UNIVERSITATEA DIN PITESTI

FACULTATEA DE EDUCATIE FIZICA SI SPORT

MASTER: A.M.C.E.

REFERAT LA MECANICA APLICATA IN EDUCATIE FIZICA

Coordonator: Prof. dr. Bidiugan R.

Masterand : CRASAN ADRIAN

Pitesti

Biomecanica înotului
 Se prezintă diferitele stiluri de înot, prin specificarea caracteristicilor particulare
ale acestora, evidenţiind comportarea musculaturii. Fiecare procedeu tehnic de înot
sportiv este caracterizat printr-un grup de contracţii musculare coordonate global, cu o
structură biomecanică particulară a procedeului respectiv.

Procedeul crau

- Poziţia capului – este întotdeauna în linie dreaptă cu coloana

- Umerii şi pieptul – umerii se rotesc în jurul axei coloanei vertebrale, în acelaşi plan cu
şoldul.
- Braţele – întotdeauna un braţ conduce mişcarea, iar celălalt fie trage, fie se relaxează.
- Picioarele – jocul de picioare în comparaţie cu jocul braţelor are un rol secundar.
Mişcare energică
a vârfului picioarelor ajută împingerea mai rapidă. Sunt acceptate mai multe tipuri de
tempouri (în
2, în 6, etc.)
- Respiraţia – are loc la fiecare a doua sau a treia tragere a braţului. Este important ca
respiraţia să
se efectueze confortabil în ambele părţi.

Procedeul fluture

- Poziţia capului – este întotdeauna cu privirea în faţă, cu mişcare alternativă de ridicare

şi coborâre
sub apă.
- Braţele – au o mişcare ciclică, simetrică. Avansarea braţelor nu se face la suprafaţă sau
sub apă,
înotătorul ridică braţele deasupra apei şi le avansează deodată.
- Picioarele – în legătură cu procedeul fluture s-a format mişcarea picioarelor, denumită
delfin.
Esenţa bătăii delfin este mişcarea ondulatorie simultană a membrelor în plan vertical.
- Respiraţia – inspiraţia se efectuează în etapa pasivă, iar expiraţia în etapa activă a
mişcării
braţelor, la fiecare a 4-a bătaie.

Procedeul bras

- Poziţia capului – prin specificul mişcărilor, capul trebuie să se ridice deasupra apei la
revenirea
picioarelor.
- Poziţia corpului – trunchiul trebuie să fie aliniat orizontal, cu bazinul cât mai aproape
de suprafaţă.
- Braţele – au o mişcare ciclică, simetrică. Toate etapele, şi cele active şi cele pasive sunt
realizate
sub apă. Faza de pregătire pasivă este urmată de o etapă activă de propulsie. - Picioarele
– mişcarea lor descrie un traiect eliptic subacvatic, cu rol deosebit. Avansarea se
datorează, în procent de 70%, mişcării membrelor. Faza pasiva este încetinită, faza
activă este cu
creşterea vitezei mişcării. Deosebim faza pregătitoare pasivă şi faza activă de propulsie.
- Respiraţia – Inspiraţia are loc în timpul etapei de tragere, cu capul imediat deasupra
apei şi ţine
până la propulsie, când are loc expiraţia.

Procedeul spate

- Poziţia capului, corpului – se ţine deasupra apei doar nasul şi gura, iar restul capului şi
al corpului
rămân scufundate.
- Braţele – au mişcarea încrucişată, asimetrică, ciclică. Două etape: active şi pasive. Cele
active sunt
intrarea şi prinderea apei, împingere, tracţiunea, eliberarea, iar cea pasivă - revenirea şi
intrarea
braţului în apă.
- Picioarele – au mişcare ciclică de sus în jos, de jos în sus (mai intensiv). Mişcarea
porneşte de la
şolduri, genunchii sunt uşor îndoiţi, vârful piciorului se întoarce către interior.
- Respiraţia – este cea mai simplă, deoarece gura este deasupra apei. Expiraţia se
conectează de
mişcare unuia dintre braţe. Capul nu se roteşte, nu există nici o mişcare laterală.

Cum lucrează musculatura?

În urma practicării înotului cu regularitate, rezistenţa la efort şi mobilitatea organismului
creşte considerabil. Apa preia greutatea corporal, deci muşchii şi articulaţiile lucrează
fără să suporte această încărcătură. Asta înseamnă că din întreaga masă musculară, 2/3
se dezvoltă fără ca articulaţiile să sufere în vreun fel iar ligamentele îşi dezvoltă
flexibilitatea şi se întăresc.

În urma practicării înotului cu regularitate, rezistenţa la efort şi mobilitatea

organismului creşte considerabil. Apa preia greutatea corporal, deci muşchii şi
articulaţiile lucrează fără să suporte această încărcătură. Asta înseamnă că din întreaga
masă musculară, 2/3 se dezvoltă fără ca articulaţiile să sufere în vreun fel iar ligamentele
îşi dezvoltă flexibilitatea şi se întăresc. Muşchii dezvoltaţi şi ligamentele puternice
rezultă o ţinută corporală corespunzătoare şi aspect plăcut. Înotul întăreşte muşchii
fesieri şi pectorali, tonifică abdomenul, şi are un rol important în dezvoltarea coapselor
şi gambelor.

BIBLIOGRAFIE:

Sorin Mirel – Ciolca “Pregatirea antrenorilor”, ed.

Fundatia Romania de maine, Bucuresti 2006

Dorina Ianc “Biomecanica aplicata in activitatile

motrice”, ed. Universitatii din Oradea, 2009