Curs 3:

RECUPERAREA POST-
TRAUMATICA A COTULUI

Dr. Florin Filip

ffilip_99@yahoo.com
FEFS/ DSDU
An universitar 2020/ 2021
 Anatomie functionala (1)
- Cotul = articulatia localizata intre brat si antebrat
- Sunt implicate 3 oase (humerus, radius si cubitus)
- Include 3 articulatii si 2 planuri de miscare (flexie- extensie
si prono- supinatie):
- articulatia humero- ulnara (stabilitate, ‘hinge joint’)
- articulatia humero- radiala (stabilitate secundara, ‘pivot joint’)
- articulatia radio- ulnara (prono- supinatie, P/ S)
- Functiile ansamblului articular:
- 3 articulatii simple inglobate intr- o capsula articulara unica
- miscare si stabilitate la nivelul cotului / componenta lantului
kinematic umar  cot  pumn  mana
- pierdere 50% functie cot = pierdere 80% functie membru toracic!
Anatomia cotului (1)
 Anatomia cotului (2)
-
Anatomia cotului (3)
Anatomia cotului (4)
Anatomia cotului (5)
Anatomia cotului (6)
Anatomia cotului (7)
 Anatomie si biomecanica (1)
- Stabilitatea cotului:
- intre 20- 120o flexie  tesuturile moi asigura stabilitatea (‘overhead
throwing’)
- anatomia osoasa implicata in stabilitatea <20 sau > 120o flexie
- Olecranul si foseta olecraniana = stabilizatori ososi primari
- Ligamentul ulnar colateral = stabilizator ligamentar esential
- fascicole anterior, posterior si transvers
- implicat preferential in anumite sporturi (‘thrower acceleration
phase’)
- ROM normal: 0- 140o flexie si 80- 90o prono- supinatie
- miscarile pasive pot adauga maxim 10o de miscare
- carrying angle = 5- 15o (cubitus varus/ valgus) ! fractura cot
Anatomie si biomecanica (2)
 Leziuni traumatice (1)
- Mecanism direct (lovitura) sau indirect (suprasolicitare,
uzura)
- Articulatia expusa prin:
- implicarea in numeroase tipuri de miscari
- acoperirea osoasa laterala limitata
- vulnerabilitatea tesuturilor moi (ne- osoase)
- Variante principale:
- fracturi (humerus distal, olecran, cap radial, coronoida, capitelul, etc.)
- luxatii sau luxatii- fractura (luxatie cot + fractura epitrohlee/
coronoida)
- rupturi musculare (pronatorii antebratului)
- rupturi ligamentare (UCL  instabilitate laterala a cotului)
- leziuni vasculo- nervoase (nv. cubital, a. humerala, etc.)
 Leziuni traumatice (2)
- Pot fi diagnosticate prin istoric/ examen clinic:
- circumstantele de producere a traumatismului
- prezenta durerii/ altor simptome (parestezii, deformari, etc.)
- examenul clinic local (deformare, dureri, tulburari vasculare si nervoase)
- Se recomanda utilizarea manevrelor clinice de diagnostic/
provocare a simptomelor (leziuni ligamentare, musculare, etc.)
- Este neceara evaluarea imagistica a cotului (Rx, CT, RMN,
artroscopie)
- Tratament imediat (PRICE):
- repaus (esarfa, orteza, etc.)
- antalgice (local si sistemic)
- reevaluare la 24 de ore in caz de dubiu diagnostic (contuzii, bursite, etc.)
- trimitere de urgenta intr- un serviciu specializat (luxatii, fracturi, etc.)
 Evaluarea leziunilor cotului- istoric

• Tipul, calitatea,
Antecedente semnificative
durata durerii
• Mecanismul
Sunete sau perceptii
leziunii anormale
• Orarul durerii
Durata evolutiei durerilor/ incapacitatii
• functionale
Localizarea durerii
•• Tumefiere
Miscari saulocala
manevre care amplifica/ scad
• durerea locala
Tratamente anterioare
 Examen clinic- Inspectie

• Deformari sau tumefiere locala?

