TRAUMATISME ARTICULARE

Entorse și luxații
ATENTIE!!! – MANUALUL DE ORTOPEDIE – TRAUMATOLOGIE
sub redactia Decan Prof. Dr. Florin Catalin Cirstoiu
REPREZINTA MIJLOCUL PRINCIPAL DE STUDIU
PENTRU EXAMENUL FINAL

• CURSURILE REPREZINTA O COMPLETARE A MANUALULUI MAI SUS

MENTIONAT PE CARE LE PUTETI DESCARCA DIN GOOGLE - DRIVE
• MANUALUL DE ORTOPEDIE – TRAUMATOLOGIE ESTE SITUAT IN
PLATFORMA DE E-LEARNING FISIER GOOGLE - DRIVE
Definiția entorsei

Traumatism la nivelul aparatului capsuloligamentar,

care nu se însoțește de pierderea raportului
anatomic normal dintre suprafețele articulare.
 Mecanismul de producere

• Solicitare mecanică peste limita fiziologică a mobilității articulare

• Forțarea într-o poziție în care articulația nu are mobilitate

• Mecanism mixt
Clasificarea anatomo-patologică a entorselor

• Tipul I – elongare ligamentară

• Tipul II – leziune ligamentară parțială

• Tipul III – leziune ligamentară completă

 Diagnosticul entorselor
Anamneza
• Detalii despre mecanismul de producere
• Durerea
• simptomul dominant al unei entorse
• apare imediat după traumatism
• localizată la locul leziunii ligamentare
• Limitarea mobilității articulare de cauză antalgică
• Impotența funcțională variabilă a segmentului de membru
 Diagnosticul entorselor
Examenul clinic
• Examinarea articulației se realizează comparativ cu partea sănătoasă
• Inspecția
• Mărca traumatică
• Echimoza – se instalează precoce în entorse
• Modificări de formă ale articulației – edem periarticular +/- revărsat intra-articular
• Palparea
• Durere în punct fix la locul leziunii ligamentare
• Mobilitate anormală – ligamentul intact ar bloca normal acel tip de mobilitate
 Diagnosticul entorselor
Examenul imagistic
• Examenul radiologic
• De obicei normal, dar exclude complicațiile osoase sau luxația
• Incidențe
• statice – față și profil
• dinamice – pentru a obiectiva mobilitatea articulară anormală.
• Examenul RMN
• vizualizează părțile moi periarticulare
Entorsa de gleznă

• Cea mai frecventă entorsă

• Glezna (articulația tibio-talară)

• Proximal - extremitatea distală a tibiei și a fibulei
• Distal – trohleea talusului
 Biomecanica gleznei

• Un singur grad de libertate – flexie-extensie

• Mobilitatea articulară
• flexie – aproximativ 70o
• extensie – aproximativ 30-40o
 Anatomia gleznei
Ligamentul colateral lateral
• ligamentul talofibular anterior – fascicul orizontal anterior de maleola fibulară
• ligamentul talofibular posterior – fascicul orizontal posterior de maleola fibulară
• ligamentul calcaneofibular – fascicul vertical sub maleola fibulară, denumit

Ligamentul colateral medial (ligamentul deltoidian)

