Sunteți pe pagina 1din 8

Sportul Adaptat

Copiii si tinerii cu nevoi speciale sunt inclusi in programe de reinsertie sociala ale caror
obiective pot fi realizate si prin intermediul activitatilor sportive.
Sportul adaptat constituie o ramura a sportului care utilizeaza structuri motrice, reguli
specific, conditii materiale si organizatorice modificate si adecvate cerintelor proprii diferitelor
tipuri de deficiente.
Obiectivele acestuia sunt :

• maximizarea potentialului biometric existent;

• facilitarea exprimarii subiectilor deficienti conform propriilor abilitati si capacitati;

• realizarea unor efecte terapeutice, sanogenetice (terapie corectiva, recreationala, sport-


terapie, programe de sanatate);

• adaptarea activitatii sportive in scop recreativ (timp liber);

• realizarea unei noi imagini despre grup sau propria persoana, a unei valorizari superioare a
competentelor existente.

Organizarea sportului adaptat este diferentiata in literatura de specialitate, dupa cum urmeaza :

1. Activitati sportive care nu se deosebesc ca structura, reguli, conditii organizatorice si


material- de ramurile si probele sportive cunoscute;

2. Activitati sportive care pastreaza structura si regulile obisnuite, dar beneficiaza de conditii
materiale care compenseaza intr-o anumita masura deficienta competitorului (un nevazator care
participa intr-o competitie de popice beneficiaza de o delimitare proeminenta a culoarului de
lansare a bilei);

3. Activitati sportive la care participa atat competitori cu deficiente, cat si competitori normali,
subiectii deficienti avand unele facilitati regulamentare (subiectii participanti la competitiile de
tenis au dreptul sa returneze mingea dupa doua caderi succesive ale acesteia);

4. Activitati sportive la care participa competitori cu si fara deficiente; toti se supun unei
versiuni modificate a probei sau ramurii sportive respective (competitorii de orice tip participa in
carucioare cu rotile la orice joc de baschet);

5. Activitati sportive de tipul Special Olympics la care participa exclusiv subiectii cu


deficiente de acelasi tip si grad.

In sportul adaptat, in functie de obiectivele care se doresc a fi indeplinite, se utilizeaza


diferite tipuri de programe: de recuperare, care cuprind exercitii si activitati specifice de
corectare a deficientelor corporale si de alta natura; programe adaptate, care cuprind activitati
motrice care maximizeaza potentialul existent si programele de dezvoltare, in cadrul carora
activitatile individualizate bazate pe nevoile specifice urmaresc imbunatatirea capacitatii de
miscare, a fitness-ului si integrarea socio-emotionala.
De cele mai multe ori, acestea sunt aplicate in sistem, fiecare dintre ele aducandu-si aportul in
rezolvarea diferitelor sarcini.
Activitatile fizice adaptate se bazeaza pe adaptarea exercitiilor, activitatilor fizice la conditiile si
posibilitatile individului. Se adreseaza:
1. persoanelor cu dizabilitati (motorii, senzoriale, intelectuale);
2. persoanelor cu boli cronice (afectiuni cardiovasculare, reumatism, afectiuni respiratorii-
astm, epilepsie, afectiuni musculare, etc);
3. pensionari (de varsta, de boala).

Din punct de vedere al activitatilor fizice, aceste grupuri sunt unite de doi factori:
1. dificultatea de a participa la activitati fizice prin cluburi si asociatii sportive;
2. componenta automotivanta a activitatii fizice - de o pronuntata importanta pentru viata.

Pentru atingerea scopului final, de crestere a calitatii vietii, prin activitati fizice adaptate
se urmareste: cresterea capacitatii fizice, cresterea fitness-ului, cresterea increderii in sine,
cresterea placerii pentru activitatea fizica. Prin intermediul acestor
activitati, persoanele trebuie sa gaseasca un loc unde: sa fie intelesi si respectati; sa se simta in
siguranta in timp ce componentele motorii, senzoriale si afective sunt stimulate/activate;
comunicarea verbala si nonverbala sa duca la adaptari specifice a sensurilor comunicarii; sa se
imbunatateasca capacitatile motorii si intelectuale;activitatile sa aiba drept finalizare socializarea
si reducerea dependentei. Rolul aplicarii activitatilor fizice adaptate vizeaza, fie implicarea in
actiuni sociale cat mai diversificate, fie acordarea de asistenta grupurilor sociale, in vederea
integrarii celor cu dificultati de adaptare sociala.
Conceptul strategiei de lucru in cadrul activitatilor fizice adaptate pleaca de la urmatoarele 3
nivele:
1. senzorial: vaz, auz, sensibilitate kinestezica, tactila;
2. nivelul abilitatilor motorii:
a. perceptia motorie: echilibru, integrarea corporala, directionarea miscarii;
b. fitness-ul fizic: forta-rezistenta musculara si antrenament la efort (anduranta cardio-
respiratorie);
c. abilitatea motorie, coordonarea.
3. nivelul indemanarilor:
a. sportive (aruncarea mingii, lovirea unei mingi cu piciorul, cu racheta,etc);
b. functionale (mersul, alergarea, urcarea sau coborarea scarilor sau a unei pante).
Baschetul urmărește valorificarea maximă a capacității motrice a practicanților, și organizarea
utilă, recreativă și diversificată a timpului liber. Totodată favorizează dezvoltarea relațiilor între
oameni, implicit a sentimentului de prietenie, solidaritate, a spiritului de întrecere loială cu
ceilalți.

