Managementul asistenței

medicale primare
Sănătatea popor
ului este cea mai
mare bogăție a ță
rii.
 Planul lecției:

 Structura serviciului AMP din RM.

 Medicina de familie-medicina de prim contact în sistemul de sănăt
ate.
 Definiția MF (după OMS).
 Managementul contactului primar-unul din principiile de bază a
medicinii de familie.
 Funcțiile lucrătorului medical cu studii medii.
 Deosebirile dintre AMP și AMS.
 Dispensarizarea populației. Scopul.
 Grupele de dispensarizare.
 Eșecurile dispensarizării.
 Aspecte etice in activitatea lucrătorului medical cu studii medii
Anul 1993. Prin Ordinul N 40 al Ministerului Sănătăţii RM
medicina de familie a fost legiferată ca specialitate medicală
, fiind inclusă cu drept egal în registrul de stat al specialităţil
or medicale, iar ca reformă de instruire postuniversitară în
domeniu a fost implementată Internatura cu durata de instr
uire de un an. Această formă de formare a MF în anul 2002
a fost sistată.
Anul 1997 – Hotărârea Guvernului R. Moldova Nr.668
„Cu privire la aprobarea Concepţiei reformării sistemului as
istenţei medicale în RM în condiţiile economice noi pentru an
ii 1997 – 2003”.
Anul 1997 – Hotărârea Guvernului RM Nr.1134
„Cu privire la dezvoltarea Asistenţei Medicale Primare”.
Anul 1997 – Ordinul Ministerului sănătăţii RM Nr.200 „Pri
vind reforma medicinii primare în R. Moldova”.
 Structura serviciului
Asistenței Medicale Prima
re
din Republica Moldova.
(organigrama)
 35 Centre ale Medicilor de

primare din Republica Moldova întră:

Familie (raionale)
Organigrama serviciului asistenței
СсссСMF Bălți

CCcccccvccccdvgdfsccc
Clinica Universitară AMP

5 AMT din Municipiu Chişinău cu

12 Centre ale Medicilor de
Familie

392 Centre de Sănătate

inclusiv

14 CS independente

541 Oficii
ale medicilor de familie
 Asociaţii Medicale Teritoriale (AMT),
și componenţa lor:

centrele
specializate de
diagnosticare
oficiile şi tratament instituţiile
medicului private din
de familie teritoriu.

Centrul
punctele centrele de
medicilor sănătate
medicale
de familie
IMSP AMT Centru acordă asistență medicală
profilactică și curativ-diagnostică populației:

Populației sectorului Centru

Populației mun.Chișinău servicii

consultative și de diagnostic în cazul
adresării directe
Populației orășelului Codru
a mun. Chișinău
Populației în baza contractelor de asigurări
medicale facultative încheiate cu diferite
companii de asigurări sau direct cu agenții
economici
Exemplu: IMSP (instituția medico-sanitară publică) A
MT (asociația medico-teritorială) sectorul Centru:

IMSP
Asociația Medicală
Teritorială Centru
(2 blocuri)

Blocul Centrului Blocul Centrului

Consultativ medicilor de
Diagnostic, Familie nr.7,
str. 31 August 63 str. Dokuciaev, 11 a

Centrele de Centrele de sănătate

Centrul de
Sănătate: private
Sănătate Cricova
Vadul-lui-Vodă, „ SindBioDan „
Ciorescu „ OnClinicMoldova "
Asistența medicală specializată se acordă pe
37 specialități :
Secția specialiști (medicii specialiști în
domeniul bolilor interne), neurologie,
oftalmologie, otolaringologie, chirurgie,
sănătate femei, profilaxie (medici
infecționiști), fiziopneumologie,
reabilitare medicală și medicină fizică.