• Formă triunghiulară cu vârful situat pe maleola tibială și baza pe talus
• Alcătuit din:
• ligamentul tibio-talar posterior
• ligamentul tibio-talar anterior
• ligamentul tibio-navicular
• ligamentul tibio-calcanean și calcaneu
 Diagnosticul entorsei de gleznă
Anamneza
• Detalii despre mecanismul de producere
• Durerea
• localizată de obicei pe partea laterală a gleznei
• inițial este foarte intensă și durează în această formă aproximativ 15-20 minute
• Ulterior se instalează o durere cronică de o intensitate medie care poate persista
câteva zile, în absența unor măsuri terapeutice adecvate
• Limitarea mobilității articulare de cauză antalgică
• Impotența funcțională variabilă a segmentului de membru – variază de la o
simplă șchiopătare până la imposibilitatea sprijinului pe membrul afectat
 Diagnosticul entorsei de gleznă
Examenul clinic
• Examinarea articulației se realizează comparativ cu partea sănătoasă
• Inspecția
• Echimoză – fuzează gravitațional pe partea laterală a piciorului
• Tumefacție – în partea laterală, uneori cu aspect pseudotumoral („ou de porumbel”)
• Palparea
• Durere – adesea în partea antero-laterală a gleznei
• Prezența unui șanț în partea laterală accentuat în varus stress în leziunile complete
(semnul Clayton)
 Diagnosticul entorsei de gleznă
Examenul radiologic
• Este obligatoriu – radiografie de față și profil cu glezna la 90o
• Poate să evidențieze mici fragmente osoase avulsionate împreună cu
inserția ligamentară
• Radiografii de stres
• în plan frontal
• radiografie de față cu piciorul în poziție de varus forțat
• laxitate anormală pe partea laterală a gleznei, la nivelul ligamentului colateral lateral
• în plan sagital
• radiografie de profil cu piciorul în poziție forțată de sertar anterior
• leziunea ligamentului talofibular anterior cu subluxație talară anterioară
 Complicațiile entorsei de gleznă
• Complicațiile osoase imediate
• fracturi parcelare adiacente inserțiilor ligamentare
• fracturi osteocondrale/condrale ale domului talar – la nivelul unghiului lateral al
domului datorită impactului cu maleola fibulară
• Instabilitatea cronică de gleznă
• cea mai frecventă și redutabilă complicație tardivă
• se datorează tratamentului neadecvat al entorsei inițiale
• Algoneurodistrofia reflexă
• poate apărea tardiv
• datorată neglijării tratamentului, unei perioade excesive de imobilizare sau a unei
reluări tardive a sprijinului pe membrul lezat
 Tratamentul entorsei de gleznă

Entorsa de gradul I
• Gheață aplicată local
• imobilizarea gleznei într-un bandaj elastic pentru 7-14 zile (fașă
elastică aplicată sub forma unui bandaj în 8 sau o gleznieră elastică)
• se permite sprijinul pe membrul pelvin respectiv, cu limitarea
activitații fizice și evitarea poziției de ortostatism prelungit
• tratament anti-inflamator nesteroidian de scurtă durată (7 zile)
 Tratamentul entorsei de gleznă
Entorsa de gradul II
• Dacă glezna nu prezintă instabilitate articulară
• Imobilizare cu ajutorul unor benzi adezive inextensibile sau a
unei orteze de tip strapping timp de 14-21 de zile
• Se permite mersul cu sprijin parțial pe membrul pelvin afectat

• Dacă glezna prezintă un grad de instabilitate articulară

• Imobilizare într-un aparat gipsat gambiero-podal sau într-o
orteză fixă timp de 21 de zile
• Se permite mersul cu sprijin parțial pe membrul pelvin afectat
 Tratamentul entorsei de gleznă
Entorsele de gradul III
• Tratament ortopedic
• Imobilizare într-un aparat gipsat gambiero-podal sau într-o orteză fixă timp de 3-4 săptămâni
• Se interzice sprijinul pe membrul pelvin pe durata imobilizării

• Tratament chirurgical
• Sutura termino-terminală a capetelor ligamentare, urmată de imobilizare într-un aparat gipsat
gambiero-podal sau într-o orteză fixă pentru 21 de zile
• Se interzice sprijinul pe membrul pelvin pe durata imobilizării
 Entorsele mediale ale gleznei

• Sunt mai rare, datorită rezistenței mecanice crescute a ligamentului colateral medial

• Mecanismul de producere constă într-o mișcare de valgus forțat al piciorului combinată

cu un grad de rotație externă (abducție)

• Deseori, în loc să se producă o leziune a ligamentului colateral medial, se produce o

fractură a maleolei tibiale
 Entorsele de genunchi
Genunchiul
• Este format din:
• Proximal – condilii femurali
• Distal – platoul tibial
• Rotula – os sesamoid în grosimea aparatului extensor

• Poate fi împărțit în 3 compartimente:

• Medial – format de condilul femural medial cu hemiplatoul tibial medial
• Lateral – format de condilul femural lateral cu hemiplatoul tibial lateral
• Femuropatelar – format de rotulă și trohleea femurală
 Biomecanica genunchiului

• Un singur grad de libertate – flexie-extensie

• Mobilitatea articulară
• flexie – aproximativ 140-160o
• extensie – aproximativ 0-5o
 Anatomia genunchiului

