UNIVERSITATEA DIN ORADEA

FACULTATEA DE MEDICINA SI FARMACIE ORADEA

PROGRAM DE STUDIU: MSS
FORMA DE INVATAMANT: CU FRECVENTA

PRINCIPALELE ABORDARI IN ANALIZA

COMPARATIVA A SISTEMELOR DE SANATATE

ORADEA
2020
CUPRINS
1. Introducere
2. Compartimentele unui sistem de îngrijire de sănătate
3. Circuitul banilor într-un sistem de îngrijiri de sănătate
4. Dezvoltarea şi organizarea variatelor resurse pentru sănătate
sub forma de programe sunt legate de existenţa surselor de
finanţare
5. Principalele sisteme de finantare si asigurea a serviciilor de
sanatate in tarile europene
6. Modele de sisteme de îngrijire de sănătate
7. Percepţii ale populaţiei asupra sistemului de ocrotire medicală
8. Sistemul sanitar din Romania
9. Sistemele de sanatate contemporane
10. Sistemele nationale de sanatate
11. Biblografie
INTRODUCERE
 Ocrotirea sănătăţii şi procesul de combatere a maladiilor
existente a fost una din priorităţile activităţii umane din
cele mai vechi timpuri pînă în prezent şi în viitor.
Sănătatea este o problemă individuală şi o problemă
complexă, care priveşte întreaga societate şi determină în
exclusivitate existenţa fizică a naţiunii per continuum.
Principiile Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii “Sănătate
pentru toţi în secolul XXI” derivă din dreptul
fundamental al omului la iaţă şi sănătate declarat de
Organizaţia Naţiunilor Unite. Dezvoltarea societăţii
condiţionează o viaţă sănătoasă şi lungă ca una din
opţiunile esenţiale şi una din priorităţile fundamentale
ale comunităţii umane.
INTRODUCERE
 La ora actuală în lume se descriu trei mari modele de SIS (sisteme
de îngrijire a sănătăţii.
 Sistemul de asigurări sociale de sănătate de tip Bismark, după
numele omului de stat Otto von Bismark (1815-1898) care l-a
introdus în Germania la sfîrşitul secolului XIX, sistem bazat pe
prime de asigurare obligatorie ce depind de venitul realizat şi nu de
starea de sănătatea persoanelor asigurate
 Sistemul naţional de sănătate numit şi Beveridge după numele
economistului englez William Henry Beveridge (1879-1963) care l-
a introdus în Anglia în 1948, principala sursă de finanţare fiind
impozitele, modelul fiind preluat ulterior şi în Spania, Portugalia,
Italia, Irlanda, Canada şi ţările scandinave.
 Sistemul de asigurări private de sănătate în care finanţarea se
bazează pe prime de asigurare stabilite înfuncţie de starea de
sănătate, respectiv de riscurile persoanelor asigurate (SUA)
COMPARTIMENTELE UNUI SISTEM DE
ÎNGRIJIRE DE SĂNĂTATE
 Producerea şi dezvoltarea de resurse( resurse umane,
facilităţi sanitare, bunurile sanitare, cunoştinţele)
 Suport financiar

 Organizarea de programe

 Managementul ( planificarea, administrarea,

reglementarea, evaluarea)
 Furnizarea de servicii sănătate preventive, curative, de
îngrijire şi recuperareÎn funcţie cum sunt finanţate
programele de sănătate, putem avea un SIS liberal (de
asigurări private), de asigurări publice obligatorii sau
sistem naţional de sănătate bazat pe impozite şi taxe.
COMPARTIMENTELE UNUI SISTEM DE
ÎNGRIJIRE DE SĂNĂTATE
Uwe Reinhardt a analizat flixul banilor specific oricărui SIS (sistem de îngrijire a
sănătăţii) şi a identificat piaţa care se stabileşte între cei trei mari actori:

 terţulplăţitor
 furnizorul
 Consumatorul (populaţia) de servicii de sănătate
SISTEMUL DE ÎNGRIJIRE A SĂNĂTĂŢII
CIRCUITUL BANILOR ÎNTR-UN SISTEM
DE ÎNGRIJIRI DE SĂNĂTATE
 Cele mai fregvent utilizate modalităţi de plată ale
furnizorilor de servicii de sănătate sunt:
 Capitatia;

