FUNDAMENTELE ȘTIIN'IFICE ALE JOCULUI DE BASCHET

ANUL 1 EFS, SPM

Conf. univ.dr. FLEANCU JULIEN LEONARD
AN UNIVERSITAR 2019/2020

PARTEA 1 Tehnica jocului de baschet

1. Generalitati

Tehnica jocului de baschet reprezinta ansamblul de miscari specifice ca forma si

continut, folosite in scopul practicarii cu randament maxim a unui joc sportiv, in concordanta
cu cerintele jocului competitional.

Acest ansamblu de miscari specifice grupeaza elemente si procedee tehnice si se refera

in egala masura atat la manevrarea obiectului de joc, cat si la deplasarile efectuate de jucatori
in vederea acestei manevrari.

In procesul jocului, tehnica are o important deosebita, ea nefiind un factor izolat, din
contra, intre tehnica si ceilalti factori ai continutului pregatirii (fizic, tehnic, tactic, psihic si
teoretic), exista o stransa interdependenta si conditionare reciproca.

Tehnica isi are suportul in calitatile motrice. O tehnica corespunzatoare permite

manifestarea aptitudinilor sportivului, aproape de nivelul maxim al posibilitatilor lui.

Tehnica este aceea care conditioneaza tactica, insa este subordonata acesteia,
influentandu-se reciproc.

Tehnica are un caracter aciclic.

2. Elemente in subordine

Jocului de baschet ii corespund ca elemente in subordine:

 elementul tehnic;

 procedeul tehnic;

1
 stilul.

a) Elementul tehnic

Reprezinta notiunea de generalizare a executiei mai multor procedee tehnice avand un

caracter abstract si materializat prin procedee tehnice, ca mijloace de realizare.

Elementul tehnic se refera la mecanismul de baza al miscarilor specifice.

b) Procedeul tehnic

Reprezinta concretizarea si adaptarea in joc a elementului tehnic, are un caracter

concret in executie, cu un mecanism complex de miscari, executate constient, intr-o
succesiune rationala si intr-un scop precis.

Spre exemplificare:

Elementul tehnic Procedeul tehnic

Pasarea mingii - pasa cu doua maini de la piept;

- pasa cu o mana de la umar;

- pasa cu pamantul;

- pasa de deasupra capului.

Cand insusirea procedeului tehnic se face izolat, in afara procesului de joc, avem de a
face cu un procedeu simplu.

Acest procedeu simplu pentru a putea fi folosit in conditii concrete de joc se

perfectioneaza numai daca este inlantuit cu alte procedee tehnice, in raport cu situatiile pe
care trebuie sa le rezolve jucatorul in momentul dat, transformandu –se in procedee
complexe.

Cu cat numarul de procedee tehnice insusite este mai mare, cu atat jucatorul va
rezolva mai usor, mai rapid si mai operativ, situatia respectiva de joc.

c) Stilul

Insusirea mecanismului de baza al tehnicii are un pronuntat caracter individual,

determinat de particularitatile psiho-fizice ale fiecarui jucator.

Automatizarea procedeelor tehnice ca deprinderi motrice, la nivelul maiestriei, sufera

de cele mai multe ori de o nota particulara-personala, in procesul executiei.

Aceasta nota personala, cunoscuta sub denumirea de stil, se

datoreaza particularitatilor individuale ale jucatorului.

3. Clasificarea elementelor si procedeelor tehnice

2
Jocul fara minge

Elementul tehnic Procedeul tehnic

Miscarea in teren
1. Pozitia fundamentala a- in atac
b- in aparare
2. Deplasarile in teren a- alergare normala

b- alergare specifica inainte

c- alergare specifica inapoi

d- pasul adaugat inainte-inapoi

e- pasul adaugat lateral

f- lucrul de brate si picioare

3. Schimbarile de directie a- cu franare pe un picior
b- cu franare pe ambele picioare
4. Pirueta a- pivotarea fara minge pentru schimbarea de
directie
Sariturile a- de pe loc

b- din deplasare

c- cu desprindere pe un picior

d- cu desprindere pe doua picioare

Jocul cu minge

Elementul tehnic Procedeul tehnic

-de pe loc
a. cu o mana
Prinderea mingii -din saritura
b. cu doua maini
-din saritura

3
 -apucat

a. cu o mana -in sprijin pe antebrat

-in echilibru
-in dreptul pieptului

Tinerea mingii b. cu doua maini simetric -de deasupra capului

-de joc din lateral

-cu doua maini de sus

c. cu doua maini asimetric -cu doua maini din fata

-cu doua maini de jos

a. de pe loc
b. din deplasare
Pasarea mingii
c. din saritura
-de la piept

-de la umar
Pase fundamentale
-de deasupra capului

-cu pamantul
a. Pasarea mingii cu
-peste umar
doua maini de pe loc
si din deplasare
-pe sub axila

Pase speciale -inapoi peste cap

-din voleibolare

-pe la spate
b. Pasarea mingii cu Pase fundamentale -de la umar
o mana de pe loc si
din deplasare -din lateral

-de jos

4
 -in carlig

-in semicarlig

-peste umar

-pe sub axila

Pase speciale
-pe sub antebrat

-pe la spate

-din voleibolare

-cu pamantul
-de deasupra capului

-de la piept

a. cu doua maini -cu pamantul

-peste umar

-din voleibolare
-de la umar
c. Pase din saritura
-de deasupra capului

-in carlig si semicarlig

b. cu o mana
-peste umar

-pe la spate

din voleibolare
a. intr-un timp -prin saritura
Opririle
b. in doi timpi -prin pasire
a. ofensiva
-prin pasire
Pivotarea
-prin intoarcere
b. defensiva
Aruncarea la cos De pe loc -de deasupra capului
a. Aruncarea la cos
cu doua maini -de la piept

-de jos oferita

5
 -de deasupra capului

-de la piept
Din deplasare
-oferita

-peste cap
-de deasupra capului

Din saritura -de la piept

-din voleibolare
De pe loc -din fata de la umar

-de deasupra capului

-carlig

-semicarlig
Din deplasarea -din fata de la umar

-de deasupra capului

-oferita

-carlig
b. Aruncarea la cos
cu o mana
-semicirlig

-peste cap

-din voleibolare
Din saritura -din fata de la umar

-de deasupra capului

-carlig

-semicarlig

-din voleibolare
Conducerea mingii a. Prin impingere -inalt-de pe loc-inainte

-mediu-din mers-inapoi

-jos-din alergare-lateral

6
 b. Prin rostogolire -din mers
-din alergare
c. Din punct de vedere tactic -ofensiv

-defensiv

-de asteptare

-de diversiune

A. Tehnica fara minge

Pozitia fundamentala

Reprezinta pozitia initiala a tuturor procedeelor tehnice ale jocului de baschet.

Ea trebuie sa asigure jucatorului:

 o pozitie convenabila, lejera si echilibrata;

 stabilitate si posibilitate de trecere de la actiuni tehnico-tactice defensive la cele

ofensive;

 un consum energetic minimal, in cursul desfasurarii jocului

Prezentarea modelului

- picioarele cu genunchii usor indoiti si departati aproximativ la

proiectia

latimii umerilor;

- gleznele indoite;

- greutatea corpului repartizata egal pe suprafata fiecarei talpi,

asezate pa-

ralel pe sol;

- echilibrarea anteroposterioara este realizata prin ducerea inainte, cu ju-

7
matate de talpa a unuia din picioare( dreptul-dreptacii, stangul-stangacii);

- trunchiul- spatele arcuit este usor aplecat inainte, coborarea centrului de

greutate al corpului este realizata prin flexia articulatiilor, gleznelor, genunchilor si soldului;

- umerii relaxati, cu bratele usor departate lateral;

- capul si barbia se mentin in sus, privirea cautand sa cuprinda o zona cat mai mare din
teren.