Baschet in Fotoliul Rulant

Jocul de baschet se practică sub forma sportului de performanță. Acesta are un caracter organizat
superior prin prisma faptului că:

 Are un regulament de joc;

 Are un conținut și o formă de pregătire unitară;

 Este încadrat într-un sistem competițional și internațional;

 Favorizează afirmarea talentelor;

 Este un mijloc de stimulare a măiestriei practicanților;

 Este practicat în secțiile asociațiilor și cluburilor sportive.

Ca orice altă ramură sportivă, jocul de baschet nu poate asigura o pregătire complexă
doar prin practicarea lui singular. Acesta face apel la anumite mijloace specifice altor discipline
sportive. Aici ne referim la gimnastică, atletism, inot, schi, atletică grea, toate folosite ca sporturi
complementare sau ca un sistem de exerciții cu caracter analitic sau complex care, adaptate la
specificul jocului de baschet au o contribuție importantă în ceea ce privește pregătirea fizică
generală și pentru perfecționarea calităților motrice.

Caracteristicile principale ale jocului

Baschetul este jocul sportiv ce poate fi practicat atât de către copii cât și de persoane mai
în vârstă, atât în scop recreativ, de întreținere sau ludică, dar mai ales în scop competițional.
Gama de procedee tehnice, de acțiuni tactice de care baschetul dispune este una dintre cele mai
complexe.

Datorită dimensiunilor terenului de joc și a numărului mic de jucători prezenți pe teren,


deplasarea acestora și rapiditatea paselor este una foarte mare. Chiar regulamentul de joc, prin
regulile sale determină un dinamism al desfășurării fazelor de joc.

Multitudinea și varietatea succesiunii fazelor de joc, alternarea rapidă a situațiilor


ofensive cu cele defensive, posibilitățile pe care le oferă jucătorilor de a-și etala fantezia și
capacitățile lor inventive, diferitele rezolvări tactice ale fazelor de joc, fac ca acest joc să fie unul
foarte apreciat și spectaculos.
Procesul de instruire în baschet- direcții principale

Trebuie acordată o atenție specială dinamicii efortului în antrenamente în vederea


îmbunătățirii performanțelor. Modernizarea procesului de antrenament este imperativ necesară
menținerii contactului cu baschetul modern european. Se vor obține rezultate superioare doar
dacă se vor crește volumul, intensitatea și complexitatea antrenamentelor. În baschet pregătirea
tehnico-tactică trebuie realizată concomitent cu dezvoltarea calităților fizice, acestea fiind legate
și condiționate reciproc.

Echipa multidisciplinară

Profesorul de sprijineste persoana specializată în activiăţile educative şi recuperatorii


adresate copiilor cu CES. Acesta participăatât la activităţile din şcoală cât şi la cele desfăşurate
înafara şcolii asigurând ajutorul necesar elevilor cu CES.

Profesorul itinerant are un statut asemănător cu cel al profesorului de sprijin cu


deosebirea că acesta îşi desfăşoară activitatea în şcoli obişnuite, unde frecventează un anumit
număr de copii cu CES proveniţi din diverse familii. În responsabilitatea profesorului itinerant
intrăşi activitatea desfăşuratăcu elevii deficienţi la domiciliul acestora atunci când aceştia nu se
pot deplasa regulat la şcoală sau când nu sunt incluşi într-un centru sau altă instituţie de ocrotire.

Competenţele profesorului itinerant:

-elaborează şi propune echipei de lucru programe personalizate de servicii educaţionale;

-propune elevii pentru intervenţie personalizată;

-asigură programe curriculare adaptate posibilităţilor de învăţare şi dezvoltare ale copiilor;

-colaborează cu profesorii claselor în care sunt integraţi copiii cu deficienţe, cu precizarea


modalităţilor de lucru pentru fiecare capitol, temă, lecţie;

-predă în parteneriat întreaga activitate;

-participăîn clasă în calitate de observator, consultant, coparticipant;

-desfăşoară activităţi terapeutic

-ocupaţionale individuale şi de grup;

-acordă asistenţă psihopedagogică;

-realizează activitatea de evaluare;

-proiectează şi realizează activitatea de învăţare individualizată care vizează învăţarea curriculară

propriu-zisă, adaptată la un alt context, diferităde cel al clasei.