• ‘Carrying angle’
– Cubitus valgus vs. Cubitus varus

• Flexie si extensie cot

– Cubitus recurvatum

• Cotul la 45o flexie

– Triunghi isoscel format de olecran si cei 2 condili
humerali
 Examen clinic- Palpare

• Humerus • Biceps brachii

• Condilii lateral/ medial (intern) • Brachialis
• Olecranul • Brachioradialis
• Capul radial • Pronator teres
• Radius • Triceps
• Ulna (cubitus)
• Flexori cot
• Ligamentele colaterale medial/
• Extensori cot
lateral
• Ligamentul inelar (cap radial)
 Examen clinic- Teste de evaluare neuro-
vasculara
• Puls arterial:
– Evaluarea pulsului la arterele brahiala si radiala
– Manevra obligatorie in urgentele traumatice

• Sensibilitatea cutanata superficiala:

– Determina prezenta compresiei/ iritatiei radacinilor nervoase la
nivel cervical sau al umarului

• Teste neurologice
– Exemplu: evaluarea nervului cubital prin manevra Tinel (Tinel’ s
sign)
• Percutia nervului cubital in santul epitrohlear
• Test pozitiv = parestezii/ dureri la nivelul antebratului si mainii
 Evaluarea neurologica
• Retractia cubitala
(‘Cubital Clawing’)
• Sindromul de tunel cubital:
– Semnul Tinel
– Testul de flexie a cotului
– Subluxatia nv. cubital
 Teste speciale: Leziuni ligamentare

• Se efectueaza teste de stress in valgus/varus:

– Evaluarea leziunilor ligamentelor colaterale intern,
respectiv extern
– Test positiv = laxitate articulara sau prezenta durerii
 Teste speciale: leziuni musculare

• Testul pentru epicondilita mediala:

– Pozitia pacientului
• Flexia cotului la 45 grade
• Se opune flexiei pumnului
– Test pozitiv = durere la nivelul epicondilului medial

• Testul pentru epicondilita laterala:

– Pozitia pacientului:
• Flexia cotului la 45 grade
• Se opune extensiei cotului
– Test pozitiv = durere la nivelul epicondilului lateral
 Teste speciale: leziuni musculare

• ‘Pinch Grip Test’:

– Se efectueaza flexia falangelor distale ale policelui si indexului,
care se ating
– Test pozitiv = imposibilitatea de a atinge fata pulpara a celor 2
degete
– Indicator de compresie a nervului interosos anterior (AIN) intre
extremitatile muschilor pronatori

• Testul rotundului pronator:

– Pacientul se opune pronatiei antebratului
– Test pozitiv = durere la nivelul rotundului pronator
 Evaluarea functionala globala

• Se va evalua mobilitatea
de ansamblu a cotului
(AROM, PROM and RROM)
– Flexie
– Extensien
– Pronatie
– Supinatie
• Test pozitiv = durere si
limitare functionala
Imagistica (1)
Imagistica (2)
Imagistica (3)
Imagistica (4)
 Complicatii post- traumatice

- Decolarea periostală  calusurile exuberante/ osificări

subperiostale  obstacol mecanic (limitarea mobilităţii)
- Leziunile ligamentare (LCL/ LCM, luxaţii de cot) 
instabilitate  varus/ valgus de cot
-Deplasări osoase  deviaţii axiale, artrită posttraumatică sau
hemartroză
- Rupturile musculare  pseudoartroză, hematom sau osteom
- Leziunile vasculo- nervoase  pareze/ parestezii/ ischemie
partiala (sindrom Volkmann) sau totala (necroza ischemica)
 Redoarea si inflamatia
Combaterea redorii:
- Apare la 45% din pacienţii cu fracturi de paleta humerala
- Intereseaza predominant miscarea de flexie/ extensie (redoare în flexie –
cu deficit de extensie, sau redoare în extensie – cu deficit de flexie)
- Funcţie de gradul de libertate al extensiei cotului, redorile sunt
considerate: foarte grave (0-300), grave (30-600), moderate (60-900), minore
(peste 900)