Asistența medicală diagnostică este

concentrată în cadrul secțiilor:
secția de laborator (inclusiv laboratorul
clinic, biochimic, citologic, imunologic)

Secții diagnostice specializate:

(diagnostica funcțională,ecoscopie și
endoscopie), radiologie,
medicină nucleară (metode de diagnostic
cu radionuclizi)
 Clasificarea CMF
(Centre ale medicilor de familie.)

Categoria III –
până la 40.000 populaţie

Categoria II –
40.001- 80.000 populaţie

Categoria I –
80.001 şi mai mult
populație
Scopul principal al IMSP Centrul Medicilor d
e Familie și al IMSP Centrul de Sănătate este:

ameliorarea și ocrotirea sănătăţii

populaţiei

dezvoltarea şi fortificarea continuă

a medicinii de familie

accentuarea prioritară pe măsurile

de prevenire a maladiilor populaţiei
din teritoriul respectiv.
 Oficiul Medicului de Familie (OMF).
Oficiul medicului de familie este o instituţie medicală unde
activează un medic de familie cu una-două asistente şi o
infirmieră şi acordă ajutor medical la 1-2 mii de populaţie.

Oficiul medicului generalist urmează să includă:

 un hol de aşteptare,
 cabinet de primire şi consultare,
 o sală de proceduri, recoltări şi vaccinări,
 un cabinet ginecologic,
 un cabinet de investigaţii şi explorări medicale,
 o sală de sterilizare şi depozitare
 o sală pentru personalul medical.

În vederea realizării eficiente a funcţiilor, oficiul medicului generalist trebuie să

fie dotat cu utilaj şi aparataj medical modern: electrocardiograf, ultrasonograf,
pneumotahometru, tonometru, oftalmometru, spirometru, termocoagulator,
aparat pentru respiraţie artificială, fotoliu ginecologic, instrumentar oftalmologic,
otorinolaringologic, ginecologic, chirurgical, neurologic, pentru recoltări, de uz
general etc.
 AMS - Asistența medicală de staționar (spitaliceasc
ă)
Asistenţă medicală de staționar este asigurată de o reţea largă
de instituţii de diverse tipuri:

Staţionar de
Staționar la zi în condiții
Spital
domiciliu de
ambulator
Asistența medicală de staționar
 Staţionar la domiciliu :
Acordarea acestei forme de asisten
ţă medicală poate fi efectuată de c
ătre medicul de familie sau o echip
ă specială compusă din medic, asis
tentă medicală şi nursă.
Echipa poate fi organizată pe lâng
ă instituţia medicală din sistemul
medicinii primare (CMF) sau pe lâ
ngă spitale.
Această formă nu este costisitoare
pentru bolnavi deoarece ei suportă
cheltuielile numai pentru medicam
ente.
Confortul şi îngrijirea diferă esenţi
al de cele din spital.
Staţionar de zi în condiţi
i de ambulatoriu:
Această formă este folosită pentru t
ratamentul bolnavilor care necesit
ă recuperare după externare din sp
ital şi cei de la staţionarele de la do
miciliu după ameliorarea stărilor a
cute.
Majoritatea pacienţilor staţionarel
or de zi din ambulatorii sunt cei ce
suferă de maladii cronice care peri
odic se acutizează. Această formă d
e asistenţă medicală poate fi folosit
ă fără a pierde capacitatea de mun
că, nu este costisitoare, previne acu
tizările şi complicaţiile nedorite. Sel
ectarea pacienţilor se efectuează pr
in dispensarizare calitativă de cătr
e medicul de familie.
 Spitalul este o instituţie medicală complexă:
Prin formaţiunile şi cadrele sale el asigură servicii medicale complete (prev
entive, curative şi de recuperare) bolnavilor dintr-un teritoriu urban şi rur
al atribuit.
Serviciile tehnico-medicale (laboratoarele) ale spitalului asigură precizare
a diagnosticului pentru bolnavii spitalizaţi.
Obiectivele majore ale unui spital pot fi menționate următoarele:
 sporirea accesibilității populației la asistența medicală bazată pe tehnol
ogii de performanță;
 acordarea serviciilor medicale cost-eficiențe de calitate, care nu pot fi ac
ordate în cadrul medicinii primare;
 asigurarea continuității în acordarea asistenței medicale populației și a
interacțiunii cu toate instituțiile medico-sanitare din teritoriul deservit î
n vederea satisfacției garantate a pacientului pentru serviciile medicale
acordate.
În dependență de atribuțiile stabilite în Regulamentul propriu și statutul ofi
cial spitalului (clinică specializată, centru științifico-practic, etc.), serviciile
prestate populației pot fi cele mai complexe și performante cu aplicarea teh
nologiilor medicale avansate și sigure.
 Principiile de bază a medicinii de familie:
 asistenţa medicală a omului sănătos şi acţiunile de profilaxie generală;
 asistenţa omului aparent sănătos, dar care este supus factorilor de risc
şi acţiunile de profilaxie primară;
 asistenţa medicală curativă, ce implică decizii şi abilităţi de îngrijire de
la suferinţele manifestate prin simptom, sindrom, boală sau asistenţa m
edicochirurgicală de urgenţă.
 asistenţa medicală integrativă, de sinteză, care rezolvă problemele paci
entului în totalitate, privind individul ca un întreg şi nu o boală sau un o
rgan afectat. Rezultatele consultaţiilor interdisciplinare, precum şi relaţ
iile obţinute din familie, comunitate, loc de muncă, mediu ecologic şi soc
ial sunt integrate într-o viziune unitară.
 asistenţa medicală continuă, pe toată perioada vieţii, spre deosebire de
specialişti, care acordă asistenţă medicală secvenţial, bolnavul revenind
ulterior la medicul de familie. Aceasta implică şi o cunoaştere îndelunga
tă a tuturor problemelor pe care individul, familia sau comunitatea le-a
avut şi le are, precum şi prognozarea evoluţiei lor pe viitor.
 Definiția Medicinii de Familie (după OMS)
Conform definiţiei OMS „Medicina de familie este specia
litatea ce asigură Asistenţa Medicală Primară şi Continuă
, care prin acţiuni terapeutice, profilactice, educaţionale şi
de recuperare contribuie la promovarea stării de sănătat
e a individului, familiei şi colectivităţii.

Conform definiţiilor OMS, îngrijirile medicale primare sunt acte medicale a

cordate de către personalul medico-sanitar de primă linie (de prim contac
t) din eşalonul medical şi constau în: activităţi de medicină generală acord
ate individului şi comunităţii (de igienă, antiepidemice, de diagnostic şi trat
ament simplu, de îndrumare a cazurilor către eşalonul superior, de educaţi
e pentru sănătate)
 Managementul contactului primar-unul din pr
incipiile de bază a medicinii de familie.
 dirijare a primului contact cu pacienţii, confruntându-se cu s
tări complexe, probleme neselectate;
 acoperire a spectrului larg al stărilor de sănătate;
 coordonare a asistenţei medicale cu profesioniştii din asistenţ
a medicală primară şi din alte specialităţi;
 asigurare a accesului pacientului la servicii adecvate ale sist
emului de sănătate;
 a acţiona şi în calitate de avocat al pacientului în soluţionare
a problemelor de sănătate.
 abordarea centrată pe pacient, cu evaluarea circumstanţelor
acestuia;
 comunicare, stabilire a priorităţilor şi activitate în parteneria
t;
 asigurare a continuităţii asistenţei medicale reieşind din nece
sităţile pacientului şi realizând o asistenţă continuă.
Asistenţa medicală primară are avantajul de a veni în
sprijinul populaţiei prin aşa facilităţi ca:

accesibilitatea
crescută,
rapidă,
permanentă;

adresabilitate
uşoară, direct la asigură intrarea
cabinet, şi coordonarea
domiciliu, prin pacientului în
telefon; sistem.
Funcțiile lucrătorului medical cu studii medii.
1) inregistrarea pacienților
2) identificarea problemei pacientului
3) contribuție la consultație
4) semnalare urgente medicale
5) efectuarea tratamentelor indicate de MF în oficiu/domiciliu
6) pregatirea cabinetului de lucru al MF
7) sterilizarea echipamentului
8) educație sanitară
9) evidența materialelor,aparatajului
10) educația sanitară
 Dispensarizarea populației

