţi fizice şi
coparticiparea alături de copii.
•  Educarea părinţilor în legătură cu normele socio-culturale de gen ca factor de risc în
dezvoltarea preferinţelor pentru tipul de activităţi de petrecere a timpului liber şi de relaxare.
•  Copiilor li se artă imagini cu femei şi bărbaţi sportivi, sunt urmărite la TV emisiuni
sportive.
•  Părinţii pot propune ca activitate de familie participarea la jocurile sportive la care este
permisă prezenţa spectatorilor (baschet, handbal, fotbal, polo etc.)
 •  Întărirea practicării activităţilor în aer liber la copii.
•  Întărirea practicării activităţilor în aer liber atât la fete, cât şi la băieţi, dincolo de
prescripţiile comportamentale de gen.
•  Folosirea activităţilor fizice în aer liber (călărie, înot, jocuri cu mingea sau alte accesorii) ca
recompense pentru dezvoltarea preferinţei pentru astfel de activităţi de petrecere a timpului liber şi de
relaxare.
•  Controlul activităţilor de petrecere a timpului liber a preşcolarilor (reducerea accesului la
jocurile pe computer sau vizionarea TV):
Educaţia pentru sănătatea copilului preşcolar este o latură a educaţiei generale, alături de
educaţia motrică, educaţia intelectuală, educaţia civică, etc. şi are particularitatea că se realizează prin
intermediul acestora.
„ARTA EDUCAŢIEI, nu este altceva decât cunoaşterea mijloacelor mai robuste şi mai puternice,
spirite mai luminate şi suflete mai virtuoase”. (Helvetius)