Greseli frecvente

 departarea sau apropierea picioarelor modifica nefavorabil baza de sustinere a

corpului;

 articulatiile gleznelor si ale genunchilor prea indoite, determina o pozitie cu centrul de

greutate prea ridicat, sau o aplecare exagerata a trunchiului;

 crisparea musculaturii determina o atitudine rigida si mai putin mobila;

Utilizarea tactica

Pozitia fundamentala in aparare reprezinta mijlocul prin care se realizeaza marcajul,

specific apararii om la om.

a. Pozitia fundamentala in atac

Jucatorul atacant va avea privirea orientata spre cos, tinand mingea la nivelul barbiei
sau pieptului. Genunchii si gleznele usor indoite, corpul avand o pozitie stabila si echilibrata.
Aceasta pozitie este intermediara in realizarea triplei amenintari.

b. Pozitia fundamentala in aparare

Determina o coborare mai accentuata a centrului de

greutate.

Pozitia bratelor este determinata de plasamentul in teren

al

aparatorului. Mana de pe partea piciorului mai avansat impiedica

prin ridicare in sus a bratului, aruncarea la cos efectuata de

atacant.

Celalalt brat este indreptat lateral in scopul de a intercepta o

even-

tuala pasa, sau in cazul unei depasiri, pentru a scoate mingea din

dribling.

8
Indicatii metodice generale

In invatarea pozitiei fundamentale accentul cade pe realizarea unei baze de sustinere

corespunzatoare prin repartizarea egala a greutatii pe ambele picioare pentru asigurarea
stabilitatii jucatorului. Acestui element tehnic ii va fi afectat unui numar mai mic de repetari in
cadrul metodicii de invatare izolata. Consolidarea se va realiza odata cu celelalte executii
tehnice unde apare ca pozitie de baza.

- in aparare  marcajul;

- in atac  pivotarile, opririle, depasirile.

Metodica invatarii pozitiei fundamentale

Pentru invatarea pozitiei fundamentale, exercitiile vor urmari gasirea pozitiei optime
pentru stabilirea bazei de sustinere si a echibrului corpului. Aceste exercitii vor fi grupate
astfel:

 executii de pe loc:

 balans bertical, lateral, anteroposterior;

 dezechilibrari;

 sarituri cu aterizare in pozitia fundamentala, cu accent pe balansul vertical;

 cu schimbarea planului de aterizare;

 fara schimbarea planului de aterizare:

 executii din deplasare:

 mers si alergare in diferite directii cu pastrarea permanenta a pozitiei echilibrate

(deplasarea cu pasi alunecati);

 sarituri cu aterizare in pozitia fundamentala:

 pe directia de deplasare;

 cu schimbarea planului fata de directia de deplasare.

 executia poate fi:

 de voie-liber fiecare;

 la semnalul antrenorului (fluier, bataie din palme);

 in dreptul diferitelor semne sau obstacole.

Exercitii pregatitoare

9
- patru sarituri ca mingea pe loc, apoi din pozitia fundamentala alte patru sarituri cu
accentuarea indoirii genunchilor la aterizare;

- „saritura vrabiutei” executata fie de pe loc, fie din deplasare;

- din pozitia fundamentala, saritura cu schimbarea alternativa a piciorului din fata;

- cu elan redus, saritura peste capra, cu aterizare echilibrata in pozitia fundamentala;

- din alergare, inainte si laterala, la semnal oprire in pozitia fundamentala.

Deplasarile in teren

Prin deplasari se urmareste:

- castigarea unei viteze de deplasare;

- executarea cu usurinta a diferitelor procedee tehnice necesare rezolvarii situatiilor de

joc (schimbari de directie, franari, lucru cu mingea, fente, sarituri).

In jocul de baschet sunt folosite urmatoarele procedee de deplasare in teren:

a. Alergarea normala asemanatoare celei din atletism se foloseste pentru:

 deplasarea jucatorilor in teren;

 alergarea de viteza si in situatiile de contraatac;

b. Alergarea specifica inainte

„Specificul” consta in faptul ca prin aceasta

alergare

este mentinuta permanent pozitia fundamentala a jucat

oru-

lui in timpul deplasarii.

Prezentarea modelului

10
 Alergarea inainte se face prin pasiri succesive, picioarele

calcand spre inainte si usor lateral in scopul maririi bazei de sus-

tinere. Contactul cu solul se ia, fie pe toata suprafata talpii, fie

prin rulajul talpilor (calcai – talpa – varf). Genunchii putin indoiti cedeaza impreuna cu
gleznele in momentul contactului cu solul. Trunchiul este putin aplecat inainte, cu centrul de
greutate coborat. Bratele penduleaza la pornire, in restul alergarii ele fiind pregatite pentru a
prinde mingea.

Greseli frecvente

 in deplasare exista tendinta de a sari, prin ridicarea talpilor de pe sol;

 se micsoreaza baza de sustinere, deoarece contactul cu solul nu se ia pe toata talpa;

 se alearga pe varfuri, micsorandu-se stabilitatea si eficacitatea actiunilor.

Utilizarea tactica

Aceasta alergare se foloseste in tot timpul jocului, in circulatia individuala din atac, cu
precadere in demarcaj si in actiunile premergatoare intrarii in posesia mingii.

c. Alergarea specifica inapoi ( cu spatele)

Prezentarea modelului

Jucatorul se deplaseaza spre inapoi avand labele picioarelor usor departate, calcaiele
orientate catre afara. Contactul cu solul se face prin rulare (varf – talpa – calcai) si mult
inapoi, pentru a evita caderile pe spate. Deplasarile picioarelor se face prin alunecare.
Trunchiul este usor aplecat inainte pentru a mentine centrul de greutate inainte. Bratele
raman langa corp, usor departate si flexate din coate.

Greseli frecvente

- se alearga cu trunchiul lasat pe spate, fapt ce provoaca dezechilibru – cadere;

- picioarele se duc mult prea inapoi;

- se sare in timpul alergarii;

Utilizarea tactica

11
 Procedeul este folosit in retragerea din terenul de atac in terenul de aparare (repliere),
in actiunile de flotare si aglomerare precum si in urmarirea unui adversar care se indreapta
spre cos.

d. Pasul adaugat inainte sau inapoi

Acest procedeu de miscare in teren permite

aparatorului

mentinerea pozitiei fundamentale in orice moment al

jocului.

El face parte din bagajul tehnic denumit „jocul

aparato-

rului”, reprezinta un mijloc de realizare a marcajului, fiind

ase-

manator cu ,,pasii boxerului” si prezinta ca principala caracte-

ristica faptul ca piciorul din urma nu depaseste pe cel din fata.

Prezentarea modelului

Din pozitia fundamentala de aparare, jucatorul pastrand contactul cu solul pe toata

talpa, incepe miscarea prin deplasarea spre inainte a piciorului din fata. Bratul ridicat
determina o pozitie oblica a trunchiului si labei piciorului din spate. Piciorul din urma este tras
cu repeziciune spre cel din fata, fara a fi ridicat de pe sol, aparatorul revenind in pozitia
anterioara dar avansand cu lungimea pasului executat. Celalalt brat balanseaza in plan lateral.

Greseli frecvente

 deplasarea se face prin saritura, care determina dezechilibrari;

 se fac pasiri prea lungi;

 se incruciseaza picioarele;

 labele picioarelor sunt orientate cu varfurile catre directia de deplasare;

 nu se mentine pozitia joasa, cu centrul de greutate coborat.