• Stabilizare în plan frontal

• Ligamentul colateral lateral
• Ligamentul colateral medial

• Stabilizare în plan sagital

• Ligamentul încrucișat anterior
• Ligamentul încrucișat posterior
 Diagnosticul entorsei de genunchi

Anamneza
• Detalii despre mecanismul de producere
• Durerea – localizată medial sau lateral
• Limitarea mobilității articulare de cauză antalgică
• Impotența funcțională variabilă a segmentului de membru – variază de la
șchiopătare până la imposibilitatea sprijinului pe membrul afectat
• Trosnitură și senzație de instabilitate – leziunea LIA
 Diagnosticul entorsei de genunchi
Examenul clinic
• Examinarea articulației se realizează comparativ cu partea sănătoasă
• Inspecția
• Echimoză
• Tumefacție – datorată edemului părților moi extra-articulare sau revărsatului intra-
articular (șoc rotulian pozitiv)
• Palparea – durere la nivelul zonelor de lezare ligamentară
• Testarea stabilității articulare
• în plan frontal – T. varus/valgus stres
• în plan sagital – T. Lachman/T. sertarului anterior/T. pivot shift/T. sertarului posterior
 Diagnosticul entorsei de genunchi

Examenul radiologic
• Este obligatoriu – radiografie de față și profil
• Radiografii de stres
• în plan frontal
• radiografie de față cu aplicarea valgus/varus stres
• laxitate anormală laterală sau medială
• în plan sagital
• radiografie cu aplicarea unui sertar posterior
• leziunea ligamentului încrucișat posterior
 Diagnosticul entorsei de genunchi

Examenul RMN
• Diagnosticul leziunilor părților moi –
ligamente, meniscuri, cartilaj, tendoane
• Planificarea intervenției chirurgicale
 Tratamentul entorselor de genunchi
Leziunile izolate ale ligamentului colateral medial
• Tratamentul este ortopedic prin imobilizare în aparat gipsat femuro-gambier
sau orteză fixă de genunchi timp de 4 săptămâni
• Mers cu sprijin parțial pe membrul pelvin afectat

Leziunea ligamentului colateral medial asociată cu alte leziuni ligamentare

• Tratamentul este chirurgical
• Sutura/Reinserția ligamentară
• Reconstrucția ligamentară
• Kinetoterapie pentru redobândirea funcționalității articulare, precedată sau
nu de o imobilizare postoperatorie, în funcție de patologia asociată
 Tratamentul entorselor de genunchi
Leziunile ligamentului colateral lateral
• Tratament ortopedic – imobilizare în aparat gipsat femuro-gambier sau
orteză fixă de genunchi timp de 4 săptămâni
• Tratament chirurgical
• Sutura/Reinserția ligamentară
• Reconstrucția ligamentară
• Kinetoterapie pentru redobândirea funcționalității articulare, precedată sau
nu de o imobilizare postoperatorie, în funcție de patologia asociată
 Tratamentul entorselor de genunchi

Leziunile ligamentului încrucișat anterior

• Tratamentul conservator
• Kinetoterapie de tonifiere a musculaturii adiacente genunchiului (m. cvadriceps și m. ischiogambieri)
• Restricționarea activității sau purtarea unei orteze în cazul practicării de activități sportive recreative
• Tratamentul chirurgical
• Reconstrucția artroscopică cu autogrefon din m. ischiogambieri sau 1/3 medie a tendonului patelar
 Entorsa de pumn
Se produce în:
• Articulația radiocarpiană
• proximal – epifiza distală a radiusului
• distal – rândul proximal de oase carpiene Î
• Între cele două rânduri de oase carpiene

Mecanismul de producere - de obicei indirect prin

cădere pe mână cu articulația pumnului în poziție
de hiperextensie sau hiperflexie (mai rar)
 Diagnosticul entorsei de pumn

• Clinic
• dureri intense la articulația pumnului
• impotență funcțională (limitarea antalgică a mișcărilor
articulare)
• tumefacție
• Echimoză