 Salariul;

 Plata pe serviciu;

 Finanţarea programelor se poate face de către Guvern, de

organizatii neguvernamentale (ONG) non profit sau de
organizaţii “ pentru profit”. Proportţa între aceste tipuri
de programe determină caracteristicile difinitorii ale SIS
DEZVOLTAREA ŞI ORGANIZAREA VARIATELOR
RESURSE PENTRU SĂNĂTATE SUB FORMA DE
PROGRAME SUNT LEGATE DE EXISTENŢA
SURSELOR DE FINANŢARE

 Taxe şi impozite;
 Asigurare obligatorie;

 Asigurare voluntară (privată);

 Plata directă, co-plata;

 Donaţiile;

 Imprumuturile din partea unor organizaţii internaţionale

PRINCIPALELE SISTEME DE FINANŢARE ŞI
ASIGURARE A SERVICIILORDE SĂNĂTATE ÎN
ŢARILE EUROPENE
 Pe plan mondial se produc schimbări în sistemele de
sănătate, schimbări careurmăresc eliminarea sau
reducerea disfuncţiilor apărute atît în ţările democratice
cu oeconomie de piaţă stabilă, cît şi în ţările care au avut
o economie bazată pe monopolul destat al factorilor de
producţie cu un sistem de planificare centralizat, rigid
şide comandă.
 Nemulţumirile care au generat procesul de reformare a
sistemelor îngrijirilor desănătate (SIS) au fost prezente
atît în masa contribuabililor (utilizatorilor), a medicilor
şi a instituţiiilor sanitare (a furnizorilor de îngrijiri) cît şi
a autărităţilor publiceşiadministrative.
PRINCIPALELE SISTEME DE FINANŢARE ŞI
ASIGURARE A SERVICIILORDE SĂNĂTATE ÎN
ŢARILE EUROPENE
 Insatisfacţiile erau datorate: creşterii cheltuielilor pentru
sănătate într-un ritm greu de suportat, fără ameliorarea
substanţială a stării de sănătate, insuficienta acoperirea
populaţiei cu servicii, absenţa unor mecanisme eficiente de
asigurarea calităţii, volumul exagerat de muncă zilnică,
insuficienţa elementelor de stimulare, ineficienţa managerială
etc.
 În Europa operau trei modele de sisteme de îngrijiri de
sănătate:
 1.modelul serviciului naţional de sănătate(SNS) –tip
Beveridge;
 2.modelul sistemului de asigurări sociale de sănătate (SAS) –
tip Bismark;
 3.modelul sistemului centralizat de stat (SCS) –tip Semaşko
MODELUL DIN STATELE UNITATE ALE AMERICII
ESTE BAZAT PE ASIGURĂRI PRIVATE.