Utilizarea tactica

Pasul adaugat are o raza de actiune redusa, de 3-4 metri. Este folosit in actiunile de
aparare pentru apropierea sau departarea de adversar, la retragerea pentru apararea cosului,
la scoaterea mingii de la adversar precum si in plasament.

12
 e. Pasul adaugat lateral

Reprezinta cel mai

important

mijloc tehnic al ,,jocului

de picioare

al aparatorului” folosit
pentru urma-

rirea adversarului si pentru circulatia

de minge in apararea zona.

Prezentarea modelului

Pozitia fundamentala ramane cea fundamentala joasa.

Deplasarea incepe prin:

- ducerea spre lateral a piciorului de pe directia deplasarii;

- talpa piciorului fiind mentinuta cat mai sus aproape de suprafata solului;

- celalalt picior se apropie, talpa acestuia alunecand pe suprafata solului.

In timpul deplasarii:

- corpul ramane orientat lateral fata de directia de deplasare;

- bratele putin indoite din coate, orientate lateral, lucreaza activ pentru stanjenirea
circulatiei mingii;

- pozitia este joasa prin indoirea articulatiilor gleznei si genunchilor, trunchiul pastrand
verticalitatea.

Greseli frecvente

- incrucisarea picioarelor si trecerea greutatii corpului pe un singur picior de sprijin;

- ridicarea centrului de greutate care determina dezechilibrari;

- se executa sarituri in timpul deplasarii, jucatorul facand balans vertical sau lateral;

- se ridica picioarele de pe sol in loc ca deplasarea sa se faca prin alunecare.

Utilizarea tactica

13
 Acest procedeu se foloseste in actiunile de marcaj, in urmarirea adversarului care se
deplaseaza si pentru obtinerea unui plasament bun in aparare.

f. Lucrul de brate si jocul de picioare

Procedeele tehnice ale deplasarilor in teren se manifesta in joc sub forma de procedee
tehnice complexe , numite ,,jocul de picioare” insotite in aparare si de lucrul de brate.

Prezentarea modelului

Jucatorul, pentru a-si mentine pozitia fundamentala executa in mod cursiv o

succesiune de procedee tehnice, mentinand caracteristicile de executie ale fiecareia.

La jocul de picioare se adauga activitatea permanenta a bratelor care lucreaza in plan

lateral, acestea stand la baza marcajului.

Utilizarea tactica

Lucrul de brate se foloseste la actiunile defensive la realizarea marcajului,

interceptarea si smulgerea mingii ,inchiderea patrunderilor si in apararea in zona. Jocul de
picioare este utilizat in actiunile defensive pentru asigurarea rapiditatii de deplasare a
aparatorului si in actiunile ofensive ca mijloc de realizare a demarcajului.

Indicatii metodice generale

Succesiunea de invatare a procedeelor de deplasare cuprinde:

 alergarea normala in ritm variat;

 alergarea specifica inainte;

 alergarea specifica inainte-inapoi;

 deplasarea laterala (pasul adaugat lateral);

 deplasarea oblica (pasul adaugat inainte-inapoi);

 jocul de picioare.

Metodica invatarii deplasarilor in teren

14
 fiecare procedeu va fi executat separat;

 prin imitare: in grup(antrenorul demonstrand in oglinda)sau pe perechi;

 la semnale: auditive sau vizuale;

 sub forma de concurs, pe distante limitate: stafete cu procedee izolate, stafete cu

procedee combinate;

 sub forma de complexe de procedee tehnice;

 jocul de picioare al aparatorului:

pe perechi;

individual;

pasi adaugati inainte, sprint, oprire si retragere cu spatele;

joc de brate si picioare la un semnal, sprint pana la un semn, oprire si

continuarea jocului de brate si picioare, la semnal retragere in alergare cu
spatele.

Exercitii pregatitoare

- alergare cu schimbarea ritmului;

- din deplasare cu pasi adaugati lateral, rotari laterale de brate in afara si inauntru;

- sarituri inainte cu bataie pe ambele picioare, cu schimbarea alternativa a piciorului din

fata si rasucirea trunchiului in partea opusa piciorului;

- rostogolirea si conducerea unei mingi pe sol, spre dreapta si stanga , cu pasi adaugati
lateral.

Schimbarile de directie

Schimbarile de directie reprezinta un element tehnic folosit de atacanti in realizarea

actiunii de demarcaj individual.

Prin acest element tehnic, jucatorul isi asigura trecerea de pe o directie de alergare pe
alta, fara a mai fi nevoit sa se opreasca.

Deosebim doua procedee de executie:

15
- schimbarea de directie cu franare pe un picior;

- schimbarea de directie cu franare pe ambele picioare.

Prezentarea modelului

Schimbarea de directie cu franare pe un picior

Din deplasare declansarea schimbarii de directie se

executa:

 printr-o oprire cu o
usoara ghemuire pe piciorul opus

noii directii, al carui genunchi ramane indoit;

 printr-o pasire mai lunga pe acest picior , talpa se aseaza

oblic pe sol, fiind orientata spre noua directie;

 apare un moment de franare, moment care pentru a nu ,,rupe” miscarea este

amortizat printr-o indoire din articulatia gleznei, genunchiul si coxo-femurala a acestui picior.

Centrul de greutate este proiectat in interiorul ocolirii, greutatea corpului fiind orientata
spre exterior. Prin impulsia acestui picior se determina rasucirea energica a corpului urmata de
asezarea pe sol, pe noua directie.

Schimbarea de directie cu franare pe ambele picioare

Din deplasare jucatorul executa:

 o usoara saritura;

 picioarele se duc inainte si iau concomitent contact cu solul;

 varfurile vor fi orientate spre noua directie;

 greutatea corpului va fi repartizata mai mult pe piciorul din afara ocolirii si pe marginea
talpilor din interiorul ocolirii;

 indoirea gleznelor amortizeaza socul franarii, genunchii fiind proiectati spre noua
directie;

 plecarea executandu-se cu piciorul din interiorul ocolirii.

Greseli frecvente

- pozitia inalta determina dezechilibrari;

16
- piciorul din interior prea departat pe noua directie, intarzie pornirea;

- centrul de greutate nu se proiecteaza suficient in interiorul ocolirii, fapt ce determina

dezechilibrari.

Utilizarea tactica

Este elementul specific activitatilor de demarcaj. Este folosit pentru provocarea

greselilor de marcaj precum si ca fenta, cand precede iesirea la minge.

Indicatii metodice generale

Este un procedeu de baza, mai ales in instruirea incepatorilor, precum si in predarea

jocului de baschet in scoala. Cel mai frecvent si eficient procedeu de-a lungul jocului este cel
cu franare pe un picior.

Metodica invatarii schimbarilor de directie

- deplasarea pe toata suprafata terenului cu efectuarea schimbarilor de directie (lucru

individual);

* schimbarea de directie in dreptul unor jaloane;

* din deplasare, schimbare de directie la semnal vizual sau auditiv;

* sub forma complexelor de procedee tehnice de deplasare:

 alergare normala, schimbare de directie spre inainte, urmate la semnal de

sprint;

 alergare normala, schimbare de directie, franare, retragere cu spatele;

 joc de brate si picioare, sprint cu schimbare de directie, franare si retragere cu

spatele.

Exercitii pregatitoare

- fandari laterale, inainte, inapoi pe loc;

- jucatorii in formatie de sir cate unul, se vor deplasa in teren, imitandu-l pe primul,
folosind elemente de schimbare de directie;

- leapsa in doi pe suprafata limitata.

Pirueta

17
 Este o pivotare fara minge in care piciorul pe care se face intoarcerea poate fi ridicat in
timpul executiei.

Se executa de pe loc ( din pozitie statica) sau din deplasare ( ca element de schimbare
de directie).

