Mersul depinde in foarte mare masura de articulatia soldului, sau
cum este numita medical, in termeni stiintifici – articulatia coxo-femurala.
Ea indeplineste functia de suport a greutatii corporale si ne ajuta sa ne mentinem pozitia verticala. Acesta este formata din doua oase, coxalul si femurul si prezinta doua suprafete acoperite de o structura elastica, numita cartilaj, ce are un rol foarte important, intrucat permite alunecarea usoara si nedureroasa a oaselor.
Asemenea celorlalte articulatii care sustin greutatea corpului,
soldurile sunt supuse riscului de artroza (coxartroza). Cartilajul articular, care este neted si lucios, se macina, oasele venind in contact direct („os pe os"), determinand astfel durerea si "intepenirea soldului" (rigiditate).
Coxartroza, numita şi artroza coxo-femurala sau artroza soldului,
este o afectiune cronica ce se caracterizeaza prin distrugerea progresiva a cartilajului articular de la nivelul coxo-femurale (sold). Este o boala cu un debut lent, in medie dupa varsta de 50 de ani, cu o evolutie progresiva, ireversibila, continua care duce in final la anchiloza (blocarea) articulatiei soldului, insotita de dureri foarte mari. Adesea este o boala prezenta persoanelor de varsta a doua si a treia,dar boala nu are neaparat legatura cu varsta. Poate sa apara si la tineri, in urma unui traumatism foarte puternic la nivelul soldului: luxatie de sold, fractura de cap femural, sau poate sa apara secundar in contextul altor afectiuni tratate incorect sau neglijate: luxatie congenitala de sold, epifizioliza.
Incidenta: Artroza, in general, este una dintre cele mai frecvente
boli si este cea mai frecventa afectiune ortopedica, reprezentand eminamente o uzura a articulatiei soldului care depinde de varsta pacientului, greutate, gradul de activitate din timpul vietii (sport, munca), istoria traumatismelor suferite la nivelul soldului sau membrului inferior respectiv, pezenta unor afectiuni congenitale sau colaterale. In tarile civilizate este considerata o problema nationala si i se acorda atentie sporita si fonduri importante pentru a fi tratata. Apare mai frecvent la persoane de peste 50 – 60 de ani şi în special la femei, ele fiind predispuse la diverse forme de displazie congenitală de sold (modificari ale raporturilor normale dintre oase, modificari de forma a articulatiei soldului). Poate aparea si la tineri sau copii cu diferite forme de malformaţii congenitale ale articulaţiei coxo-femurale sau după administrare indelungată de corticoizi cand apare osteonecroza, distrugerea progresiva a capului femural care determina aparitia, in timp scurt, a artrozei. Trebuie facuta diferenta intre momentul in care boala debuteaza si momentul in care pacientul percepe simptomele, fiind doua etape complet diferite. Traumatismele: accidentele rutiere sau caderile de la inaltime care determina fracturi ale oaselor bazinului (de col femural, fracturi de cotil, de masiv trohanteriamde, cap femural sau luxatii de sold), pot determina aparitia coxartrozei la orice varsta. Formele primare apar si se manifesta dupa 60 de ani, in schimb formele secundare apar si se manifestă în general mai precoce (între 40 şi 60 ani).
Simptome
In coxartroza fenomenul central este durerea la nivelul
soldului care este perceputa predominant inghinal, dar si la nivel fesier, trohanterian (lateral) si care poate iradia pana la nivelul genunchiului.
Durerea trebuie diferentiata de cea asociata problemelor de la
nivelul coloanei vertebrale lombare (lombosciatalgia), care are alt mecanism de aparitie si care poate fi asociata coxartrozei.
Limitarea mobilitatii este alta caracteristica a artrozelor. In
coxartroza primele sunt limitate abductia (indepartarea membrului inferior de axul corpului in plan frontal), rotatia interna si extensia soldului (rigiditatea soldului in planul flexiei-extensiei poate fi mascata de miscarea adaptativa a coloanei lombare).
Schiopatatul poate apare in coxartroza antalgic (datorita durerii), sau prin
scurtarea membrului inferior[...]
(in coxartroze cu distrugerea severa a femurului proximal), precum si
datorita lipsei mobilitatii soldului in fazele mersului.
Alte fenomene de tip inflamator, neurologic sau care afecteaza
starea generala nu trebuie asociate coxartrozei ca unic diagnostic, fiind necesare investigatii suplimentare ( reumatologice, neurologice,etc).
