NUTRITIE SI DIETETICA SUPORT DE CURS

Substanţele prezente în alimente sunt denumite cu termenul generic de „principii

nutritive" sau ,principii alimentare" folosindu-se uzual şi termenii de „nutrienti" sau trofine"
.Intre nutrienti, dependent de cuantumul acestora în produsele alimentare şi de rolul fiziologic şi
biochimic, se disting macronutrienţii, e.g.: glucidele, lipidele, protidele; micronutrienţi, e.g.:
compuşi minerali de interes biologic (biomineralele) şi vitaminele; alţi nutrienti, e.g.: apa, fibrele
alimentare, substanţe biologic-active.
Principiile nutritive (nutrienţii) variază sub raportul compoziţiei şi cuantumului de la un
aliment la altul. Din acest considerent asigurarea necesarului de nutrienti se face printr-o raţie
alimentară echilibrată şi complexă.
Într-o manieră simplă nutriţia s-a definit ca „ştiinţa hrănirii corecte a corpului sau studiul
efectului alimentelor asupra organismului viu" (Guthrie, 1975).
O altă definiţie consideră nutriţia ca o „relaţie între om şi alimentul său cu implicarea
aspectelor psihologice şi sociale, precum şi a aspectelor fiziologice şi biochimice" (Yudkin,
1969).
Alţi autori au definit nutriţia ca o „ştiinţă care se ocupă cu determinarea trebuinţelor
organismului în ceea ce priveşte constituenţii alimentari, atât calitativ cât şi cantitativ, precum şi
a selectării felului de alimente".
O definiţie mai concisă asupra nutriţiei a fost dată de Consiliul pentru Alimente şi
Nutriţie (Council of Food and Nutrition) al Asociaţiei Medicale Americane. In accepţia acestui
Consiliu, nutriţia este „ştiinţa alimentului, a nutrienţilor şi acţiunii acestora, a interacţiilor şi
echilibrului în relaţie cu sănătatea şi boala, precum şi a proceselor prin care organismul ingeră,
digeră, absoarbe, transportă, utilizează şi excretă substanţele alimentare".
Se estimează că nutriţia - ca ştiinţă de sine stătătoare - a fost recunoscută de comunitatea
ştiinţifică doar în deceniul al patrulea al acestui secol. Odată cu înfiinţarea primului „Institut de
Nutriţie" în U.S.A.- în anul 1934 - Nutriţia umană a fost recunoscută ca o disciplină ştiinţifică
distinctă (Guthrie, 1975).
In ultimele decenii a crescut intr-un ritm alarmant frecventa bolilor cronice degenerative.
Aceasta justifica si impune cunostinte temeinice despre cauzele si mecanismul acestora cat si
despre rolul factorilor nutritivi in geneza lor.
Mai mult de jumatate dintre cauzele de mortalitate se datoreaza bolilor cardiovasculare
(in tara noastra 46%). Alaturi de factorii de risc sedentarismul, fumatul, stresul si in stransa
corelatie cu acestia, contribuie la mortalitatea crescuta, alimentatia nerationala, bolile de nutritie
ca: diabetul zaharat, obezitatea, dislipidemiile si altele. Fata de frecventa de 0,5% inainte de al
doilea razboi mondial, astazi diabetul inregistreaza o frecventa de 4-8%. Mai ingrijorator este
faptul ca fata de un diabetic cunoscut exista cel putin 1-2 diabetici ignorati. Dimensiunea
problemei creste daca se are in vedere ca 20% dintre diabetici sunt de tip I (insulino dependent)

1
cu complicatii grave si rapide si ca procentul celorlalte (80% dintre cazuri) apartin diabetului de
tip II (insulino independent) care daca prezinta o simptomatologie mai putin zgomotoasa, prin
complicatiile cronice ireversibile, scade in medie cu peste zece ani viata bolnavilor. Obezitatea a
crescut de asemenea, inregistrandu-se o frecventa de 23,6% in mediu rural si de 27,7% in cel
urban, in tara noastra. Un rol nu mai putin important si in crestere rapida il detin dislipidemiile
(anomalie a nivelului de lipide din sange), cu o frecventa de 14%. De aici rezulta importanta
problemei alimentatiei omului normal, cu caracter profilactic (preventiv) precum si alimentatiei
omului bolnav. Foamea cronica prin subnutritie si denutritie duce anual la moartea a milioane de
oameni. Nu se poate ignora insa nici rolul alimentatiei in geneza aterosclerozei (este o boala
generala metabolica, cronica, generata de un complex de factori, veriga principala fiind
tulburarea metabolismului lipidic, iar consecinta anatomopatologica, ingrosarea peretelui arterial,
cu stenozarea lume-nului si tulburari de irigatie). , care prin complicatiile sale vasculare (infarct
miocardic, accidente vasculare cerebrale etc), ocupa primul loc in mortalitatea generala. intre
nivelul hipercolesterolemiei si frecventa afectiunilor cardiovasculare exista de asemenea o relatie
directa. Pentru fiecare reducere cu 1 % a colesterolemiei scade riscul bolilor cardiovasculare cu
2% (Gliick). Legatura dintre hipercolesterolemie si hiperlipoproteinemie este de asemenea
cunoscuta. Cercetari recente (1981 - Universitatea Purdue - SUA) arata ca prin consumarea unei
cani de tarate de ovaz zilnic (regim bogat in fibre) scade cu 20% colesterolul si respectiv
mortalitatea cardiovasculara. Asocierea cu vegetale si grasimi polinesaturate mareste efectul.
Daca se adauga exercitiul fizic, reducerea fumatului, sarii, alcoolului, dulciurilor concentrate,
rezultatele pot fi spectaculoase. La fel de impresionante sunt relatiile dintre alimentatie si cancer.
Regimurile bogate in hidrati de carbon, grasimi si sarace in vegetale, vitamine si unele saruri
minerale favorizeaza cancerul de stomac. Laptele, fructele, vegetalele si vitamina C au efect
protector. Cancerul de colon, intalnit in Occident cu o frecventa de 20 de ori mai mare ca in tara
noastra se datoreaza regimului sarac in fibre (cereale). Cancerele de colon, de san, prostata, uter
si ovar, apar dupa consumul exagerat de grasimi, proteine animale, zahar si reducerea fibrelor si
a unor glucide. Regimul hipercaloric, sedentarismul si excesul de grasimi saturate cresc frecventa
cancerului mamar. Excesul de cafea favorizeaza cancerul de vezica, pancreas si colon. Cu efect
anticancerigen actioneaza vitamina E, C si beta-carotenul. Mortalitatea prin boli cardiovasculare
ocupa astazi primul loc in lume (50-54%).
Diabetul se dubleaza la fiecare 10-15 ani. Toate acestea justifica interesul fata de
alimentatie si dietetica. Dieta este in unele boli singurul remediu, iar in altele, 50% din
eficacitatea Tratamentului, este datorat dietei, si totusi, populatia in mare cunoaste foarte putin.
La o ancheta facuta in Franta, cele mai multe persoane intrebate au considerat alimentele de baza
ca fiind painea, cartofii si carnea. Legumele si fructele sunt numite racoritoare, cruditatile inutile,
iar salata verde, un laxativ. Multi pastreaza obiceiurile mostenite din batrani, cu mese bogate in
carne si slanina, preparate cu prajeli, cu paine multa, cu dulciuri si fainoase in exces. Unei
asemenea alimentatii ii revine o parte din vina ca astazi, la noi in tara, exista aproximativ 300000
diabetici, un milion de hipertensivi, un milion si jumatate de hiperlipidemii si 3500000 obezi .
Desigur ca nu toate imbolnavirile cu afectiuni degenerative trebuie puse pe seama alimentatiei.
2
Exista si o serie de factori ca: predispozitia ereditara, constitutia si altele. Dar felul de alimentatie
joaca rolul determinant.
Consumul de zahar a crescut in lume in cursul ultimei generatii de 5-6 ori. iar consumul
de grasimi. a crescut in dauna celui de cereale, fructe si legume. insa consumul masiv de grasimi,
in special animale si de dulciuri, duce la hiperlipidemie, deci la cresterea lipidelor si
colesterolului in sange, cu rol direct in geneza aterosclerozei. Consumul peste masura de dulciuri
si fainoase favorizeaza si aparitia diabetului zaharat. Astazi se cunoaste bine compozitia
factorilor nutritivi (glucide, proteine, lipide, vitamine, saruri minerale si apa). Dar acestea se
gasesc raspandite inegal in diversele produse alimentare, de aceea trebuie bine cunoscuta
valoarea, repartitia, rolul si necesarul pentru fiecare factor nutritiv in parte. Laptele si
branzeturile reprezinta cea mai buna sursa de calciu bine utilizabil, de proteine de cea mai buna
calitate si de vitamine. Dar fiind sarac in fier, un regim exclusiv lactat provoaca anemii. Carnea,
pestele si preparatele lor contin proteine tot atat de valoroase ca si laptele, in plus sunt deosebit
de bogate in fier, deci combat anemia. Lipsindu-le insa calciul nu pot substitui laptele. Legumele
si fructele sunt singura grupa de alimente care furnizeaza vitamina C si celelalte vitamine si
asigura echilibrul acido-bazic al meniului. Lipsa lor din alimentatie nu poate fi compensata prin
nici un alt aliment.

GRUPE DE NUTRITIE SI ALIMENTE

 Macronutrienti
carbohidrati, cu rol preponderent energetic;
lipide cu rol structural si energetic;
proteine, cu rol structural si functional.
 Micronutrienti
biocatalizatori cu rol functional (vitamine, minerale),
apa si alte fluide indispensabile vietii, cuprinse în structuri matrice naturale
(provenind din productia vegetala si/sau animala), neprocesate sau procesate.

1. Macronutrientii - Sunt reprezentati prin substantele nutritive de baza :

- Proteine
- Lipide
- Glucide

Acestea furnizeaza kilocaloriile necesare organismului avand roluri structurale, energetice si

functionale importante.

PROTEINELE ( protidele, substantele albuminoide ) Substanțe organice alcătuite din carbon,

hidrogen, oxigen, azot, sulf etc., care intră în componența protoplasmei celulelor animale și
vegetale, îndeplinind în organism funcții variate fundamentale.

3
Indeplinesc urmatoarele functii :

- Intra in structura tuturor tesuturilor si iau parte la refacerea lor indeplinind un rol plastic ;
- Intra in compozitia enzimelor digestive ;
- Intra in structura hormonilor ( hormonii tiroidieni, si paratiroidieni
- Au rol in repartitia apei si a substantelor dizolvate in ea, in diferite sectoare din organism;
- Formeaza sisteme tampon in plasma, cu rol in mentinerea echilibrului acido-bazic;
- Formeaza anticorpii care au rol important in apararea antiinfectioasa ( acestia sunt
structurati pe imunoglobulinele plasmatice, Ig G si Ig M )
- Au rol energetic, 1 gr de protein consummate furnizeaza 4.1 kcal.

Proteinele sunt alcatuite din aminoacizi, numiti si pietrele de constructive ale organismului.
Dintre cei 30 aminoacizi cunoscuti , 8 sunt numiti aminoacizi esentiali, pentru ca nu pot fi
sintetizati in organism si trebuie adusi obligatoriu din afara ( se gasesc in : lapte , carne, oua,
branzeturi ). Ceilalti au fost denumiti neesentiali, intrucat organismul ii poate sintetiza din alte
substante.

Surse alimentare de proteine:

- Proteine de clasa I ( complete ) au in structural or aminoacizi esentiali in proportii

optime. Acestea mentin echilibrul proteic, asigura dezvoltarea organismului tanar si
echilibrul enzymatic si hormonal. Se gasesc in proteinele din lapte, carne , oua si
branzeturi.
- Proteine de clasa a II-a (partial complete ), sunt cele din unele leguminoase uscate (
fasole, linte, bob ) si cereal ( grau, orez, ovaz, etc ) Mentin echilibrul proteic, dar pentru
crestere sunt necesare cantitati duble fata de clasa precedena.
- Proteine de clasa a III-a ( incomplete ) sunt lipsite de unul sau mai multi aminoacizi
esentiali. Valoarea lor biologica e foarte scazuta. Din aceasta clasa fac parte : gelatin din
oase, tendoanele, cartilajele, etc.Nu mentin echilibrul proteic si nu asigura cresterea
organismelor tinere.

Necesarul de proteine pe kilocorp sip e zi este cu atat mai mare cu cat varsta este mai mica
. Astfel : sugarul de o luna, alimentat artificial, necesita 3 gr protein/kgc/24 h; copilul mic 2
gr/kgc/24 h; adultul 1.5 gr/kgc/24 h.

Forme medicamentoase de administrare a proteinelor

In unele situatii patologice ( interventii operatorii pe tubul digestive, arsuri bucale sau
esofagiene, coma prelungita, stari de denutritie grava ) aportul oral de proteine nu poate fi
asigurat sau este insufficient. Se utilizeaza atunci produse perfuzabile intravenos :

- Solutii de albumina umana 5%, 10%, 20% si 25%;

4
 - Solutii de aminoacizi perfuzabile i.v. ( Aminove, Aminoplasmal, etc ).

LIPIDELE ( grasimile ) reprezinta o sursa importanta de energie pentru organism . Un gram de

grasime ars produce 9.3 calorii. Reprezinta constituentul preponderant al tesutului adipos din
organism ( grasimi depuse sub piele ). Din punct de vedereal originii pot fi animale si vegetale.
Deosebirea o dau acizii grasi care intra in constitutia lor. Acestia sunt saturati in grasimile
animale si nesaturati in cele vegetale.

Este cunoscut ca grasimile vegetale care contin acizi grasi nesaturati ( uleiuri de floarea soarelui,
de soia, de porumb ) consummate crude , adaugate la mancare au un rol antiaterosclerotic,
scazand colesterolul din sange. Grasimile animale ( carnea grasa, unul, untura, ouale, etc ) contin
in schimb acizi grasi saturati care duc la depunerea colesterolului in peretele arterelor, deci la
ateroscleroza.

Indeplinesc urmatoarele functii :

- Rol plasmatic, intrand in compozitia tesutului adipos;

- Rol de protectie impotriva frigului : stratul de tesut adipos subcutanat actioneaza pentru
pastrarea caldurii corporale;
- Rol energetic care consta in furnizarea a 9.2 kcal pentru fiecare gram de lipide consumat.

Cele mai importante surse alimentare de lipide sunt :

- Untul si margarina
- Smantana
- Slanina
- Untura
- Seul topit
- Uleiurile vegetale
- Carnea grasa
- Laptele
- Branzeturile grase
- Nuci
- Alone

Forme medicamentoase de administrare a lipidelor se stie ca substantele uleioase nu

trebuie administrate intravenos, putand determina o embolie mortala. S-au produs insa, pe cale
industriala, emulsii fine de lipide perfuzabile i.v. Sunt singurele forme de grasimi admise pe cale
endovenoasa. Citam : Lipofundin, Intralipid, Salvilipid 20 ( flacoane ).

5
GLUCIDELE (hidratii de carbon ) sunt substante organice formate din carbon, hidrogen si
oxigen. Majoritatea au gustul dulce. Se gasesc sub forma de monozaharide, dizaharide si
polizaharide.
Monozaharidele sunt cele mai simple ca structura . dintre acestea, in nutritive sunt importante
glucoza, fructoza si galactoza .
Dizaharidele sunt alcatuite din cate doua molecule de monozaharide :
- Zaharoza ( zaharul, sucroza )
- Lactoza ( zaharul din lapte )
- Maltoza ( alcatuita din doua molecule de glucoza )
- Lactuloza ( dizaharid artificial, utilizat ca medicament )

Oligozaharidele sunt alcatuite din 3-12 molecule de monozaharide. In aceasta categorie intra
compozitia unor fibre vegetale nedigerabile care favorizeaza dezvoltarea florei bacteriene
saprofite intestinale cu effect benefic asupra digestiei (bacteria numite probiotice : bacilul bifidus
si bacilul lactic ).
Polizaharidele
- Amidonul present in cereal, cartofi si alte legume , cu un rol important in alimentatie.
- Glicogenul exista in cantitati mari in ficat si in tesutul muscular.
- Carrageenan-ul este extras din macroalge si utiliat in industria alimentara la prepararea
budincilor sau inghetatelor
- Chitina este un polizaharid present in alge, fungi si drojdii.
- Dextranul

Fibre vegetale
- Celuloza
- Hemicelulozele
- Pectinele
- Gumele si mucilagiile
- lignina

Rolul si functiile glucidelor in organism

- Cel mai important este rolul energetic : 1 gr de glucide ingerate furnizeaza 4.1 kcal. Iar la
totalul consumului energetic al organismului, glucidele contribuie cu peste 50%, cu mult
mai mult decat lipidele si proteinele;

6
 - Au rol plastic –structural, sub forma de glycogen. Acesta se gaseste in cantitati mari in
ficat si in muschi, fiind forma de deposit a glucozei in organism.
- ATENTIE ! surplusul de glucide intrate in organism si neconsumate in activitati fizice,
se transforma – pe cai metabolice si printr-un lant de reactii – in lipide care se depun sub
forma de tesut gras. Procesul poarta numele de lipogeneza.
- Rolul glucidelor este deosebit de mare pentru sistemul nervos central. Glucoza este
predecesorul principal al glicogenului. Glicogenul se depune in ficat si muschi. El joaca
un rol important in reglarea nivelului de zahar din sange. Continutul total de glycogen in
organism este de 500 grame.
Necesarul de glucide este cu atat mai mare cu cat varsta este mai mica. Astfel, sugarul de o
luna, alimentat artificial, necesita 12 gr glucide/kgc/24h., copilul mic 10 gr glucide/kgc/24 h,
adultul 7 gr glucide/kgc/24 h.
Sursele alimentare de glucide
Pe primele locuri se situeaza zaharoza (zaharul ), glucoza consumata caatare si mierea.
Dulciurile si produsele de cofetarie sunt si ele extrem de bogate in glucide. Fructele uscate au un
procent mai ridicat de glucide decat cele proaspete datorita scoaterii apei din compozitia lor.
Toate fructele contin glucoza sau fructoza dar in cantitati diferite.
Forme medicamentoase de administrare a glucidelor.
Exista solutii perfuzabile i.v. de glucoza 5% (izotona) si hipertone de 10%,20% si 33%. Solutiile
slabe sunt folosite pentru vehicularea unor medicamente administrate i.v.. solutiile concentrate
sunt indicate in nutritia parenterala endovenoasa, la bolnavii care nu se pot administra oral.

Clasificarea glucidelor

GLUCIDE RELE GLUCIDE BUNE

ZAHAR DIN TRESTIE CEREALE BRUTE
(alb sau roscat) (grau, ovaz, orz, mei etc.)
ZAHAR DIN SFECLA FAINA BRUTA (necernuta)
ZAHAR BRUN NERAFINAT PAINE integrala
MIERE PAINE de secara, integrala
SIROP DE ARTAR PAINE cu tarate
DULCIURI OREZ integral
MELASA PASTE din faina integrala
DULCETURI, JELEURI GERMENE DE GRAU
INGHETATA DE FRISCA BOB VERDE
BAUTURI DULCI LINTE
(sucuri acidulate, coca cola) FRUCTE
FAINA RAFINATA TELINA
(pentru baghete, franzela, pesmeti) NAP

7
Clasificarea glucidelor, lipidelor si a fibrelor

LIPIDE GLUCIDE ALIMENTE GLUCIDO- FIBRE

LIPIDICE ALIMENTARE
CARNE FAINA LAPTE SPARANGHEL
– OAIE PAINE NUCI SALATA VERDE
– VACA BISCUITI ALUNE SPANAC
– VITEL OREZ ARAHIDE VINETE
– CAL CARTOFI MIGDALE ROSII
– PORC PASTE CREIER DOVLECEI
MEZELURI GRIS FICAT TELINA
PASARE CUS-CUS SOIA (faina) VARZA
IEPURE TAPIOCA GERMENI DE GRAU CONOPIDA
PESTE FASOLE PASTE CU OU VARZA ACRA
USCATA
CRAB MAZARE NUCA DE CAJOU FASOLE VERDE
CREVETE LINTE NUCA DE COCOS PRAZ
LANGUSTA NAUT CIOCOLATA ARAHIDE
LANGUSTA MORCOVI ZAHAR ARDEI GRAS
OU MIERE MASLINE ANDIVE
UNT ALCOOL CASTANE CIUPERCI
BRANZETURI PORUMB CASTANE DULCI NAPI
ULEIURI FRUCTE SCOICI SALASIFI
(
Scorzonera
hispanica )
MARGARINE FRUCTE ST. JAQUES FRUCTE
USCATE
STRIDII, AVOCADO LEGUME USCATE

8
 2. VITAMINELE, APA SI SARURILE MINERALE

A. Vitaminele sunt biocatalizatori, care in cantitate foarte mica indeplinesc functii foarte
importante.
Dupa solubilitate se se impart in vitamine solubile in grasimi, numite liposolubile ( A,D,E,K ) si
vitamine solubile in apa, hidrosolubile ( B1, B2, B12, C, acidul pantotenic, acidul folic ).
Vitaminele sunt preluate din alimente. Flora microbiana intestinala, poate sintetiza unele
vitamine ca :B1, B12, K, acidul folic. Distrugerea florei intestinale, in special dupa administrarea
abuziva de antibiotice, poate duce la grave carente vitaminice din grupul celor citate.
- vitamina A (retinolul )are o deosebita importanta anticancerigena. Lipsa duce la tulburari
de vedere, infectii si tulburari de crestere. Se gaseste in ficat, peste , lapte, galbenus de ou
, smantana, unt, frisca dar si in unele vegetale ca morcov, spanac, varza rosie, salata,
cirese, piersici, caise, prune.
- Vitamina D (calciferol ) se gaseste in lapte, unt , frisca, smantana, galbenus de ou,
ciuperci, cereale. Se formeaza si la nivelul pielii, din provitamina D, sub actiunea razelor
ultraviolete. Are rol in absorbtia calciului si a fosforului si in depunerea acestora in
schelet. Lipsa vitaminei D, duce la aparitia rahitismului la copil si a osteoporozei la
adulti.
- Vitamina E se gaseste in germene de cereale, oua, ficat, lapte, leguminoase uscate, ulei
de floarea soarelui, paine neagra sau intermediara. Are rol in reproducere si functionarea
tesutului muscular si nervos.
- Vitamina K se gaseste in alimente de origine animala ( ficat, faina de peste, oua, lapte,
muschi ) sau vegetala ( spanac, salata verde, urzici, mazare verde, rosii ). Vitamina K are
rol in coagularea sangelui.
- Vitamina B1 (tiamina ) se gaseste in alimente de origine vegetala ca : cereale , paine
neagra, leguminoase uscate, varza , spanac, conopida, nuci, alune, drojdie de bere,etc.
Are rol in arderea glucidelor si proteinelor si intervine in functionarea normala a
sistemului nervos. Scaderea in organism determina tulburari nervoase (insomnie, dureri,
furnicaturi in membre )
- Vitamina B2 (riboflavina) se gaseste in drojdie de bere, ou, carne, peste, ficat, rinichi,
inima, lapte , nuci, caise uscdate, legume verzi. Are rol in crestere, respiratia celulelor si
mareste rezistenta organismului fata de infectii. Lipsa duce la leziuni ale limbii si buzelor
(zabaluta), apar infectii si astenie.
- Vitamina PP (niacinamida) se gaseste in alimente animale (oua, ficat, rinichi, creier ) sau
vegetale (cereale decorticate, ciuperci, drojdia de bere). Intervine in metabolismul
glucidelor si lipidelor, cu furnizare de energie, in functionarea unor glande endocrine si a
sistemului nervos. Prin carenta alaturi de alti facori duce la aparitia pelagrei.