• Radiografia de față și de profil – normală

• Examen RMN
 Tratamentul entorsei de pumn
• Este ortopedic în cea mai mare parte a cazurilor
• Constă în:
• Gheață și poziție proclivă
• Imobilizare într-o atelă gipsată antebrahio-palmară sau o orteză fixă de pumn
pentru aproximativ 7 zile
• Tratament antalgic și anti-inflamator nesteroidian
• Recuperarea funcțională a articulației pumnului prin kinetoterapie și eventual
proceduri fizioterapice la suprimarea imobilizării
 Definiția luxației

Reprezintă deplasarea extremităților

articulare cu modificarea permanentă a
raporturilor anatomice dintre acestea.
 Luxații – generalități

• Sensul luxației – în funcție de deplasarea segmentului osos distal față de cel proximal
• Luxațiile membrului superior sunt mai frecvente față de cele ale membrului inferior
• Luxațiile pot fi:
• luxații complete – pierderea completă a raporturilor dintre suprafeţele articulare
• luxații incomplete (subluxații) – suprafețele articulare rămân parțial în contact
 Mecanismul de producere

• Traumatism direct – forța este transmisă direct la nivelul articulației afectate

• Traumatism indirect – forța este transmisă de la distanță la nivelul articulației

• Deplasarea extremităților osoase:

• inițială – datorată traumatismului în sine
• secundară – ca urmare a contracturii musculare
 Anatomie patologică

• Capsula articulară – ruptură longitudinală paralelă cu direcția osului luxat

• Sinoviala – se rupe de obicei în același loc cu capsula articulară, de la nivelul ei
putându-se produce sângerări care determină apariția hemartrozei
• Ligamentele – rupturi, dezinserții sau dilacerări
• Zonele osoase epifizare – leziuni minime (avulsii, tasări osoase sau fracturi parcelare)
• Tendoanele – dezinserții și luxații la nivelul tendoanelor localizate periarticular
• Fenomene de compresiune vasculară sau neurologică – ca urmare a modificării
rapoartelor elementelor articulare și deformării loco-regionale
• Tegumentele – leziuni necrotice, asociate uneori cu apariția luxațiilor deschise
 Simptomatologie
• Durerea
• poate fi intensă în momentul traumatismului, putându-se exacerba la mișcare
• ulterior devine difuză și se atenuează progresiv timp de 2-3 săptămâni
• Impotența funcțională
• inițial totală
• scade odată cu reducerea luxației și atenuarea durerii
• Deformarea regiunii articulare – caracteristică fiecărui tip de luxație
• Atitudinea vicioasă a membrului – caracteristică fiecărui tip de luxație
• Înaintea efectuării manevrelor de reducere, examenul clinic va fi
completat întotdeauna cu evaluarea statusului neuro-vascular
 Complicațiile luxațiilor
Complicații imediate
• Complicații neurologice
• Tronculare – ex. compresiunea nervului median sau cubital în luxația de cot
• Radiculare – ex. smulgerea plexului brahial în luxația scapulo-humerală
• Complicații vasculare
• Compresia elementelor vasculare
• Rupturile vasculare apărute în timpul tentativelor de reducere
• Fracturile asociate - avulsii, tasări, fracturi parcelare și fracturi-luxații
• Leziunile cutanate
• Necrozele cutanate
• Luxațiile deschise
 Complicațiile luxațiilor
Complicații tardive
• Luxația recidivantă
• Necroza ischemică a extremităților osoase
• Redorea articulară
• Artroza secundară
 Principii de tratament

• Reducere

• Menținerea reducerii

• Recuperare funcțională
 Principii de tratament

Reducerea
• Se realizează sub anestezie pentru a avea o bună relaxare musculară
• Epifiza va parcurge o cale inversă celei din momentul luxației
• Reducerea se însoțește de un clacment, urmat de dispariția poziției anormale a membrului
și posibilitatea de a face toate mișcările în articulația afectată
• La final, este necesar un examen radiologic care să confirme reducerea
• Reducerea chirurgicală este necesară când luxația nu poate fi redusă ortopedic
 Principii de tratament

Menținerea reducerii
• Se realizează prin imobilizare, folosind mijloace diferite în funcție de
articulația afectată
• Durata imobilizarii variază pentru fiecare articulația afectată
 Principii de tratament