 Cresterile incontrolabile ale cheltuielilor Medicare au

determinat politicienii americani sa treaca, in anii 1980, de la
un sistem de rambursare bazat pe cost la un sistem de
finantare bazat pe caz. Grupurile de Diagnostic (DRG) au
fost definite pentru a clasifica tipurile de pacienti, iar tarife
nationale au fost stabilite pentru a crea stimulente economice
de eficientizare a spitalelor. Astazi spitalele din Statele Unite
trateaza doar bolnavi cu severitate crescuta. Procedurile mai
simple sunt efectuate in afara spitalului. Ingrijirile acordate
de cadele medii sunt transferate catre unitatile intermediare
sau sunt furnizate la domiciliu, iar serviciile de recuperare
sunt efectuate in afara spitalului, pacientii si familiile avand
mai multa responsabilitate in procesul de recuperare.
 1.Serviciu Naţional de Sănătate(S.N.S.): imaginat de britanici,
funcţionează în Danemarca, Finlanda, Islanda, Norvegia,
Suedia, Grecia, Italia, Portugalia, Spania, Anglia.
Caracteristici:-sursa de finanţare: taxe generale;-controlat de
guvern; -dispune de buget de stat; -există şi un sector privat; -
acces liber la servicii pentru toţi cetăţenii; -acoperire generală
a populaţiei cu servicii de sănătate; -conducere prin
autorităţile de stat; -medicii sunt:-salariaţi sau plătiţi în
funcţie de numărul pacienţilor înscrişi pe listele lor
(capitaţie); -se practică oco-plată a unor părţi din costul unor
prestaţii. Avantaje:-impact pozitiv asupra stării de sănătate;-
relativ neoneros (nu este greu de suportat de către populaţie).
Dezavantaje:- liste lungi de aşteptare pentru anumite acte
medicale-medicii–lipsiţi de stimulente-doză mare de
birocraţie;
 2.Sistemul de Asigurări Sociale de Sănătate (S.A.S.): –
funcţionează în ţări caAustria, Franţa, Olanda, Germania,
Belgia. Caracteristici:-finanţat, îngeneral, în contribuţia
obligatorie a salariaţilor şi patronilor (cotizaţii), în funcţie de
venit şi din taxe generale; -acoperire largă,dar nu totală
(rămân neasigurate persoanele care nu lucrează);--
gestionarea fondurilor se realizează prinagenţii;--agenţiile
contractează cu spitalele şi medicii de familie sau medicii
generalişti serviciilece urmează a fi oferite asiguraţilor;--
contractele cu practicienii au la bază taxa/serviciu,
taxa/prestaţie, iar cu spitalele prinbugete globale.
MODELE DE SISTEME DE ÎNGRIJIRE DE
SĂNĂTATE
PERCEPŢII ALE POPULAŢIEI ASUPRA
SISTEMULUI DE OCROTIRE MEDICALĂ
 In echităţi în percepţia stării de sănătate (relaţia venituri,
nivel de instrucţie, mediu de provenienţă şi percepţia
stării de sănătate)

 Persistenţă plăţilor in formale, precaritatea materială

corelează cu percepţia legitimităţii recompensării
medicului; urbanul escaladează ruralul, existenţa
relaţiilor nu înlocuieşte plata informală.
SISTEMUL SANITAR DIN ROMANIA