Utilizarea tactica

Se foloseste
ca procedeu in
executare
schimbarilor de
directie, la plecarile
din blocaj, la
blocajele defensive,
la evitarea

blocajelor de aparator si in con-

tinuarea actiunii de marcaj.

Sariturile

Sunt foarte frecvent folo-

site in jocul de baschet, ele asi-

gurand un grad sportiv de spec

taculozitate.

O buna saritura va pune

in valoare executia unor proce-

dee tehnice sau actiuni tactice

cum ar fi:

- urmarirea si recuperarea mingii ricosate din panou, atat in atac cat si in aparare;

- executia aruncarii la cos din saritura, din deplasare, din dribling sau din voleibolare;

- in executia procedeelor tehnice de capac impotriva aruncarii la cos;

- angajarea mingii la 1x1.

Sariturile folosite in jocul de baschet, urmaresc mentinerea unei pozitii cat mai
echilibrate in timpul sariturii in vederea executiei unor procedee de mare precizie.

18
 Sariturile pot fi executate:

 de pe loc;

 din deplasare;

 cu desprindere:

* pe un picior;

* pe doua picioare.

PARTA A 2 Tehnica cu minge (elemente tehnice

fundamentale) - baschet
Pasarea mingii

Pasarea mingii este elementul tehnic determinant in rezolvarea scopului jocului de

baschet asigurand caracterul colectiv prin legatura pe care o face intre actiunile individuale si
cele colective.

Prin esenta sa tehnico-tactica acest element tehnic, pe langa faptul ca prezinta o gama
larga de procedee, presupune neaparat prezenta partenerului, fiind conditionata de:

 pozitia si viteza de deplasare a acestuia

 specificul fazei de joc;

 plasamentul adversarului.

Pasa este conditionata de existenta unui jucator care o efectueaza si a altuia caruia i
se adreseaza.

Jucatorul care efectueaza pasa trebuie:

 sa fie atent cu pasa pe care o executa sa fie transmisa unui coechipier demarcat;

 sa determine rapid ,,culoarul” de pasare;

 sa asigure protectia mingii in timpul pasarii;

 sa foloseasca pasele scurte;

 sa lucreze cu ambele maini(ambidextrie).

Jucatorul caruia i se adreseaza pasa trebuie:

 sa se demarce

19
 sa participe la obtinerea unui plan mai avansat;

 sa foloseasca momentul intrarii in posesia mingii ca faza initiala pentru actiunea viitoare.

Pentru ca o pasa sa fie utilizabila este necesar a se respecta o serie de conditii:

 sa aiba adresa;

 sa aiba adancime;

 sa aiba forta de transmitere;

 sa nu i se imprime efect;

 procedeul de pasare sa corespunda situatiei tactice.

Vom prezenta in continuare acele procedee de pasare care fac obiectul instruirii, in
special la nivelul ciclului gimnazial si liceal

a. Pasa cu doua maini din dreptul pieptului, de pe loc

Acest procedeu face parte din grupa paselor fundamentale, fiind folosit pentru pasarea
mingii la distante mici si medii (6-8 metri).

Este pasa de baza si specifica in baschet.

Prezentarea modelului

 din pozitia fundamentala, mingea tinuta

in dreptul pieptului, in priza cu doua maini,

 se incepe miscarea de extindere a bratelor

spre inainte;

 partea finala a executiei da un ultim im-

puls mingii, printr-o miscare de biciuire execu

tata din articulatiile pumnilor si de impingere din degete (mai putin degetele mari);

 datorita impulsului dat mingii(care paraseste mainile jucatorului)bratele, in partea

finala a executiei sunt intinse inainte, la inaltimea umerilor, catre directia de pasare, cu
palmele orientate in jos si cu degetele rasfirate.

Greseli frecvente

20
 tinerea mingii in pozitie pasiva;

 executarea din articulatiile pumnilor a unor miscari suplimentare cu mingea, inainte de

pasare, sau a unei miscari de rotare din brate prin coborarea mingii spre abdomen;

 actionarea in faza finala de impulsie a pasei prin indoirea falangelor degetelor si

impingerea mingii cu degetele mari;

 departarea exagerata a coatelor in lateral, in timpul executiei, ceea ce duce la anularea

fortei de pasare si la efectuarea unei miscari rigide.

Utilizarea tactica

Pasa este folosita:

 in atacul pozitional;

 in special impotriva apararilor individuale;

 impotriva apararii in zona;

 in actiunile de manevrare si pregatire a atacului.

b. Pasa cu doua maini de deasupra capului, de pe loc

Aceasta pasa este fundamentala pentru jucatorii consacrati, cu talie inalta, solicitand in
executie forta in brate.

Prezentarea modelului

 din pozitia fundamentala, mingea tinuta deasupra

capului si in dreptul fruntii, bratele usor indoite din coate orientate oblic inainte catre
directia de pasare;

 printr-o usoara arcuire a trunchiului bratele se extind oblic inainte si in sus, impulsul
final dat mingii fiind executat prin miscarea de biciuire, din articulatia palmelor;

 pozitia finala a palmelor, cu degetele rasfirate, spre in jos si inainte.

Greseli frecvente

 ducerea mingii spre inapoi peste cap, fapt care intarzie si ingreuneaza pasa;

 miscarea prea ampla din brate in detrimentul celei de zvarlire din articulatiile pumnilor;

 orientarea coatelor in lateral si nu spre inainte si in jos.

21
Utilizarea tactica

Pasa cu doua maini de deasupra capului, de pe loc, este folosita de jucatorii inalti
(centru si extreme), pentru:

 a degaja mingea din aglomerarile de sub cos;

 transmiterea foarte
rapida a mingii in faza nou
aparuta (recuperarea cu
pasa pentru contraatac).

c. Pasarea mingii cu
pamantul

La acest procedeu de
pasare pot fi

folosite atat pasele executate cu doua mai-

ni cat si cele executate cu o mana, cu ob-

servatia ca prizele initiale sa nu depaseas-

ca inaltimea pieptului executantului.

Prezentarea modelului

- in executia unei pase cu pamantul se recomanda ca mingea sa loveasca solul in ce-a

de-a doua treime a distantei dintre jucatorul care paseaza si primitor;

- mingii ii trebuie imprimata o forta care sa o faca ca din ricoseul cu solul sa ajunga
aproximativ la inaltimea abdomenului celui caruia ii este adresata.

La executie:

- mecanismul este asemanator procedeului de pasare directa, cu deosebirea ca bratele

se intind in jos si inainte;

- pozitia fundamentala a jucatorului este ceva mai coborata.

Greseli frecvente

- mingea este azvarlita sau lovita de sol in loc sa fie impinsa;

22
- miscarea de biciuire efectuata din articulatia pumnilor este lenta, imprimndu-i mingii
un impuls slab, ca urmare mingea ricoseaza putin din sol si la mica inaltime, creand dificultati
in prinderea ei de catre partenerul caruia ii este adresata pasa.

Utilizarea tactica

Reprezinta un procedeu al jocului modern folosit:

- pentru transmiterea mingii la distante mici si mijlocii;

- impotriva apararilor activ-agresive cu marcaj din fata al partenerului caruia ii este

adresata pasa.

d. Pasa cu doua maini din deplasare

Aceasta pasa se prezinta sub forma unui complex in care se imbina alergarea cu
prinderea mingii si executia propriu-zisa pasei – care nu difera cu nimic ca procedeu de cele
descrise

mai inainte.