Combaterea inflamaţiei:
- Articulaţia inflamată trebuie menajată, nu se mobilizează nici măcar activ
- Inflamaţie postoperatorie: imobilizare pe orteză statică dorsală/ bandaj
compresiv (! verificarea periodică a circulaţiei în membrul superior)
 Profilaxia redorii de cot
- Imobilizare de numai 2-4 săptămâni
- Daca este nevoie de imobilizare lungă  aparatul ghipsat este
înlocuit alternativ cu atele bivalve (posturare alternativă E/ F)
-Imobilizarea se poate incepe pe 2 atele care se alternează de
câteva ori pe zi  cotul va sta în poziţii maxime de flexie şi
extensie
- Exercitii efectuate in timpul imobilizarii:
- mobilizări active ale lanţului kinetic: umăr, pumn, mână
- exerciţii decontracturante la nivelul umerilor, coloanei cervicale şi
coloanei dorsale superioare
- Umăr: abducţii, antepulsii şi rotaţii / va fi mobilizat din ambele
articulatii (G- H si S- T)
- Pumn: sunt permise flexia, extensia şi deviaţiile laterale
 Principii de kinetoterapie (1)
- Cotul inflamat nu se mobilizează până nu va dispar edemul şi
inflamaţia
- Nu se fac mobilizări pasive fortate  miozite calcare
- Nu se pune încărcare cu greutăţi pentru a forţa extensia 
hipertonia flexorilor  ruperea tendoanele
- Dacă în cursul recuperării se înregistrează o stagnare de peste
15 zile  pauză de circa 2 săptămâni  reluarea programului
kinetic
- Chiar dacă programul kinetic reluat este corect, dar nu se
înregistrează o ameliorare  corecţie ortopedico-chirurgicală
(artroliză) = curăţarea aderenţenlor dezvoltate în interiorul
articulaţiei.
 Principii de kinetoterapie (2)

• Mobilizarile articulare:
– Este de asteptat o pierdere a mobilitatii articulare (artrocinematica) dupa orice
tip de imobilizare
– Se recomanda mobilizari/ tractiuni articulare:
• Cresc moblitatea
• Scad durerea locala
• Permit reluarea miscarilor accesorii

• Progresul recuperarii functionale:

– Va favoriza procesul de vindecare si recapatarea performantei:
• Inot, dispozitive elastice
• Simularea activitatii sportive
– Trebuie efectuata gradat:
• Etapa de incalzire (‘Warm-up’)
• Cresterea gradata a nivelului de activitate si dificultate
 Principii de kinetoterapie (3)

• Recapatarea fortei (‘Strengthening’):

– Se obtine prin exercitii de rezistenta scazuta efectuate repetitiv
– Trebuie exclusa/ combatuta aparitia durerii locale
– Sunt permise exercitii ale umarului si prizei digitale
– Exercitii izometrice la nivelul cotului/ antebratului pe perioada imobilizarii
– Exercitii de facilitare si izokinetice utile in stadiile initiale si intermediare ale
recuperarii
– Exercitii in lant kinetic inchis  permit redobandirea stabilitatii statice si
dinamice a cotului
– Se recomanda antrenament/ exercitii proprioceptive

• Revenirea la activitate normala:

– ROM in limite normale
– Recapatarea integrala si fara dureri a fortei/ puterii musculare
 Stabilitatea articulara
- Presupune exercitii cu ambele membre superioare
- Se realizează prin exerciţii pentru muşchii flexori, extensori şi supinatori
- Variante tehnice:
- contracţile izometrice, alternativ ale flexorilor şi ale extensorilor de cot
- sistemul de scripeţi sau în anumite condiţii poziţia de cvadrupedie
- tehnica stabilizare ritmică (din metoda Kabat), care se practică din diferite unghiuri
articulare şi unde pacientul trebuie să se opună forţelor multidirecţionale, care încearcă să
rupă poziţia de echilibru
- Alte exemple:
- Exerciţii care se bazează pe mişcările de echilibrare, exemplu: subiectul este aşezat cu
mâinile pe masă înainte sau în spate, kinetoterapeutul trăgând trunchiul în sens invers
sprijinului
- În cazul grupelor supinatori-pronatori cel mai util exerciţiu este
storsul rufelor sau a unui instrument elastic, exemplu: un opt de
cauciuc, sau un burete mai gros.
 Mobilitatea articulara

- Modalitati de tratament:
- posturi
- miscari pasive/ pasiv- active/ active
- manevre de facilitare tip ‘hold- relax’

- Aspecte particulare:
- miscarile pasive pot genera inflamatii/ rupturi periarticulare 
hematoame  miozite calcare (muschiul brahial!!)
- intinderea pasiva poate genera contractia antagonistilor prin inductie
reciproca  accentuarea deformarii initiale
 Forta musculara

- Se va recupera pe o articulatie stabila/ mobila/ indolora

- Consta din exercitii analitice de tonifiere a grupelor
musculare principale (F/ E, P/ S)
- Variante: gantere, bastoane cu greutate, scripete cu greutati
- Flexori: 90o, extensori: 30- 40o
- Exercitii cu rezistenta progresiva, serii de 15- 20 exercitii
- Aparitia durerii  intrerupere 2- 3 zile  reluare la un nivel
inferior de solicitare
 Profilaxia hipotrofiei musculare
-Treptat se adaugă mişcărilor rezistenţe gradate pentru
evitarea hipotrofiilor musculare
- Pentru a prevenii atrofiile musculare se vor executa
contracţii izometrice pe care pacientul le va învăţa cu
umărul opus.
-Mâna şi degetele vor fi solicitate cu multă perseverenţă
- Se vor utiliza plastilina, mingi mici, colaci de cauciuc,
mânere cu resorturi, se fac exerciţii izometrice pentru
musculatura intrinsecă, dar şi pentru cea a antebraţului
- De obicei contrarezistenţele sunt realizate de mâna
sănătoasă.
 Recuperare KT analitica dupa imobilizare (1)

- Reprezintă primele 2-3 săptămâni după imobilizare

- Daca este posibil se va imobiliza cotul afectat 4 zile în flexie
de 1200  din ziua 5 încep mişcările active libere pentru
recuperarea extensiei
- Sedinţe de kinetoterapie scurte şi făcute de 4-5 ori/ zi
- Între şedinţe cotul este fixat la noile unghiuri obţinute
- Atele posturale daca inflamaţia persistă (F/ E maxima,
schimbate la 3-6 ore)
- Sunt indicate mişcările active ajutate: subiectul începe activ
mişcarea kinetoterapeutul urmăreşte miscarea corecta 
cresterea amplitudinii miscarii pe tot arcul de mişcare
 Recuperare KT analitica dupa imobilizare (2)

- Este esenţială obţinerea relaxării, a decontracturării

umărului şi a membrului superior în general
- Orice traumatism de cot determină reflex o contractură a
flexorilor la nivelul întregului lanţ kinetic al membrului
superior afectat
- Exerciţiile pot fi realizate şi în apă caldă, care va creşte
coeficientul de elasticitate a structurilor retracturate şi a
acţiuni de facilitare a apei, mişcarea fiind mai uşoară
- În apă se pot adăuga: sare de bucătărie, nămol terapeutic,
plante medicinale şi tărâţe de grâu sau mălai.
 Recuperare KT analitica dupa imobilizare (3)