Calitatea vietii este sever afectata in coxartroze, dizabilitatea
progresiva ducand la sedentarism si supraponderalitate, cu agravarea in cerc vicios a manifestarilor clinice. Este afectata atat viata profesionala (la persoanele active) cat si cea sociala, ajungandu-se pana la autoizolarea individului suferind. Pe de alta parte, tratamentul chirurgical (protezarea soldului) este conform studiilor una din operatiile cu cea mai mare rata de satisfactie a pacientilor, din toate tipurile de chirurgie.
Avand in vedere aceste aspecte, afectiunea trebuie tratata inainte ca
fenomenul de dezinsertie sociala si incapacitate profesionala sa se instaleze.
Diagnosticul
Coxartroza este prin excelenta un diagnostic care se stabileste
prin radiologie simpla. Este necesara o radiografie de bazin de fata (antero-posterioara) si profil de sold .
In anumite situatii pot fi necesare investigatii imagistice
suplimentare, mai ales in stabilirea planului operator in prezenta unor modificari arhitecturale importante la nivelul soldului, sau cand este necesar un diagnostic diferential mai detaliat. Se pot efectua astfel CT (tomografie computerizata) sau RMN (rezonanta magnetica nucleara) care aduc mai multe informatii despre arhitectura locala sau partile moi din regiunea coxo-femurala.
Modificarile radiologice tipice in coxartroza sunt :
•pensarea spatiului articular (ingustarea spatiului dintre capul femural si
acetabul – zona din bazin cu care se articuleaza acesta)
•aparitia osteofitelor (excrescente osoase, ciocuri) la nivelul femurului
proximal si acetabulului
aparitia geodelor ( defecte osoase circumscrise) si a condensarilor
osoase (zone cu densitate crescuta).
In coxartrozele secundare pot apare in functie de afectiunea
determinanta si alte modificari radiologice:
•incongruenta dintre capul femural si acetabul ( in displaziile luxante)
•deformari diverse ale capului femural ( sechele de Perthes, epifizioliza,
necroza avasculara a capului femoral) •aplatizarea acetabulului (coxa plana) sau adancirea acestuia (coxa profunda)
•diverse modificari ale unghiurilor de la nivelul colului femoral ( coxa
vara, valga),etc.
Probe de laborator in coxartroza - NU exista modificari specifice
coxartrozei decelabile prin analize de laborator. Valorile acestora pot fi modificate daca se asociaza de exemplu un sindrom inflamator, infectios, tumoral sau de alta natura si care poate fi decelat prin aceste investigatii.
Cu toate acestea, in vederea stabilirii unui diagnostic corect cat si
pentru planificarea operatiei trebuie efectuate analizele uzuale ( hemoleucograma, coagulograma,biochimia, grupul sangvin si Rh), precum si markerii inflamatiei ( PCR, fibrinogen, etc). In vederea artroplastiei totale de sold trebuie exclusa prezenta oricarei infectii active, deci in mod ideal se va efectua si urocultura si un consult stomatologic detaliat.
Evoluţie şi prognostic: coxartroza, odata instalata, are un caracter
lent progresiv si ireversibil, determinand in final, dupa 15-20 de ani de la debut, anchilozarea articulatiei soldului. Evolutia este lenta, ducand la deformarea bazinului, scurtarea membrului afectat (2-5cm), inflamatii la nivelul coloanei lombare, celeilalte articulaţii coxo-femurale prin suprasolicitare, articulatiei genunchiului pe aceasi parte, atitudine viciosa (membrul este flectat, rotat extern), simptome care duc la invalidarea pacientului prin scadearea perimetrului de mers, imposibilitatea de a se incalta, de a se imbraca, de a se spala, iar in final boala determina imobilizarea individului la pat. Dintre toate artrozele, coxartroza are caracterul cel mai ireversibil si cel mai invalidant, de unde şi prognosticul rezervat. Pacientul ajunge sa fie imobilizat la pat, cu atat mai mult cu cat boala este bilaterala.