9
 - Vitamina B6, (piridoxina )se gaseste in ficat, creier, lapte , tarate de cereale, varza,
spanac, mere, struguri. Impiedica depunerea colesterolului. Carenta duce la anemii si
infectii.
- Vitamina B12 , ia parte la sinteza hemoglobineisi are rol protector fata de celula
hepatica. Lipsa duce la aparitia anemiei pernicioase (Biermer), anemie severa, cu
tulburari nervoase grave.
- Vitamina P ( rutin) se gasete in struguri , citrice, mcese, varza, patrunjel. Intervine in
permeabilitatea si rezistenta capilarelor. Lipsa, duce la hemoragii capilare.
- Vitamina C ( acid ascorbic) se gaseste aproape in toate alimentele vegetale (legume si
fructe )si in proportie redusa in cele de origine animala ( lapte,ficat ). Are rol complex in
metabolismul celular, in apararea contra infectiilor, vindecarea plagilor. Impiedica
aparitia hemoragiilor, combate anemia si stimuleaza apetitul.

B. Apa , reprezinta mediul in care se desfasoara toate reactiile biologice din organism.
Pierderea a 10% din apa organismului duce la moartea acestuia. Fara alimentatie omul poate
rezista si o luna, dar fara apa, moartea se produce in cateva zile. In organism este repartizata atat
in celule ( apa intracelulara) cat si in spatiul extracelular - apa dintre celule si vasele sanguine si
limfatice ( apa extracelulara )

Rolul apei :
- Dizolva si transporta la celule substantele nutritive si transporta resturile metabolice la
organele de eliminare ( rinichi, piele, plamani )
- Mentine constanta temperatura corpului ( termoreglarea )
- Este solventul tuturor substantelor minerale.
Intre aportul si eliminarea de apa exista o stransa dependenta si un perfect echilibru. Aportul (
ingesta ) trebuie sa fie egal cu eliminarea ( excreta ).
Pierderea de apa declanseaza reflexul de sete. Cand pierderile de apa sunt foarte mari apar
deshidratari grave, care pot fi mortale ( coma diabetica ). Cand eliminarea apei nu se poate face
in totalitate, aceasta se retine in tesuturi si apare edemul . Necesarul de apa are variatiuni in
functie de temperatura ambinata ( creste la caldura, scade la frig) si de activitatea fizica prestata.
Echilibrul hidric se mentine atunci cand aportul de apa si eliminarile de apa sunt aproximativ
egale, fiind reprezentate ca o balanta in echilibru. Acest bilant hidric echilibrat poate fi complet
rasturnat in conditii patologice, rezultand fie o stare de deshidratare, fie una de hiperhidratare.

10
Tulburarile de echilibru
In caz de deficit al apei se produce sindromul de deshidratare acuta. Cauzele acestui deficit pot
fi :
- Aportul insuficient de apa
- Boli digestive acute cu scaune numeroase si varsaturi
- Diabetul insipid endocrin
Simptome in sindromul de deshidratare acuta :
- sete intensa
- tegumente si mucoase uscate
- febra de sete
- scaderea tensiunii arteriale
- oligurie ( cantitate de urina mica )
Tratament :
- rehidratare orala ( se face cu solutii hidroelectrolitice – saruri pt rehidratare orala , care
contin clorura de sodiu, clorura de potasiu, bicarbonat de sodiu si glucoza in cantitati mici
)
- rehidratare parenterala ( prin perfuzii endovenoase cu solutii de glucoza 5% si 10%
+solutie clorura de sodiu + solutie de bicarbonat de sodiu 8,4% + solutie de clorura de
potasiu 7,45%, sau solutie Ringer care avand o compozitie mai complexa le poate inlocui
pe cele precedente )
In caz de exces de apa in organism se produce o stare de hiperhidratare. Cauze :
- insuficienta renala acuta cu anurie
- supradozarea unor perfuzii endovenoase cu volume prea mari de lichide, depasind
capacitatea de eliminare a rinichilor.
Simptome :
- edeme ale fetei sau ale gambelor
- cresterea tensiunii arteriale
- varsaturi
- in cazuri grave se poate produce edem pulmonar acut cu fenomene de asfixie sau edem
cerebral acut cu fenomene neurologice pana la convulsii si coma.
Tratament:
- furosemid i.v. ( diuretic cu actiune rapida)
- in insuficienta renala acuta cu anurie se face hemodializa, adica epurarea plasmei prin
trecerea repetata a sangelui printr-un sistem de filtrare cu diferite solutii .

Bilantul hidric
- aportul si eliminarile de apa sunt egale, deci balanta este echilibrata;
- un aport de apa scazut sau eliminarile de apa daca sunt crescute in mod patologic, face ca
balanta sa mearga in sensul deshidratarii

11
 - un aport de apa crescut prin perfuzii endovenoase supradozate sau scaderea patologica a
eliminarilor de apa prin rinichi dezechilibreaza balanta hidrica in sensul hiperhidratarii.

Pierderile de apa din organism au loc pe urmatoarele cai :

- prin urina, calea cea mai importanta : la adulti 1.2-2 litri/24 h.
- Prin transpiratie (perspiratie cutanata );
- Prin vaporii de apa eliminati prin respiratie ( perspiratie pulmonara ) ( in polipnee si in
stari febrile, eliminarea pe acesta cale creste.
- Prin materii fecale .

C. Sarurile minerale

Participa la structura celulelor si intra in constitutia unor enzime, vitamine si hormoni.

- Calciul si fosforul se gasesc in schelet, dinti si sange si sunt aduse de unele alimente ca:
lapte, branza, galbenus de ou, varza, conopida, etc. Cand lipsesc din alimentatie apare
rahitismul la copil si osteomalacia la adult (Osteomalacia, echivalentul la adult al
rahitismului de la copil, este provocata de o mineralizare osoasa de proasta calitate, legata
la randul ei, de o carenta in vitamina d. Aceasta poate fi consecinta unui aport alimentar
insuficient sau, mai des, a unei absorbtii insuficiente de vitamina d (boala de pancreas,
intoleranta la gluten). In plus, o osteomalacie poate fi provocata de o intoxicatie a osului
cu unele substante (fluor, bifosfonati) sau poate fi urmarea unei scaderi importante a
nivelului de fosfor In sange (insuficienta renala cronica).
- Sodiul si clorul sunt aduse in organism sub forma de clorura de sodiu (sarea de bucatarie)
- Potasiul se gaseste in carne, peste, lapte, legume, fructe, etc. Intre sodiu si potasiu exista
un strans echilibru : scaderea sau cresterea unuia sau altuia produce tulburari grave,
mergand pana la moarte.
- Fierul se gaseste in alimente de origine animala, ficat, inima, unele legume verzi, spanac,
urzici. Intra in structura hemoglobinei, iar lipsa lui in sange duce la aparitia anemiei
feriprive.
- Magneziul se gaseste in carne, viscere, lapte, oua , cartofi, fasole boabe. Are rol in
calmarea sistemului nervos central, lipsa sa duce la aparitia convulsiilor.
- Cuprul se gaseste in viscere ( ficat, splina, creier, rinichi ) leguminoase uscate, ceai si
cafea.
- Iodul se gaseste in oua , ceapa, usturoi. Este indispensabil functionarii glandei tiroide.
Lipsa duce la aparitia gusei.
- Fluorul se gaseste in ceai, lapte, galbenus de ou, carne, viscere, spanac, rosii. Lipsa lui in
organism duce la aparitia cariilor dentare.

12
Vitaminele se impart in mod natural in doua mari grupe :

-liposolubile ( dizolvabile in uleiuri )

- hidrosolubile ( dizolvabile in apa ).
In prezent insa, industria medicamentoasa fabrica sintetic unele vitamine care au solubilitate
diferita de cea naturala : spre exemplu vitamina D3 ( colecalciferolul ) este solubila in apa, fata
de vitamina D2 (ergocalciferolul )solubila in uleiuri;
iar vitamina K1 (fitomenadion) este hidrosolubila, in timp ce vitamina K3 (naftochinona) este
liposolubila.

D. Grupele de alimente

Clasificarea alimentelor se face in primul rand dupa sursa lor de provenienta:

A. Alimente de origine animala
B. Alimente de origine vegetala
C. Dulciuri si produse zaharoase
D. Condimente
E. Bauturi

A. Alimente de origine animala

- Carne si derivate de carne

- Lapte si derivate lactate
- Oua
- Produse piscicole
- Grasimi de origine animala : untura, seu
Carnea

Este un aliment cu valoare nutritiva ridicata, continand proteine de calitate superioara, fier si
multe kilocalorii . În general carnea este constituită din musculatura scheletului animalelor cu
porţiuni de ţesut conjunctiv şi adipos (gras). După normele de igienă sanitar-veterinare carnea
trebuie să fi controlată înainte de consum de o persoană calificată. După timpul de intrare în
consum carnea poate să fie carne proaspătă sau carne conservată. Conservarea poate fi realizată
prin temperatură ridicată fierbere sau prăjire, sau prin sărare, uscare şi afumare.
Carnea este diferită şi după provenienţa sa, după specia de animal din care se obţine după
sacrificare. Carnea, indiferent de animalul de la care provine (vită, oaie, porc, pasăre), are o
compozitie corespunzatoare vârstei si stării de nutriţie a animalului. Carnea conţine circa 20%

13
proteine.Conţinutul grăsimilor în carne depind de felul animalului si de starea de nutriţie.Cea mai
săracă in grăsimi este carnea de vită şi viţel (6-8%) şi cea mai bogată - carnea de porc (30%).
Carnea conţine o cantitate mică de glucide. Carnea, indeosebi cea a animalelor tinere, este bogată
in substanţe extrac-tive (purine, creatină, creatinină), substanţe minerale (fosfor si fier).
Carnea de porc şi icrele sunt bogate în vitamina B, iar ficatul de la orice animal în vitaminele A
şi D. Peştele este cel mai bogat aliment în iod şi fosfor care sunt necesare sistemului nervos.

Derivate de carne sunt carnatii, mititei, sunca slaba, salamuri, toba, parizer, pateu de ficat,
diferite conserve de carne.

Boli vehiculate prin carne si derivate de carne

- Prin carne de porc, insuficient prelucrata termic se pot transmite doua parazitoze
viscerale importante : trichineloza si cistcercoza cerebrala.
- Tot prin carnea de porc se pot transmite larve data de Taenia solium
- Prin carnea de vita insuficient prelucrata termic se transmit la om larve
- Prin conserve de carne se poate transmite intoxicatia botulinica, una dintre cele mai
severe forme de toxiinfectie alimentara. O caracteristica a conservelor contaminate cu
bacil botulinic o reprezinta bombarea capacului, datorita producerii de gaze de catre
bacterii in interiorul cutiei ermetic inchisa.
- Carnea de orice provenienta si diferite produse derivate de carne pot fi contaminate cu :
agenti etiologici ai toxiinfectiilor alimentare ( salmonele, stafilococul enterotoxic, unele
tulpini de Escherichia coli, unele tulpini de Shigella, cu bacilul Koch bovin, cu brucella,
cu unele leptospire.

Lapte si derivate lactate

Laptele a fost folosit din cele mai vechi timpuri ca aliment principal în hrana diferitelor popoare,
ca asirieni, babilonieni, greci si romani. Materia prima pentru industria laptelui si a produselor
lactate o constituie laptele de vacă, de oaie si bivoliţă. Este alimentul cel mai complex si mai
usor asimilat de organism, constituind unul din alimentele de bază şi in nutriţia omului. Laptele
este denumit si „Sangele Alb” prin valoarea sa hrănitoare. Are peste o sută de substanţe nutritive
necesare vieţii omului(20 aminoacizi, peste 10 acizi grasi, 4 feluri de lactoze, 25 vitamine, peste
45 elemente minerale, proteine). Proteinele contin aminoacizi necesari cresterii si mentinerii
sănătăţii. Grăsimea în afară de rolul ei energetic contribuie şi la formarea rezervelor de grăsime
in organism. Vitaminele conţinute in proporţii apreciabile ridică valoarea nutritivă a laptelui.
Important este faptul ca substanţele nutritive din lapte se găsesc in proporţii optime, astfel că
laptele este asimilat de organism mai bine decât orice alt aliment, putând fi consumat atât in stare
proaspată cât şi sub formă de diferite produse lactate. Atât laptele cât si produsele lactice măresc
rezistenţa organismelor faţă de infecţii si intoxicaţii, ridicând nivelul de sănătate a populaţiei.

14
Compoziţia laptelui variază mult între diverse mamifere. Laptele de vacă conţine mai puţin
zahăr şi mai multă grăsime. Laptele de vacă este compus din 3,5% grăsime, 8,5% solide din lapte
şi 88% apă. Proteina principală (80%) este caseina. Laptele anumitor mamifere, printre care
vaci, oi, capre, bivoli şi cai este colectat pentru a fi consumat de oameni, fie direct, de obicei
după pasteurizare, fie procesat în produse lactate precum smântână, unt, iaurt, îngheţată sau
brânză.
Dacă laptele neprocesat este lăsat pentru o perioadă, devine acru. Este rezultatul fermentării
bacteriilor acidului lactic, care transformă zahărul din lapte în acid lactic. Acest proces de
fermentare este folosit în producerea anumitor produse lactate.Laptele pasteurizat se va înăcri
dacă nu este ţinut în frigider şi este recomandat a fi ţinut între 1° şi 4° Celsius.

Derivatele din lapte : branzeturi, cas, cascaval, svaiter ( Schweizer ), branza topita, branza de
burduf, urda, branza “feta”.
Grasimile din lapte : smantana, frisca, untul.

Boli vehiculate prin lapte si produse lactate : produsele lactate nefierte sau nepasteurizate pot
transmite la om o serie de germeni patogeni.
- Bacilul Koch bovin , care produce tuberculoza bovina dar este patogen si pentru om (
determina tuberculoza intestinala ).
- Salmonele si stafilococul enterotoxic ( acestia pot declansa toxiinfectii alimentare).
- Brucella abortus bovis
- Unele tulpini de streptococi care determina piodermite sau angine.
- Tot prin lapte se pot ingera si substante chimice nocive ( micotoxine din furajele
mucegaite, pesticide, reziduuri medicamentoase de la tratamentele administrate
animalelor, metale toxice din recipientele care au continut produsul: arsenic, cadmiu,
mercur, plumb.

Oua si preparate din oua

In alimentatie se folosesc oua de gaina, bibilica, rata , gasca si mai rar la noi in tara de strut.
Valoarea nutritiva a tuturor oualor este foarte ridicata. Galbenusul de ou este bogat in
trigliceride, lipoproteine, colesterol, fosfolipide ( dintre care predomina lecitina ), fier, fosfor,
unele vitamine liposolubile ( A si D ), si vitamina B2. Albusul contine proteine : ovalbumina si
ovotransferina.
Alergiile la consumul de oua ( manifestate prin urticarie, eruptii cutanate, edeme) se
datoreaza proteinelor din albus. Forma cea mai usor digerabila a oului o reprezinta ochiurile
romanesti : in apa pusa la fiert cu putina sare si 2-3 picaturi de otet, in momentul in care
clocoteste, se arunca oul curatat de coaja. La sugarul sanatos se administreaza sub forma de
galbenus de ou de gaina, fiert ca ochi romanesc, de la vartsta de 5-6 luni.

15
Boli vehiculate prin oua :
- Prin oua fierte insuficient se pot produce toxiinfectii alimentare cu salmonele.
- Prin preparatele culinare cu oua se poate transmite oricare din agentii etiologici ai
toxiinfectiilor alimentare : Esherichia coli, bacilul proteus, stafilococul enterotoxic.

Podusele piscicole

Din punct de vedere nutritional, exista 3 categorii de pesti :

- pesti slabi ( pestele alb ) , avand in compozitite sub 4 gr lipide la m100 gr de produs. Aici
se includ :atiuca, bibanul, pastravul, salaul, unele specii de morun. Carnea acestor pesti
este usor digerabila, mai ales consumata sub forma fiarta.
- Pesti semigrasi :continand intre 5-10% lipide :sardele, crap, rosioara.
- Pesti grasi cu peste 10% lipide : scrumbii, somn, ton, tipar.
Spre deosebire de grasimile din carne, lipidele din peste sunt foarte bogate in acizi grasi
polinesaturati (omega 3 ), acestia scad trigliceridele plasmatice si lipoproteinele cu foarte mica
densitate.Au o deosebita bogatie in fosfor preparatele din peste.

Boli vehiculate prin produse piscicole

- Prin consumarea unor pesti parazitati sau icrele acestora, omul se poate infesta cu cel mai mare
dintre viermii lati..
- Produsele piscicole, pot vehicula germeni ai toxiinfectiilor alimentare.
- Conservele de peste pot contine Clostridium botulinum.

B. Alimentele de origine vegetala

a. Cereale, fainoase si produse de patiserie

- dintre cereale fac parte : graul, porumbul, secara, orezul, orzul, ovazul si meiul.
Cerealele contin cantitati importante de substante nutritive ( proteine, glucide, saruri minerale si
vitamine ), lipide aproape deloc. Reprezinta cam 50% din valoarea calorica a ratiei zilnice. De
retinut , ca proteinele din cereale au valoare nutritiva mai mica decat cele din produsele animale.

b. Legume si zarzavaturi
Legumele sunt plante agricole din care se consuma de obicei partea vegetativa sau fructele
inainte de maturitate. De la zarzavaturi se folosesc in special frunzele. Diferitele parti din legume
contin diferiti nutrienti.

16
Astfel, tuberculii sunt bogati in amidon; tulpinile si legumele radacinoase contin fibre alimentare
nedigerabile ( celuloza si hemiceluloza ); in frunze se gaseste din abundenta vitamina C si
magneziu.
Legumele contin in cea mai mare parte vitamine si saruri minerale, in schimb proteinele si
lipidele sunt foarte reduse. Pe langa valoarea nutritiva au si o mare valoare terapeutica
- Aperitive
- Depurativa : ridichi, salata verde
- Diuretice : sparanghel, praz, telina
- Vermifuge : ceapa, usturoi, varza
Legumele se pot consuma crude ca salate sau fierte, ca piureuri, soteuri, budinci. Consumul
de legume proaspete, de fructe si ape minerale, acopera nevoile de saruri minerale ale
organismului.
Trebuie sa se tina seama ca prelucrarea culinara incorecta duce la pierderea a 60-80% din
continutul vitaminic si de saruri minerale.

c. Fructele

Sunt alimente deosebit de importante datorita bogatiei lor in apa, glucide, celuloza, saruri
minerale, vitamine si diverse arome. Au valoare alcalinizanta, mineralizanta, laxativa,
diuretica , colagoga ( stimuleaza functia hepatica ) si vitaminizanta. Dupa continutul in
glucide se deosebesc :
- Fructe cu 5% glucide : pepene verde, fragi, portocale, grepfuri, lamai;
- Fructe cu 10% glucide : capsuni, zmeura,mere, piersici, visine, alune;
- Fructe cu 15% glucide : caise, cirese, prune coapte;
- Fructte cu 20% glucide : banane, prune, struguri, pere.

Cunoasterea proportiei de glucide din fructe, este utila pentru diabetici, obezi, etc. In general
fructele sunt bine digerabile si pot fi consumate ca atare, ca salata de fructe sau ca sucuri.
Continanad multa celuloza sunt si laxative.

C. Dulciuri si produse zaharoase

Produsele zaharoase cunoscute sub denumirea de dulciuri se caracterizează prin conţinut ridicat
de substanţă uscată (până la 98%) alcătuită în cea mai mare parte din zahăr (zaharoză, glucoză).
Ele au valoare energetică ridicată şi gust dulce nuanţat specifice fiecărui sortiment în parte. În
funcţie de tehnologia aplicată şi natura materiilor prime utilizate se clasifică:
- produse de caramelaj;
- drajeuri;

17
- caramele;
- fondanterie;
- produse gelificate;
- dulciuri orientale;
- produse spumoase;
- ciocolată şi specialităţi de ciocolată;
- produse zaharoase dietetice.

D. Condimentele

1. Condimente saline : sarea de bucatarie contine clorura de sodiu 97%. In scopuri dietetice
, pentru unele boli s-a creat sarea fara sodiu. Restrictie totala de sare ( regim desodat ) se
impune in bolile glomerulare renale, in insuficienta cardiaca si in ciroza hepatica.
2. Condimente aromate : toate sunt de origine vegetala, folosite pentru asezonarea
diferitelor preparate culinare : marar, leustean, cimbr, tarhon, chime, foi de dafin,
scortisoara, vanilie, cuisoare
3. Condimente iuti : piper, ardei iute, boia de ardei, mustar, hrean, varza acra, muraturi,
otet, diverse sosuri picante. Acestea sunt interzise in gastrita acuta si in cea cronica
hiperacida, in ulcerul peptic gastric si duodenal, in diareele acute, in bolile hepatice acute
si cronice.

E. Bauturile

1. Bauturile nealcoolice
- Apa plata
- Apa minerala
- Must dulce
- Diferite ceaiuri
- Cafea

2. Bauturi alcoolice
- Bere
- Vinuri
- Lichioruri
- Rom
- Tuica
- Votca
- Whisky

18
 Boli transmise prin apa:
- Boli infecto-contagioase, uneori sub forma de epidemii hidrice : febra tifoida, holera,
hepatita acuta virala tip A, poliomielita.
- Apa de fantana bogata in nitriti determina la sugari aparitia de methemoglobinemie (
caracterizata prin cianoza generalizata si sange de culoare ciocolatie ).