Metodă medicală activă, curativo-profilactică indivi

dualizată, prin care se supraveghează, din iniţiativa me
dicului,

categorii de categorii
persoane sănătoase de persoane bolnave
expuse unor factori suferind de anumite
de risc afecțiuni
Printr-o dispensarizare corectă
se pot da:

“ani vieţii”
(prin scăderea
numărului de
decese premature şi
creşterea duratei
medii de viaţă)

”viaţă anilor” ”sănătate vieţii”

(prin măsuri de (prin promovarea
control ale sănătăţii, ce cuprinde
simultan toate aspectele
morbidităţii şi profilaxiei)
incapacităţii)
La noi în ţară dispensarizarea este :

reglementată printr-un Ordin al Ministerului S

ănătăţii,care stabileşte metodologia de lucru şi
este inclusă ca acţiune obligatorie în cadrul Pro
gramelor Naţionale de sănătate, privind preve
nirea şi combaterea bolilor cardiovasculare, ca
ncerului, bolilor psihice, bolilor de nutriţie şi di
abetului, tuberculozei şi bolilor venerice.
Este o metodă ce cuprinde simultan
toate aspectele profilaxiei:

Primară

Secundară

Terțiară
 Profilaxie primară

adresându-se oamenilor sănătoşi în

dorinţa de a rămâne sănătoşi, evitar
ea apariţiei bolii, scăderea incidenţei
bolii la nivel populaţional prin schim
barea factorilor de risc.
 Profilaxia secundară 
depistarea precoce a bolii
(deci se adresează eşecurilor profilax
iei)
pentru a evita consecinţele bolii (dur
ată, incapacitate) şi a controla evoluţ
ia bolii.
 Profilaxia terţiară 

 măsuri pentru evitarea handicapului -

recuperare medicală, profesională, soci
ală
 evitarea incapacităţii totale prin stabil
izare morfofuncţională, ca urmare a apl
icării măsurilor terapeutice.
 De ce profilaxia ???
 Tranziția demografică și cea epidemiologică
;
 Tabloul morbidității și mortalității mondiale
dominat de boli prevenibile;
 Tehnologiile medicale noi;
 Cheltuielile pentru ocrotirea sănătății au cre
scut mult;
 Inechitățile în accesul la terapie;
 Prevenția –
cel mai eficace
tratament!!!!!!
 Scopul dispensarizării

 menţinerea sănătăţii şi prevenirea bolii

 depistarea precoce a bolilor
 redobândirea sănătăţii
 evitarea complicaţiilor
 reducerea consecinţelor bolii
 creşterea numărului de ani potenţiali de viaţă câş
tigaţi
 scăderea numărului de decese premature
Selectarea dispensarizabililor s
e poate face în funcţie de:

Natura șiProfesie
evoluția bolii
Vîrstă
 Natura bolii şi stadiul evolutiv:
În reglementările Ministerului Sănătăţii sunt specificate
bolile în care este obligatorie dispensarizarea.Pentru a a
vea eficienţă în dispensarizare se preferă stadiile I, II ale
bolilor, în care se poate realizaremisiunea stabilă sau vin
decarea.
Vârsta : cu prioritate se dispensarizează persoane tiner
e, în plină activitate, cu un potenţial mai mare derefacere
şi reversibilitate. 
Profesia : se acordă prioritate categoriilor profesionale
care sunt greu de înlocuit pentru că există un număr red
us de specialişti în domeniu şi care necesită o pregătire î
ndelungată şi experienţă într-omuncă plină de responsa
bilităţi, pentru care au şi aptitudini (ex: dispeceri în regi
onale de căi ferate,controlori de zbor, profesori universit
ari, etc.).
 Medic de
familie