Tratamentul artrozei de sold (coxartrozei)
Primul si principalul tratament pentru durerea si inflamatia
articulara este administrarea de medicamente. Optarea pentru anumite medicamente condroprotectoare poate duce la protejarea cartilajului si la incetinirea evolutiei artrozei de sold, dar nu o poate opri definitiv, din pacate. Pentru a intretine muschii si a le mentine elasticitatea, sunt recomandate gimnastica, plimbarile pe jos si reeducarea mersului. Retineti insa ca tratamentul medicamentos si recuperarea fizica doar amelioreaza siuatia pentru o perioada de timp si nu impiedica evolutia artrozei soldului. Procesul de degradare articulara va continua, din pacate, in mod natural.
La un moment dat, stadiile de rigiditate si de durere devin
insuportabile, provocand un disconfort foarte crescut. Acest lucru se intampla, de obicei, pentru ca medicamentele nu isi mai fac efectul, fapt care duce la necesitatea unei interventii chirurgicale.
Interventia chirurgicala poarta numele de artoplastie totala de sold
(ATS) si presupune inlocuirea articulatiei soldului cu piese artificiale cu aceeasi forma, numite endoproteze. Implantarea acestei proteze duce la o imbunatatire majora a calitatii vietii pacientului. El scapa de durere si isi recastiga mobilitatea, deci isi reia fericit viata activa!
Recuperarea
Pacientul incepe recuperarea inca din perioada spitalizarii,
invatand cu ajutorul kinetoterapeutului cum sa mearga, cum sa coboare si sa urce scarile si cum sa faca diverse exercitii de unul singur. Pe langa recuperarea facuta acasa, pacientului ii este recomandata si recuperarea supravegheata de catre specialisti. Dupa o perioada de aproximativ trei luni, acesta isi poate relua in totalitate comportamentul activ de dinainte de aparitia artrozei de sold.
Anamneza
Nume: G
Prenume: A
Varsta: 68
Sex: Feminin
Ocupatie: Pensionară Domiciliu: Tigveni
Diagnostic principal: Coxartroza gradul III (articulatia dreapta)
Diagnostic secundar: Hipertensiune arteriala
Motivele internării: pacientul prezintă dureri intense, articulatia coxo-
femurala, cu caracter mecanic de intensitate crescândă, însoţite de instabilitate la mers şi de asemenea durere coloana lombară accentuată la mobilizare, apărută după un efort fizic slab ameliorate la tratamentul cu antiinflamatoare nesteroidiene.
Condiţii de viaţă şi muncă
Pacienta locuieşte în mediul rural ceea ce a dus la instalarea procesului
degenerativ la nivelul articulatiei coxofemurale. Condiţiile nefavorabile ( de frig, umezeală) în care această şi-a desfăşurat majoritatea activităţilor au dus la intensificarea procesului de degradare a elementelor ce alcătuiesc articulaţia genunchiului, având că rezultat final apariţia gonartrozei.
Instalarea coxartrozei a diminuat perimetrul de mers al pacientei, a dus
la instalarea tulburărilor de echilibru, la oboseală musculară, precum şi la o modificare a amplitudinii de mişcare la nivelul acestei articulaţii. În prezenţa pacienta este pensionară.
Program de recuperare
Obiectivele programului de recuperare:
-combaterea durerii şi a inflamaţiei; -recuperarea mersului; -menţinerea/refacerea stabilităţii şi a mobilităţii articulare; -menţinea/refacerea forţei musculare; -combaterea procesului de evoluţie a bolii şi a apariţiei altor complicaţii; -menţinerea troficităţii cartilajului articular; -revenirea instalării redorii articulare şi refacerea treptată a amplitudinii de mişcare; -realiniamentul şi corectarea axelor articulare şi a deviaţiilor segmentare în scopul menţinerii funcţionalităţii; -tonifierea muşchilor ischiogambieri, cvadriceps şi triceps sural; -îmbunătăţirea calităţii vieţii.
Aceste obiective se pot realiza utilizând următoarele metode şi mijloace:
-Kinetoterapia prin : mobilizări pasive, auto-pasive, pasivo-active, activo-
pasive, active libere, active cu rezistenţă, exerciţii active contra- rezistenţă, izometrice sau posturale, posturări, tractiuni sau întinderi musculare, exerciţii cu obiecte portative (gantere, săculeţi de nisip, bandă elastic, baston, minge medicinală, rulou), exerciţii realizate din decubit dorsal, ventral, din ortostatism, din aşezat sau la scară fixă, exerciţii de mers, exerciţii de tonifiere a muşchilor ischiogambieri, cvadriceps, triceps sural;