Alimentele si exerciticiu fizic

Intervalele de timp in care te alimentezi, precum si ceea ce mananci, exercita o influenta directa
asupra rezultatelor inregistrate in urma programului regulat de exercitii fizice si a modului in
care te simti in timpul antrenamentului. Pentru maximum de efect si o stare generala buna, este
recomandabil sa inveti sa-ti controlezi alimentatia, coordonand mesele zilnice si lichidele
consumate, pentru a preveni epuizarea fizica si deshidratarea organismului.
Daca mananci inainte de antrenament, randamentul tau va scadea considerabil
Atunci cand, dupa ce ai servit o masa copioasa, te schimbi in costumul de gimnastica si incepi sa
transpiri la banda elastica sau pe bicicleta medicala, vei avea senzatia unei stari generale
proaste, te vei simti apatic, iar organismul iti va transmite propriile sale mesaje: crampe
abdominale, dureri de stomac, diaree. Explicatia consta in faptul ca, atat musculatura, cat si
sistemul digestiv au nevoie de energie si, prin urmare, sunt in competitie... Iar cel care are de
pierdut in final esti chiar tu!
Este adevarat ca organismul are capacitatea de a digera alimentele chiar in timpul unei
activitati fizice solicitante, dar procesul digestiv este mult mai lent si dificil. Daca vrei o
comparatie, corpul tau se simte cam asa cum te simti tu cand trudesti la bicicleta medicala ale
carei pedale sunt "impiedicate". Diferenta este ca tu faci acest lucru pentru o cauza nobila, in
timp ce pentru organism, suplimentul de solicitare nu va avea nici un avantaj - dimpotriva!

De ce se intampla astfel? Organismul tau trebuie sa realizeze doua lucruri simultan - procesul
de digestie si furnizarea de "combustibil" in vederea efortului fizic - dar nu dispune de resurse
de energie decat pentru una dintre acestea! Este firesc, deci, sa apara inconvenientele de ordin
fizic despre care ti-am vorbit.
Dupa ce ai aflat toate acestea, poate esti tentat sa renunti complet la alimentatie inainte de
efectuarea programului de exercitii fizice. Aceasta este insa o alta greseala! Daca nu mananci,
concentratia de glucoza din sange scade, ceea ce te va face sa te simti slabit, obosit, reflexele
vor fi mai slabe, vei avea ameteli si chiar senzatii de regurgitatie - desi nu ai mancat nimic.
Asadar, nici asta nu este o solutie. Prin urmare, ce-ti ramane de facut? Dupa cum iti spuneam,
secretul este sa-ti coordonezi alimentatia, din punct de vedere al intervalelor orare si al
continutului, in functie de programul de exercitii fizice. Fapt care nu este atat de dificil de
realizat cum ar putea parea la prima vedere.

19
 Cum si cand sa mananci?
Nu sari niciodata peste micul dejun. Scuza ca nu ai timp dimineata nu este valabila si nu o
crezi nici macar tu. Si nu te baza pe faptul ca ai servit o cina imbelsugata in seara precedenta.
Energia rezultata in urma mesei respective a fost aproape integral consumata in timpul
somnului. Asadar, pregateste-ti un mic dejun consistent si bogat in carbohidrati. In cazul in care
intentionezi sa-ti efectuezi programul de exercitii fizice in interval de maximum o ora dupa micul
dejun, consuma o bautura racoritoare energizanta si mananca 1-2 banane.
Coordoneaza mesele din punct de vedere al meniului. Altfel spus, nu manca prea mult si nici
prea consistent decat dupa cel putin 3-4 ore inainte de efectuarea antrenamentului. In cazul in
care intentionezi sa iei numai o gustare, poti face acest lucru cu maximum 2 ore inainte de
inceperea programului de exercitii fizice.
Multi oameni prefera sa rontaie cate ceva, atat inainte, cat si in timpul programului de exercii,
pentru ca se simt mult mai bine si mai plini de energie. In privinta aceasta nu exista o regula
general valabila: intrebarea este cum te simti tu, pentru ca fiecare organism are particularitatile
sale.
Regula micului dejun, care este esentiala, se aplica si in cazul celorlalte mese zilnice, care este
recomandabil sa nu fie mai putine de trei. In fond, scopul antrenamentului este acela de a arde
calorii - si acestea provin exclusiv din alimentatie.
In cazul in care chiar nu mai ai timp sa mananci inainte cu 2-4 ore de antrenament, rontaie
niste bomboane si apoi treci la lucru. Tot e mai bine decat nimic! Dar nu face din asta un obicei:
aminteste-ti ca bomboanele au un continut bogat de zahar, dar sunt aproape nule din punct de
vedere al elementelor nutritive - asa incat un pahar de iaurt si o banana, servite cu maximum 2
ore inainte, reprezinta o alegere mult mai inteleapta.
Dupa cel mult doua ore de la incheierea programului de exercitii, treci la masa. Pentru
detensionarea musculaturii si restabilirea nivelului de glicogen, consuma alimente bogate in
proteine si carbohidrati.
Ce sa mananci?
Alimentatia ii ofera corpului tau energia necesara efectuarii exercitiilor, prin arderea caloriilor.
De aceea, concentreaza-te asupra urmatoarelor aspecte:

Carbohidrati
Acesti compusi constituie principalul "combustibil" al organismului. Te vei simti mult mai bine
in timpul exercitiilor daca vei consuma in prealabil alimente bogate in carbohidrati si cu un
continut cat mai scazut de grasimi. Organismul secreta carbohidratii (cum ar fi glicogenul) in
principal in tesutul muscular si in ficat, asa incat musculatura se "bazeaza" pe depozitele de
glicogen acumulate.
Alimentele cele mai bogate in carbohidrati sunt: cerealele integrale, pastele fainoase, legumele,
painea, orezul si fructele. Cu toate acestea, inainte de a incepe exercitiile, evita alimentele cu un
continut ridicat de fibre, cum ar fi fasolea, lintea si fructele. Fibrele pe care le contin pot cauza
regurgitatii sau crampe. In ceea ce priveste fructele, riscul consta in faptul ca, datorita
20
continutului ridicat de fructoza, pot cauza diaree, mai ales daca programul de exercitii fizice
este unul intens.
Daca nu-ti place sa consumi alimente solide inainte de antrenament, le poti suplini cu sucuri
naturale de fructe sau cu bauturi energizante. Studiile intreprinse de specialisti nutritionisti din
strainatate au demonstrat ca nu exista nici o diferenta din punct de vedere al randamentului
fizic, in cazul in care preferi sa consumi carbohidrati in forma lichida. Alegerea iti apartine, in
functie de preferinta.

Proteine si grasimiAcestea sunt importante pentru organism, dar nu constituie principala

resursa de "combustibil". Proteinele au, insa, un rol important in refacerea si consolidarea
musculaturii. Iti poti asigura necesarul de proteine consumand carne de pasare, produse lactate
si nuci. Optional, poti lua suplimente de proteine, dar, daca vei consuma cu regularitate
alimentele recomandate, nu va fi necesar.
In ceea ce priveste grasimile, nu trebuie sa faci abuz de ele, dar sunt importante pentru
organism pentru ca, alaturi de carbohidrati, asigura musculaturii energia necesara efectuarii
exercitiilor. Incearca sa te axezi pe grasimi nesaturate, cum ar fi nucile, pestele gras sau
grasimile vegetale. Totusi, evita alimentele de acest gen chiar inainte de inceperea
antrenamentului. Grasimile sunt mai greu digerate de organism si stau mai mult timp in stomac,
fapt care, coroborat cu efortul fizic, iti poate crea stari de disconfort.

Apa
Trebuie sa bei cat mai multa apa, in scopul prevenirii deshidratarii. In organism, apa are rolul
de a asigura "transportul" elementelor nutritive (glucoza, de exemplu) spre celule si de a elimina
reziduul acumulat la nivel celular. Prezenta necesarului de apa in organism reprezinta o
garantie ca iti poti efectua exercitiile in deplina siguranta. Pe masura ce lucrezi, corpul tau
produce caldura, care este eliminata prin transpiratie, luand cu sine si electrolitii (cum ar fi
potasiul, calciul, sodiul si clorul). Daca nu inlocuiesti lichidul astfel pierdut, ritmul cardiac se va
accelera, temperatura corpului va creste, existand pericolul deshidratarii si al compromiterii
programului de antrenament.
Pentru a te asigura ca organismul tau detine necesarul de lichide, este indicat sa bei in fiecare zi
cate 8 pahare de apa - si chiar mai multe, atunci cand temperatura si umiditatea sunt mai
crescute. Bea un pahar de apa inainte de a incepe exercitiile si apoi, in timpul programului, cate
un pahar la fiecare 10-15 minute pentru a inlocui lichidele pierdute prin transpiratie. Nu este
recomandabil sa inlocuiesti apa cu ceai, sifon, cafea sau orice alte produse care contin cofeina
pentru ca aceasta din urma are rol diuretic si astfel, in loc sa acumulezi lichid, il vei elimina.
In general, apa reprezinta cea mai buna modalitate de a suplini lichidele pierdute, cu exceptia
cazului in care programul tau de antrenament depaseste 60 de minute. In aceasta situatie,
consuma bauturi energizante (din categoria celor destinate sportivilor), intrucat acestea sunt
bogate in sodiu - care va contribui la hidratare si carbohidratii, care vor asigura necesarul de
energie.
21
Simptome ale deshidratarii

Este bine sa stii care sunt acestea, pentru a putea lua imediat masurile ce se impun:
• senzatie intensa si prelungita de sete
• oboseala
• incapacitate de coordonare
• confuzie
• iritabilitate
• uscarea si descuamarea epidermei
• cresterea temperaturii corpului
• reducerea cantitatii de urina.

Si nu uita ca fiecare organism reactioneaza in felul sau... Asa incat urmareste cu atentie modul
in care te simti si reactionezi, atat in timpul antrenamentului, cat si dupa incheierea acestuia si
adapteaza programul alimentar in functie de semnalele transmise de corpul tau.

Ratia alimentara

Ratia alimentara reprezinta totalitatea substantelor care trebuie sa fie ingerate

zilnic de om pentru a-i asigura existenta.Pentru un adult de 70 kg care lucreaza o munca
obisnuita sedentara în tari cu clima temperata, nevoile sunt urmatoarele:

1. Nevoi energetice

Glucide (4 - 5g/kilocorp) 1120 - 1400 kcalorii

280 - 350 g
Grasimi (0,8 - 1 g/kilocorp) 504 - 630 kcalorii
56 - 70 g
Protide (1 - 1,3 g/kilocorp) 280 - 364 kcalorii
70 - 90 g/K
2. Nevoi indispensabile neenergetice
Apa 1 - 1,5 l
Elemente minerale minim indispensabil
Vitamine

3. Echilibrul alimentar

O dezvoltare a ratiei de glucide trebuie sa antreneze o dezvoltare în aportul de vitamina

B1.

22
 Aportul caloric la 100 g de parte comestibila a câtorva alimente obisnuite crude sau
fierte:
Alimente plastice Alimente functionale
Carne vita semigrasa 250 cal. Tomate 22 cal.
Ficat de vitel 137 cal. Morcovi 42 cal.
Cotlet oaie 215 cal. Salata 18 cal.
Cotlet miel 333 cal. Ţelina 20 cal.
File de porc 200 cal. Ciuperci 28 cal.
Pui 150 cal. Mazare verde 39 cal.
Iepure 133 cal. Vinete 29 cal.
Cârnati 400 cal. Spanac 25 cal.
Pateu 454 cal. Varza 28 cal.
sunca cruda 330 cal. Lubenita 31 cal.
sunca înghetata 202 cal. Cirese 77 cal.
Cârnaciori 559 cal. Struguri 81 cal.
Un ou întreg 76 cal. Cartofi 52 cal.
Peste 242f522c alb 80 cal. Ananas 51 cal.
Peste 242f522c albastru 128 cal. Capsuni 40 cal.
Crustacee 65 cal. Caise 44 cal.
Coquillage 68 cal. Portocala 44 cal.
Lapte de vaca 67 cal. Grepfruit 43 cal.
Lapte vaca smântânit 36 cal. Piersici 52 cal.
Brânza Schweitzer 391 cal. Pere 61 cal.
Brânza alba slaba de vaca 120-142 cal. Prune 64 cal.
Brânza Olanda 330 cal.
Alimente energetice
Pâine alba (100 g) 255 cal.
Biscuiti seci 362 cal.
Brânza uscata 330 cal.
Orez 354 cal.
Paste 375 cal.
Cartofi 186 cal.
Zahar 330 cal.
Briose 366 cal.
Înghetata 137 cal.
Dulciuri 280 cal.
Miere 300 cal.
Ciocolata 530 cal.
Ciocolata cu lapte 550 cal.
Bomboane 378 cal.
Unt 761 cal.
Ulei de masline 900 cal.
Migdale 620 cal.
Nuci 660 cal.
23
 Diferite ratii

Alimente COPII ADOLESCENŢI

3-6 ani 6-10 ani 10-13 ani Fete Baieti
1500-1550 1700-1950 2200-2400 2300-2400 2700-3000 cal
cal cal cal cal
1.Bogate în prote-ine: 65 -100 g 135 g 160-210 g 200-250g 250-300g
carne, oua, peste,
maruntaie
2. Produse lactate, 500 g 435 g 350-500 g 500 g 400-500 g
brânzeturi 20 g 25-30 g 30-40 g 40 g 50-60 g
3. Corpuri grase: 20 g 20 g 25 g 20 g 30-40 g
unt crud, 10 g 15 g 15 g 25 g 20 g
ulei
4.Amidonoase si 80 g 100-120g 150-200g 100 g 250 g
dulciuri: 25 g 30-35 g 35-40 g 40 g 50 g
- pâine 10 g 15-20 g 30 g 45 g 45 g
- zahar 200 g 250-300g 300 g 60-80 g 80-100 g
- orez 25-50 g 30-40 g 40-50 g
- cartofi
- dulciuri
5. Vegetale proas- 25-40 g 50-60 g 70-80 g 100 g 100 g
pete: 100-150g 150-200g 200-250g 250 g 250 g
- crude 150-200g 200-250g 200-300g 400-500g 400-500g
- fierte
- fructe proaspete

FEMEI sI BĂRBAŢI SEDENTARI

ADULŢI BĂRBAŢI BĂRBAŢI CE FEMEI OBSERVAŢII
2350-2400 LUCREAZĂ
cal. ÎN FORJĂ
1. Alimente bogate în 150 g 250 - 300 g 150 g
proteine: carne, peste, oua,
produse din carne
2. Produse lactate: 250 g 250 g 250 g Lapte la mic
- lapte 50 g 60 - 100 g 40 g dejun
- brânzeturi Brânza de 2 ori
pe zi
3. Corpuri grase: 25 g 30 g 20 g Functie de
- unt crud 30 g 30 g 30 g anotimp
- ulei – grasime

24
4. Amidonoase si zahari- 200 g 500-700 g 150 g Functie de
de: 40 g 40 g 35 g activitatea fi-
- pâine 50 g 50 g 40 g zica sau le-
- zahar 60 g 75-100 g 60 g gume, cartofi
- orez Prajituri sau
- dulciuri deserturi dulci
5. Vegetale proaspete: 100 g 100-150 g 100 g Fara limita la
- crude 200 g 250-300 g 250 g începutul mesei
- fierte 300 g 300-400 g 300 g Mai ales la
- fructe proaspete desert
6. Bauturi: 0,25 l 1l 100-200ml Fara limita
- apa 0,25 l 1l 1 - 2 ml Se folosesc
- vin accidental
Bauturi distilate se utilizeaza
Suc de fructe moderat vara
Bere La dispozitie nu
Infuzii mai des de
Cafea 2 ori pe zi
Femei gravide (220 - 2400 cal)
1. Alimente bogate în 200 - 250 g Evitati carnea grasa,
proteine: carne, peste, oua, vânatul
maruntaie oua - 2 pe saptamâna
2. Produse lactate 750 g Chiar 1 l + 60 g brânza pentru
lapte smântânit 40 - 50 g femei ce alapteaza, iaurt,
brânza piureuri, sosuri
3. Substante grase: 20 g Unt si ulei crud adaugat ali-
- unt 30 g mentelor
- ulei de masline, a se evita grasimile prajite
grasimi vegetale
4. Amidon si zaharuri 70 - 100 g sub forma de "bagheta"
- pâine 35 g alegeti alimentele acceptate
- zahar 35 g mai bine
- orez 60 g evitati legumele seci
- dulciuri
5. Vegetale proaspete: 150 - 200 g Fara limita
- crude 200 - 250 g La doua mese, la începutul
- fierte 400 - 500 g mesei. Se poate creste ratia
- fructe crude în caz de constipatie.
La femeile ce alapteaza se
suprima varza, fasolea

25
6. Bauturi: 0,25 l Obisnuita sau minerala ne-
- apa gazoasa
- vin Cu moderatie, vin bun
- piure de fructe Voluntar prin presare
- bere Maximum
- ceai, cafea Se suprima

Vârsta a treia

De evitat orice modificare brusca.

- La îmbatrânire contribuie:
- subalimentatia - insuficienta resurselor
- supraalimentatia - gurmanzi
- Starea proasta a danturii - produce greutati în mestecarea carnii si cruditatilor
- Starea de constipatie - necesita legume si fructe proaspete

Alimente Cantitati Observatii

1. Alimente bogate în protide: 80 - 100 g A se evita carnea grasa,

carne, peste, maruntaie, cârnatarie (doar sunca),
oua vânatul
A nu se abuza
2. Produse lactate 400 - 500 g Chiar 0,75 l
- lapte smântânit 40 g la una din principalele mese
- brânza
3. Substante grase 20 g sa se evite grasimile prajite
- unt 15 g
- ulei
4. Amidon si zaharuri: 150 g a nu se depasi
- pâine 40 g a nu se abuza de legume seci
- zahar 40 g fara excese
- orez 60 g
- dulciuri
5. Vegetale proaspete: 50 g la o masa principala
- crude 200 g de evitat varza
- fierte 200 - 300 g de doua ori pe zi, preparate
- fructe proaspete fierte, compot - mere, pere,
prune
6. Bauturi: 1 dl a fi evitata
- apa de tei, voluntar
- vin
- cafea
- infuzii

26
Dieta unei prezentatoare de moda: Dieta unui jocheu:

Dimineata - iaurt slab Dimineata - cafea amara

- cafea amara - un ou tare
- o felie de pâine
Prânz - gratar de carne de vita Prânz - gratar de vita
- zarzavaturi necondi- - brânza degre-
mentate Sata
- un fruct (dupa plac)
Gustare - ceai fara zahar Gustare - brânza eleve-
tiana
Cina - 100 g brânza degre- Cina - gratar carne
sata vita
- 2 fructe - un pahar vin
Bauturi: numai apa

Fara zahar, sare, grasimi

Se repeta dieta 2 zile pe saptamâna timp de 4 saptamâni

Principalele greseli comise în alimentatie

1. Subalimentatia; 2. Supraalimentatia; 3. Organizarea defectuoasa a meselor.

1. Subalimentatia - sunt rare cazurile si apar în perioada de restrictie (razboaie) si de resurse

limitate.

Tulburari datorate:

consumului insuficient de produse lactate - în special la adolescenti si adulti

cantitatea de brânza nu este suficienta pentru înlocuirea
laptelui
de legume proaspete - unele persoane prefera alte
alimente în locul legumelor si fructelor (dulciuri,
patiserie)

2. Supraalimentatia

- frecventa la copiii pe care parintii îi doresc sa se dezvolte mai repede;

- marii "Mâncai" care consuma în exces unele alimente si apare obezitatea. Ea se
datoreaza:

27
consumului de carne - prejudecata care face din
excesiv carne alimentul cel mai
important în ameliorarea
standardului de viata
de produse - deserturi zaharoase la 2
zaharoase mese principale
- înghetate, bauturi dulci -
abuzuri la copii (între
mese)
de grasimi - raspândita mai ales la
tara, cârnatarii, produse de
"casa", untura, slanina
3. Organizarea defectuoasa a meselor

- neregularitatea foarte mare în orele de masa

- proaste obiceiuri - de a mânca orice aliment în orice moment al zilei.

Compozitia si repartitia meselor unei zile

1. Micul dejun - trebuie sa reprezinte 15 - 18% din caloriile unei zile (totala de 2.400
calorii).
De exemplu: 1. o cafea cu 2 dl de lapte degresat + 20 g zahar
2 biscuiti (16 g)
10 g unt
25 g brânza
un suc proaspat de portocale
Sau daca nu va place laptele:
2. o cafea neagra cu 2 bucati zahar
o bucata de sunca (45 g)
doua bucati pâine prajita cu unt
20 g brânza (Olanda)
un suc de portocala (grapefruit)

2. Prânzul - trebuie luat în 15 - 20 de minute si reprezinta 50 - 60% din ratia zilnica.

Desertul sa fie pus în farfurie sau cupa. Nimeni nu trebuie sa astepte sau sa se deranjeze (sa fie
deranjat) în timpul mesei. Trebuie sa se faca un efort de prezentare - culori vii, cruditati
proaspete, crocante.

28
Exemplu: 1. Salate, rosii, conopida, Salata proaspata, cartofi
patrunjel, masline Escalop, snitel pane,
Bifteck, cartofi, brânza capsuni, crema proaspata
Juice de fructe
2. Salata de morcovi, Salata de orez cu peste,
ciuperci crude cu lamâie masline verzi
Vinete gratinate Antricot la gratar
Tarta cu cirese Înghetata de lamâie
3. Gustare - este rezervata copiilor si adolescentilor
- pentru adulti - 1 cafea sau ceai
- 1 ceasca de ciocolata, pâine, un mar sau pâine cu dulceata-
marmelada, suc de fructe, un fruct, banane, nuca, o crema la pahar
si o para.
4. Cina - este o masa principala si reprezinta 22 - 35% din ratia zilnica.
Alegerea unui fel central - se face cu alimente din grupa I (carne, peste, oua) completata
cu alimente din grupa IV (cereale) sau din grupa VI sau doua preparate din alimente a grupelor
IY + VI sau V.

Exemplu: Escalop + mazare verde.

O altă clasificare cunoscută, care stă la baza cunoscutei piramide alimentare, este alcătuită
din 6 grupe. După cum se poate vedea mai jos, alimentele din grupa 6 stau la baza piramidei
predominând, în timp ce hrana din grupa 1 se află în vârf, ceea ce însemnă că trebuie să fie
cel mai slab reprezentat în raţia alimentară zilnică.

ALIMENTE CARE
GRUPA APORT PRINCIPAL
ALCĂTUIESC GRUPA
Nimic esenţial, cu excepţia uleiurilor vegetale
1 Grăsimi şi dulciuri
care conţin acizi esenţiali.
Carne şi derivatele,
2 Proteine, fier
peşte, ouă
3 Lapte, lactate, brânzeturi Vitamine (A, D, B2), aminoacizi esenţiali
4 Fructe Glucide sănătoase, enzime, vitamina C
5 Legume Fibre, vitamine , săruri minerale
Amidonoase (produse şi
6 derivate din cereale şi Vitamina B1, glucide cu absorbţie lentă
leguminoase uscate)

29
 BAZELE FIZIOLOGICE ALE COMPORTAMENTULUI ALIMENTAR

Notiunea de comportament alimentar se refera la alegerea si consumarea alimentelor de

catre diferitele categorii din populatie.De-a lungul timpului acest concept a suferit mari
variatiuni. Au existat si exista interdictii alimentare din vremurile vechi pana astazi. Ele au avut
un caracter religios si traditional , dar trebuie sesizat insa si obiectivul de pastrare a sanatatii.
Religia musulmana si cea iudeica interzic carnea de porc, cunoscuta pentru bolile care le
poate raspandi , dar trebuie sa tine seama si de procentul ridicat de grasimi pentru clima calda
unde se desfasoara viata acestor comunitati umane.
Aceeasi interdictie o au si adventistii, unele grupuri mergamd pana la a exclude orice fel
de carne.
Foarte multe dintre religii impun perioade de post (uneori total ), avand – un rol
important in igiena alimentatiei.
La crestinii ortodocsi exista restrictia tuturor produselor de origine animala in zilele de
miercuri si vineri ale saptamanii, in ajunul Bobotezei, inaintea Craciunului, Postul Adormirii
Maicii Domnului si postul cel mare de Pasti.