Elementul principal i
n executarea

unei
pase din deplasare il constitui
e res-

pectarea regulilor pasilor, prin

care nu i

se permite sa efectueze mai mult

de doua pa-

siri cu mingea tinuta in maini.

Prezentarea modelului

- jucatorul in alergare (deplasare) executa in momentul prinderii mingii o pasire mai

lunga, mingea fiind prinsa in momentul de zbor al acestei pasiri;

- alergarea se continua in timp ce prinderea mingii este amortizata prin flexia bratelor,
care determina aducerea ei intr-o pozitie cat mai convenabila pentru executarea ulterioara a
pasei;

- urmeaza o a doua pasire in alergare, dupa care se executa pasa inainte ca celalalt
picior sa ia contact cu solul.

23
Greseli frecvente

- nerespectarea regulii pasilor;

- intre cele doua pozitii , jucatorul nu pastreaza o pozitie stabila de tinere a mingii
balansandu-se, lucru ce duce la dezechilibrari;

- nu se tine seama de directia si viteza de deplasare a partenerului caruia ii este

adresata pasa, aceasta neexecutandu-se pe pozitii viitoare in care jucatorul respectiv va
ajunge odata cu mingea.

Utilizarea tactica

Datorita dinamicii de desfasurare, executia paselor din deplasare se face in majoritatea

fazelor de joc si cu deosebire in atacul bazat pe circulatii ale jucatorilor, in atacul rapid, in
fazele de atac in superioritate numerica, pe contraatac.

Indicatii metodice generale cu privire la invatarea paselor

Invatarea paselor incepe cu pasa cu doua maini de la piept si varianta cu pamantul,

urmate de pasa cu doua maini de deasupra capului si cu o mana de la umar.

O data cu invatarea paselor se consolideaza prinderea si tinerea mingii.

In cadrul invatarii paselor, distingem o esalonare metodica a conditiilor de executie:

- de pe loc;

- urmate de deplasare;

- din deplasare.

In invatarea pasei de pe loc se recomanda folosirea metodei globale, insistandu-se

doar asupra lucrului din articulatiile pumnilor.

In invatarea pasei din deplasare apare ca element suplimentar coordonarea dintre

lucrul picioarelor si cel al bratelor.

Se va urmari:

- invatarea regulilor pasilor sub aspect regulamentar;

- cat si ca executie propriu-zisa;

- precum si formarea si dezvoltarea simtului de apreciere a distantei, unghiului si

intensitatii cu care se transmite mingea, raportate la deplasarea jucatorilor.

24
 La inceput distanta de pasare va fi mica (3-4 metri), urmarindu-se corectitudinea
executiei si nu viteza sau forta de transmitere.

Treptat se va trece de la pasele de studiu la cele executate mai rapid, in care nu se va

mai insista pe controlul prizei la minge, in paralel cu marirea distantei.

Metodica invatarii paselor de pe loc si urmate de deplasare

 Exercitii imitative(fara minge):

 de pe loc, imitarea pasei cu doua maini de la piept,insistand asupra

miscarii finale – de biciuire- din articulatia pumnilor;

 din mers si apoi usoara alergare, saritura imitand prinderea mingii,

aterizare pe ambele picioare, pasa;

 executarea pasei in formatii cu capitan:

 in linie;

 in semicerc;

 in cerc.

 Executarea paselor in formatii fara capitan:

 pe perechi;

 in triunghi;

 in patrat;

 in cerc;

 doua linii fata-n fata (varianta – dupa pasa, deplasare la coada sirului
opus).

 Circulatia mingii:

 spre dreapta;

 spre stanga.

 Circulatia jucatorilor:

 la sirul propriu;

 la sirul alaturat;

25
  spre dreapta;

 spre stanga.

Nota: se pot folosi mai mult mingi. Se recomanda ca prinderea mingii sa nu se faca
intr-o pozitie statica;la inceput cu ,,joc de picioare” dupa care, cu ,,iesire la minge”.

Metodica invatarii paselor din deplasare

Executii imitative (fara minge)

 din mers si usoara alergare, pasire mai lunga pe dreptul cu imitarea prinderii mingii,
pasire pe stangul, imitarea pasei si continuarea deplasarii;

Exercitii si formatii pentru invatarea si consolidarea paselor din deplasare:

 pe perechi la distanta de 3 metri unul de altul, jucatorii isi paseaza mingea alergand pe
loc;

 jucatorii asezati in sir cate unul, alearga pe rand catre antrenor, primesc mingea, o
paseaza inapoi si se deplaseaza la coada sirului;

 jucatorii asezati in cerc, cu un capitan la centru, se deplaseaza primind mingea pe raza

cercului;

 jucatorii in sir, paseaza din alergare, succesiv stanga-dreapta si reprimind mingea, se

reantorc in dribling la coada sirului;

 pase in 2-3 jucatori care se deplaseaza inainte (din mers si apoi din alergare);

 suveica;

 pase in trei jucatori cu schimbari de locuri.

Consolidarea insusirii paselor in relatie cu alte elemente tehnice

Pentru pasele de pe loc si urmate de deplasare:

 prindere-pivotare-pasa-deplasare;

 prindere-dribling-oprire-pasa-deplasare;

 prindere-pivotare-dribling-oprire-pasa-deplasare;

 prindere-fenta-pivotare-dribling-oprire-pasa-deplasare.

Pentru pasele din deplasare:

26
 alergare-prindere-dribling-pasa din deplasare;

 prindere de pe loc-plecare in dribling-pasa din deplasare;

 deplasare-prindere-oprire-dribling-pasa din deplasare.

Exercitii pregatitoare

Exercitii pentru prelucrarea artuculatiilor pumnilor:

 rotari in toate sensurile;

 inchiderea si deschiderea pumnilor;

 miscari de flexie si extensie prin presiunea unei palme asupra celeilalte;

 scurtari si biciuiri din articulatia pumnilor.

 flotari la perete si la sol;

 exercitii cu maciuci, mingi de tenis si mingi medicinale;

 exercitii cu cordonul elastic, extensorul;

 exercitii de pasare din pozitii nespecifice, din ghemuit, din sezand, din culcat inainte;

 pasarea mingii la tinta:

 cercuri trasate pe sol, pe perete;

 cutii de lada.

 concursuri in intreceri de transport si transmitere a mingii de baschet sau medicinale.

Aruncarile la cos

Aruncarea la cos reprezinta elementul cel mai important al jocului de baschet, prin
care se concretizeaza scopul final al jocului : inscrierea de puncte.

In joc, aruncarea la cos nu trebuie sa fie o actiune intamplatoare. Ea trebuie:

- sa aiba la baza un procedeu tehnic de aruncare bine insusit;

- sa aiba o justificare tactica a executiei in momentul dat al jocului.

Clasificarea aruncarilor la cos

27
 1. din punct de vedere al pozitiei jucatorului:

 aruncari de pe loc;

 aruncari din alergare:

 precedate de prinderea mingii din pasa;

 precedata de prindereamingii din dribling;

 aruncari din saritura.

2. din punct de vedere al distantei:

 aruncari din apropierea cosului (sub 2 metri);

 arucari de la semidistanta (2-5 metri);

 aruncari de la distanta (peste 5 metri).

3. din punct de vedere al executiei:

 aruncari la cos cu doua maini;

 aruncari la cos cu o mana;

 aruncari la cos cu panoul;

 aruncari la cos cu inelul-directe;

 procedee de baza;

 procedee speciale.

Aruncarile la cos de pe loc

 nu mai au pondere mare datorita apararilor care au devenit mai active, mai agresive;

 ele raman procedee de baza in formarea mecanismului si a stereotipiei miscarii de

aruncare la cos in etapa de initiere;

 se folosesc cu precadere in aruncarile de la distanta ale juniorilor si seniorilor.