- Sunt benefice mişcările pe diagonalele membrului

superior, care să fie ghidate de kinetoterapeut, atât cu cotul
flectat cât şi cu el extins
- La început ghidajul urmăreşte ghidarea corectă a
diagonalei
- In timp ghidajul se transformă în contrarezistenţă, care va
fi tot mai mare, pentru a activa la început componenta
puternică a diagonalei
- Prin inducţie excitaţia se va transmite întregii diagonale.
 Recuperare KT analitica dupa imobilizare (4)

După 3 săptămâni de la deghipsare

– Această fază durează 3-6 săptămâni
- Cele mai importante sunt mobilizările analitice, mai ales
auto-pasive şi active, care continuă creşterea mobilităţii
-Incep exerciţiile de creştere a forţei musculare
- Se pot introduce în programul zilnic elemente de terapie
ocupaţională, fie pentru acţiunile de prono-supinaţie, fie
pentru cele de flexie-extensie
- Acest program participă activ la procesul de recuperare
funcţională
- Se îmbina astfel toate elementele biomecanice câştigate prin
kinetoterapie
 Recuperare KT analitica dupa imobilizare (5)

După 6 săptămâni :
– Rămâne prioritară creşterea mobilităţii  cursă maximă
dacă este posibil.
-Trebuie combătute contracturile restante prin tehnici de facilitare, cum ar fi
tehnica ‘hold- relax’.
- Se continuă programul de creştere a forţei musculare, prin exerciţii analitice pe
fiecare grupă musculară.
- Încep exerciţiile de refacere a stabilităţii şi mişcării controlate.

Programul de terapie ocupaţională:

- Eficienţa gesturilor uzuale în activitatea de autoîngrijire si profesională
- Se introduc elemente din diverse activităţi umane cum ar fi: tăiatul cu
fierăstrăul, lustruitul, lucrul cu şurubelniţa sau cu burghiul, folosirea ruloului de
tapet
- Se introduc sporturi terapeutice: lovitura la coş din basket, tenisul de masă, etc.
 Recuperarea globala a cotului
- Vizează practic să reintegreze cotul în catena cinetică a membrului
superior printr-un program de exerciţii în lanţ cinematic deschis, sau mai
ales în lanţ semideschis (actele motorii zilnice)
- Trebuie folosite tehnicile de facilitare din metoda Kabat, exerciţiile pe cele
două diagonale clasice. Se folosesc diferite scheme de mişcare în funcţie
de obiectivul urmărit, două fiind utilizate cel mai frecvent:
- Schema cu braţul în extensie – abducţie – rotaţie internă şi
extensia cotului  realizeaza o extensie-pronaţie a cotului, asociată cu
extensie cubitală a pumnului
- Schema în flexie - abducţie – rotaţie externă a braţului şi flexie
a cotului  evocă gestul de a prinde un obiect şi de al apropia de corp, se
realizează o flexie-supinaţie a cotului asociată flexiei radiale a pumnului şi
adducţie rotaţie externă a umărului.
 Recuperarea cotului
• Starea generala a pacientului
– Functia cardio- vasculara
optima
– Stare normala a membrelor
inferioare

• Flexibilitatea:
– Restaurarea ROM este
esentiala in recuperarea cotului
– Pot fi utilizate mai multe
variante de tratament cu
conditia sa nu precipite
recuperarea cotului
Recuperarea cotului
 Recuperarea globala a cotului
- Efectuarea acestor scheme se conduc după principiul
secvenţialităţii, se efectuează iniţial din decubit şi mai apoi din
poziţia aşezat

- Amplitudinea mişcărilor de flexie/extensie şi supinaţie/pronaţie

trebuie să se menţină în limitele în care durerea nu se manifestă

- Modul de lucru este în lanţ kinetic semiînchis cu rezistenţă

aplicată la nivelul mâinii (rezistenţă distală) sau la braţ (rezistenţă
proximală)