Dispensarizarea

Medic
specialist
în alte
specialităț
i
 Depistarea se poate face:
Activ (prin acţiuni declanşate le iniţiativa
medicului), precoce – prin screening, anch
ete de prevalenţă (se adresează populaţiei
prezumtiv sănătoase)
Dezavantaj: este costisitoare, necesită cata
grafierea populaţiei în prealabil, presupun
e un volum mare de muncă şi existenţa un
ui număr mare de persoane sănătoase.
 Depistarea se poate face:
Pasiv: depistare prin prezentarea la medic
a pacienţilor cu o anumită simptomatologi
e.
Dezavantaj: depistare tardivă, în stadiul d
e boală manifestă ceea ce atrage după sine
o eficienţă şi eficacitate mai redusă a actel
or medicale.
 Examenele periodice de sănătate
se fac:
 la vârste nodale (mai ales copii, în unele ţări şi ad
ulţi) ocazie cu care se caută bolile care au o frecv
enţă aşteptată mai mare la vârsta respectivă

 la persoanele la risc înalt care sunt supuse unor e

xamene la intervale regulate în vederea determină
rii apariţiei bolii (sugari, gravide etc.)
În unele țări se practică:
Așa–numitul CHECK-UP, care const
ă în controlul sănătății, din inițiativa pe
rsoanei sau a patronului și care se fac în
cadrul unui sistem unui serviciu special
sau
Așa numit turism de sănătate, servici
i medicale propuse de o țară către popul
ația altor țări.
Eficiența în dispensarizare este
dată de:
Treceri la gradul III de
pensionare de la gradul II,I jII,
IIjjjj

Depensionări

Vindecare
Eșecurile în dispensarizare:

internări de
urgenţă creşterea
numărului pensionări
de zile de
concediu invaliditate
pentru gradul I, II,
incapacitate III la grupa
temporară de vârstă
de muncă activă
Scoaterea de la evidență se face în
caz de:
 Vindecare (ideal)
 Schimbarea domiciliului
 Noncomplianţă – cu excepţia tuberculozei,
sifilisului, bolilor psihice decompensate dato
rită riscului epidemiologic crescut (în aceste
cazuri se poate acţiona şi împotriva voinţei p
acientului pentru a fi tratat.
 Deces
 Aspecte etice în activitatea lucrătorului
medical cu studii medii
 Aspiraţia permanentă a tuturor membrilor colectivului spre
a îmbunătăţi şi a perfecţiona lucrul instituţiei proprii;
 Conlucrarea dintre medic şi asistentă trebuie să fie de aşa n
atură încât tot timpul de lucru al medicului să aparţină boln
avilor, el fiind scutit de funcţiile nelegate cu deservirea lor, c
um ar fi documentaţia medicală, dări de seamă ş.a.
 Respectul reciproc dintre membrii colectivului şi loialitatea;
 Autocritica şi critica binevoitoare stă baza vieţii unui colecti
vului;
 Climatul bun în colectiv este asigurat prin stabilirea unei or
dini ierarhice de rezolvare a problemelor apărute.
"Un zîmbet nu costă nimic, dar oferă mult. El ia numai o
clipă, dar amintirea lui dăinuie uneori pentru totdeauna.
Un zîmbet aduce fericirea în casă, bunăvoință în muncă,
este semnul prieteniei. Un zîmbet nu poate fi împrumutat
, cumpărat sau cerșit, pentru că el nu are valoare pentru
nimeni pînă cînd nu este dăruit".

Unii oameni sunt prea obosiți ca să vă dăruiască un zîmbet.

Dăruiți-le voi unul, pentru că nimeni nu are mai mare nevoie
de un zîmbet, decît acela care nu-l mai poate dărui.