Recuperarea funcțională
• Începe precoce
• Constă în contracții musculare izometrice sub imobilizare și mobilizare activă progresivă
• Nu sunt permise mobilizările pasive forțate care pot determina apariția redorilor articulare
sau a unor osificări heterotopice.
 Luxația veche
• Leziunile capsulare sunt cicatrizate anormal, ca urmare a faptului că
extremitățile osoase rămân deplasate
• Diagnosticul:
• Clinic – persistența deformării, durerea moderată și reducerea mobilității articulare
• Examenul radiologic – prezența luxației cu caracteristici specifice articulației afectate
• Tratamentul
• La vârstnici – reducere prin tracțiune blândă și progresivă sub anestezie
• La tineri:
• reducerea sângerândă
• reducere sângerândă și artrodeză în poziție funcțională
• reducere sângerândă și artroplastie
 Luxația recidivantă

• Reproducerea din ce în ce mai ușoară și mai frecventă a deplasării

extremităților articulare, sub acțiunea unor traumatisme minore
• Mai frecventă în cazul unor articulației umărul sau patelo-femurale
• Tratamentul este în majoritatea cazurilor chirurgical
 Disjuncția acromio-claviculară
• Pierderea raporturilor anatomice normale între
acromion și claviculă
• Apare ca urmare a unor căderi pe umăr însoțite
de contracția importantă a m. trapez și SCM
• Pot fi împărțite în două categorii:
• incomplete – afectarea capsulei articulației AC cu
ligamente coraco-claviculare intacte
• complete – afectarea atât a capsulei articulației AC,
cât și a ligamentelor coraco-claviculare
 Disjuncția acromio-claviculară
Diagnostic
• Clinic
• durere
• deformare în „treaptă de scară” – ascensionarea extremității laterale a claviculei
• „semnul clapei de pian” – reducerea luxației prin apăsarea extremității laterale a
claviculei, cu reapariția acesteia la oprirea apăsării
• Radiografia de stres de față bilaterală – bolnavul ține în mână o greutate
 Disjuncția acromio-claviculară

Tratament
• În lx AC incomplete – reducere, urmată de imobilizare în bandaj Dessault sau
bandaj în opt de tip Robert Jones și Watson-Jones timp de 2-3 săptămâni
• În lx AC complete
• tratamentul ortopedic – uneori eficient
• tratamentul chirurgical – sutura/reconstrucția ligamentelor coraco-claviculare
 Luxația gleno-humerală

• Pierderea raportului articular permanent al capului

humeral cu cavitatea glenoidiană
• Cel mai frecvent tip de luxație – 50-60% din totalul lx
• Mecanismul de apariție
• direct – rare
• indirect – cădere pe mână sau pe cot cu brațul în ABD și RE
 Clasificarea luxațiilor gleno-humerale

• Anterioare – 95% din total

• Posterioare
• Inferioare
• Superioare – rar, asociindu-se cu fr acromionului
 Luxația gleno-humerală anterioară

• Capul humeral se găseşte cel mai frecvent anterior și sub coracoidă

• Examenul clinic
• „poziția umilă” – cotul depărtat de trunchi și brațul scurtat, în ABD și RE (RI imposibilă)
• „umărul în epolet” – absența capului humeral din cavitatea glenoidă și prezența sa în axilă
• semnul abducției elastice – revenirea brațului în ABD la tentativa de a-l apropia de corp
• Evaluarea neuro-vasculară obligatorie înaintea efectuării reducerii
 Luxația gleno-humerală posterioară

• Capul humeral e localizat cel mai frecvent posterior de cavitatea glenoidă

• Examenul clinic
• durere importantă
• brațul este în RI (RE imposibilă)
• deformare locală redusă, capul humeral palpabil inferior de unghiul postero-lateral al acromionului
Complicațiile luxațiilor gleno-humerale
• Fracturi
• fractura tuberculului mare
• fractura parcelară a glenei
• fractura-luxație
• Complicații neurologice
• paralizia nervului axilar
• leziunile plexului brahial
• Complicații vasculare
• compresiunea venei axilare
• compresiunea arterei axilare
 Tratamentul luxațiilor gleno-humerale

• Tratamentul ortopedic
• Reducerea luxației – manevra Hippocrate, manevra von Artl, manevra Kocher, manevra
Djanelitze sau manevra Mothes
• Menținerea reducerii – imobilizare timp de 21 zile în bandaj Dessault
• Restabilirea funcției – recuperare funcțională, la finalul perioadei de imobilizare
• Tratamentul chirurgical
• este indicat în luxațiile scapulo-humerale recidivante
• procedee de refacere a aparatului capsulo-ligamentar (operația Bankart, operația Latarjet)
 Luxația cotului