- Mărimea acestor rezistenţe va fi dozată progresiv în funcţie de

importanţa deficitului de forţă de contracţie musculară.
 Termoterapia (1)
- Adjunct al programelor de KT si masaj;
- Combate spasmul muscular si reactiile inflamatorii locale;
- Principii terapeutice ale termoterapiei:
- analgezia
- hiperemia
- hipertermia locală şi sistemică
- reducerea tonusului muscular (contractura)
- creşterea elasticităţii ţesutului conjunctiv
- Metodologie:
- caldură profundă (diatermie si ultrasunete)
- căldură superficială (efect de penetraţie redus, de cîţiva cm)
 Termoterapia (2)
1. Impachetarea cu parafină
Constă în aplicarea pe zona interesată a unei cantităţi de parafină la o temperatură
mai ridicată. Acţiunea împachetărilor cu parafină: provoacă o supraîncălzire
profundă şi uniformă a ţesuturilor, pielea se încălzeşte la 38 - 40°C provocând o
transpiraţie locală abundentă. La desfacerea parafinei se evidenţiază hiperemia
produsă. După îrnpachetare se aplică o procedură de răcire.

2. Împachetarea cu nămol:
Constă în aplicarea nămolului la o temperatură de 38 - 40°C pe o anumită regiune.
Durata unei şedinţe este de 20 -- 40 minute.
Nămolul are mai multe efecte:
- efect mecanic, producând excitaţia pielii datorită micilor particule componente;
- efect fizic, temperatura corpului creşte cu 2 - 3°C;
- efect chimic prin rezorbţia unor substanţe biologic active prin piele din nămol.
ln timpul împachetării cu nămol sunt mobilizate depozitele sangvine, producându-se
intensificarea circulaţiei în anumite teritorii.
 Termoterapia (3)
3. Băile de lumină: cele complete se realizează în dulapuri de lemn cu becuri, iar cele
parţiale în dispozitive adaptate.
Durata băilor este de 5 - 20 minute şi după terminarea lor se face o procedură de
răcire.
Căldura radiantă produsă de băile de lumină e mai penetrantă decât cea de abur sau
aer cald, iar transpiraţia începe mai devreme.

4. Băile de soare şi nisip: utilizează spectrul solar complet. Expunerea la soare se face
cu precauţie, 2-3 minute pentru fiecare parte a corpului, cantitatea se creşte treptat
în zilele următoare. Sunt deosebit de importante pentru echilibrul fosfo-calcic.

5. Cataplasmele: constau în aplicarea în scop terapeutic a diverselor substanţe, la

temperaturi variate asura diferitelor regiuni ale corpului.
Ele acţionează prin factorul termic. Cataplasmele calde se folosesc pentru efectul lor
hiperemiant şi rezorbiv, precum şi pentru acţiunea antispastică şi antialgică. La
cataplasmele cu plante medicinale se mai adaugă şi efectul chimic.
 Termoterapia (4)
6. Baia la temperatura de indiferenţă: temperatura apei este de 34 - 35°, bolnavul este invitat în
baie; durata este de la 10- 15 minute. Are efect calmant.

7. Baia caldă simplă: se execută într-o cadă obişnuită cu apa la 36 - 37°C şi cu durată de 15 - 30
minute. Are acţiune sedativă generală.

8. Baia kinetorepică: este o baie caldă, se efectuează într-o cadă mai mare, care se umple 3/4 cu
apă la temperatura 35 - 37 - 38°C.
Bolnavul este aşezat în baie şi lăsat 5 minute liniştit după care tehnicianul execută sub apă mişcări
în articulaţiile bolnavului timp de 5 minute. Pacientul este lăsat în repaus, după care este invitat să
execute singur mişcările imprimate de tehnician.
Durata băi: 20 -- 30 minute.
Mod de acţiune:
- factorul termic;
- factorul mecanic.
Mobilizarea în apă este mai puţin dureroasă din cauza relaxării musculaturii, care se produce sub
influenţa apei calde şi pierderii greutăţii corpului conform legii lui Arhimede.