In epoca actuala, alaturi de factorii religiosi si traditionalei mentionati, comportamentul

alimentar este subordonat mai multor conditii .
1) Obiceiurile alimentare sunt in fucite de zona geografica, de sursele de aprovizionare
si de starea economica a unor colectivitati umane.
2) Abundenta si varietatea mare de produse alimentare. Productia agricola, crescatoriile
de animale, piscicultura, industria alimentara si cea a bauturilor, au luat o deosebita
amploare, oferind pe piata o gama tot mai larga de produse si deci, consumatorul este
pus in fata unor posibilitati uriase de optiuni alimentare, cele mai multe foarte
ispititoare, astefel incat deciziile sunt foarte greu de luat.
3) Progresele tehnice privind conservarea, creaza noi facilitati in privinta procurarii,
pastrarii si diversificarii aportului alimentar.
4) Organizarea frecventa de mese festive copioase, banchete, bufete la diferite ocazii si
intruniri, oferind produse atragatoare si de un mare rafinament, constituie un aspect
deloc neglijabil, siuneori deloc benefic!!, in viata trepidanta si incarcata de
evenimente a societatii umane.
5) Profilul de munca si programul de lucru pot influenta in mare masura modul de
alimentatie a unor paturi largi de populatie. Mese luate in graba, produse consumate
“reci”, acceptarea a ceea ce poate fi mai repede procurat si mancat, pot reprezenta
alimentatia unor persoane timp de ani intregi.

30
 Toate aceste aspecte, unele pozitive la prima vedere, au insa si latura lor nedorita :
- Riscul unui comportament alimentar fara nici o regula si scaparea de sub control a
numeroaselor categorii de alimente si a cantitatilor consumate. Omul din ziua de azi
mananca mult mai mult decat are nevoie pentru a trai si a presta activitatea socio-
profesionala. In plus se consuma si produse nocive. Pe de alta parte , datorita
transporturilor la mari distante, manipularii de catre mai multe persoane si pastrarii pe
timp indelungat a unor produse (chiar in conditii tehnice corecte ), riscul contaminarii si
infectarii alimentelor a crescut. Utilizarea ingrassamintelor chimice si a altor numeroase
chimicale pot face din alimnete niste produse nocive pentru sanatate.
- Aici intervine factorul care poate fi decisiv pentru comportamnetul alimentar corect si
anume cunostintele dobandite in domeniul nutritiei si dieteticii. Aceasta ramura este
destinata sa asigure toate informatiile privind alimentatia necesara si adecvata la diversele
categorii de consumatori, tinand seama de varsta, sex, greutate, stare de sanatate,
activitate zilnica si program de lucru precum si eventualele suferinte si boli care apar si
pot persista ani de-a randul. Comportamentul alimentar trebuie privit diferential la
persoanele sanataose fata de cele bolnave.

Criteriile pentru stabilirea comportamentului alimentar rational sunt :

- Varsta
- Starile fiziologice ale femeii
- Activitatea profesionala
- Starea de sanatate
- Eventuala practicare a unui sport de performanta sau a unor munci deosebit de grele.

Alimentatia adultilor sanatosi

O persoana tanara sau in deplina maturitate, fara probleme de sanatate, are voie, in
pricipiu, sa consume orice fel de alimente. Totusi ,trebuie respectate anumite reguli, pentru a nu
exista repercursiuni in viitor, odata cu inaintarea in varsta.
In stabilirea unui regim alimentar corect trebuie tinut seama de modul de viata, de
activitatea depusa, de eventualii factori patologici care pot interveni. In orice caz, abuzurile
alimentare trebuie evitate, iar unele produse consumate cat mai putin sau chiar deloc. : untura de
porc sau de gasca, seul de oaie, slanina, soriciul, sosurile excesic de grase, bauturile alcolice. Nu
trebuie exagerat cu dulciurile si cu cafeaua.
Oricat ar fi programul de activitate de incarcat, tot trebuie asigurate cele trei mese
principale ale zilei. Ponderea principala o va avea masa de pranz. Cea mai redusa ar trebui sa fie
masa de seara. NU este permis ca mesele sa fie luate pe fuga, ci acordandu-li-se “respectul”
cuvenit. Uneori daca ele sunt prea distantate, pot fi suplimentate cu o gustare. De la o activitate
intensa nu este recomandabil sa se treaca direct la o masa copioasa ci – daca este posibil – sa

31
existe o perioada de relaxare de cel putin ½ ora inaintea inceperii mesei. Aceasta pauza are un rol
benefic de a relaxa organismul dupa activitatea prestata anterior, usurand procesul de digestie. La
fel, dupa termanarea mesei, inainte de a relua activitatea, este indicata o perioada derepaus de 1-2
ore, necesara efortului de digestie. NU este recomandabil pentru nici o persoana sanatoasa ca,
imediat dupa masa de seara, sa se duca la culcare. Ideala ar fi o scurta plimbare, in ritm lejer.

Abaterile de la cateva reguli simple de alimentatie corecta isi vor spune cuvantul mai
devreme sau mai tarziu, odata cu apropierea batranetii. Apar diferite boli digestive : gastrita,
ulcerul gastric sau duodenal, colon iritabil, suferinte hepatice cronice, pancreatite, sau boli de
nutritie greu de combatut : diabetul zaharat tip 2, obezitate, ateroscleroza.

Niveleul 6, la baza piramidei, contine alimentele permise in cele mai mari cantitati. Cu cat urcam
spre varful piramidei (nivelul 1 ), alimentele prezentate sunt permise in cantitati tot mai mici.

32
Tipuri de diete ( regimuri ) particulare

Dietele particulare prezinta un caracter oarecum standardizat, ele avand indicatii limitate la
anumite boli sau situatii deosebite.

1. Dieta hidrica ( regimul hidric )

Este cel mai simplu si mai sarac dintre toate regimurile alimentare. Asigura insa nevoia de
lichide. Consta din apa plata, apa minerala, ceaiuri neindulcite, zeama de orez, supe de legume
strecurate.
Indicatii : primele 1-2 zile postoperator, primele 1-2 zile din tratamentul gastitelor acute si al
unor enterocolite acute, perioadele de febra ridicata din cursul bolilor infectioase, obezitatea
insotita de hipertensiune arteriala, guta, litiaza urinara.
NU poate fi mentinut mai mult de 24 ore sa sugari si mai mult de 4-5 zile la adulti.

2. Regimul hidrozaharat

Este un regim normoglucidic dar in rest lipsit de toate principiile nutritive. Asigura necesarul
de apa si de glucide. Consta din ceaiuri indulcite cu zahar, zeama de compot, sucuri de fructe
indulcite, zeama de orez cu zahar. Este prescris pe o perioada limitata.
Indicatii : insuficienta renala acuta, hepatita acuta virala in perioada preicterica, insuficienta
hepatica acuta, boli infectioase acute in perioada febrila, colecistita acuta, infarct miocardic acut
in primele 2-3 zile, postoperator din ziua a 3-a.

3. Regimul lactat

Acest regim are un caracter unilateral, continand cantitati din unele proteine si lipide precum si
lactoza, dar in rest nu satisface decat nevoia de lichide. Consta numai din lapte 1-2 litri/24 ore,
putand fi uneori imbogatit cu frisca sau smantana. Prezinta riscul de a produce fermentatii in
tubul digestiv, urmate de balonari si diaree.
Indicatii : ulcer gastro-duodenal in faza acuta dureroasa, primele 3-5 zile; in hemoragii
digestive superioare primele zile.

4. Regimul lactofainos-vegetarian

Este un regim cu caracter de tranzitie, din care sunt excluse toate preparatele de carne si
peste, de aceea este indicat pentru o perioada limitata.
Indicatiile lui sunt totusi extinse la un numar destul de mare de boli:
- Boli cardiace

33
- Afectiuni renale ( in care regimul este hipo- sau desodat )
- Hipertensiune arteriala
- Ateroscleroza
- Obezitate
- Hipertiroidism
- Guta ( cu excluderea in plus a cafelei, ciocolatei, preparatelor cu cacao si a spanacului –
toate aceste produse sunt bogate in purine )
- Constipatie cronica functionala

Pentru a furniza 1.700-2.000 kcal in 24 ore, sunt indicate urmatoarele variante de meniuri :
- Ora 7-8 dimineata: 200 gr lapte de vaca cu sau fara zahar, 30-50 gr paine , 5-10 grame
unt, 10-20 gr gem, dulceata sau miere.
- Ora 10 (gustare ): 150 gr fructe la cuptor sau 150 gr compot de fructe, 2-3 biscuiti si 50
gr paine alba (2 felii ), + 20 gr branza de vaci, cas sau urda dulce.
- Ora 13-14 ( masa de pranz ):
- I. Supe , ciorbe :
- 200 gr supa de legume nestrecurata cu paste fainoase (arpacas, fidea, taitei, gris, orez )
- Supa de spanac cu lapte si rantas dietetic ( supa crema de conopida, supa-crema de
mazare verde, supa-crema de gulii, morcovi, telina si dovlecei ) + crutoane de paine alba;
- Ciorba de cartofi cu fasole verde si zarzavat;
- Bors de sfecla cu smantana.
- II. Mancaruri :
- 150-200 g soteu de legume ( morcovi, mazare verde, fasole pastai ) cu crochete de gris;
- Cartofi prajiti + garnitura de legume;
- Budinca de legume (cartofi, conopida, spanac )
- Sufleuri de legume ) cartofi, mazare verde, rosii, spanac, conopida );
- Chiftele de legume;
- Ardei, rosii, dovlecei umpluti cu sos de rosii;
- Ghiveci;
- Pilaf de orez cu legume si sos de rosii;
- Dovlecei pane cu brnaza;
- Fasole pastai cu sos de rosii si smantana
Pentru masa de pranz, paine alba 75 gr ( 3 felii )

III. Desert :
- Strudel cu mere, cu branza de vaci sau cu visine;
- Cremsnit sau savarina;
- Tarte cu fructe;
- 150-200 gr gris cu lapte sau orez cu lapte cu 5% zahar sau cu dulceata;
34
 - Crema de vanilie sau de zahar ars;
- Budinca de pesmet;
- Bezele;
- Cornulete sau prajituri uscate simple sau umplute cu marmelada, rahat, branza de vaci,
mere rase;
- Mere la cuptor
- Clatite cu marmelada, cu dulceata sau cu branza;
- 200 gr compot de fructe (caise, mere, piersici, visine )
- Sufleu de fructe
- Ora 16 ( gustare ):
- 200 gr iaurt cu sau fara zahar +50 gr paine alba ( 2-3 biscuiti );
- Compot +2-3 biscuiti;
- O prajitura uscata
- 30 gr branza de vaci +1 mar +2 biscuiti;
- 200 gr ceai + 1-2 felii paine alba cu 10 gr unt si 15 gr gem.
- Ora 20-21 (masa de seara ) : se vor alege doua feluri dintre mancarurile de la masa de
pranz (II) sau un fel de II si un desert de la III, insa alternand intre ele, incat sa nu fie in
aceeasi zi doua feluri identice;

5. Regimul vegetarian

Este un regim dezechilibrat, deoarece nu contine produse de origine animala. Lipsesc deci
proteinele animale si unii aminoacizi esentiali. Aportul caloric este si el scazut. Din aceasta
cauza nu poate fi mentinut o perioada mai indelungata.
Indicatii :
- Boli cardiace
- Boli renale
- Obezitate
- Hipertensiune arteriala
- Ateroscleroza
NOTA : in toate aceste afectiuni alimentatia va fi desodata. In diateza urica (guta sau formare
de clculi de urati in caile urinare ) este recomandata in plus suprimarea din alimentatie a
alimentelor vegetale care contin baze purinice ( stevie, spanac, frunze de sfecla)
- Hipertiroidism
- Dermatoze alergice
- Constipatia necomplicata

35
 De obicei regimul vegetarian este insa inclus in regimul lacto-fainos vegetarian, in care intra
in plus toate produsele lactate si oul. Acestea pot fi utilizate in numeroase combinatii
culinare.

6. Regimul de cruditati

Este o varinata mai severa a regimului vegetarian, deoarece cuprinde o gama mai
restransa de vegetale si care nu sunt fierte sau coapte.
- Legume frunzoase : salata verde, varza;
- Legume radacinoase : morcovi, telina, patrunjel;
- Legume fructoase : rosii, ardei grasi, castraveti;
- Fructe proaspete : mere, pere, cirese etc.

Aceste produse sunt impartite in 5 mese pe zi , din care trei numai de fructe. Cantitatea totala
de alimente se ridica la 1.000-1.500 gr in 24 de ore. Exista un aport bogat in saruri minerale (
in special potasiu ) si in vitamine. Dar din cauza cantitatii mari in celuloza pe care o aduce in
asemenea regim, el poate deveni iritant pentru intestin, producand colici abdominale si
diaree.
Indicatii :
- Insuficienta cardiaca
- Insuficienta renala acuta
- Guta
- Diabet zaharat ( cu limitarea produselor bogate in glucide, astfel incat sa se incadreze in
ratia totala permisa de hidrati de carbon)
- Obezitate ( se administreaza la incepututl dietei de slabire, apoi numai 1-2 zile pe
saptamana)

7. Regimul desodat

Contine principii alimentare nutritive in cantitatile necesare ratiei de intretinere dar este complet
lipsit de sare, pana si painea trebuie fara sare.
Indicatii :
- Hipertensiune arteriala
- Sindromul nefrotic
- Curele de tratament cu corticosteroizi
- Tratamente cu diverse alte medicamente la care se recomanda restrictie la sodiu

36
 8. Regimul hipoglucidic

Este regimul indicat in diabet zaharat tip 2, non-insulino-dependent. Administrarea micilor

cantitati de glucide permise se face prin cantarirea alimentelor. Sunt admise numai glucide cu
molecula mare ( tip amidonul din fainoase ), a caror digestie si absorbtie facndu-se lent nu
prezinta riscul unei hiperglicemii brutale.
Regimul hipoglucidic mai este recomandat in curele lungi de corticoterapie, tinand seama
de efectul hiperglicemiant al corticosteroizilor, in cazul administrarii unor medicamente cu efect
nociv asupra pancreasului si in parotidita epidemica, unde una din complicatiile de temut este
pancreatita, urmata de diabet zaharat tip 1.
De notat ca in diabetul zaharat tip 1, din cauza ca apare la organisme in proces de crestere
( copii, adolescenti ), NU se poate face o restricitie generala a glucidelor, care continua sa
reprezinte un procent de peste 50% din aportul caloric alimentar. Exista numai interdictia privind
glucidele cu molecula mica ( glucoza, zaharoza, lactoza ) care avand o absorbtie rapida produc
cresteri bruste ale glicemiei. Reaminitim ca glucidele cu molecula mare ( polizaharidele), avand
o absorbtie intestinala lenta prezinta, pentru diabetic, un risc mult mai mic.

9. Regimul hipolipidic

Este regimul sarac in grasimi , deci totodata hipocolesterolemiant si hipocaloric.

Indicatii : obezitate, dislipidemii, pancreatite cronice cu steatoree(eliminare de grasimi in
cantitati mari prin fecale ), ateroscleroza si complicatiile ei ( AVC, tromboza coronariana ),
litiaza biliara.
Alimente permise :
- Carne slaba de pui, de gaina, de vita.
- Peste slab ( lin, salau, biban, stiuca ) toate numai rasoluri sau fripte la gratar.
- Bors cu perisoare, supe degresate, supe creme
- Lapte si iaurturi degresate, branza de vaci dietetica.
- Albus de ou sub forma de spume, bezele, sufleuri.
- Paine alba si neagra, praine graham, gris orez, fulgi de ovaz.
- Legume mai ales verzi : salata, spanac, rosii, conopida, varza, cartofi, morcovi, ardei,
castraveti. Acestea trebuie preparate sub forma de salate, piureuri sau fierte “a la
grecque”.
- Fructe sarace in glucide si lipsite de lipide : mere, portocale, capsuni, zmeura, pepene
verde, coacaze, cirese.
- Ape minerale, ceaiuri, sucuri de fructe si de legume.

37
 10. Regimul hipocaloric

In unele privinte seamana cu regimul hipolipidic dar este mai sever decat acesta, impingand
restrictiile pana la o reducere drastica a aportului de calorii. Consta din ceai neindulcit (la
discretie) , branza de vazi dietetica, lapte ecremat, carne slaba fiarta, morcovi, dovlecei, albitura (
preparate fara adaosuri ), salata verde mere.
Indicatii : obezitate
Dimineata : 200 ml lapte neindulcit
Ora 10 : o felie de paine cu branza de vaci.
Ora 14 : 300 ml supa de legume si verdeturi, 100 gr carne slaba pregatita rasol +salata verde,
1 mar.
Ora 20-21 : 200 gr soteu de fasole verde sau de dovlecei, 1 mar.

11. Regimul hipercaloric

Are drept obiectiv un aport nutritiv si energetic cat mai ridicat, realizat intr-un timp cat mai
scurt si fara a necesita un volum prea mare de alimente.
Conditiile unui regim hipercaloric corect alcatuit sunt ca el sa nu produca tulburari digestive,
sa nu duca la diminuarea apetitului, sa nu determine reactii hepato-biliare. Din aceste motive se
prefera produse alimentare cat mai concentrate, bogate in proteine, lipide si mai ales glucide.
Alimentele se impart la 3-4 mese pe zi plus 1-2 gustari.
Indicatii : recuperarea in cazurile de malnutritie si denutritie, boli cronice consumptive (
tuberculoza, infectia HIV si SIDA, tumori maligne ) stari postoperatorii.

12. Regimul hipoprotidic

Caracteristica acestui regim o reprezinta scaderea importanta a aportului de proteine in

alimentatie, atat cele animale cat si cele vegetale.
Are indicatii in :
- Boli renale cu azotemie ( uree serica, acid uric, creatinemie ) crescuta si anume :
glomerulonefrita difuza acuta si cronica; sindromul nefrotic; insuficienta renala acuta;
- Ciroza hepatica
- Insuficienta cardiaca;
- Hipertensiunea maligna
- Guta

38
 13. Regimul hiperprotidic

Aceste regim este indicat : la femei gravide sau care alapteaza; in perioada de recuperare a
bolnavilor cu stare de denutritie; in sindromul nefroatic ( unde exista o hipoproteinemie
importanta prin eliminarea masiva de proteine prin urina ); in curele lungi cu tratament cu
corticosteroizi; in anemii si tuberculoza.
Aportul proteic trebuie sa depaseasca 1.5 g/kgcorp/24 ore. Se recomanda proteine cu valoare
biologica ridicata, adica cele din carne, peste, oua, branza, lapte.

Stilul de viata

Cat de usor poti avea un stil de viata sanatos ?

Generalitati

Ati auzit destul de multe lucruri despre un stil de viata sanatos. In

general, pentru ca o persoana sa fie sanatoasa nu trebuie sa
fumeze, trebuie sa isi mentina o greutate sanatoasa, sa manance
sanatos si sa faca exercitii fizice.

Secretul este sa faceti mici schimbari: adaugati fructe la micul

dejun sau un pahar in plus de apa pe parcursul zilei, de exemplu.

Cuprins articol

1. Generalitati
2. O dieta sanatoasa este esentiala
3. Exercitiile fizice secretul pentru un stil de viata sanatos
4. Diversificati activitatea fizica
5. Modalitati simple de a face miscare

O dieta sanatoasa este esentiala

Sunteti ceea ce mancati, daca mancati sanatos ve-ti fi sanatosi. Cu ajutorul unei diete corecte va
puteti mentine numarul adecvat de kilograme. In plus, starea generala de sanatate si calitatea
vietii se pot imbunatati, pe masura de imbatraniti.

Iata cateva recomandari pentru a schimba modul in care mancati

- consumati mai multe fructe
- adaugati in dieta mai multe legume (o rosie in sandwich, ardei gras pe pizza sau mai multe
legume in sosul pentru paste). Pentru a putea sa va preparati tot timpul gustari, conservati si
39
congelati legume
- inlocuiti sosul consistent pentru salata cu unul lipsit de grasimi si cu mai putine calorii.
- alegeti produsele lactate cu un continut redus de grasimi sau chiar fara grasimi.
- inlocuiti 3 dintre alimentele pe care le consumati in fiecare zi cu altele asemanatoare ca si
continut nutritional, dar cu mai putine calorii.

Exercitiile fizice secretul pentru un stil de viata sanatos

Mergeti la sala de sport cat de des puteti, alergati sau plimbati-va cainele. Orice tip de miscare de
intensitate moderata este buna, atata timp cat va mentine activ.

Activitatea fizica va stimuleaza sistemul imunitar si ajuta la prevenirea bolilor de inima, a

diabetului si obezitatii, imbunatateste sanatatea mentala si preintampina aparitia depresiei.

Diversificati activitatea fizica

Faceti stretching care ajuta la mentinerea flexibilitatii, previne riscul aparitiei de osteoporoza si
fracturi, imbunatateste starea de spirit si diminueaza simptomele de anxietate si depresie,
consolideaza stima de sine, imbunatateste calitatea memoriei la persoanele in varsta si reduce
stresul.

Modalitati simple de a face miscare

Puteti incepe sa pierdeti in greutate prin adaugarea mai multor activitati in viata dvs. Daca nu va
simtiti pregatiti pentru un program structurat, incepeti treptat. Fiecare tip de miscare conteaza
pentru arderea caloriilor.

O data pe saptamana opriti televizorul si faceti mai multa miscare impreuna cu familia dvs.
jucati-va, faceti plimbari. Orice activitate e mai buna decat statul pe canapea.

Mergeti mai mult! Parcati masina la distanta mai mare de casa, plimbati cainele, mergeti pe
banda de alergat minim 5 minute. Faceti treburi casnice. Atunci cand curatati zapada, ingrijiti
gradina, maturati podeaua faceti activitati care va mentin in alerta, iar casa dvs. va fi curata.

Miscati-va in timp ce vorbiti la telefon. Cand vorbiti la telefon miscati-va, nu stati pe loc puteti
face curatenie sau doar miscare. Aceasta este o modalitate destul de buna pentru a face miscare
in timp ce faceti ceva care va place.