• Pierderea raporturilor anatomice normale ale humerusului

cu extremitatea proximală a oaselor antebrațului
• Mecanismul de producere constă într-un traumatism prin
cădere pe mână cu antebrațul în extensie și supinație
• Pot fi împărțite în două categorii:
• lx posterioare – cele mai frecvente
• lx anterioare
 Luxațiile posterioare ale cotului

• Clinic
• durere importantă
• impotență funcțională totală
• deformarea regională
• antebrațul scurtat și în semiflexie cu proeminența olecranului posterior de planul paletei humerale
• în lx postero-externe – antebrațul este în pronație cu trohleea humerală evidentă în partea medială a cotului
• în lx postero-interne – antebrațul este în supinație cu capitulumul humeral proeminent în partea laterală a cotului

• Examen radiologic – radiografia cotului față și profil

• Examen neuro-vascular pentru evaluarea sensibilității și a pulsului la artera radială
 Luxațiile anterioare ale cotului

• Clinic
• durere importantă
• impotență funcțională totală
• deformarea regională
• se palpează paleta humerală și golul fosetei olecraniene în partea posterioară a cotului, fără a putea palpa olecranul
• în lx incompletă – cotul se află în extensie și brațul pare alungit
• în lx completă – cotul se află în flexie și brațul pare scurtat

• Examen radiologic – radiografia cotului față și profil

• Examen neuro-vascular pentru evaluarea sensibilității și a pulsului la artera radială
 Complicațiile luxațiilor cotului

• Complicații imediate
• fracturile asociate – olecran, coronoidă sau cap radial
• leziunile neurologice – elongația nervului median sau ulnar
• leziunile vasculare – compresiune sau ruptură de arteră humerală
• Complicațiile tardive – cele mai frecvente
• calcificările articulare și periarticulare
• artroza post-traumatică
• sindromul ischemic Volkmann
 Tratamentul luxațiilor cotului

• Tratamentul ortopedic
• Reducerea luxației
• Menținerea reducerii – imobilizare cu cotul în flexie de 90o pe o atelă gipsată posterioară timp
de 2 săptămâni
• Restabilirea funcției – recuperare funcțională, la finalul perioadei de imobilizare
• Tratamentul chirurgical – indicat în luxațiile cotului asociate cu complicații
 Luxația șoldului

• Se definește prin pierderea completă a raporturilor

anatomice normale între capul femural și acetabul
• Apare cel mai adesea prin mecanism indirect ca urmare a
unor traumatisme de înaltă intensitate precum accidentele
rutiere, căderile de la înălțime sau surpările de pământ
 Clasificarea luxațiilor de șold

• Luxațiile posterioare – cele mai frecvente

• luxații înalte-iliace – capul femural ascensionat în fosa iliacă înapoia cotilului
• luxații joase-ischiadice – capul femural vine în contact cu spina ischiatică
• Luxațiile anterioare
• luxații înalte-pubiene – capul femural este situat înaintea pubelui
• luxații joase-obturatorii – capul femural aflat anterior de gaura obturatorie
 Luxația posterioară înaltă-iliacă
• Clinic
• durere vie la nivelul șoldului
• impotență funcțională
• poziție vicioasă în extensie, ADD și RI
• capul femural poate fi palpat în fosa iliacă
• se poate ajunge până la o scurtare de circa 6 cm
• Examenul radiologic va cuprinde:
• Incidențe de față și profil
• incidențe oblice
 Luxația posterioară joasă-ischiadică
• Clinic
• durere vie la nivelul șoldului
• impotență funcțională
• poziția vicioasă este în flexie, ADD și RI
• capul femural poate fi palpat deasupra și înapoia ischionului
• se poate ajunge până la o scurtare de circa 3-5 cm
• Examenul radiologic va cuprinde:
• Incidențe de față și profil
• incidențe oblice
 Luxația anterioară înaltă-pubiană
• Clinic
• durere vie la nivelul șoldului
• impotență funcțională
• poziția vicioasă este în extensie, ABD și RE
• capul femural poate fi palpat înaintea pubisului
• se poate ajunge până la o scurtare de circa 1-2 cm
• Examenul radiologic va cuprinde:
• Incidențe de față și profil
• incidențe oblice
 Luxația anterioară joasă-obturatoare
• Clinic
• durere vie la nivelul șoldului
• impotență funcțională
• poziția vicioasă este în flexie, ABD și RE
• capul femural poate fi palpat anterior de fosa obturatorie
• există o alungire a membrului inferior
• Examenul radiologic va cuprinde:
• Incidențe de față și profil
• incidențe oblice
 Complicațiile luxațiilor de șold
• Complicații imediate
• fractura-luxație
• complicații neurologice – compresiunea nervului
sciatic, femural sau obturator
• complicații vasculare – comprimarea vaselor femurale
• Complicațiile tardive
• necroza avasculară de cap femural
• artroza secundară post-traumatică
• luxația veche neredusă
 Tratamentul luxațiilor de șold