 In 1997, Romania a introdus un nou sistem de asigurari de

sanatate prin Legea nr. 145/1997, bazat pe o versiune
modificata a modelului Bismarck. In prezent, unele structuri
din urmatoarele modele coexista in cadrul sistemului sanitar
roman (tinand cont in principal de modalitatea prin care
sistemul este finantat):
 modelul Semashko – bugetul asigurarilor sociale de stat
(trezoreria statului);
 modelul Beveridge – principiul rolului de „ filtru” (avut de
medicii de familie – alesi, in mod liber, de catre pacienti si
finantat prin impozite);
 modelul Bismarck – sistemul de asigurari sociale de sanatate
(bazat pe prime obligatorii de asigurare, dependente de
venituri).
 O analiza a sistemelor de sanatate din tarile Europei centrale
si de rasarit de dinainte de 1990, evidentiaza unele
caracteristici comune, pe are M. Roemer (1993) le-a rezumat
astfel:
 serviciile de sanatate de aproape toate tipurile erau un drept
social al fiecaruia, fara nici o cheltuiala sau cu foarte mici
cheltuieli personale;
 asigurarea serviciilor de sanatate era responsabilitatea
guvernului la diferite nivele ale acestuia;
 distribuirea serviciilor preventive si terapeutice era in mod
esential integrata, accentul fiind pus pe prevenire;
 resursele si serviciile de sanatate erau planificate central ca
parte a planului general al intregii ordini economice si
sociale;
 deciziile finale cu privire la caracteristicile majore ale
sistemului national de ingrijire a sanatatii erau luate de
autoritatile centrale de sanatate si politice, desi grupurile
locale de cetateni aveau posibilitatea de a contribui la
formarea politicii de sanatate;
 cata vreme resursele erau limitate, prioritatile in sistemul de
sanatate erau indreptate in special catre necesitatile
muncitorilor din industrie si ale copiilor;
 toate partile componente ale sistemului de sanatate erau
dirijate si integrate de o autoritate majora - Ministerul
Sanatatii si subdiviziunile sale;
 practica medicala privata (si activitatile conexe) nu era
prohibita, dar constituia subiectul unei reglementari stricte;
 intreaga activitate in domeniul sanitar se baza pe principii
stiintifice, astfel incat practicile non-stiintifice sau religioase,
mistice, nu erau, teoretic, permise;
 nemultumirea cetatenilor in legatura cu:
 a) calitatea si accesul la ingrijiie de sanatate si medicamente adecvate;
 b) pietele secundare in sectorul sanatatii (platile necontabilizate, 'pe sub
masa');
 c) lipsa libertatii de a alege medicul;
 d) putere de decizie limitata si slaba.
 nemultumirea personalului din domeniul sanitar in legatura cu:
 a) salarii sub media pe economie;
 b) lipsa libertatii medicilor de a fi alesi de pacienti si a remuneratiei
calculate in functie de performanta;
 c) statutul social modest;
 d) putere redusa in crearea politicii de sanatate.
 nemultumirea managerilor serviciilor de sanatate datorita subfinantarii
 cronice a facilitatilor de sanatate, echipamentului inferior, bugetului de
intretinere insuficient, lipsei independentei in functionarea institutiilor de
sanatate si lipsei libertatii in stabilirea tarifelor, in contractari, investitii, in
reglementarea relatiilor de munca etc.
SISTEMELE DE SANATATE
CONTEMPORANE
 isi dezvolta continuu obiectivele, iar evolutiile de
perspectiva cum ar fi: cresterea nevoilor de sanatate ale
populatiei, progresul tehnologiilor medicale, cresterea
cheltuielilor de sanatate si amplificarea presiunilor
politice pentru mai multa securitate sociala vor forta
factorii de decizie ai politicilor de sanatate sa caute
obtinerea de beneficii maxime cu minim de efort si
cheltuieli. Pentru aceasta este necesara imbunatatirea
sistemelor de sanatate.
SISTEMELE NATIONALE DE
SANATATE
 sunt organizatii sociale complexe, in continua
dezvoltare, ce produc servicii de sanatate. Centrele de
putere in cadrul sistemelor nationale de sanatate au
diverse functii, interese si asteptari si detin un anumit tip
de putere. Sistemele de sanatate sunt instabile deoarece
sunt influentate de numerosi factori externi, precum si de
comportamentul centrelor de putere cu diverse interese
si cerinte.
 Schimbarile din sistemele nationale de sanatate pot fi
inerente, benefice sau daunatoare datorita efectelor
produse, depinzand de interesele, conceptele si abilitatea
manageriala a factorilor de decizie.
BIBLOGRAFIE
 DAINA C. Organizarea serviciilor de sănătate, platforma
e-learning e.uoradea.ro2020
 https://ro.wikipedia.org/wiki/Sistem_de_sanatate

 https://animv.ro/wp-content/uploads/2017/09/REZUMAT
-TEZA-DIANA-PAUN.pdf
 https://medicaacademica.ro/public-si-privat-in-asiguraril
e-de-sanatate-argumente-generate-de-o-scurta-analiza-co
mparativa-a-sistemelor-de-sanatate-din-cehia-si-romania
/