40
Stilul de viata– Nevoia de a placea. Identitatea personala

Zilnic, suntem asaltati de evenimente care actioneaza asupra

noastra ca niste stimuli, uneori pozitivi, alteori negativi. Acesti
stimuli se cer interpretati de catre sistemul nostru cognitiv –
mintea noastra – pentru a face fata situatiilor cu care ne
confruntam si de cele mai multe ori, pentru a excela in ceea ce ne
propunem , fie ca este vorba de ceva de ordin profesional sau de
natura personala.

Zilnic, suntem asaltati de evenimente care ne cer sa luam decizii, sa negociem, sa facem
compromisuri… Incercam sa le raspundem cat mai adecvat in raport cu cerintele sociale si cat
mai apropiat de propria noastra gandire pentru a nu ne crea disonante (vrem sa spunem ce
gandim si nu invers).

Totul porneste de la simplele necesitati fiziologice pana la cele de ordin social, moral, etic.
Aceste necesitati ne definesc si totodata suntem mai mult; avem un filtru numit “constiinta” care
intervine in selectia informatiilor, interpretarea lor si predispunerea la anumite actiuni. Senzatii,
ganduri, pasiuni, motivatii- suntem noi ! Cu bunele si cu relele, daca luam in considerare
dogmele in care am crescut cei mai multi dintre noi. Ne concepem un stil de a gandi si a actiona,
chiar si de a simti; ne traim si consecintele acestor ganduri si actiuni ; este ceva ce ne defineste.

Decizia si actiunea voluntara ne ghideaza, ne guverneaza atat starea fizica, cat si starea psihica.
De-a lungul vietii luam astfel de hotarari - de a urma o cale sau alta - fiind motivati de fiecare
data de ceva diferit – vrem sa aratam bine, sa ne simtim bine cu noi, sa fim acceptati in cercuri
sociale, sa fim iubiti, pana la urma. Stilul de viata inseamna reunirea tuturor acestor decizii si
actiuni ale noastre, cu influenta asupra starii noastre afective si de sanatate.

Pentru cei mai multi dintre noi, a fi sanatos inseamna a nu fi bolnav, a nu avea o boala sau o
dizabilitate; mai inseamna si binele psihic, social (conform definitiei Organizatiei Mondiale a
Sanatatii, 1949). Stilul de viata ne determina o anumita calitate a vietii, o anumita perceptie
subiectiva a pozitiei ocupate de noi in lume in raport cu standardele si expectantele de ordin
personal.

Dar avem aceasta notiune bine definite si bine inteleasa de noi?

Nu putem spune ca nu, dar de cele mai multe ori ne gasim in situatii de a o demonstra prin ceea
ce facem la nivel practic – ce mancam, cat sport facem, cum ne petrecem ziua. Nu stam
intotdeauna sa ne organizam sau sa punem pe hartie ce se intampla cu ziua noastra si totul devine
un reflex; viata noastra e de cele mai multe ori trepidanta si nu ne permite aceasta parte de
organizare si constientizare a ceea ce facem pentru noi pentru a fi mai sanatosi, pentru a avea un
stil de viata sanatos si care sa ne si multumeasca.

41
Este o diferenta intre a fi sanatos si a fi multumit ?

Domnisoarele si doamnele vor spune poate ca dietele sau abtinerea de la gustari tarzii nu ne
multumesc neaparat, cel putin nu la inceputul acestei activitati . Atunci, de ce am adopta un stil
de viata sanatos? Doar pentru ca ni se spune ca e bine, pentru a arata ca un model – pentru ca
baietii / barbatii se uita mai intai la fizic si abia apoi vor sa vada cum gandesti (Oare?!) – sau
pentru ca vrem ca toata lumea sa ne placa (inexplicabila , dar plauzibila “scuza” a omului ).

Problema este ca toate aceste considerente conduc la premise gresite in momentul adoptarii unui
stil de viata sanatos si, mai mult, la ingreunarea parcurgerii acestui drum. Ar fi, de asemenea,
lipsit de onestitate sa spunem ca aceste motive – de a arata bine , de a placea, de a avea prieteni –
nu sunt plauzibile: omul este o fiinta sociala, cu nevoi de afiliere. Socializarea constituie un
proces normal, natural si nu il voi prezenta altfel . Ceea ce trebuie sa invatam si sa stim sa
aplicam in viata noastra este faptul ca avem o nevoie de a interactiona cu oamenii si e fireasca,
naturala, dar trebuie sa ne gandim ca dincolo de noi, ca fiinte sociale, avem si o identitate pe care
trebuie sa o protejam; stilul nostru de viata trebuie adoptat in directa legatura cu persoana
noastra – ce suntem, ce gandim, ce simtim…
Multe dintre problemele noastre provin din interiorul nostru, din mintea noastra. Nu sunt
cauzate de evenimente, ghinion sau alte persoane. Noi suntem cei care le cauzam prin proastele
noastre obiceiuri mentale. Iata cateva elemente de care ar trebui sa tinem cont pentru a putea sa
ne eliberam mental de probleme.

Nu mai trage concluzii!

Exista 2 metode prin care acest obicei ajunge sa creeze tot mai multe dificultati oamenilor care
il practica. In primul rand multi dintre semenii nostri pretind ca ei stiu exact ceea ce urmeaza sa
se intample, in consecinta nu mai acorda atentie altor detalii si se concentreaza in totalitate
asupra presupunerii lor. Fiintele umane sunt putin talentate in prezicerea viitorului. Majoritatea
lucrurilor pe care le presupun sunt in realitate gresite. Aceasta in consecinta face ca si actiunea
sa fie una total gresita. Al doilea aspect al acestui obicei este acela al cititorului de ganduri, prin
care unii dintre noi isi asuma faptul ca stiu exact ce se intampla in mintea semenilor lor si
cunosc la fel de bine ratiunile faptelor lor. Cat se poate de gresit din nou! Cele mai multe relatii
sunt distruse de acest obicei putin inteligent, obicei care sta detasat in fruntea listei de "asa nu".

Ceea ce-ti defineste viata sunt de fapt zilele in sine, zile in care, dupa ce-ti petreci orele de la 9 la
17 muncind, iti doresti sa gasesti macar o mica placere in experientele obisnuite de zi cu zi.

1. Apreciaza frumusetea din jurul tau

In fiecare zi ne e dat sa intalnim frumusetea sub diverse forme si este mare pacat ca majoritatea
dintre noi suntem prea obisnuiti cu acest "peisaj" pe langa care trecem de cele mai multe ori si
ramane neapreciat. Opriti-va in fiecare zi si priviti oamenii, plantele, animalele, cladirile din jur
si apreciati ceea ce le face deosebite.

42
2. Conecteaza-te cu natura

Natura este un vindecator miraculos pentru tot ceea ce reprezinta stresul si constrangerile unei
vieti moderne. Servirea pranzului sau cinei in parc sau in gradina din curtea casei, contemplarea
unui apus de soare sunt doar cateva idei simple despre cum te poti bucura de natura din jurul tau
chiar si intr-o zi obisnuita.

3. Razi in fiecare zi

Cummings spunea: "o zi fara sa razi este una pierduta". este foarte adevarat. Sa nu fii niciodata
prea ocupat sa razi sau prea serios sa zambesti. Inconjoara-te de oameni veseli si amuzanti, de
oameni cu care sa-ti faca placere sa-ti petreci timpul si cu care sa poti gasi mereu subiecte
amuzante de discutat.

4. Apreciaza placerile simple

O cafea buna dimineata, o carte pe care o citesti cu placere si n-o poti lasa din mana, o cina
delicioasa sunt motive bune pentru a avea o zi placuta. Fa-ti timp si joaca-te cateva minute cu
copilul tau sau cu animalutul pe care-l cresti cu multa dragoste. Daca incetinesti ritmul nebun al
vietii de zi cu zi si te opresti cateva clipe pentru a aprecia fiintele minunate care exista in jurul
tau si te iubesc, viata va deveni cu siguranta mult mai frumoasa.

5. Interactioneaza cu oamenii

In atat de multe sensuri, relatiile pe care le avem cu oamenii din jurul nostru ne aduc cea mai
mare fericire in viata. Nu intotdeauna obtinerea unei functii mult ravnite aduce cele mai multe
satisfactii, de multe ori relatiile construite la locul de munca te pot implini mai mult decat ai fi
crezut.

6. Invata mereu

Exista o legatura stransa intre un proces continuu de invatare si fericire. Mintea trebuie stimulata
tot timpul, deci nu lasa sa treaca o zi fara sa inveti ceva nou. Foloseste-ti timpul in care mergi sau
vii cu masina de la servici si asculta cd-uri audio educative - e doar un exemplu.

7. Gandeste-te cum ti-ai dori sa-ti petreci diminetile si serile

Esti intr-o viteza nebuna in fiecare dimineata inainte de a iesi pe usa? Inchizi televizorul la ora
inaintata in noapte si apoi te indrepti direct spre pat? In cazul acesta va fi o adevarata
binecuvantare sa-ti stabilesti ritualuri pe care sa le respecti in ficare dimineata si seara, un fel de
rutina benefica. Ai putea incerca dimineata sa te trezesti cu o ora mai devreme si sa petreci
timpul facand ceva doar pentru tine: citeste, scrie, fa exercitii sau ingrijeste-te. Seara ar fi
interesant sa petreci timp cu tine insuti inainte de a merge la somn, incercand sa-ti evaluezi ziua

43
sau sa meditezi.

8. Sarbatoreste-ti succesul

In timpul unei zile normale cu siguranta ca avem mici succese care merita amintite. Iesirea cu
bine dintr-o situatie dificila, succesul in a negocia cu un client dificil, incheierea unei tranzactii
sau pur si simplu un compliment frumos primit la locul de munca. Nu sunt evenimente care sa
merite o petrecere, e adevarat, dar de ce sa nu petreci timp gandindu-te la asta si sarbatorind
succesul? Impartaseste experienta cu cineva, recompenseaza-te cu un pranz delicios sau pur si
simplu bucura-ti mintea cu ceea ce ai realizat.

44
 NOTIUNI DE GASTROTEHNIE

Dintre diferitele vietuitoare, numai omul prepara alimentele in diferite moduri, pentru a le mari
sapiditatea si digestibilitatea. Pregatirea alimentelor a devenit de-a lungul istoriei sale, pentru
om, o adevarata arta;

Gastronomia reprezinta tocmai aceasta arta a pregatirii alimentelor intr-un mod cat mai placut,
mai atragator.Gastrotehnia este stiinta care studiaza toate transformarile suferite de alimente in
cursul prepararii lor prin diverse tehnici culinare si totodata influenta acestor transformari asupra
starii de sanatate a omului. Enumeram cateva obiective ale gastrotehniei:

- metodele culinare nu trebuie sa distruga sau sa micsoreze, in alimente, factorii de nutritie pe

care acestea le contin;
- prin pregatire culinara, alimentele nu trebuie sa devina iritante sau nocive;
- alimentul, dupa preparare, trebuie sa devina mai usor de digerat si sa aiba un aspect si un gust
placut;
- prin tehnicile culinare se urmareste profilaxia sau vindecarea diferitelor afectiuni, mai ales
bolilor care se datoreaza in buna parte, unei pregatiri culinare nerationale (sosuri cu rantasuri
prajite in grasime etc).

Nu se va renunta la rantasuri, dar se va modifica tehnica daunatoare de preparare, utilizandu-se

rantasuri dietetice. Inainte de prepararea alimentelor este necesara cercetarea starii lor de
salubritate. Consumul de alimente alterate poate avea consecinte incalculabile. Dupa acest
control urmeaza etapa de preparare a alimentelor - etapa preliminara - care consta in transarea
carnii, spalarea legumelor si fructelor, indepartarea partilor necomestibile etc. Se cunosc
neajunsurile spalarii indelungate si taierii alimentelor in bucati mici, care duc la pierderi
importante de vitamine (legume si fructe). Pentru prevenirea sau micsorarea acestor neajunsuri,
se recomanda:

- pregatirea sa se faca cu putin timp inaintea Tratamentului termic sau pregatirii culinare;
- evitarea fragmentarii legumelor si a altor alimente in bucati prea mici;
- evitarea spalarii indelungate sau mentinerea alimentelor mult timp in apa de spalare;
- reducerea la minimum a indepartarii partilor externe ale legumelor si fructelor.

Tratamentul termic reprezinta etapa decisiva in arta culinara. Daca fructele, salatele, untul,
uleiul, branzeturile si uneori ouale pot fi consumate in stare cruda, majoritatea alimentelor,
reclama o prelucrare termica. Prin Tratament termic se pot pierde factori nutritivi hidrosolubili
(glucide cu molecula mica, vitamine si saruri minerale). Pentru micsorarea acestor pierderi se
recomanda fierberea legumelor in vapori de apa sub presiune, in vase speciale. Un alt efect
nedorit este distrugerea unor factori nutritivi sensibili la temperaturi ridicate, precum si a
oxigenului (vitaminele C, A, E, Bt), unii aminoacizi. Pentru reducerea partiala a acestui
inconvenient se recomanda fierberea in vase acoperite ermetic, la temperatura maxima, timp cat
mai scurt, precum si evitarea reincalzirilor repetate. Cele mai cunoscute tehnici de gastrotehnie

45
in ceea ce priveste tratamentul termic, constau in:

- fierberea in apa, fie prin cresterea treptata a temperaturii apei, fie prin introducerea in apa
clocotita de la inceput. Aceasta din urma este superioara;
- fierberea in vapori supraincalziti sau inabusirea, care scurteaza timpul de prelucrare si
micsoreaza pierderile de substante nutritive (vitamine hidrosolubile);
- prajirea (introducerea in grasime incinsa) este total contraindicata atat la omul bolnav, cat si
la cel sanatos, deoarece in acest mod apar compusi daunatori, toxici si se degradeaza vitaminele;
- frigerea si coacerea sunt manopere care nu sunt contraindicate.
Pregatirea prin prajire in grasime trebuie evitata in general si in special in diferite suferinte
digestive ca ulcerul, colecistitele, obezitatea, ateroscleroza si complicatiile sale dar si la
persoanele varstnice. Rantasul este insa foarte raspandit in bucataria romaneasca prin traditie si
obisnuinta, de aceea daca nu se poate renunta la el, se poate modifica tehnic. Iata un exemplu de
rantas dietetic:
- faina se rumeneste in tigaie uscata, fara grasime.
- se adauga pentru dizolvare apa rece - se incalzeste lichidul de baza al sosului (suc de rosii,
zeama de supa de carne, sau supa de legume) si cand fierbe, se rastoarna faina dizolvata,
amestecand continuu. Se adauga untdelemn imediat, care se va fierbe in sos, nu se va praji. Se
fierbe amestecand mereu, pana cand prin evaporarea apei, se obtine consistenta dorita. Se adauga
sare si condimente aromate (cimbru, dafin, maghiran), ceapa daca dorim, se adauga in sos, dupa
ce a fost prelucrata in supa, trecuta prin sita (pasata).
In ceea ce priveste ouale, fierberea in apa se poate face in coaja, sau dupa spargere. Se prefera
oul moale (fierbere trei minute in apa clocotita) sau oul cleios (fierbere 5-6 minute). Dietetic se
recomanda si fierberea directa in apa clocotinda a oului spart de coaja (ochi romanesc dietetic)
A. Tratamente culinare
1. Frigerea alimentelor in subastante grase

Frigerea la suprafata : se realizeaza in tigaie, cu margarina sau unt, sau cu uleiuri lichide, iar
subastanta nu se foloseste decat o data. Au loc degradari reduse ale compozititei alimentului, in
special distrugerea vitaminelor.
Frigerea in profunzime :se face in ulei incins pana la 180 grade care se foloseste de mai multe
ori , doar o mica parte din el consumandu-se cu alimentul.
Frigerea la gratar sau in frigare are avantajul de a elimina grasimile, facand astfel carnea mai
usor digerabila.
2. Fierberea alimentelor in apa
Se produce pierderea unor principii nutritive prin difuziunea in apa: glucidele solibile ,sarurile
minerale. Vitaminele sunt distruse sau difuzeaza in apa. Reutilizarea apei in care s-a efectuat
fieberea permite recuperarea integrala a glucidelor si a sarurilor minerale dar NU si a
vitaminelor.
3. Coacerea la cuptorul cu microunde
Aceasta metoda utilizeaza imprastierea undelor electromagnetice in interiorul alimentelor.
Undele sunt absortbite in special de apa din compozitie, in care produc o miscare moleculara
determinand cresterea temperaturii. Are loc astfel o decongelare rapida si temperatura dorita se
46
obtine in scurt timp. Degradarea proteinelor supuse acestui tratament este mai putin importanta
fata de metodele traditionale de coacere iar pierderea in vitamine hidroasolubile nu depaseste pe
cea intalnita la coacerea la aburi.

B. Tehnologia conservarii alimentelor

Prin conservarea industriala sau casnica a alimentelor se aplica 2 tehnici :
1. Tratare prin caldura pentru distrugerea microorganismelor precum si neutralizarea
toxinelor bacteriene si a unor enzime. Temperatura necesara este de cel putin 1150 si se
obtine sub presiune in autoclave speciale. In acest mod sunt tratate conservele industriale.
Deoarece in gospodarii nu exista autoclave, apare riscul persistentei unor eventuali spori
ai bacilului botulinic, a carui toxina provoaca botulismul. Pentru evitarea acestui pericol ,
se recomanda fierberea continutului oricarei conserve de casa in momentul deschiderii ei
sau inainte de consumare.
2. Ambalarea lor intr-un recipient etans . Conservele industriale sunt ambalate in general in
cutii de tabla. Atentie la bombarea capacului oricarei cutii de conserve !!!! Aceasta
bombare poate fi produsa de o degajare de hidrogen sau mai grav – de catre gaze produse
de microorganisme. Orice conserva bombaa indica alterarea contiunutului si deci trebuie
aruncata.
Deorece continutul conservelor poate suferi transformari sau alterari dupa o anumita perioada
de timp, este obligatorie inscrierea pe ambalaj a datei de fabricatie precum si a termenului de
valabilitate. Dincolo de acest termen, conservele nu mai pot fi date in consum.
In privinta valorii nutritive a produselor conservate trebuie stiut ca :
- Majoritatea vitaminelor sunt mult scazute;
- Calitatea nutritiva a proteinelor este practic nemodificata;
- Unele glucide sufera transformari : amidonul se scindeaza in dextrine, zaharoza este
partial hidrolizata in glucoza si fructoza. Aceste modificari nu reprezinta insa nici un
incovenient deoarece ele corespund unui inceput de digestie.
1). Congelarea
Se realizeaza prin expunerea la o temperatura sub -180 a alimentelor foarte proaspete,
urmata de pastrarea lor la aceasta temperatura. Viteza de congelare trebuie sa fie cat mai mare,
pentru a nu se pierde calitatile oranoleptice ale produselor. Calitatile nutritive ale produselor sunt
bine pastrate prin metoda congelalarii.
2). Uscarea
Aceasta metoda consta in eliminarea unei cantitati variabile de apa din alimente, ceea ce
contribuie la conservarea lor pe o anumita perioada. Se realizeaza pe cale naturala sau artificiala.
Pentru fructe si legume, deshidratarea aduce o concentrare a nutrientilor, sporind valoarea
calorica.

47
 3). Sararea alimentelor
Aceasta tehnica se utilizeaza pentru produsele de mezelarie ( sunca, diferite salamuri )
dar mai ales pentru numeroase produse de peste. Se asocieaza si uscarea pe cale naturala sau
artificiala, ceea ce duce la o crestere a concentratiei de sare. In cazul concentratiilor ridicate de
sare, pestele nu poate fi consumat decat dupa desarare. Prin acest procedeu au loc pierderi in
continutul de grasime al alimentului, partial si in proteine, in elemente minerale si in vitamine
din grupa B.
4) .Afumarea alimentelor
In cursul afumarii alimentelor apar substante care intervin in conservarea si in
modificarea organoleptica a produselor : aldehide, alcooli, crezoli, fenoli. Multe din acestea au
actiune bactericida si conservanta.
Procedeul traditional de afumare a fost insa modificat in decursul timpului deoarece
prezenta pericolul aparitiei unor hidrocarburi policiclice cu efecte cancerigene, constatate in
special asupra stomacului. Metodele moderne au drept obiectiv diminuarea substantelor
cancerigene in aceste produse.
5). Alte metode de conservare
- Prin zaharare : dulceturile
- Prin acidifiere directa : saramurile
- Prin acidifere indirecta :varza acra
- Prin liofilizare : se face conservarea produselor la temperatura ambianta, dupa ce s-a
procedat la deshidratarea lor la o temperatura scazuta.
- Prin tratamente ionizante (iradiere )

C. Tehnologia laptelui
Pasteurizarea laptelui este un procedeu curent de distrugere a bacteriilor saprofite si patogene
in forma vegetativa, aflate in lapte, folosind caldura sub temperatura de fierbere. Se realizeaza
astfel prevenirea inmultirii eventualilor germeni bacterieni si pastrarea unui lapte neinfectat pe
perioada de ambalare, depozitare, transport si distribuire. Prin acest procedeu, laptele isi
pastreaza nemodificate proprietatile biochimice si organoleptice. De notat ca pasteurizarea se
mai foloseste la sucurile de fructe si de legume. Exista :
- O pasteurizare joasa, prin incalzirea laptelui la 65o C timp de 20 -30 minute;
- O pasteurizare inalta prin incalzirea rapida a laptelui la 800 -900 C timp de 1-2 minute.
Are drept efect distrugerea germenilor bacterieni patogeni si diminuarea continutului in
bacili lactici;
- O pasteurizare instantanee ( in strat subtire ) prin incalzire la 91 0-950 C timp de cateva
secunde.

48
Fierberea laptelui este procedeul curent de sterilizare. Trebuie efectuata la 1000 C timp de 3-5
minute, cu spargerea peliculei de grasime care se formeaza la suprafata. Daca se intrerupe
fierberea atnci cand laptele “se umfla “, se realizeaza doar o temperatura de 850 – 880 .

Sterilizarea laptelui prin diferite metode, are drept scop sa-l poata conserva in ambalaj inchis,
timp de mai multe saptamani, in afara frigiderului. Dupa deschidere, trebuie pastrat la rece si
consumat de regula in decurs de 3 zile.

Concentrarea laptelui este o metoda prin care se obtine lapte concentrat (condensat ) care poate
fi zaharat sau nezaharat. Acesta se prezinta sub forma unei suspensii groase, concentrate si se
livreaza in cutii de metal, tuburi sau miniambalaje pentru lichide. Conservarea poate fi asigurata
de la cateva luni la 2-3 ani. Prin modificarile suferite, valoarea nutritiva este mult crescuta. In
momentul consumarii se face reconstituirea cu apa fiarta sau calduta, pentru a obtine un lapte
asemanator celui proaspat.

Laptele praf (lapte pulbere ) este foarte frecvent utilizat, atat in alimentatia copiilor cat si a
adultilor. Prin procedee industriale apa este aproape complet indepartata din compozitie.
Reconstituirea pentru obtinerea in forma lichida se face cu apa fiarta , calduta.

