Spitalele clinice şi universitare se finanţează prioritar diferenţiat, avându-se în

vedere complexitatea serviciilor medicale şi a activităţilor de învăţământ, pe baza

normelor elaborate în comun de către Ministerul Sănătăţii Publice, Ministerul Educaţiei,
Cercetării şi Tineretului şi Casa Naţională de Asigurări de Sănătate.
Proiectul bugetului de venituri şi cheltuieli al spitalelor publice se elaborează de
către conducerea spitalului pe baza normelor metodologice aprobate prin ordin al
Ministrului Sănătăţii Publice, cu consultarea ministerelor şi a instituţiilor cu reţele
sanitare proprii.
Bugetul de venituri şi cheltuieli al spitalelor publice, spitalelor clinice şi
universitare, institutelor clinice şi spitalelor judeţene se aprobă şi se supune validării
Direcţiei Judeţene de Sănătate Publică sau Ministerului Sănătăţii Publice, respectiv
ministerului de resort, în funcţie de subordonare. Pentru partea de cheltuieli care se
propune a fi acoperită prin finanţare de la bugetele locale se va obţine şi avizul consiliului
local respectiv.
Execuţia bugetului de venituri şi cheltuieli se raportează lunar şi trimestrial
Direcţiilor de Sănătate Publică, Ministerului Sănătăţii Publice, respectiv ministerului de
resort, în funcţie de subordonare. De asemenea, în cazul în care spitatul public
beneficiază de finanţare din bugetele locale, execuţia bugetului de venituri şi cheltuieli se
raportează lunar şi trimestrial şi consiliului local şi/sau judeţean, după caz.
Direcţiile de sănătate publică analizează execuţia bugetelor de venituri şi
cheltuieli lunare şi trimestriale şi le înaintează Ministerului Sănătăţii Publice, respectiv
ministerului de resort, după caz. Dacă se constată abateri faţă de indicatorii din contractul
de administrare, direcţia de sănătate publică le sesizează şi face propuneri pe care le
supune spre aprobare conducerii Ministerului Sănătăţii Publice.
Ministerul Sănătăţii Publice şi Casa Naţională de Asigurări de Sănătate, în
calitate de ordonatori principali de credite, proiectează, implementează şi finanţează
programe, respectiv subprograme de sănătate, în scopul realizării unor obiective de
sănătate. Sumele alocate pentru subprogramele de sănătate sunt cuprinse în bugetul
propriu de venituri şi cheltuieli al spitalului şi se utilizează potrivit destinaţiilor stabilite.

2. Unităţile din sistemul sanitar

În cazul sănătăţii, organul de specialitate al administraţiei publice centrale îl

reprezintă Ministerul Sănătăţii, instituţie publică care organizează, coordonează,
îndrumă activităţile pentru asigurarea sănătăţii populaţiei şi acţionează pentru prevenirea
şi combaterea practicilor care dăunează sănătăţii.
Direcţiile de sănătate publică judeţene, respectiv a municipiului
Bucureşti,
sunt servicii publice descentralizate, cu personalitate juridică, ale Ministerului Sănătăţii,
în subordinea cărora funcţionează alte unităţii cu sau fără personalitate juridică, conform
prevederilor legale.
Unităţile din sistemul sanitar se grupează astfel:

3
 Dispensarul este unitatea medico-sanitară
DISPENSARE care
POLICLINICE asigură asistenţă populaţiei dintr-o anumită
zonă teritorială, fără spitalizare.

Spitalul este unitatea sanitară cu paturi, de

SPITALE utilitate publică, cu personalitate juridică, care
asigură servicii medicale.

Sanatoriul este unitatea sanitară cu paturi

SANATORII care asigură asistenţă medicală utilizând
factori curativi naturali, asociaţi cu celelalte
procedeee, tehnici şi mijloace terapeutice.

Preventoriul este unitatea sanitară cu paturi

PREVENTORII care asigură prevenirea şi combaterea
tuberculozei la copii şi tineri,precum şi la
bolnavii de tuberculoză
stabilizaţi clinic şi necontagioşi.

Creşele sunt instituţii care asigură

CREŞE asistenţă
medicală, instruirea şi educarea copiilor.

Centrele de sănătate sunt unităţi sanitare

cu sau fără paturi, care asigură asistenţă
CENTRE DE medicală de specialitate pentru populaţia
SĂNĂTATE din mai multe localităţi apropiate, în cel
puţin două specialităţi.

Leagăne de copii
ALTE
Centre de transfuzie sanguină
INSTITUŢII
Servicii de ambulanţă