TERENUL ŞI ECHIPAMENTUL

Terenul

Terenul de joc
Terenul de joc va fi plat, cu suprafaţă dură, fără obstacole cu dimensiuni de 28 m lungime şi 15
m lăţime măsurabil in interiorul liniilor de margine.
Federaţiileinaţionale au autoritatea de a aproba, pentru competiţiile proprii, terenuri existente cu
dimensiuni de minimum 26 m lungime şi 14 m lăţime

Liniile
Toate liniile trasate vor fi de aceeaşi culoare, preferabil alb, de 5 cm lăţime şi clar vizibile.

Liniile de margine
Terenul de joc va fi limitat de linii de margine, constituind linii de limitare a lungimii, linii de
fund (in părţile mai scurte) şi linii de margine care constituie linii de limitare a lăţimii, linii
laterale (in părţile mai lungi). Aceste linii nu fac parte din terenul de joc.

Orice obsatcol, incluzand băncile rezervelor, trebuie să se afle la cel puţin 2 m de terenul de joc.

Linia de centru, cercul central şi semicercurile


Linia de centru va fi marcată paralel cu liniile de fund, din punctele centrale ale fiecărei linii
laterale şi va fi prelungită cu 15 cm in afara fiecărei linii de tuşă.

Cercul central va fi marcat in centrul terenului de joc şi va avea raza de 1,80m măsurabilă de la
marginea exterioară a circumferinţei. Dacă cercul in interior este colorat el trebuie să aibă
aceeaşi culoare cu zonele de restricţie.

Semicercurile terenului de joc vor fi marcate pe terenul de joc, cu o rază de 1,80m măsurabile de
la marginile exterioare ale circumferinţelor şi cu centrele lor la jumătatea liniilor de aruncare
liberă.

Liniile de aruncări libere şi zonele de restricţie


Linia de aruncare liberă va fi marcată paralel cu fiecare linie de fund. Marginea ei exterioară
trebuie să se situeze la cel mult 5,80 m de marginea interioară a liniei de fund şi trebuie să aibă
3,60m lungime. Centrul liniei trebuie situat pe linia imaginară care uneşte mijlocul celor două
linii de fund.

Zonele de restricţie trebuie să fie spaţiile delimitate pe terenul de joc de liniile de fund, liniile de
aruncări libere şi liniile care unesc extremităţile liniilor de aruncări libere cu punctele situate pe
liniile de fund la 3 m de o parte şi alta a mijlocului acestor linii, măsurate de la marginea
exterioară a acestor linii. Toate aceste linii, cu excepţia liniilor de fund, fac parte din zona de
restricţie. Interiorul acestor zone de restircţie pot fi colorate dar culoarea trebuie să fei aceeaşi cu
cea din cercul central.

Spaţiile din lungul zonelor de restricţie, acelea unde se plasează jucătorii la aruncările libere,

Zona de aruncare pentru 3 puncte


Zona de aruncare pentru 3 puncte a unei echipe trebuie să fie intreaga suprafaţă a terenului de
joc, exceptand zona de langă coşul adversar şi liniile care o delimitează. Această zonă se
compune din :
• Două linii marcate paralel cu liniile laterale, la o distanţă de 6,25 m de punctul de pe suprafaţa
terenului de joc situat perpendicular pe centrul coşului adversar. Distanţa de la acest punct pană
la marginea interioară a mijlocului liniei de fund este de 1,575 m, măsurabilă din partea
interioară a acestei linii.
• Un semicerc cu raza de 6,25 m măsurată de la marginea exterioară a liniei care il delimitează
(cu centrul in acelaşi punct ca in paragraful de mai sus) şi care interesectează liniile paralele.

Zonele băncilor echipelor


Cele două zone ale băncilor echipelor ( Diagrama 1) sunt situate in exteriorul terenului de joc, de
o parte şi de alta a mesei oficialilor, pe aceeaşi latură a terenului cu aceasta. Aceste zone sunt
marcate după cum urmează :
• Fiecare zonă va fi delimitată de o linie cu o lungime de cel puţin 2 m marcată in prelungirea
liniei de fund şi prin o altă linie cu o lungime de cel puţin 2 m, trasată la 5 m distanţă de linia de
centru şi perpendiculară pe linia laterală.
• in zona băncilor echipelor trebuie să existe 7 locuri rezervate antrenorilor şi inlocuitorilor
echipei. Toţi jucătorii vor utiliza propriile lor fotolii rulante in aceste zone. Orice altă persoană
trebuie să stea la distanţă de cel puţin 2 m in spatele băncii echipei.