Tulburari de alimentatie
Se descriu doua tulburari mai importante, situate la extreme opuse : anorexia mintala si
bulimia.
Anorexia mintala : consta din diminuarea apetitului fara vreo cauza organica patologica.
Se intalneste in special la fete tinere, care isi reduc voluntar ratia alimentara. Cauzele sunt de
natura psihogena : conflicte familiale, deceptii sentimentale, teama nejustificata de “ pierdere a
siluetei “. Se insoteste adesea de amenoree. Aceasta tulburare, prelungindu-se, poate aduce
persoana afectata in stare de casexie (Stare generală proastă a organismului, comună mai multor
boli, care se manifestă prin tulburarea funcțiilor organismului, prin slăbire și anemie extremă,
prin scăderea temperaturii corpului etc. ). Dietoterapia se instituie dup ace examenul clinic si
investigatiile effectuate au exclus o cauza organica de anorexie.
Ea consta dintr-o realimentare prudent si progresiva sustinuta in primele zile si de nutritive
parenterala endovenoasa.
La dietoterapie trebuie associate : cooperarea familiei, pentru crearea unei ambiante favorabile
recuperarii persoanei denutrite, psihoterapie pentru identificarea cauzelor care au dus la aceasta
situtatie si combaterea lor.
Bulimia :este tendinta de a consuma alimente in exces, cu sau fara un apetit crescut.
Survine in crize de durata variabila. Se consuma alimente hipercalorice si in cantitati mari, fara a
fi necesare. Cateodata acest consum are loc pe ascuns. Adeseori, mesele prea abundente sunt
urmate de dureri abdominal, greata, uneori chiar varsaturi si o stare de somnolent postprandiala.
49
Starea psihica a persoanei cu bulimie este in general de indispozitie, tristete sau autodepreciere.
Regimul alimentar nu necesita restrictii la cei fara vreo boala organiaca, exceptand cazurile de
obezitate.
Mai importante sunt psihoterapia si sprijinul familiei.

Rolul asistentei medicale in dietetica

a) Pentru asitenta care lucreaza la un bloc alimentar sau are sub control o asemenea
unitate, revin urmatoarele atributii :
- Face controlul organoleptic al alimentelor care urmeaza sa intre in magazie precum si al
celor care vor fi date in consum imediat;
- Verifica termenul de valabilitate inscris pe ambalajul alimentelor ( carne, mezeluri, lapte,
conserve )
- Alcaturieste meniul zilnic, aprobat se de catre medicul unitatii ( institutiei ).
- Asigura depozitarea si pastrarea in conditii corecte a alimentelor perisabile. Produsele de
carne vor fi pastrate in compartimente separate fata de lactate si de legume, zarzavaturi,
fructe. Pentru carne temperatura in congelatoare va fi mentinuta intre -12 0 si -180 C.
- Din fiecare aliment se vor pastra la frigider probe, timp de 72 de ore de la darea lor in
consum ( pentru eventuale examene bacteriologice, daca apar fenomene de toxiinfectie
alimentara ).
- Se calculeaza valoarea nutritiva, expimata in kilocalorii, a meniului zilnic. Aceasta
operatiune este necesara la cantinele din scolile cu internat, in unitatile militare, in spitale
si tabere. Ea se face pe baza tabelelor cu care trebuie sa fie dotat blocul alimentar.
- Intreg personalul de la blocul alimentar trebuie sa efectueze periodic ( de regula o data pe
ana ) urmatoarele controale medicale : examenul clinic, examenul radiologic pulmonar,
coproculturam examenul serologic ( pentru sifilis – V.D.R.L. ).
- Asigura respectarea regulilor de igiena in bucatarie : curatenia incaperilor, spalarea
mainilor de catre personal inainte de manipularea alimentelor, starpirea mustelor,
purtarea unor uniforme curate, interzicerea accesului animalelor etc.
- Nu va permite sa lucreze in blocul alimentar persoane care au furuncule, diaree sau alte
tulburari digestive, pana la disparitia acestora si primirea avizului medical favorabil.

b) Pentru asistenta medicala de oricare alt profil, care lucreaza intr-un spital sau intr-
o institutie, revin urmatoarele obligatii.
- Controlarea conditiilorde pastrare a alimnetelor de catre bolnavii din spital, de catre
insotitorii acestora (mai ales insotitorii copiilor ), de catre elevii din intrenate, militarii
din unitati etc.
- Controlarea modului – igienic sau nu – de servire a alimentelor in unitatile spitalicesti si
in colectivitatile de copii;

50
 - Controlarea respectarii, de catre bolnavi, a regimului alimentar prescris de medic. Va
semnala abaterile constatate ( cee ce este in interesul bolnavului insusi !!).
- Asigurarea respectarii anumitor reguli de igiena de catre bolnavi, elevi sau participanti la
tabara, cum ar fi : spalarea mainilor inaintea mesei, spalarea fructelor inainte de a fi
consumate.
- In absenta medicului, cunoscand restrictiile de consum a anumitor alimente in diferite boli sa
intervina la constatarea unor abuzuri sau abateri alimentare prin sfaturi si discutii cu caracter de
educatie sanitara, discutii civilizate, bine argumentate si corect documnetate.

51
 OBICEIURI ALIMENTARE NESĂNĂTOASE

Alimentaţia dezechilibrată este principala cauză a bolilor grave care apar în prezent, 14
milioane de decese fiind cauzate anual, la nivel global, de o alimentaţie incorectă şi
dezechilibrată, potrivit celor mai recente date oferite de Organizaţia Mondială a Sănătăţii.
O alimentaţie de tip fast-food asociată cu un consum ridicat de băuturi carbogazoase nu
este tocmai ideală pentru sănătatea organismului, cu atât mai mult cu cât se recurge zilnic la
acest regim. Dar, o alimentaţie nesănătoasă înseamnă şi consumul exagerat de dulciuri sau
produse de panificaţie care au la bază făină albă rafinată.
Iata câteva boli declanșate de alimentația dezechilibrată:
1. Malnutriția: este cauzată fie de subalimentație, fie de supraalimentațieți și indică deficitul de
energie, proteine si microelemente (vitamina A, iod, fier). Această tulburare poate cauza riscuri
grave pentru sănătate incluzând scăderea sistemului imunitar, insuficiența renală, atac de cord și
chiar deces.
2. Infecții ale rinichilor: deficitul de vitamine, deshidratarea și scăderea tensiunii arteriale cresc
riscul de a suferi de anumite infecții la rinichi și chiar de insuficiența renală.
3. Osteoporoza: oasele sunt formate în mare parte din calciu, de aceea prezența acestui mineral
în organism este absolut necesară. O dietă necorespunzătoare privează organismul de prezența
calciului și conduce ulterior la apariția unor complicații, de genul fracturilor osoase.
4. Echimoze cutanate: O deficiență de vitamine din organism va scădea capacitatea
organismului de a se apăra, cât și tensiunea arterială sau numărul de tromobocite, favorizând
învinețirea pielii și mărind perioada de vindecare a rănilor.
5. Probleme dentare: decalcifierea dintilor, eroziunea smalțului și apariția cariilor.
6. Insuficiența hepatica: ficatul poate fi suprasolicitat în cazul unei alimentații greoaie. Lipsa
meselor regulate și o alimentație bogată în produse grase și aditivi forțează ficatul să-și facă
rezerve, constituite adesea din grăsimi.
7. Afectiuni cardiovasculare: asocierea dintre mai multe tulburări precum malnutriția,
deshidratarea, scăderea tensiunii arteriale, dezechilibre electrolitice și dezechilibre horomonale
poate provoca probleme serioase inimii.

52
8. Atrofierea musculară: dupa vârsta de 30 de ani, musculatura corpului suferă modificări și
începe să se atrofieze. Un regim alimentar lipsit de proteine va obosi organismul și va stimula
pierderea masei musculare.
9. Depresie: schimbările frecvente de dispoziție sau depresia pot fi cauzate de factori fiziologici
asociați tulburărilor alimentare, cum sunt: dereglările hormonale, carențele vitaminice,
malnutriția sau deshidratarea. Introducerea proteinelor în alimentație, deoarece acestea cresc
nivelul de triptofan, un aminoacid care se tranformă în serotonină și amplifică starea de bună
dispoziție.
10. Oboseala: senzațiile de slăbiciune și lipsa de energie pot fi produse de o alimentație precară.
Excesul de alimente de tip fast-food, bogate în grăsimi, și lipsa lichidelor din organism
îngreunează digestia și favorizează instalarea oboselii.

EFECTELE CONSUMULUI DE ALCOOL

Alcoolismul are nenumarate efecte atat asupra persoanei in cauza cat si asupra celor din
jur, si vorbim de efecte ce tin de sfera psihologica dar si de efecte fizice. Abuzul de alcool este
cauza celor mai multe accidentari, inclusiv accidentele de masina, de pilda. O treime
din accidentele mortale sunt legate de consumul de alcool, fara a mai numara miile de
ranitirezultati in fiecare an.
Consumul de alcool, chiar si in cantitati moderate creste foarte mult riscul de a avea
raporturi sexuale neprotejate, crescand astfel riscul de imbolnaviri. In unele cazuri apar "efecte"
mai complicate, din sfera sarcinilor nedorite.
Un alt efect neplacut, periculos atat pentru persoana cat si pentru ceilalti, este violenta si
agresivitatea. Sub influenta consumului de alcool poti interpreta gresit o remarca sau un gest,
ceea ce poate duce la comportamente agresive si violenta.
Asupra organismului, consumul de alcool are efecte multiple:
Ø Alcoolul actioneaza in organism ca factor de stres: creste tesiunea arteriala,
sunt eliberate in sange, mai multe substante ca: lipide, zaharuri, cortizon.
Ø Organismul foloseste energie pentru inlaturarea alcoolului din organism,
energie care ar fi fost necesara pentru buna lor functionare. Metabolizarea
alcoolului la nivelul ficatului, "fura" 80% din oxigenul necesar functionarii

53
 acestui organ. Astfel alcoolul devine un "parazit metabolic". Celulele cardiace
si cele nervoase, au cel mai ridicat consum de oxigen si sufera cel mai mult
sub influenta alcoolului.
Ø Abuzul de alcool, consumul matinal "pe stomacul gol", duce la malnutritie.
Organismul este lipsit de proteine, substante minerale si vitamine. Pe langa
reducerea aportului acestor elemente importante din hrana, excesul de etanol
are ca efect reducerea progresiva a capacitatii intestinului subtire de a resorbi
substante importante ca: vitamina B1, acidul folic, iar mai tarziu sodiu si apa.
Ø Produsii de inalta toxicitate rezultati din descompunerea alcoolului (de ex.
acetaldehida) afecteaza celulele nervoase.
Ø Incapacitatea progresiva a intestinului subtire de a absorbi substante vitale
bunei functionari a organismului (vitamine in special A si C, saruri minerale),
cauzeaza in timp tulburari nervoase si tulburari cu origine somatica. Pierderea
calciului, a fosfatilor si a vitaminei D ca urmare a consumului de alcool, duce
la pierderea masei osoase si la cresterea pericolului de fracturare. Inflamatiile
mucoaselor gastrice si duodenale, precum si fisurile la nivelul inferior al
esofagului duc la sangerari grave. Consumul permanent de alcool creste de
zece ori mai mult riscul de imbolnavire de cancer esofagian.
Ø Sub incidenta suferintei intra si muschiul cardiac. Imbolnavirea acestui
muschi se numeste cardiomiopatie. De patru ori mai multi alcoolici mor din
cauza tulburarilor cardiace decat de ciroza.
Cele mai frecvente complicatii somatice determinate de consumul de alcool sunt:
gastritele toxice, ulcerele, pancreatita, diabetul zaharat, hepatita cronica, ciroza hepatica,
polinevrita periferica, convulsiile, accidentele vasculare cerebrale si miocardice.
O alta serie de efecte sunt cele asupra creierului, sistemului nervos si psihicului. Initial si
in doze mici se produce un efect stimulator (creste debitul verbal, dispar inhibitiile, creste gradul
de iritabilitate nervoasa) asupra psihicului. Acesta mai este numita si faza euforica sau excitanta
a consumului. Consumat in doze mai mari insa, alcoolul, are efect inhibitor (reactii slabe la
stimuli durerosi, capacitate de discernamant slaba, atentie si memorie alterate). Efectele

54
psihologice ale consumului de alcool pot crea impresia depasiriistarilor de teama si inhibare,
poate sa facasinguratatea mai suportabila, pot diminua sentimentele de inferioritate.
Alcoolul produce insa distrugerea treptata a neuronilor iar asta se observa in timp mai
ales de catre persoanele apropiate alcoolicului. Aceasta reducere a numarului neuronilor
cauzeaza si reducerea performantelor creierului, vizibile in scadereafunctiei memoriei (apar
lacune de memorie), a capacitatii de gandire, de intelegere, pierderea simtului critic si a
discernamantului. Iar consumul abuziv poate provoca in timp leziuni organice la nivelul
sistemului nervos central ce pot provoca pana la convulsii, delirium tremens sau la dementa.
Dependentul de alcool manifesta o racealaemotionala, o alterare treptata a sentimentelor,
indispozitii frecvente si schimbaribruste a opiniilor.
Mai pot sa apara:
Ø neliniste interioara, iritabilitate;
Ø tulburari de somn, cosmaruri;
Ø depresie, frica, complexe de inferioritate ascunse uneori in spatele unei fatade
de grandomanie;
Ø lipsa de vointa, promite dar nu-si tine promisiunea;
Ø izolarea si reducerea sferelor de interes;
Ø lipsa igienei corporale, decadere fizica si psihica.
Dependenta de alcool cauzeaza in timp alterarea sentimentelor si relatiilor cu membrii
familiei, tulburarea relatiilor interpersonale la servici si in cercul de prieteni, reducerea
sentimentelor de responsabilitate, neglijarea educatieicopiiilor, intarzierea si absenta de la locul
de munca, accidente de munca si de circulatie, delicventa, divort, pierderea locuintei si a locului
de munca.

EFECTELE CONSUMULUI DE TUTUN

Efectele negative de foarte scurta durata. La cateva minute dupa primul fum:
 ritmul inimii se accelereaza;
 tesutul laringelui devine iritat;
 oxidul de carbon intra in sange;
 substantele cancerigene intra imediat in plamani

55
  aerul este poluat;
 ochii pot fi iritati;
 temperatura pielii scade.
Efecte pe termen mediu si lung:
 Fumatul este responsabil pentru 80-90% dintre bronhopneumopatiile cronice
 Fumatul este responsabil de 85% dintre cancerele bronhopulmonare
 Fumatul este raspunzator de 30% dintre decesele prin boli cardiovasculare.
 Monoxidul de carbon din fumul de tigara creste nivelul de colesterol din sange, care duce
in final la depunerea acestuia pe peretii vaselor de sange.
 Nicotina din tigari creste presiunea sangelui, bataile inimii si cerinta de oxigen a
muschiului inimii. Provoaca, de asemenea, constrictia vaselor, ceea ce poate duce la
infarct miocardic.
 Sangele se coaguleaza mai repede la fumatoridecat la nefumatori, ceea ce poate duce la
formarea unor cheaguri care pot duce la astuparea vaselor de sange si aparitia infarctului.
 Fumatul creste riscul aparitiei cancerului de buze, limba, glande salivare, gura, laringe,
esofag si faringe.
 Aparitia cancerului gastric este de asemenea asociata cu fumatul.
 Cancerul de vezica urinara are printre factorii de risc si fumatul, ca si cancerul renal, de
col uterin si pancreas.
 Exista o relatie puternica de dependenta intre fumat si aparitia leucemiei.
 La femeile care fumeaza, menopauza se instaleaza in medie cu 5 ani mai devreme decat
la nefumatoare.
 Fumatul si nicotina pot produce disfunctionalitati la nivelul hormonilor implicati in
functia reproducerii.
 La femeile care fumeaza este crescut riscul de aparitia a osteoporozei,
 la barbatii care fumeaza este scazuta mobilitatea spermatozoizilor.
Efectele pot dura pana la 15- 20 de ani de la renuntare.
FUMATUL PASIV
Inspirarea fumului de tigara de catrenefumatori, intr-un mediu in care se fumeaza, este la
fel de daunator pentru sanatate ca si fumatul propriu-zis sau chiar mai daunator.

56
 Fumul de tigaracontinemulti vapori si particule, astfel incat inhalate, acestea sunt
daunatoareatat pentru fumator cat si pentru persoanele din apropierea acestuia.
Cand un nefumator se casatoreste cu un fumator, riscu de a face cancer pulmonar si boli
cardiovasculare se dubleaza pentru nefumator.
Copiii si sugarii au tesuturi delicate si fragile si pot fi foarte usor afectate de catre fumatul
pasiv. Ei pot sa dezvolte alergii, astm, bronsite cronice, boli cardiovasculare. Multi dintre ei pot
sa se imbolnaveasca de cancer, odata cu inaintarea in varsta. Copiii care provin din
parintifumatori sunt spitalizati mai frecvent pentru bronsita si pneumonii in primul an de viata,
prezinta mai multe infectii respiratorii acute in primii doi ani de viata, au mai frecvente infectii
cronice ale urechii, tuse si expectoratie.
ALTE EFECTE
 Eficacitatea medicamentelor este mult redusa la fumatori.
 Nicotina duce la aparitia gastritelor, ulcerelor duodenale, ulcerelor gastrice.
 Fumatul accelereaza procesul de imbatranire si este asociat cu sforaitul si apneea in
timpul somnului, de asemenea cu moartea subita a noului-nascut.
 Vocea ragusita la femei apare de 17 ori mai frecvent la fumatoare.
 Pilozitatea faciala mai frecventa, ingalbenirea tegumentelor degetelor, a unghiilor si
impregnarea cu miros de tutun apare de asemenea la fumatori.
NICOTINA ESTE UN DROG
Nicotina este unul dintre cele mai des folosite droguri psihoactive, dupa alcool. Fiecare
tigara aduce in organism cate 6-8 mg de nicotina. Dependenta de nicotina apare atunci cand o
persoana are nevoie compulsiva (necontrolabila) psihica, fizica si/sau sociala pentru a consuma
nicotina. Cantitatea si frecventa consumului de nicotina creste (de exemplu, o persoana care
fuma unpachet va ajunge sa fumeze 2 pachete, datorita instalarii tolerantei). O buna parte din
timp fumatorul si-o petrece incercand sa faca rost de tigara. Persoanele dependente de nicotina
nu reusesc sa renunte datorita fenomenului de sevraj: stare de rau, crestere in greutate, o dorinta
puternica de a consuma nicotina, iritabilitate, tremor la nivelul degetelor. De aceea, recaderile la
persoanele care incearca sa renunte la fumat sunt numeroase. Aceste fenomene pot sa apara la
cateva ore dupa ultimul fum de tigara si pot dura pana la o saptamana. Moleculele de nicotina
actioneaza la nivelul fiecarei celule ale organismului. Aceasta poate creste salivatia, creste

57
secretia gastrica si motilitatea stomacului, creste frecventa batailor inimii si tensiunea arteriala.
La nivelul celulelor nervoase, aceasta actioneaza ca un stimulent psihomotor, inducand starea de
alerta, creste puterea de concentrare, creste atentia si scade senzatia de foame.
MIJLOACE TERAPEUTICE
Guma cu nicotina Aceasta guma contine 2 mg/buc. de nicotina, fata de 6-8 mg fata de o
tigara. Nicotina se absoarbe mai lent cand este mestecata (90% In 20-30 minute). Se indica
folosirea timp de 3-6 luni. Dupa un an de tratament, asociat si cu alte metode de terapie, 30% au
reusit sa renunte la fumat. Fara psihoterapie si consiliere din partea medicilor, succesul este
scazut.
Plasturele cu nicotina. Se lipeste pe piele si are un continut mai mic de nicotina decattigara.
Dupa un an de tratament, 20% din cei tratati reusesc sa renunte la fumat.
Sprayurile nazale cu nicotina
Alte metode terapeutice:
-„Fumatul rapid” Este gandit a sensibiliza privind efectele negative ale fumatului. Se fumeaza,
contra cronometru, trei tigari, inspirand cat mai adanc fumul de tigara pana apare starea de rau.
Fumatul rapid este eficient in combinatie cu alte terapii.
– Sensibilizarea deghizata inseamna asocierea fumatului cu stimuli negativi, cum ar fi starea rau
– voma si greata.
– Terapii alternative – hipnoza, acupunctura, fitoterapia, hidroterapia si nutritia.
10. MOTIVE CA SA TE LASI DE FUMAT
1. Fumatul te ucide – renuntarea la fumat itiprelungesteviata
2. Nu ai vrea sa traiestidepinzand de tubul de oxigen
3. Chimioterapia (medicatiaimpotriva cancerului) nu este ceva ce itidoresti.
4. Poti sa imbolnavesti persoanele dragi din jurul tau.
5. Te-ai saturat de tusea si expectoratia zilnica.
6. Economisesti banii de medicamente si medic.
7. Fumatul este tot mai putin tolerat in public.
8. Economisesti bani
9. Fumatul nu iti rezolva problemele, renuntatul la fumat, da.
10. Daca altii au putut, poti si tu!