9. Baia cu masaj: este o baie caldă cu apa la temperatura de 36 - 39°C în care se execută rnasajul
asupra regiunii interesate. Durata băi depinde de durata masajului efectuat.
 Electroterapia (1)
- Ultrasunetele:
- stimuleaza activitatea celulara in fazele de inflamatie/ proliferare/ remodelare
- stimuleaza activitatea macrofagelor/ mastocitelor
- traumatisme acute: forma pulsata (efect analgetic)
- traumatisme cronice: US continue (efect vasodilatator)
- Pulsed short wave:
- stimuleaza activitatea celulara membranara  resorbtia exsudatului
inflamator
- stimuleaza mitozele celulare
- pot fi utilizate in faza acuta a traumatismului
- Curenti interferentiali:
- diminueaza edemul extracelular  favorizeaza vindecarea
- actiune musculara (0- 50 Hz) si nervoasa (80- 130 Hz)
- traumatisme acute: curenti de 0- 100 Hz pentru fibrele nervoase M, S, Sp
 Electroterapia (2)
1. Curentul galvanic: este un mijloc clasic şi fidel de sedare a durerilor.
Electrodul pozitiv are o acţiune sedativă locală, ca şi curenţii descendenţi şi
curenţi ascendenţi care aplicaţi contralateral duc la o creştere a pragului de
sensibilitate.
Galvanizarea poate să utilizeze concomitent şi introducerea de ioni cu
acţiune antalgică (ionoforeză transversală cu novocaină, aconidină sau
revulsiv cu histamină).

2. Curentul diadinamic: se prescrie în aplicaţii transversale sau

longitudinale: o perioadă lungă, de 4 minute (are efect sedativ), difazat fix
4 minute ambele, 1 dată pe zi. Se recomandă 10- 14 şedinţe.
Diatermia acţionează asupra ţesuturilor în profunzime, prin căldura pe
care o produc curenţii de înaltă frecvenţă, ca urmare a rezistenţei pe care o
opun ţesuturile la trecerea energiei electrice. Căldura astfel produsă are un
efect analgetic.
 Electroterapia (3)
3. Curentul faradic
Se indică faradizarea cu periuţa sau cu ruloul, plimbate pe regiunea dureroasă
pudrată cu talc, legate de electrodul negativ, curentul fiind tetanizat. Aceste
proceduri sunt bine receptate şi tolerate de pacienţi pentru starea de bine pe
care o degajă şi modul în care, corectând dezechilibrul, se îmbunătăţeşte
funcţionalitatea.

4. Ultrasunetele sunt utilizate în consolidarea fracturilor, datorită efectului de

“masaj mecanic”, tisular, profund, fiind indicat pentru durere, inflamaţie,
mobilitate.

5. Razele infraroşii (IR)se pot aplica prin două metode: lămpile de tip Solux şi
băile de lumină. Efectul principal al acestor raze se bazează pe căldura pe care o
produc. Ele străbat pînă la cîţiva centimetri în profunzime, acţionînd atît asupra
ţesutului conjunctiv, cît şi asupra glandelor şi metabolismului general. Ele
provoacă totodată şi o vasodialataţie la nivelul plexului venos.
 Masajul
- Principii:
- pacientul invelit pana sub axila
- contrapriza pe brat, cu pregatirea zonei prin netezire/ framantare
- masajul cotului se efectueaza pe zona paraolecraniana
- Etape:
- masaj de introducere (netezire regiunea cubitala + triceps)
- framantarea cu ambele police in santurile paraolecraniene
- frictiunea capsulei (posterior  epicondil, epitrohlee  anterior)
- miscari pasive si active ale articulatiei (F/ E si P/ S cu cotul in flexie)
- Contraindicatii:
- fracturi recente
- afectiuni dermatologice, vasculare sau hemoragice
- inflamatia acuta a cotului