Fiecare echipă va fi compusă din :


• Nu mai mult de doisprezece (12) jucători cu drept de joc, inclusiv un căpitan
• Un antrenor şi, dacă o echipă doreşte, un antrenor secund
• Un maxim de cinci (5) insoţitori care au dreptul să stea pe banca echipei şi au responsabilităţi
precise, ca de exemplu, manager, doctor, fizioterapist, statistician, interpret.
Cinci (5) jucători din fiecare echipă trebuie să se afle pe teren in timpul jocului şi vor putea fi
inlocuiţi.
Un inlocuitor devine jucător şi un jucător devine inlocuitor, atunci cand :
• Arbitrul a făcut semn inlocuitorului să intre pe terenul de joc
• In timpul unui minut de intrerupere sau a unui interval de joc, un inlocuitor anunţă scorerului
schimbarea unui jucător.
Echipamentul jucătorilor
Echipamentul jucătorilor unei echipe se compune din :
• Tricouri (maieuri) cu aceeaşi culoare dominantă pe faţă şi pe spate. Toţi jucătorii trebuie să aibă
tricourile (maieurile) băgate in şorturi in timpul jocului. Este permisă folosirea echipamentului
totul dintr-o bucată.
• Tricourile cu manecă scurtă (T-shirts) pot fi purtate pe sub maieuri. Tricourile trebuie să fie de
aceeaşi culoare cu maieurile.
• Şorturile trebuie să fie de aceeaşi culoare dominantă pe faţă şi pe spate dar nu este obligatoriu
să fie de aceeaşi culoare cu maieurile.
• Lenjeria de corp, de protecţie, care depăşeşte şorturile poate fi purtată cu condiţia ca aceasta să
aibă o culoare unică, identică cu a şortului.
Fiecare jucător trebuie să poarte maieuri (tricouri) numerotate pe faţă şi pe spate cu cifre pline,
de o culoare unică care să contrasteze cu cea a maieurilor (tricourilor). numerele trebuie să fie
perfect vizibile şi :
• Cele care se află pe spate trebuie să aibă cel puţin douăzeci (20) cm inălţime
• Cele care se află pe faţă trebuie să aibă cel puţin zece (10) cm inălţime
• Cifrele nu pot avea mai puţin de doi (2) cm lăţime.
• Echipele trebuie să utilizeze numere de la patru (4) pană la cincisprezece (15). Federaţiile
naţionale au autoritatea să aprobe, pentru competiţiile interne, orice număr de maxim două (2)
cifre.
• Jucătorii aceeaşi echipe trebuie să nu aibă acelaşi număr.
• Orice reclamă sau logo trebuie să fie la cel puţin cinci (5) cm distanţă de numere
Echipele trebuie să aibă un minimum de două randuri de maieuri (tricouri) şi :
• Prima echipă inscrisă in programul jocurilor (denumită şi echipa gazdă) trebuie să poarte
maieuri de culoare deschisă (de preferinţă culoare albă)
• Cea de a doua echipă inscrisă in programul jocurilor (denumită echipa oaspete) trebuie să
poarte maieuri (tricouri) de culoare inchisă.
• Totuşi, dacă cele două echipe se inţeleg pot schimba culorile maieurilor (tricourilor).
Fotoliile fără bară de sprijin a picioarelor nu sunt permise in joc.
Alt echipament. Tot echipamentul folosit de jucător trebuie să fie adecvat jocului de baschet.
Orice echipament care este conceput astfel incat să mărească talia sau viteza sau care intr-un
mod sau altul să avantajezeineloial un jucător nu este permis.. Jucătorii nu trebuie să poarte
echipament (obiecte) care pot cauza accidentarea celorlalţi jucători.

Nu sunt permise următoarele :


• Echipamentul de protecţie pentru degete, maini, incheieturi, coate, antebraţe care este
confecţionat din piele, plastic moale, metal sau alte materiale dure, chiar dacă sunt acoperite cu
bandaj sau cu un capitonaj moale
• Obiecte care pot tăia sau zgaria (unghiile trebuie tăiate scurt)
• Ornamente de cap, accesorii de păr şi bijuterii
Sunt permise următoarele :
• Echipamentul de protecţie pentru umeri, braţe, coapse, gambe dacă acesta este capitonat
corespunzător
• Genunchiere dacă sunt corespunzător capitonate
• Echipamentul de protecţie pentru fracturile deinas chiar dacă acesta este confecţionat dintr-un
material dur
• Ochelari dacă nu pun in pericol pe ceilalţi jucători
• Benzi pentru cap care nu trebuie să depăşească cinci (5) cm lăţime confecţionate din
materialeineabrazive, unicolor, din plastic moale sau cauciuc.
Orice alt echipament care nu este menţionat in acest regulament trebuie să fie aprobat de
Comisia Tehnică a Federaţiei Internaţionale de Baschet in Fotoliul Rulant (IWBF).