58
EFECTELE STRESULUI ASUPRA ORGANISMUUI
La bază, stresul este o reacţie naturală a corpului (la nivel fizic şi psihic) la experienţe, fie
ele pozitive sau negative. Pe termen scurt, stresul poate fi benefic pentru sănătatea şi siguranţa
noastră, ajutându-ne să facem faţă situaţiilor dificile (sunt persoane care susțin că lucrează mai
bine în condiţii de stres). Corpul nostru răspunde la stres eliberând hormoni şi accelerând ritmul
cardiac şi respirator, iar creierul cere mai mult oxigen şi se concentrează asupra problemei pentru
a coordona restul corpului să răspundă cât mai repede şi cât mai bine.
Problema apare atunci când nivelul stresului determină pierderea controlului, teamă și
anxietate pe termen lung. Cercetările recente efectuate la Universitatea New York au demonstrat
că nici măcar nu este nevoie să fim supuşi unui nivel foarte mare de stres pentru a uita tehnicile
cognitive care ne pot ajuta să controlăm teama şi anxietatea sau să ne pierdem controlul.
Pe termen lung, când situațiile de viață sunt sub continuu stres, apare cronicizarea și,
astfel, stresul devine extrem de periculos. De la momentul în care uităm ce am făcut cu ochelarii
sau dacă am închis gazul sunt doar câțiva pași până la efectul dramatic, imediat şi ireversibil
asupra minţii şi corpului nostru, care ne pune sănătatea în pericol tot mai mult şi mai des,
cauzând varii afecţiuni, de la îmbătrânire precoce la afecţiuni cardiace grave. Stresul este generat
de presiunea responsabilităţilor zilnice, evenimentele negative din viaţa noastră (un divorţ, o
pierdere, moartea cuiva drag), boli fizice, dar și buletine de știri, informații negative venite din
toate părțile, nesiguranța pe care o experimentăm cu toții astăzi, dezastre naturale, cazuri de
atacuri violente sau orice altă traumă psihologică.
Când devine cronic, stresul poate cauza o multitudine de simptome, afecţiuni și
dezechilibre la toate nivelurile: fizic, mental şi emoţional. Ne pierdem concentrarea, tonusul,
optimismul, viziunea şi spiritul analitic. Devenim tot mai mult epuizaţi, speriaţi şi agitaţi și nu
mai reuşim să ne ţinem sub control sănătatea. Ne îngrăşăm, ni se accelerează iremediabil
procesul de îmbătrânire, ne pierdem dinții, obosim, facem ulcere, infecții, boli autoimune,
cancere etc. Cercetătorii de la Universitatea din Miami au descoperit că oamenii consumă până la
40% mai multă mâncare atunci când se află în situații stresante decât în mod normal. Cumva,
amintirea amenințărilor venite din condiţiile dure de viaţă în epocile în care omul mânca doar
ceea ce vâna sau culegea a rămas impregnată în genele noastre şi se face simţită atunci când
suntem stresaţi. Multe persoane, sub stres, scrâşnesc din dinţi, inclusiv noaptea, în somn,

59
afectând nu doar dinții, ci și gingia şi maxilarul, cărora le produce leziuni. Nivelul ridicat al
hormonilor stresului scade imunitatea și schimbă inclusiv compoziţia salivei. La Universitatea
din San Francisco, California, s-a descoperit că stresul scurtează telomerii (structuri de la capătul
cromozomilor), împiedicând, astfel, celulelor să se regenereze, cauzând, dincolo de multe
probleme, semne ale îmbătrânirii: riduri, scăderea elasticității musculaturii, slăbirea vederii.
Stresul afectează în egală măsură: sistemul central nervos, cardiac, respirator, endocrin,
imunitar, digestiv, muscular şi cel reproducător.
Efectele stresului asupra Sistemului Imunitar
Pe termen scurt, stresul stimulează sistemul imunitar, putând fi considerat chiar un
beneficiu, întrucât ajută corpul să lupte cu infecţiile şi să vindece rănile. Pe termen lung, însă,
lucrurile se schimbă, deoarece nivelul ridicat de cortizol compromite sistemul imunitar, inhibând
secreţia de histamine şi încetinind răspunsul antiinflamator împotriva factorilor externi care atacă
organismul. Oamenii care suferă de stres cronic sunt mai susceptibili de afecţiuni virale obişnuite
cum ar fi gripa sau răcelile, dar şi de alte boli şi infecţii mai grave şi mai complexe. Nu scad doar
intensitatea şi calitatea reacţiilor organismului în faţa provocărilor externe, ci şi timpii de reacţie
și se mărește procesul de vindecare al unei afecţiuni sau al unei răni.
Efectele stresului asupra Sistemului Nervos Central şi Sistemului Endocrin
Sistemul Nervos Central este responsabil de reacţia de luptă sau de fugă a organismului,
în faţa pericolului şi îi va indica instant corpului ce să facă, canalizând resursele în acest scop. În
creier, hipotalamusul este cel care gestionează situaţia şi le indică glandelor adrenale să secrete
adrenalină şi cortizon.
Urmărți acest film extrem de interesant care explică pe scurt, dar pe înțeles, toate efectele
stresului asupra sistemului nervos.
Atunci când motivul fricii percepute iniţial dispare, Sistemul Central Nervos ar trebui să
le transmită celorlalte sisteme că este momentul să revină la activitatea normală. Dacă sistemul
nu reuşeşte să revină la normal sau dacă nu dispare cauza stresului, preţul va fi plătit de corp.
Printre simptomele stresului cronic se numără: iritabilitatea, anxietatea şi depresia. Asociate cu
stresul cronic sunt şi migrenele, bulimia, anorexia, abuzul de alcool şi de droguri sau izolarea de
societate.

60
Efectele stresului asupra Sistemului Respirator şi Sistemului Cardiovascular.
Hormonii stresului ne afectează sistemul respirator şi pe cel cardiovascular. Atunci când
răspundem la stres, respiraţia ni se accelerează deoarece facem un efort să distribuim mai repede
oxigenul şi sângele către organele vitale. Dacă suferim de afecţiuni respiratorii preexistente
(astm, emfizem), stresul ne poate îngreuna respiraţia. Inima pompează mai mult sânge mai
repede, iar hormonii stresului contractă vasele de sânge şi cresc tensiunea arterială. Aceste
măsuri ajută pe moment oxigenarea mai bună a creierului şi a inimii, dând organismului mai
multă putere şi energie pentru a acţiona. Stresul frecvent sau cronic, însă, determinând inima să
lucreze prea intens pentru un timp prea îndelungat, ridică riscul de hipertensiune, probleme ale
vaselor de sânge, infarct miocardic sau atac cerebral.
Efectele stresului asupra Sistemului Reproducător si Sexual
În cazul femeilor, stresul poate provoca fluctuaţii sau chiar întreruperi ale ciclul
menstrual, senzaţii şi dureri mult mai acute şi neplăcute decât în mod obișnuit. Menopauza se
poate instala mai de timpuriu, iar efectele ei pot fi cu mult mai intense decât ar trebui în condiții
normale de viață. Stresul ridicat al mamelor în timpul sarcinii poate influenţa negativ dezvoltarea
bebelușilor. Stresul este foarte solicitant pentru organism şi nu este ceva neobişnuit să ducă la
pierderea apetitului sexual. În cazul bărbaţilor, stresul resimţit pe termen scurt poate duce la un
grad de excitare mai crescut, secretând mai mult testosteron. Cercetările au arătat că pe termen
lung, însă, nivelul testosteronului începe să scadă, afectând procesul de producere al spermei şi
cauzând disfuncţie erectilă sau chiar impotenţă. De asemenea, sub efectul stresului cronic, uretra,
prostata şi testicolele sunt mult mai predispuse la infecţii.
Efectele stresului asupra Sistemului Digestiv
În condiţii de stres, ficatul nostru produce şi eliberează în sânge o cantitate mai mare de
glucoză pentru a ne da un surplus de energie. Glucoza neutilizată este reabsorbită de corp și, în
timp, cantităţi excedentare de glucoză vor creşte riscul îmbolnăvirii de diabet de tip 2.
Stresul poate afecta şi digestia şi felul în care mâncarea este gestionată şi asimilată de organism,
ducând la apariţia stărilor de vomă, acid gastric, dureri de stomac, diaree sau constipaţie.
Efectele stresului asupra Sistemului Muscular
În condiţii de stres, muşchii se tensionează pentru a se proteja de eventuale leziuni.
Probabil că i-aţi simţit cum se tensionează , urmând să se detensioneze în momentul în care vă

61
relaxaţi. Dacă suntem supuşi la un stres permanent, muşchii nu vor avea ocazia să se relaxeze,
cauzând migrene, dureri de spate, de umeri şi dureri în tot corpul. În timp, pentru a face faţă
acestor dureri, am putea chiar renunţa şi la efortul fizic, în favoarea medicaţiei, încurajând astfel,
obiceiuri nesănătoase.

EFECTELE SEDENTARISMULUI ASUPRA ORGANISMULUI

Ce este sedentarismul și cât de mult ne afectează sănătatea?
Stilul de viață este un factor determinant al stării de sănătate a unei populații.
Sedentarismul reprezintă o problemă a țărilor dezvoltate, prin fenomenul de urbanizare, ce a
determinat introducerea mijloacelor mecanizate de transport și trecerea de la munca fizică – în
agricultură, la meseriile sedentare – la birou.
Sedentarismul este un fenomen care trebuie tratat ca o boală, deoarece în timp poate avea
efecte foarte periculoase asupra organismului. Sedentarismul reprezintă o problemă foarte
actuală în societatea în care trăim, având efecte nocive ca: tulburarea echilibrului metabolic,
îmbătrânirea prematură, creșterea riscului dezvoltării cancerului, diminuarea oxigenării
organismului, afectarea posturii și a coloanei vertebrale, creșterea în greutate, tulburări genetice.
Sedentarismul reprezintă un factor de risc cardiovascular și un factor de risc de
mortalitatea, persoanele sedentare având un risc de 20-30% mai mare de a dezvolta una dintre
afecțiunile cu mortalitate ridicată. 30 de minute de activitate fizică practicată zilnic de fiecare
individ ar ajuta enorm la îmbunătăţirea stării de sănătate şi la diminuarea riscurilor de
îmbolnăvire.

Activitatea fizică
Activitate fizică – orice mișcare a corpului produsă de mușchii scheletici care consumă energie.
Include activități care folosesc una sau mai multe grupe mari musculare în următoarele domenii:

 ocupaționale;
 activitățile din timpul liber (sport, exerciții și activități recreaționale);
 școală (educație fizică, joaca activă din pauze);
 activitate casnică (munca în casă, cumpărături, grădinărit);
 transport (mers pe jos sau cu bicicleta);

62
Activitate fizică aerobică – activitate în care mușchii mari se mișcă într-un mod ritmic și
susținut pentru o perioadă de timp. Se mai numește și activitate de rezistență și îmbunătățește
condiția fizică cardiorespiratorie. Exemple de activitate fizică aerobică sunt: mersul, alergatul,
înotul și ciclismul.
Comportament sedentar – orice activitate ce implică poziția șezândă sau culcată cu consum
energetic scăzut (sub 1,5 echivalenți metabolici), inclusiv în următoarele domenii:

 ocupațional sau educațional (munca șezând sau statul în bancă la școală);

 activitățile din timpul liber (vizionare la televizor, cititul, utilizarea laptopului);
 transport (statul în mașină)

Ce înseamnă un stil de viață sedentar?

Sedentarismul a devenit cel mai de temut inamic al omului contemporan. Stilul de viață
sedentar face referire la perioadele prelungite de repaus des întâlnite atât în rândul adulților care
stau ore întregi în șezut în fața monitoarelor la locul de muncă, comunică mai mult electronic și
folosesc doar mașina pentru transport, cât și în rândul copiilor care sunt acaparați de jocurile și
device-urile electronice.
Conform Organizației Mondiale a Sănătății persoanele între 19 și 64 de ani ar trebui să
facă cel puțin 150 de minute de activitate fizică moderată sau 75 de minute de activitate fizică
intensă, în fiecare săptămână, și de două ori pe săptamână, exerciții care să solicite majoritatea
mușchilor.
S-a demonstrat că repausul de 4 ore pe zi, pe scaun, în timp ce ești treaz, determină
încetarea activitații genelor care reglează cantitatea de grăsimi și glucoză din organism. Astfel,
pot apărea tulburări și boli în organism, precum diabetul zaharat de tip II. Riscăm ca în timp, prin
sedentarism să se instaleze afecțiuni cardiovasculare, tulburări metabolice, obezitate, deviații ale
coloanei vertebrale, anxietate, depresie, etc. Specialiștii consideră că stilul de viață sedentar
poate fi mai periculos pentru organism decât alcoolul și fumatul.
Populația, indiferent de vârstă, este îndemnată să evite acumularea kilogramelor
suplimentare, să-şi menţină într-o formă bună articulaţiile şi tonusul muscular, să-şi consolideze
structura osoasă, prin practicarea unor exerciţii fizice.

63
 Lipsa de activitate fizică are consecințe fatale: bolilor cardiovasculare, diabetul,
obezitatea şi complicaţiilor acestei boli duc la deces. În Statele Unite, sedentarismul este
considerat una dintre principalele cauze ale mortalităţii în rândul adulţilor. Absenţa
antrenamentului fizic regulat al inimii duce la de trei ori mai multe decese prin boli
cardiovasculare decât în mod normal.

Cum ne afectează sedentarismul sănătatea?

Activitatea fizică este o parte importantă a stilului de viață sănătos care poate reduce
riscul de a dezvolta boli cardiovasculare, diabet și unele tipuri de cancer. Participarea
regulată la activități fizice și/sau exerciții aerobice este asociată cu scăderea mortalității
cardiovasculare. Lipsa de activitate fizică a fost identificată ca al patrulea factor de risc important
pentru mortalitatea globală (6% din decesele la nivel global), după hipertensiunea arterială
(13%), consumul de tutun (9%) și hiperglicemia (6%) și înaintea excesului ponderal și obezității
care sunt responsabile pentru 5% din mortalitatea globală.
Nivelul de inactivitate fizică este în creștere în multe țări, cu mari implicații pentru starea
de sănătate a oamenilor din întreaga lume și pentru prevalența bolilor netransmisibile, cum ar fi
bolile cardiovasculare, diabetul și cancerele.
Totodată, inactivitatea fizică reprezintă un factor de risc important pentru hipertensiune,
diabet și excesul de greutate. Se estimează că inactivitate fizică este principala cauză pentru
aproximativ 21-25% din cancerele de sân și colon, 27% din cazurile de diabet și aproximativ
30% din bolile cardiovasculare ischemice. Activitatea fizică insuficientă este responsabilă pentru
3,2 milioane de decese și 69,3 durată de viață ajustată prin factorul invaliditate (DALY –
DisabilityAdjustedLife-Years), în fiecare an, în întreaga lume.
S-a demonstrat că participarea la activitatea fizică regulată reduce riscul de: boală
coronariană și accident vascular cerebral, diabet zaharat, hipertensiune arterială, cancer de colon,
cancer de sân și depresie. În plus, activitatea fizică este un factor determinant al cheltuielilor de
energie și, astfel, este fundamentală pentru echilibrul energetic și controlul greutății. Beneficiile
activității fizice de-a lungul vieții, inclusiv ale activității și ale exercițiilor sportive regulate, sunt
extrem de importante și pentru îmbunătățirea sănătății sistemului muscular și osos și a
controlului greutății corporale, având, de asemenea, efecte pozitive asupra evoluției sănătății
mintale și a proceselor cognitive.
64
 În concluzie, adulții activi au o mortalitate generală mai scăzută și un risc mai mic de
boala coronariană, hipertensiune arterială, accident vascular, sindrom metabolic, diabet, cancer
de colon și sân și depresie. De asemenea, persoanele active au o condiție fizică respiratorie,
cardiacă și musculară mai bună, o greutate adecvată, biomarkeri adecvați unui risc scăzut de boli
cardiovasculare, diabet și sistem osos mai sănătos.

Cauzele obezității
Obezitatea a devenit o epidemie a civilizaţiei moderne. Statisticile internaţionale indică,
pentru prima dată, că obezitatea face mai multe victime decât fumatul. Obezitatea este una dintre
cele mai grave probleme de sănătate cu care se confruntă umanitatea, în unele dintre ţări ea fiind
chiar a doua cauză a mortalităţii. Prevenția joacă un rol major în epidemia obezității.
Obezitatea la copii
Obezitatea reprezintă o problemă cu care copiii se confruntă din ce în ce mai des.
Obezitatea la copil este recunoscută a fi un factor predictiv cert al obezității la adult, mai ales în
cazul copiilor obezi din părinți obezi.
Supraponderea şi obezitatea din perioada copilăriei conduce la serioase probleme de
sănătate în perioada de adult. Obezitatea copilului este puternic asociată cu factorii de risc pentru
bolile cardiovasculare, diabet, probleme ortopedice şi degradarea stării de bine psiho-sociale,
incluzând tulburări alimentare, relaţii sociale precare şi dezavantaje educaţionale. Copilul
supraponderal are mai multe riscuri să fie un adult supraponderal. Un IMC mare în adolescenţă
este predictiv cu creşterea riscului de boală cardiovasculară şi cu o rată ridicată a mortalităţii la
vârsta de adult.
Sunt necesare intervenții pentru adoptarea comportamentelor alimentare sănătoase
(consumul micului dejun, consumul de fructe și legume, consumul de apă în locul băuturilor
îndulcite) și stimularea activității fizice în detrimentul comportamentelor sedentare, de către
tineri.
Obezitatea este o boală cronică ce are la bază numeroşi factori, ea însăşi reprezentând un factor
de risc major pentru sănătate, producând boli de inimă, creşterea presiunii sângelui, diabetul şi
cancerul.

65
  Factorul ereditar ( moștenirea unei constituții mai corpolente, asimilarea alimentelor,
metabolismul lent)
 Echilibrul hormonal
 Capacitatea termogenică (Organismul persoanelor obeze produce mai puţină "căldură"
decât al celor cu greutate normală sau subponderali. Caloriile, în loc să fie transformate în
energie, se acumulează în organism sub formă de grăsime)
 Sensibilitatea centrului foamei (Nucleul nervos care reglează pofta de mâncare sau
nevoia de hrană a organismului funcţionează diferit de la o persoană la alta)
 Obiceiurile alimentare nocive (consumul de hrană în exces -în special de grăsimi şi
dulciuri - , orarul dezechilibrat al meselor etc. constituie factorul preponderent al îngrăşării)
 Lipsa activității fizice - sedentarismul
Managementul obezității necesită cooperare între profesioniștii din sănătate: dieteticieni,
medici, asistente medicale, fizioterapeuți, psihologi, kinetoterapeuți, specialiști în diversele co-
morbidități.
La tineri, promovarea unei bune condiţii fizice este responsabilitatea comună a părinţilor,
personalului didactic, personalului medical, politicienilor şi întregii societăţi.

Recomandări
Numărul de persoane supraponderale și obeze a crescut în ultimii ani și mulți oameni
consideră că este din ce în ce mai greu să se mențină o greutate "normală" într-un mediu actual în
mare parte obezogenic. Specialiștii au câteva recomandări de bun simț. Un regim alimentar
adecvat, bine echilibrat, combinat cu activitatea fizică regulată este o piatră de temelie pentru o
sănătate bună. Recomandări specifice pentru o dietă sănătoasă includ: consumul mai multor
fructe, legume, nuci și cereale; reducerea consumului de sare, zahăr și grăsimi.
Activitatea fizică insuficientă (sub 150 minute activitate fizică moderată pe săptămână
sau sub 75 minute activitate fizică intensă pe săptămână sau echivalentul) este factor de risc
pentru apariția supragreutății și obezității, atât la adulți, cât și la copii. Activitatea fizică este
considerată insuficientă dacă este practicată de mai puțin de 5 ori 30 de minute activitate
moderată pe săptămână sau mai puțin de 3 ori 20 de minute activitate susținută pe săptămână,
sau echivalentul.

66
 Activitatea fizică regulată reduce riscul de boli cardiace ischemice, accident vascular
cerebral, diabet, cancer de sân și cancer de colon și are un rol important în controlul greutății și
prevenția obezității.
Alegerea modului de viaţă, care include menţinerea condiţiei fizice, este responsabilitatea
fiecărei persoane. Aceasta poate fi susţinută de familie şi prieteni, mediul de la locul de muncă,
accesul la activităţi atractive şi accesibile în timpul liber şi de campanii de promovare a sănătăţii.
În consilierea persoanelor vârstnice se recomandă menţinerea activităţii fizice zilnice la un nivel
moderat. Trebuie aplicate principiile schimbărilor comportamentale, care includ susţinere
socială, auto-eficacitate şi susţinere pozitivă, iar programele trebuie să înceapă cu o intensitate
redusă şi să crească progresiv până la nivele moderate de activitate. Elementele esenţiale ale
programelor de activitate fizică pentru vârstnici sunt o combinaţie de rezistenţă, forţă, echilibru
şi mobilitate.
Medicii de familie trebuie să furnizeze recomandări privind nivelul de activitate fizică în
conformitate cu vârsta și starea de sănătate și să recomande evitarea sedentarismului. Este
important mesajul că orice activitate fizică este mai bună decât lipsa ei. Persoanele care nu fac
activitate fizică regulată pot fi încurajate să înceapa și să crească treptat nivelul de activitate până
la cel recomandat.
Forme de activitate fizică:
 Mers pe jos (de preferat în natură)
 Plimbări cu bicicleta
 Urcarea scărilor, în detrimentul liftului
 Exerciții fizice pentru toate grupele musculare (în săli de fitness)
 Exerciții de rezistență care cresc forța musculară a grupelor musculare mari ale
trunchiului și membrelor
 Exerciții aerobice intense care îmbunătățesc sistemul cardiorespirator (reducerea riscului
de boală cardiovasculară, accident vascular și hipertensiune)
 Ridicarea de greutăți pentru sănătatea oaselor
 Înot
 Efectuarea exerciţiilor fizice împreună cu familia tinde să crească motivaţia
 Activităţi în timpul liber care să fie plăcute şi să aibă un efect pozitiv

67
 COMPONENTE ALIMENTARE INADECVATE ÎN COPILĂRIE

Există o legătură mult mai puternică decât te-ai fi gândit vreodată între ceea ce mănânci și
starea ta emoțională. Alimentele pe care le consumi preponderent și modul în care te hrănești pot
fi atât factori favorizanți declanșării și menținerii depresiei, cât și consecințe ale confruntării cu
depresia.
Mai simplu spus, depresia stă la baza bolilor de alimentație care, la rândul lor, creează
depresie. Astfel, o depresie sau anxietate netratată la timp, va putea ușor escalada de la lipsa
poftei de mâncare sau apetit crescut la dezechilibre alimentare precum bulimia sau anorexia. În
aceeași măsură, tulburările alimentare pot duce la depresie întrucât persoana afectată trăiește cu
un sentimente acut de inutilitate, cu senzația că nu este suficient de bună, că viața este lipsită de
speranță, că nu merită să fie fericită, ajungând chiar să experimenteze inclusiv dorința de moarte.
În oricare dintre cele două variante te-ai afla, posibil să fi simțit deja presiunea unui cerc
vicios din care nu vezi cale de ieșire. Cu o abordare precoce la 360 de grade, tulburările de
comportament alimentar pot fi tratabile și cercul vicios poate fi astfel rupt.
Latura nutrițională însă este numai o componentă a tratamentului și ea rămâne de
eficiență temporară, dacă boala nu este abordată pe toate planurile. Tocmai de aceea tratamentul
trebuie să fie complex, el necesitând atât consiliere psihologică și management medicamentos,
cât și consiliere nutrițională.
Găsirea unui tratament adecvat care să vizeze atât depresia, cât și tulburarea de
comportament alimentar boala de alimentație, este dificil nu numai pentru psihoterapeut. De
aceea, în ruperea acestui cerc vicios, întotdeauna va fi nevoie de o muncă în echipă între
psihoterapeut, medic nutriționist și chiar psihiatru.
Cauze ale dificultăţilor de alimentare
Doar o mică parte a acestor probleme de alimentaţie este condiţionată de afecţiuni
organice, cum ar fi paralizia cerebrală infantilă; majoritatea acestora asociază dizabilităţi de
dezvoltare neurologică, retard mintal, tulburări comportamentale de nutriţie etc. O caracteristică
importantă a acestor probleme este că, de regulă, ele sunt de durată; la copilul cu masă mică la
naştere sau prematuritate, în întârzierile de dezvoltare, în tulburările oro-faringiene, în
dismotilitatea gastrointestinală etc., tulburările de nutriţie au tendinţă spre o evoluţie persistentă.