Aruncarea la cos cu o mana din fata

Aceasta aruncare prezinta o serie de avantaje:

- corespunde ca forma de exprimare celor trei stari ale pozitiei

28
jucatorului in teren: de pe loc, din saritura, din alergare;

- aduce prioritati de ritm in executia aruncarii la cos, corespun

zator jocului actual;

- pozitiile de exhilibru ale corpului pot fi usor compensate prin

orientarea unui singur brat pe directia cosului.

Ca urmare, aruncarea la cos a devenit un element funda-mental

al jocului modern, biomecanica de executie a partii finale a aruncarii fiind asemanatoare

pentru toate procedeele si conditiile de executie a aruncarii la cos.

Executia aruncarii la cos cu o mana de pe loc a capatat unele variante prin care
doar pozitia initiala este modificata.

Prezentarea modelului

In pozitia initiala:

 mingea este tinuta in priza asimetrica, in

dreptul pieptului,

la nivelul barbiei;

 palma mainii care executa aruncarea se afla

inapoi si putin

sub minge;

 degetele rasfirate si cu cotul orientat in jos;

 flexia bratului pe antebrat, formand un unghi de aproxima

tiv 90°;

 cealalta mana sprijina mingea din lateral;

privirea este indreptata spre inel si panou.

Jucatorul in pozitie fundamentala mediu:

 este orientat catre cos;

 cu trunchiul putin aplecat inainte;

29
 cu talpile paralele si departate la latimea umerilor;

 piciorul de pe partea bratului de aruncare este cu o jumatate de talpa inaintea celuilalt;

 greutatea corpului este egal repartizata pe ambele picioare, pe intreaga suprafata a

talpilor.

Executia aruncarii:

 incepe printr-o tripla flexie a membrelor inferioare care fac ca centrul de greutate al
corpului sa coboare;

 in acest timp mingea ramane la nivelul barbiei jucatorului.

In pozitia intermediara

 mingea continua sa fie tinuta cu ambele maini (priza asimetrica) pana ce cotul bratului
de aruncare ajunge la nivelul umarului;

 in continuarea miscarii in sus, mingea este tinuta pe palma bratului de aruncare ( care
se gaseste acum sub minge) si paraseste mana ca urmare a unei ultime impulsii date printr-o
flexie palmara pronuntata din articulatia pumnului;

 bratul stang ramane undeva in lateral si in sus, constituind elementul de protectie a

mingii pe ultima parte a aruncarii

In pozitia finala:

 corpul este extins usor pe varfuri cu greutatea deplasata pe piciorul din fata;

 bratul de aruncare este intins in sus si inainte, cu palma si degetele rasfirate, orientate
in jos si in afara;

 degetele index si mijlociu sunt orientate catre directia aruncarii.

Greseli frecvente

- priza la minge nu este asimetrica, mingea fiind tinuta in palme in forma de palnie;

- cotul bratului de aruncare este orientat lateral si nu pe directia aruncarii;

- degetele mainii care arunca nu acopera o suprafata cat mai mare, nefiind rasfirate
suficient pe minge;

- pozitia initiala incorecta: jucatorul tine inainte piciorul opus mainii de aruncare, iar
greutatea corpului este repartizata pe piciorul din fata;

- nu se imprima mingii, in partea finala a aruncarii, miscarea de biciuire care trebuie sa

fie data prin impulsia din articulatia pumnului, iar planul palmei nu este perpendicular pe
directia aruncarii.

30
Utilizarea tactica

 reprezinta procedeul cel mai folosit in jocul actual de baschet, pentru aruncarile
efectuate de la distante mici si mijlocii;

 reprezinta mecanismul de baza pentru aruncarile cu o mana executate din deplasare si

din saritura;

 acest procedeu trebuie sa fie insusit de toti jucatorii, indiferent de sex sau varsta.

Metodica invatarii aruncarilor la cos de pe loc

Executii imitative(fara minge)

 imitarea lucrului din brat si palma;

 imitarea lucrului de coordonare dintre brate si picioare;

 imitarea integrala a procedelului de aruncare.

Executii pentru invatarea aruncarii la cos de pe loc

 aruncarea mingii din apropiere – 1 metru -, din unghi de 45° fata de panou si cu
panoul, in care tinerea mingii se face numai cu mana de aruncare la cos (numai pe partea
dreapta);

 schimbarea unghiului de aruncare, 3 unghiuri de baza (dreapta, stanga, fata);

 marirea distantei de aruncare, 2-3 metri, cu atentie asupra traiectoriei mingii;

 executia aruncarii fara panou, in care se introduce tinerea asimetrica.

Formatii

 in sir: se traseaza pe sol distanta de executie a aruncarii, cel care arunca isi urmareste
mingea pe care o paseaza urmatorului si se deplaseaza la coada sirului;

 in semicerc: 5 jucatori in 5 pozitii, cu un jucator recuperator-distribuitor sub cos, pot fi

folosite una sau mai multe mingi. Aceeasi formatie cu doi recuperatori;

 pe teren: se delimiteaza pozitiile de aruncare iar jucatorul care executa aruncarile

schimba permanent pozitiile, mingile fiindu-i continuu pasate de ceilalti doi: dupa un numar de
aruncari se schimba rolurile;

31
 doua siruri: cu cate o minge fiecare, dupa aruncare jucatorul urmareste mingea si o
paseaza trecand la coada sirului (propriu sau alaturat). Un sir recupereaza, iar celalalt arunca
la cos).

Concursul de aruncari la cos de pe loc

 individual sau pe echipe de 2-4 jucatori;

- cu aditionare:

 cine inscrie mai multe cosuri in ,,n” minute;

 cine inscrie mai multe cosuri din 20 de aruncari;

 cine inscrie mai multe cosuri la rand;

 cine termina mai repede circuitul (5 pozitii).

 prin eliminare: esti obligat ca din una, doua sau trei aruncari executate sa inscrii
acelasi numar de cosuri ca cei din inaintea ta.

Exercitii pentru consolidarea aruncarii la cos de pe loc

 aruncarea mingii in sus si inainte, saritura si prindere, oprire si aruncare la cos de pe

loc;

 dribling, oprire, aruncare la cos de pe loc;

 variante: la oprire, aruncarea la cos va fi precedata de:

 fenta de pasa;

 fenta de depasire.

 alergare, prindere, oprire, pivotare, aruncare la cos de pe loc;

 jucatorii asezati pe un sir cu fata la cos, sub panou un recuperator – distribuitor cu o

minge pe care o paseaza in diferite directii. Fiecare jucator din sir se va deplasa dupa minge,
executand oprire, pivotare si aruncare la cos de pe loc. Dupa un numar de repetari se va
schimba jucatorul recuperator.

 jucatorii dispusi pe doua siruri, un sir paseaza, celalalt executa iesire la minge,
prindere, oprire, pivotare, aruncare la cos, urmarire, recuperare si deplasare in dribling la
coada sirului.