• Se efectuează de urgență, scăzând astfel riscul complicațiilor tardive

precum necroza avasculară de cap femural și coxartroza
• Reducerea – se efectuează sub anestezie generală sau rahidiană
• Menținerea reducerii
• prin tracțiune continuă transscheletică
• prin imobilizare în aparat gipsat timp de 3-4 săptămâni.
• Recuperarea funcționalității articulare și a mersului
 Luxația genunchiului

• Pierderea completă a raporturilor anatomice articulare normale ale

extremității distale a femurului și ale extremității proximale a tibiei
• Apar de regulă ca urmare a unor traumatisme de înaltă intensitate
adesea în accidente de circulație, de muncă sau sportive
• Pot fi:
• Luxații simple – anterioare, posterioare, interne sau externe
• Luxații mixte – antero-externe sau postero-externe
 Luxația anterioară a genunchiului
• Este cel mai frecvent tip de luxație de genunchi
• Se produce cu membrul inferior fixat pe sol, prin aplicarea unei forțe cu
direcție antero-posterioară la nivelul femurului distal
• Clinic
• durere importantă
• deformare locală – existența unei proeminențe date de epifiza tibială asociată cu o
depresiune supraiacentă, iar rotula este aplicată la nivelul tibiei
• impotență funcțională
• se poate însoți mai frecvent de elongarea nervului peronier comun
• Examenul radiologic – incidențe de față și profil
• Este necesar un examen neuro-vascular atent pentru evaluarea
sensibilității și a pulsului la artera pedioasă
 Luxația posterioară a genunchiului
• Se produce cu membrul inferior fixat pe sol, prin aplicarea unei forțe cu
direcție antero-posterioară la nivelul tibiei proximale
• Clinic
• durere importantă
• deformare locală – aspect „în baionetă” de profil cu gamba în extensie, membrul
inferior putând fi scurtat cu 2-6 cm
• impotență funcțională
• se poate însoți mai frecvent de leziuni ale vaselor din fosa poplitee
• Examenul radiologic – incidențe de față și profil
• Este necesar un examen neuro-vascular atent pentru evaluarea
sensibilității și a pulsului la artera pedioasă
 Luxația laterală a genunchiului
• Este mai rară
• Se produce prin forțarea gambei în varus sau valgus cu genunchiul fixat în extensie
• Clinic
• durere importantă
• deformare locală – aspect „în baionetă” de față, scurtarea fiind de obicei minimă
• impotență funcțională
• Examenul radiologic – incidențe de față și profil
• Este necesar un examen neuro-vascular atent pentru evaluarea sensibilității și a
pulsului la artera pedioasă
 Complicațiile luxațiilor de genunchi

• Complicațiile vasculare
• apar mai ales în luxația posterioară
• leziuni ale vaselor poplitee
• Complicațiile neurologice
• apar mai ales în luxația anterioară
• leziuni ale nervului peronier comun
 Tratamentul luxațiilor de genunchi

• Reducerea luxației – se va efectua urmând succesiunea inversă a

etapelor față de momentul producerii luxației
• Menținerea reducerii – se va realiza de obicei prin imobilizare în
aparat gipsat circular în semiflexie de 15-20o timp de 2-3 săptămâni
• Recuperarea funcționalității articulare și a mersului
VĂ MULȚUMESC!