68
Evaluarea copilului mic cu tulburări de nutriţie

Evaluarea va include anamneza medicală şi cea de alimentaţie, examenul clinic şi cel al

stării de nutriţie. Un moment important în acest context îl constituie evaluarea comportamentului
copilului şi a părinţilor în timpul alimentaţiei. Este utilă folosirea unui chestionar de estimare
a nutriţiei copilului, care ar putea fi utilizat la primele etape de evaluare (un interviu
semistructurat, înregistrarea video a procesului de alimentaţie în familie în condiţii fireşti). Unii
pacienţi vor necesita videofluroscopie pentru evaluarea etapelor faringiene, esofagiene de
deglutiţie şi confirmarea aspiraţiei alimentelor. În unele ţări aceşti copii beneficiază de servicii de
diagnostic şi evaluare în clinici speciale de nutriţie.

Important!
Ritmul de creştere a copilului este un indicator de bază al stării nutriţionale, astfel,
aprecierea indicilor antropometrici, masei corporale, înălţimii (şi circumferinţei capului, la
copilul până la 3 ani) constituie argumente esenţiale în evaluarea stării copilului.
Interpretarea acestor date trebuie efectuată conform unor tabele şi somatograme adaptate
la afecţiunea de bază (sindromul Down, paralizia cerebrală, sindromul Prader- Willi etc.).
Forme frecvente de tulburări comportamentale de nutriţie
Problemele comportamentale de nutriţie sunt frecvent întâlnite. Ele pot fi observate şi la
copilul cu o dezvoltare normală, şi la copilul cu tulburări de dezvoltare sau afecţiuni cronice.
Selectivitatea texturală. În aceste cazuri copilul foloseşte alimente de o textură inadecvată
vârstei sale; deseori el poate susţine o creştere normală. De regulă, problema apare odată cu
diversificarea alimentaţiei cu hrană de o textură mai solidă, copilul o refuză şi, ca consecinţă
a aportului insuficient are loc o stagnare în creştere. Părinţii se văd nevoiţi să-i ofere alimente de
consistenţă lichidă sau semilichidă. Unii copii folosesc alimentele doar de două tipuri de texturi:
piure şi alimente fărâmicioase. Acest comportament poate avea un impact negativ nu numai
asupra dezvoltării copilului, dar şi asupra psihicului părinţilor, şi asupra dezvoltării relaţiilor
normale ale copilului cu alţi copii. Persistenţa modului infantil de a suge şi a înghiţi, abilităţile
de masticaţie insuficient dezvoltate pot conduce şi la întârzieri în dezvoltarea vorbirii, în special
prin dificultăţile de articulare.

69
Selectivitatea alimentară sau apetitul capricios. Aici copilul preferă două sau trei alimente, cum
ar fi biscuiţii, cartofii prăjiţi, unele alimente crocante. Majoritatea nu au tulburări de creştere, dar
frecvent suferă de carenţe nutriţionale, anemie feriprivă, hipovitaminoze, etc. La unii dintre
aceştia se observă concomitent şi selectivitatea texturală şi alimentară.

Lipsa poftei de mâncare şi dezinteresul faţă de alimente. Aceşti copii nu prezintă interes faţă
de alimente, deseori, sunt foarte activi, nu se pot concentra la masă. Părinţii, în timpul zilei,
cu greu reuşesc să le dea câteva linguri sau porţii mici de mâncare, astfel, susţinând în
continuare absenţa poftei de mâncare. Aici, nu se dezvoltă modelul normal de alimentaţie cu
toate etapele sale fiziologice: apariţia senzaţiei de foame – alimentarea – apariţia senzaţiei de
saţietate. Părinţii, frecvent, pierd ore în şir pentru a alimenta cu greu copilul, folosind diferite
jucării, şiretlicuri, emisiuni televizate sau, şi mai rău, alimentându-l cu forţa.

Alimentarea încetinită. În aceste cazuri copilul începe a mânca normal, dar după câteva
înghiţituri se domoleşte, începe a tărăgăna alimentarea, uneori cheltuind ore pentru a mânca
alene o porţie mică de aliment. Această stare frecvent este asociată cu mişcări încete de
masticaţie şi deglutiţie. Aceşti copii pot mânca mai repede alimentele de consistenţă moale sau
lichidă.

Refuzul alimentaţiei. Cauzele refuzului alimentaţiei pot fi foarte variate: absenţa poftei de
mâncare, absenţa experienţei condiţionată de nivelul de dezvoltare neuropsihică a copilului său
a abilităţilor insuficiente motorii orale. Refuzul poate fi un semn de debut al răspunsului
neofobic sau o reacţie biologică de protecţie la alimentar necunoscut, poate fi condiţionat de
dezgustul la unele produse alimentare sau acceptarea selectivă a unor alimente de către copil.
Refuzul alimentar poate fi agravat şi de anxietatea părinţilor, alimentarea forţată etc.

Elemente de conduită în unele tulburări de nutriţie

Important!
În cazul copilului cu tulburări comportamentale de nutriţie sunt foarte importante următoarele
momente:

70
 Observarea comportamentului copilului şi părinţilor în timpul meselor de către membrii
echipei cu analiza ulterioară
 Monitorizarea masei corporale şi înălţimii
 Elaborarea unor strategii individuale de conduită
 Sfaturi dietetice asupra tipurilor de alimente şi textură a lor, oferirea alimentelor de
diferită viscozitate, consistenţă, textură, alimente de rumegat, de mestecat în gură
 Evaluarea aportul caloric şi nutritiv şi a necesităţilor.
 Pentru depăşirea consecinţelor experienţelor negative din antecedente, copilul va avea
nevoie să recapete confidenţa şi să acumuleze noi experienţe pozitive în legătură cu hrănirea.
Aici poate fi eficient un program treptat de desensibilizare senzorială cu încercarea noilor
alimente şialimentelor de textură diferită.

 Consultaţia psihologului este utilă chiar din primele zile ale depistării tulburărilor
comportamentale.
 Copilul cu alimentaţie îndelungată prin sondă sau gastrostomă va avea nevoie regulat de
stimulare timpurie non-nutritivă a suptului, stimulări prin atingere şi mângâiere.
 Aceste metode de depăşire şi instruire trebuie efectuate în condiţii de domiciliu şi nu ca
măsuri de tratament la spital (de altfel, problemele vor reveni odată cu externarea din spital).
 Spitalizarea va fi folosită doar pentru evaluarea stării, tratamentul stărilor severe,
intervenţiile chirurgicale, elaborarea strategiilor.

În cazul evitării alimentaţiei din cauza experienţelor anterioare negative a copilului.

Componentul de bază în cazul tulburărilor comportamentale de nutriţie este corelat cu
experienţele copilului trăite anterior. Acestea pot fi suferinţe fizice sau emoţionale. Un copil cu
RGE şi esofagită în antecedente va avea frica în timpul meselor din cauza durerilor suportate,
pirozis-ului, regurgitaţiilor; la fel, şi un copil cu vome repetate.

Important!
Alimentaţia forţată, la care apelează unii părinţi, în cazul când diagnosticul nu este
stabilit, va conduce la efecte negative asupra comportamentului alimentar. Nu este admisibilă,
nici într-un caz, alimentarea cu forţa, prin imobilizarea copilului, forţarea lui pentru a deschide
gura sau alimentarea prin ameninţări. Starea anxioasă sau nervoasă a părinţilor în timpul meselor
71
va crea un stres in plus copilului, îl va afecta emoţional şi va conduce ulterior la noi tulburări
alimentare comportamentale. Un rezultat negativ vor obţine şi părinţii care încearcă să-şi înveţe
copilul a se alimenta corect de sine stătător folosind strigătul şi critica copilului, fiind obsedaţi de
faptul că el se va murdări în timpul mesei.

Tulburările comportamentale de nutriţie a copilului pot fi observate şi în cazurile

părinţilor depresivi sau nepăsători, acestea fiind susţinute de lipsa stimulării, din cauza
dezorganizării, neimplicării lor, astfel, formând la copil o legătură cu sarcină negativă vis-a-vis
de procesul de alimentaţie.

Nici într-un caz a nu alimenta copilul forţat!

Pedeapsa emoţională sau fizică nu este eficientă şi, in plus, conduce la consecinţe
negative comportamentale. De reţinut e că, în cazul tulburărilor comportamentale, componentul
de bază de nutriţie este corelat cu experienţele anterioare negative ale copilului şi că strategia de
bază în depăşirea problemelor constă în desensibilizarea senzorială progresivă, recăpătarea
confidenţei şi încercarea experienţelor pozitive alimentare.

În cazul carenţei abilităţilor orale de alimentare. Copilul care timp îndelungat (ex., primul an
de viaţă) a fost alimentat prin gavaj sau prin gastrostomă poate avea dificultăţi de însuşire a
abilităţilor de alimentaţie; aici cu riscul cel mai înalt sunt copiii care nu au fost alimentaţi pe
caleorală chiar de la naştere.

Copilul care timp îndelungat a folosit doar alimente lichide sau semilichide, la fel, poate avea
dificultăţi în perioada de adaptare la alimentaţia cu alimente de textură densă, în primul rând, pe
perioada stabilirii capacităţilor de masticaţie. La fel, şi copilul care a fost alimentat numai prin
biberon, va avea nevoie de o oarecare perioadă de timp să se înveţe a folosi lingura.

În cazul existenţei tulburărilor motorii orale. Dezvoltarea achiziţiilor motorii orale este în
corelaţie directă cu procesele de maturizare şi funcţionare neurologică şi necesită coordonarea
impecabilă a activităţii a 31 perechi de muşchi striaţi ai cavităţii bucale, faringelui şi esofagului
de către 6 perechi de nervi cranieni, trunchiului cerebral şi cortexului. Deglutiţia este un proces

72
foarte complex; faza de pregătire şi cea orală sunt voluntare, faza faringiană este parţial
voluntară-parţial involuntară, iar faza esofagiană – totalmente involuntară. Alimentarea şi
deglutiţia sunt atât de naturale, fiind acte de subconştient, încât este uşor a uita că ele constituie
achiziţii învăţate.
Alimentaţia nou-născutului iniţial este un act reflex, dar ulterior el devine un act voluntar,
faza faringiană şi cea esofagiană rămânând reflective.

COMPORTAMENTUL PERSOANELOR CU TULBURĂRI NUTRIŢIONALE

Tulburările de comportament alimentar sunt probleme importante care afectează

sănătatea fizică și psihică, precum și viața socială și profesională a pacienților. Monitorizarea și
tratamentul lor sunt esențiale în vindecare sau evitarea recăderilor și necesită activitatea
conjugată a unui grup interdisciplinar de profesioniști.

Într-un mic studiu realizat prin completarea unor chestionare, desfășurat în Israel,
persoane de sex feminin de diverse vârste din mediul urban au fost întrebate ce opinie au despre
anorexie. Spre uimirea oamenilor de știință, respondentele s-au arătat invidioase pe persoanele
bolnave de anorexie, considerându-le norocoase pentru că sunt slabe și nu au poftă de mâncare.
Acest aspect a dovedit încă o dată, dacă mai era nevoie, cât de puține informații se cunosc în
legătură cu tulburările de comportament alimentar. Într-adevăr, trăim vremuri în care epidemia
mondială de obezitate face ravagii, inclusiv în primii ani de viață. Am devenit cu adevărat
obsedați de greutatea corporală și acest lucru poate fi bun, în măsura în care devenim mai atenți
la ce și cât mâncăm. Dar aria tulburărilor de comportament alimentar, unde este încadrată și
anorexia, nu reprezintă nici pe deoparte soluția ci, din contră, formează o categorie de afecțiuni
ce pot conduce la deces și care se tratează în echipe interdisciplinare, unde medicii psihiatri,
psihologii și dieteticienii trebuie să conlucreze strâns.

Tulburările de comportament alimentar sunt diverse și, alături de cele majore, anorexia
mentală, bulimia și consumul compulsiv de alimente (Binge Eating Disorder – BED), apar și
tulburări de genul tulburărilor de comportament alimentar restrictiv (Avoidant/Restrictive Food
Intake Disorder – ARFID) sau tulburări al căror tablou este mai vag descris, dar cu implicații nu
mai puțin serioase asupra vieții și sănătății individului (alte afecțiuni de hrănire sau alimentație
73
“Other Specified Feeding or Eating Disorder” – OSFED) și tulburări de hrănire și alimentație
nespecifice “Unspecified Feeding or Eating Disorder” – UFED) .

Tulburările de comportament alimentar înseamnă modificarea profundă a patternului de

alimentație, pe o perioadă lungă de timp. O tulburare de comportament este și consumul
alimentar excesiv, dar și cel deficitar. Cauzele tulburărilor de comportament alimentar sunt
diverse și studiile efectuate în domeniu nu au putut indica precis o singură motivație.

Până în prezent, știm că ele pot avea la origine senzația de nemulțumire sau preocuparea
referitoare la greutate sau forma corpului (localizat sau în ansamblu) sau, după cum sugerează
unele studii, necesitatea de a avea control asupra unei componente esențiale a comportamentului
zilnic. Dar determinarea socio-culturală a afecțiunilor respective nu este unicul factor cauzator.
Sistemele complexe de recompensă de la nivelul sistemului nervos central par a juca și ele un rol
bine definit, ca și o anume componentă genetică, sugerată inițial de apariția acestor probleme la
gemeni .

Dacă debutul unei tulburări de comportament alimentar poate fi pur și simplu consumul
unor porții mai mari sau mai mici de mâncare, evoluția tendinței de a mânca prea mult sau prea
puțin scapă de sub control și intră în sfera patologicului.

Cel mai adesea, o tulburare de acest gen debutează în adolescență sau în prima perioadă a
vârstei de adult. Cercetări recente, însă, surprind debutul afecțiunilor respective și la copil sau la
adultul vârstnic. Ele trebuie văzute nu ca fiind un eșec de comportament din cauza unei
slăbiciuni a puterii de decizie a individului, ci ca afecțiuni în care modelul patologic de
alimentație evoluează în bună parte independent de puterea de decizie a individului, mai ales că
se știe demult că tulburările apar frecvent în asociere cu alte afecțiuni psihiatrice, cum ar fi
sindromul depresiv sau cel anxios, precum și alături de diverse adicții .

Principala problemă a tulburărilor de comportament alimentar, dincolo de afectarea

profundă a interrelaționării cu mediul social și familial al individului o reprezintă efectele
devastatoare asupra metabolismului, soldate cu complicații multiple și, în extremis, cu decesul
pacientului.

74
Simptomatologia

Fiind vorba de afecțiuni grave psihiatrice, tabloul care permite diagnosticarea este descris
cu precizie in DSM (Diagnostic and Statistical Manual of Mental Disorders) .

De remarcat că diferitele variante de diagnostic, așa cum apar în diferite ediții ale DSM
au reprezentat încercări de a ameliora precizia diagnosticului și de a elimina (sau mai degrabă de
a restrânge) aria de tulburări neprecizate, tocmai în scopul de a permite o mai bună abordare
clinică și psihologică a pacientului.

În continuare vom prezenta unele caracteristici ale celor mai importante tulburări de
comportament alimentar, cu sublinierea că nu recomandăm cititorului nespecialist să încerce
diagnosticarea lor sau să sugereze unui pacient un astfel de diagnostic. Ele se vor a fi o simplă
inițiere într-un tablou foarte complex, inițiere a cărei finalitate trebuie să fie îndrumarea către
medicul specialist psihiatru.

Anorexia nervosa

Este o boală caracterizată prin restrângerea majoră și de durată a aportului de alimente,

alături de existența unui sentiment de teamă față de supraponderalitate și față de câștigul în
greutate. Întotdeauna se asociază tulburări de percepție generală sau localizată a greutății
corporale. În dese cazuri, chiar dacă pacientul e de acord că nu este supraponderal, își vede
abdomenul sau coapsele ca exagerat de mari, fără ca aceasta să aibă corespondență cu realitatea.
Un pacient cu anorexie se vede, în mod clasic, ca fiind supraponderal sau obez, când în realitate
este mult sub greutatea normală.

Principalele manifestări sunt:

 Pierderi importante în greutate

 Fobia creșterii în greutate
 Tulburări de evaluare a greutății și formei corpului
 Preocupare obsesivă față de calorii și alimentație
 Preferința de a mânca singur
 Depresie

75
  Tulburări de troficitate a fanerelor, apariția de lanugo
 Amenoree
 Hipotensiune, bradicardie, anemie
 Letargie.

Pacientul își măsoară obsesiv greutatea sau circumferințele zonelor care i se par exagerat
de „grase”. Stima de sine este influențată mult de variațiile de greutate corporală. O creștere a
acesteia este percepută ca un eșec esențial. Un element important este lipsa percepției
comportamentelor adiacente ca fiind aberante. Pacientul nu sesizează că se comportă anormal
din niciun punct de vedere. Complicațiile sunt multiple, cele cardiovasculare, de scădere a
imunității și psihoneurologice fiind cele mai importante.

Bulimia nervosa

Se caracterizează prin episoade recurente de mâncat compulsiv (cantități mari de alimente

concentrate caloric sunt ingerate în perioade scurte de timp – binge eating) și prin senzația de
lipsă de control a actului respectiv. După episodul de „binge”, subiectul încearcă să compenseze
prin inducerea vomei, administrarea de laxative sau diuretice, prin post absolut sau prin exerciții
fizice exagerate ca timp și intensitate. Aceasta deoarece, spre deosebire de pacientul anorexic, cel
cu bulimie este conștient de comportamentul alimentar anormal. În plus, greutatea sa corporală
este adesea aproape de normal sau chiar superioară acestuia.

Alte simptome ar fi:

 Depresie sau tulburări afective diverse

 Menstre neregulate
 Eroziuni dentare
 Pirozis cauzat de esofagită indusă de vomă
 Colita din cauza adminstrării de laxative
 Probleme renale și electrolitice din cauza diureticelor
 Deshidratare din cauza inducerii de vome.

76
 Pacientul este, așa cum spuneam, conștient de comportamentul neadecvat, deci încearcă
să se ascundă de anturaj sau familie. Elementele declanșatoare ale episoadelor de binge sunt
stările negative de spirit (vină, teamă), interacțiunile stresante cu anturajul, percepția negativă a
greutății sau formei corpului, plictiseala etc.

Consumul compulsiv de alimente

Se caracterizează prin episoade recurente de binge, în decursul cărora există sentimentul

de lipsă de control asupra ingestiei de alimente . Ca și în cazul bulimiei, binge înseamnă
consumul unei cantități de alimente cu mult mai mari decât cea consumată în condiții similare, în
aceeași perioadă de timp, de către cei mai mulți oameni. Dar spre deosebire de bulimie, nu
urmează comportamente compensatorii, motiv pentru care indivizii sunt supraponderali sau
obezi.

Printre criteriile importante de caracterizare a afecțiunii sunt:

 Episoade de binge apărute măcar o dată pe săptămână, timp de 6 luni

 Consum alimentar cu mult mai rapid decât normal
 Consum de alimente în cantitate mare și în lipsa senzației de foame
 Consum de alimente până când apare o senzație de disconfort marcat
 Sentimentul de dezgust față de propria persoană după un astfel de episod.

Comportamentul alimentar restrictiv

Se caracterizează prin evitarea sau restricția în ceea ce privește ingestia de alimente.
Pacienții au o lipsă totală de interes în ceea ce privește consumul de alimente, în urma unei
experiențe anterioare negative. Adesea, boala debutează în copilărie, iar părinții descriu copilul
ca având un apetit dificil, ca fiind mofturos etc. Este de multe ori asociată cu autismul.
Printre criteriile de diagnostic amintim:
 Pierderea semnificativă în greutate
 Eșec de creștere la copil
 Deficiențe nutriționale semnificative
 Nu poate participa la perioade de consum de alimente în colectivitate.

77
Boala ruminantă

Se caracterizează prin regurgitarea cu repetiție a mâncării după fiecare masă. Indivizii

înghit mâncarea, fără a manifesta senzații de vomă sau dezgust, dar o readuc în cavitatea bucală,
o mestecă și o înghit din nou sau o scuipă. Cel mai adesea, comportamentul e descris ca
involuntar.

Câteva caracteristici sunt:

 Regurgitarea nu e cauzată de boli digestive

 Copiii nu cresc corespunzător și pierd în greutate
 Malnutriție
 Comportamentul este ascuns de anturaj, prin mimarea tusei
 Se evită consumul de alimente în context social (de exemplu, la școală).

Debutul bolii poate fi oricând. În cazul indivizilor cu deficit de dezvoltare psihică, gestul pare
a avea o funcție de auto-calmare sau auto-stimulare, ca și legănatul sau mișcările repetitive de
lovire a capului.

Tratament

Trebuie subliniat că tulburările de comportament alimentar sunt curabile și că abordarea

precoce este, ca și în alte boli, un element important în rezolvarea rapidă și în evitarea
recăderilor. Latura nutrițională, dietetică, este numai o componentă a tratamentului și ea rămâne
de eficiență temporară, dacă boala nu este abordată pe toate planurile. Reamintim că planul de
tratament trebuie să fie complex, el necesitând atât consiliere nutrițională, cât și, cel mai adesea,
management medicamentos și consiliere psihologică. În anorexie se începe cu restabilirea
greutății, tratamentul tulburărilor psihologice, și se continuă cu reducerea sau chiar eliminarea
comportamentelor care au declanșat boala și cu prevenirea recidivelor.

Antidepresivele și antipsihoticele pot contribui, după unii cercetători, în accelerarea

recuperării. Psihoterapia trebuie să cuprindă adesea și familia, studiile arătând că la pacientul
tânăr acest mod de abordare este cel mai eficient. Uneori e necesară spitalizarea, atunci când
afecțiunea a condus la tulburări somatice ce pot pune în pericol viața sau când tulburările psihice
78
și comportamentale asociate sunt grave. Prognosticul e diferit în funcție de individ, evoluția fiind
de cele mai multe ori cronică. În cazuri rare apare și decesul, cauzat cel mai frecvent de stop
cardiac, tulburări hidroelectrolitice sau suicid.

În cazul bulimiei, scopul central este reducerea sau eliminarea comportamentului

de binge și a comportamentelor asociate „de eliminare” (vomă, exerciții, laxative etc.). Cele mai
eficiente s-au dovedit a fi: consilierea psihologică (mai ales terapia cognitivă comportamentală)
și folosirea de antidepresive (fluoxetin), ultimele putând reduce comportamentele deviante,
șansele de recidivă și depresia/anxietatea asociate.

Studii contemporane caută soluții, bazându-se pe cunoașterea patofiziologiei tulburărilor

de comportament alimentar și urmăresc influențarea unor circuite neuronale, a unor
neurotransmițători sau hormoni, cum ar fi folosirea de molecule semnalizatoare sau a
receptorilor sistemelor de autoreglare (serotonina, norepinefrina, glutamatul), opioide,
canabinoide și dopamina (pentru sistemul hedonic) sau histamina, grelina, leptina, insulina și
GLP 1 (pentru sistemul homeostatic hipotalamic). Studii recente asupra implicațiilor
microbiomului intestinal deschid noi perspective de abordare pentru perioada următoare.

79