Aruncarile la cos din deplasare

Din punct de vedere al mecanicii miscarii, aruncarile la cos din deplasare sunt formate
dintr-un complex de procedee:

 alergarea sau driblingul in alergare;

32
 prinderea mingii;

 cele doua pasiri;

 desprinderea;

 zborul;

 aterizarea.

a. Aruncarea la cos cu o mana de sus, din dribling

Prezentarea modelului

Executand dribling in
alegare, jucatorul:

 Va da un impuls mai
puternic mingii

la ultima bataie in sol pentru

a avea posibili

tatea sa efectueze o pasire mai lunga;

 impulsia mai puternica a mingii in sol,

coordonata cu aceasta pasire mai lunga, permi

te ca mingea sa poata fi usor prinsa cu doua

maini si adusa spre piept;

 alergarea este continuata cu o a doua pasire, pe celalalt picior, care la contact cu solul,
avand rolul de a bloca si frana viteza, pentru ca prin rularea calcaiului, talpii si varfului,
aceasta sa fie transformata in forta de ridicare in saritura;

 desprinderea de sol este ajutata si prin pendularea dinapoi spre inainte si in sus a
genunchiului celuilalt picior, cu ducerea coapsei acestuia pana la orizontala;

 corpul si piciorul de bataie se extind, miscarea de aruncare fiind inceputa de brat, prin
ducerea mingii deasupra capului, in dreptul fruntii, bratul formand cu antebratul un unghi
drept;

 din momentul in care mana care sprijina mingea nu mai are contact cu aceasta, bratul
respectiv, flexat din cot si orientat spre inafara, constituie un element de protectie a mingii in
timpul aruncarii propriu-zise;

 aruncarea la cos este executata in punctul maximal sariturii, corpul fiind intins, bratul
orientat pe directia aruncarii, mingea parasind mana ca urmare a unui ultim impuls, dat prin
flexia palmara a articulatiei pumnului;

33
 aterizarea se face pe ambele picioare si pe cat posibil cat mai aproape de locul de
desprindere in saritura, aceasta pentru ca jucatorul in caz de nereusita a finalizarii sa poata
participa la recuperare.

b. Aruncarea la cos cu o mana de sus, din alergare

Prezentarea modelului

Se executa ca procedeu identic

celui

descris mai inainte cu singura

deosebire ca

mingea este pasata jucatorului care urmea-

za sa finalizeze.

Jucatorul in alergare:

 isi coordoneaza in asa fel pasii ca momentul de prindere a mingii sa coincida cu o

pasire mai lunga, pe piciorul de pe partea mainii de aruncare;

 in timpul zborului executa prinderea mingii cu doua maini, pe care o aduce spre piept;

 in continuare succesiunea complexului de miscari este identica celei descrise la

aruncarea la cos din dribling.

Greseli frecvente

 nu se respecta regula pasilor, jucatorul executand mai mul de doua pasiri cu mingea in
mana;

 genunchiul de pe partea bratului de aruncare nu este pendulat corespunzator, fapt care

determina o prea mica inaltare la saritura;

 bratul de aruncare nu se intinde complet, iar palma nu imprima mingii impulsul final;

 slaba coordonare dintre lucrul picioarelor si al bratului de aruncare, care determina o

dezechilibrare si aterizare pe un singur picior.

Utilizarea tactica

- sunt folosite ca finalizari din apropierea cosului sau de la distante mici;

- ca urmare a unor actiuni tactice individuale sau colective.

34
Metodica invatarii aruncarii la cos din deplasare

Metodica invatarii acestor aruncari abordeaza separat insusirea aruncarii la cos din
dribling si din alergare, insistandu-se asupra aspectelor legate de:

- respectarea regulii pasilor;

- prinderea mingii; coordonarea intre bratul de aruncare si piciorul din partea opusa in
momentul aruncarii propriu-zise.

Exercitii imitative (fara minge)

- alergare, desprindere pe un picior, lovirea cu palma mainii opuse piciorului de impulsie

a unui obiect suspendat (panou, plasa cosului);

- alergare, desprindere prin impulsia pe piciorul stang si aterizare pe ambele picioare;

- imitarea tehnicii de executie a aruncarii la cos din alergare:

 cele doua pasiri

 desprindere in saritura;

 imitarea miscarii de aruncare la cos;

 aterizare pe ambele picioare.

Invatarea aruncarii la cos din dribling

 din apropierea cosului (1,5 metri) din unghi de 45° fata de panou, cu mingea tinuta in
priza asimetrica cu doua maini, se executa pasire pe piciorul stang, desprindere in saritura si
aruncare la cos;

 acelasi exercitiu de la distanta de 2,5 metri de cos, cu pasire pe piciorul drept, apoi pe
stangul, desprindere in saritura, aruncare si aterizare simultana pe ambele picioare;

 se mareste distanta de la care se pleaca, la circa 3 metri de cos: pasire pe piciorul

stang, se executa o singura bataie a mingii in dribling dupa care pasirea pe piciorul drept, se
prinde mingea, pasire pe piicorul stang, desprindere in saritura si aruncare la cos.

Formatii de baza

 un sir, fiecare jucator cu cate o minge, se executa dribling si aruncare din apropierea
cosului, dupa aruncare fiecare jucator isi urmareste mingea cu care revine in dribling la coada
sirului;

 un sir, cu o minge, primul jucator din sir pleaca in dribling, arunca la cos, recupereaza
mingea pe care o paseaza urmatorului din sir, dupa pasa revenind la coada sirului;

35
 formatii de doua siruri, fiecare jucator al sirului 1 cu o minge, se executa dribling si
aruncare din apropierea cosului, dupa aruncare, deplasare la coada sirului 2, fiecare jucator
din acest sir dupa recuperare trece in dribling la coada sirului opus.

Invatarea aruncarii la cos din alergare

 alergare, prinderea mingii printr-o pasire mai lunga pe piciorul drept, pasire pe stangul
cu desprindere in saritura si aruncare la cos;

O succesiunea prinderii mingii urmeaza urmatoarea metodologie:

 mingea luata din mainile antrenorului;

 mingea aruncata in sus si inainte de catre jucator;

 mingea pasata din lateral de antrenor sau de partener;

 aruncarea la cos din alergare precedata de prindere din pasa.

Formatii

- doua siruri , fiecare jucator din sirul 2 cu cate o minge pe care o va pasa lui 1 care
alearga spre cos, dupa aruncare acesta recupereaza mingea cu care, in dribling, trece la coada
sirului 2.

Consolidarea invatarii aruncarii la cos din dribling si alergare

 aruncarea mingii in sus si inainte, alergare, prindere, oprire, dribling si aruncare la cos;

 prinderea mingii din pasa precedata de schimbarea de directie in alergare sia runcarea
la cos din alergare;

 dribling, oprire, pivotare, pasa, alergare, prindere si aruncare la cos din dribling;

 exercitii complexe cu desfasurare pe tot terenul.

Aruncarile la cos din saritura

Aceste aruncari:

 ofera jucatorilor posibilitatea folosirii unor complexe variate de procedee tehnice;

 se pot executa cu o mana sau cu doua maini, din fata sau de deasupra capului;

O aruncarile la cos din saritura se pot executa:

36
 cu desprindere de pe loc;

 precedate de deplasare si oprire:

 intr-un timp;

 in doi timpi.

 din dribling;

 dupa prinderea mingii din pasa.

Aruncarea la cos din saritura, precedata de deplasare si oprire intr-un timp

Prinderea mingii

Jucatorul isi coordoneaza pasii ca momen

tul

prinderii mingii sa corespunda cu intervalul dintr

e

doua pasiri, intr-o saritura.

 mingea este receptionata in momentul de

zbor;

 aterizarea se face printr-o oprire intr-un timp;

 picioarele luand simultan contact cu solul si ru

land calcai, talpa;

 gleznele si genunchii se flexeaza, aceasta aterizare

prin amortizare determinand momentul imediat urmator.

Bataia

Se executa simultan pe ambele picioare prin continuarea rularii calcai, talpa, varf,
pentru a se realiza o saritura cat mai echilibrata si inalta

Saritura (desprinderea de pe sol)

 se face cat mai aproape de verticala, prin impulsia puternica realizata din varfurile
picioarelor, prin extinderea articulatiilor trenului inferior, coordonate simultan;

 corpul ramane cat mai echilibrat vertical, miscarea fiind coordonata cu cea a bratelor
care incep aruncarea propriu-zisa;

37
 in timpul sariturii jucatorul cauta sa asigure o plutire, adica o intarziere in punctul
maxim al sariturii, pentru a pregati finalul aruncarii propriu-zise.

Aruncarea la cos

Este asemanatoare cu procedeul aruncarii la cos de pe loc.

 momentul de executie al bataii corespunde pozitiei de tinere a mingii in dreptul barbiei,

in dreptul umarului sau deasupra capului;

 in timpul sariturii, mingea va fi dusa deasupra capului, iar in punctul maxim al sariturii
si in timp ce se realizeaza plutirea bratul se destinde in sus si inainte;

 partea finala a aruncarii se executa pe momentul in care corpul incepe sa recada din
saritura si consta sin miscarea de biciuire, facuta prin flexia puternica si rapida din articulatia
pumnului.

Aterizarea

Se face in mod obisnuit, pe ambele picioare, care in timpul sariturii au fost putin
departate.

Metodica invatarii aruncarilor la cos din saritura

Aceasta aruncare se invata numai dupa consolidarea aruncarii la cos de pe loc.

Executii imitative(fara minge)

 saritura de pe loc cu imitarea aruncarii la cos din saritura;

 alergare, oprire intr-un timp si saritura cu imitarea aruncarii la cos din saritura.

Invatarea aruncarii la cos din saritura

 de pe loc, desprindere in saritura si aruncare la cos din apropiere (2 metri), din unghi
de 45° fata de panou;

 aruncarea mingii in sus si inainte, alergare, prindere, oprire intr-un timp, desprindere si
aruncare la cos din apropiere (2 metri);

 dribling, oprire intr-un timp si desprindere cu aruncare la cos din saritura.

Formatii

Aceleasi care au fost prezentate la metodica invatarii aruncarii la cos de pe loc si din
deplasare.

Conducerea mingii (driblingul)

Driblingul consta dintr-o serie de impulsuri imprimate mingii, care o fac sa ricoseze din
sol in raport cu directia impulsiei si vitezei de deplasare a jucatorului.

38
 Ca urmare, deosebim dribling inalt sau jos, executat pe loc sau in alergare, toate
acestea fiind determinate de situatia tactica impusa de momentul jocului.

Prezentarea modelului

De pe loc sau din deplasare, mecanismul

de

executie al miscarii este acelasi, singura deosebire

consta in impulsia mingii.

In driblingul pe loc impulsia imprimata min

gii va fi pe verticala, iar in driblingul din alergare

impulsia va fi inapoia axei verticale a mingii, pe

partea dinspre executant.

- palma cu degetele rasfirate ia contact cu mingea inca pe tra

iectoria sa ascendenta (din ricoseul solului) acoperind o parte

din

calota superioara, inapoia mingii;

- prin flexarea bratului din articulatia cotului si a mainii din

cea a pumnului, se amortizeaza forta ascensionala a mingii

care

este totodata controlata; palma imprima mingii o noua

impulsie

spre sol, printr-o miscare a antebratului din articulatia cotului,

a pumnului si a degetelor, conducand mingea spre aceasta traiec-

torie descendenta;

- impulsul dat mingii spre sol va fi orientat lateral, oblic si

inainte fata de jucator, unghiul de contact al mingii cu solul depinzand de viteza de deplasare
a jucatorului;

- sensul impulsiei este controlat de lucrul din articulatia pumnului si degetelor printr-o
miscare ferma, dar supla, ceea ce determina si inaltimea la care va ricosa mingea, viteza cu
care va ricosa din sol ca si distanta pe care o va capata;

39
- in timpul executiei corpul nu se balanseaza, lucrul bratelor fiind independent de
miscarile celorlalte segmente, corpul pastrand o pozitie echilibrata, usor aplecata, inclinarea
fiind raportata la viteza de deplasare a jucatorului;

- in dribling, corpul trebuie sa constituie principalul element de protectie a mingii, fiind

interpus intre minge si adversar;

- bratul opus celui cu care se dribleaza este usor indoit din cot si constituie elementul de
protectie a mingii din lateral;

- capul este ridicat, cu privirea cuprinzand un camp vizual cat mai mare pentru a
observa atat coechipierii cat si adversarii si niciodata mingea.

Greseli frecvente

- mingea este plesnita sau lovita si nu impinsa prin lucrul bratelor si al palmei;

- trunchiul prea aplecat din flexia bazinului micsoreaza campul de vizibilitate al

jucatorului;

- corpul se balanseaza vertical in timpul executiei driblingului;

- se priveste mingea si nu jocul in ansamblul lui.

Utilizarea tactica

- in trecerea mingii din terenul de aparare in atac;

- ca element de organizare a sistemului de atac;

- in superioritate numerica, in actiunile de depasire, pe contraatac;

- impotriva apararii agresive;

- pentru scoaterea mingii din zone aglomerate si dupa recuperarea la panou.

a. Schimbarea de directie in dribling

Driblingul rezolva acele situatii tactice care impun depasirea adversarului direct.

Schimbarea de directie in dribling este influentata de urmatorii factori:

- fenta;

- ritmul;

- viteza;

40
- protectia mingii.

Precedand schimbarea de directie, fenta , trebuie sa-l surprinda pe aparator,

eficacitatea ei rezida din datele false care se dau adversarului prin miscarile si pozitia corpului,
prin privire.

In momentul executiei schimbarii de directie:

- ritmul: ricoseul mingii va fi schimbat;

- viteza de alergare: determinata de impulsul mingii in sol, va determina un dribling cat

mai coborat si mai ales ca mingea sa fie intampinata inca pe traiectoria ei ascendenta din
ricoseu, cu mana care o va controla.

In timpul executiei unei schimbari de directie deosebit de important este protectia

mingii, in care umarul celui ce dribleaza trebuie sa fie intre aparator si minge pentru a asigura
protectia ei.

Vom prezenta cateva procedee de baza, care pot fi folosite de jucatori in realizarea
schimbarii de directie in dribling.

b. Pirueta

Este procedeul cel mai eficient. Dificultatea consta in modul in care mana ”infasoara”
mingea pentru a-i schimba directia si ritmul de ricosare.

Invatarea driblingului

 dribling pe loc:

 cu mana dreapta, cu mana stanga;

 inalt, mediu, jos.

 dribling din mers si usoara alergare:

 cu mana dreapta, cu mana stanga;

 spre inainte, cu spatele;

 inalt, mediu, jos.

 dribling cu ocolire de obstacole

 dribling serpuit:

 la fantezia jucatorului;

 printre obstacole.

41
 dribling in teren cu tema:

 la semnal auditiv sau vizual;

 cu schimbari de directie, cu piruete.

Consolidarea invatarii driblingului

Executii precedate sau urmate de alte elemente tehnice: prindere, oprire, pasa,
aruncare la cos.

 dribling, oprire, pasa;

 dribling, pasa, deplasare;

 dribling, oprire, pivotare, pasa;

 dribling, oprire, aruncare la cos din saritura;

 iesire la minge , prindere, dribling, aruncare la cos din dribling.

Formatii

 suveica cu dribling, oprire, pasa si deplasare la coada sirului opus;

 pe lungimea terenului, incrucisare in dribling si pasa din alergare;

 pe doua siruri, cu doua mingi, dribling, oprire, pivotare, pasa si deplasare la coada
sirului de unde a plecat;

 incrucisare cu dribling, oprire, pasa si aruncare la cos efectuata de cel caruia i s-a pasat
mingea;

 iesire la minge, prindere, oprire, pivotare, dribling si aruncare la cos din dribling.

42