Lucrarea Nr.

DETERMINAREA FORȚEI CRITICE LA FLAMBAJUL

BARELOR DREPTE

Scopul lucrării

Lucrarea are ca obiectiv determinarea experimentală şi analitică a forţei critice

de flambaj a unei bare drepte, zvelte (lungă şi subţire), de secţiune circulară constantă,
articulată la ambele capete. Rezultatele experimentale pentru forța critică de flambaj se
vor compara cu cele analitice (calculate cu relațiile teoretice).

8.1. Consideraţii generale

Noţiunea de stabilitate a echilibrului elastic este cunoscută din mecanica

corpurilor rigide (Figura 8.1). Dacă un corp se poate rezema în diferite poziţii pe o
suprafaţă, echilibrul este stabil în cazul în care în urma unei deplasări mici el revine la
poziţia iniţială. De exemplu, o sferă pe o suprafaţă concavă se află în stare de echilibru
stabil, deoarece la orice perturbaţie exterioară aceasta părăseşte poziţia de echilibru dar
revine în aceeași poziţie după încetarea acţiunii exterioare (Figura 8.1a). Contrar
exemplului anterior, o sferă pe o suprafaţă convexă se află în stare de echilibru instabil,
deoarece la orice perturbaţie exterioară aceasta părăseşte poziţia de echilibru și nu mai
revine în aceeași poziţie după încetarea acţiunii exterioare (Figura 8.1b). Un obiect este
în echilibru indiferent atunci când, dacă se acționează asupra lui cu o forță, el iese din
echilibru și rămâne în noua poziție care este tot o poziție de echilibru (Figura 8.1c).

(a) (b)

(c)

Figura 8.1. Echilibrul stabil (a), instabil (b) și indiferent (c)

O astfel de situaţie de stabilitate sau instabilitate a echilibrului se întâlneşte şi în

cazul unei bare drepte, zvelte (subţire şi lungă) solicitată la compresiune. Dacă forţa de
compresiune este inferioară unei valori critice (Fcr) bara este într-o stare de echilibru
stabil, deci forţele elastice interioare sunt în echilibru cu forţele exterioare (Figura 8.2a).
La o perturbaţie în sistem bara se deformează, dar după mici oscilaţii revine la poziţia
iniţială.
Experienţele arată că există o anumită valoare a forţei de compresiune, numită
forţă critică de flambaj Fcr, pentru care echilibrul elastic devine instabil, adică la orice
 Determinarea forței critice la flambajul barelor drepte 79

perturbaţie exterioară bara părăseşte poziţia de echilibru stabil având deformaţii mari
fără să mai revină la poziţia iniţială (Figura 8.2b). De obicei deformaţiile se amplifică,
putându-se ajunge la distrugerea barei, deşi tensiunile efective induse în bară satisfac
condiţia de rezistenţă, ele fiind mai mici decât tensiunea admisibilă a materialului barei.
În acest caz se spune că bara flambează.

(a) F F
F < Fcr

F F F  Fcr
(b)

Figura 8.2. Stabilitatea (a) și instabilitatea (b) unei bare drepte, zvelte

Flambajul este fenomenul de trecere a unei piese din starea de echilibru stabil
în cea de echilibru instabil, la o anumită valoare (critică) a sarcinilor aplicate. Flambajul
mai este cunoscut și sub denumirea de fenomen de pierdere a stabilității unui element de
rezistență.
Calculul de flambaj al unui element de rezistență constă în determinarea valorii
forței critice și alegerea unei forțe reale mai mică de cf ori, unde cf poartă numele de
coeficient de siguranță la flambaj.
Relația fundamentală pentru calculul la flambaj, este:
𝐹𝑐𝑟
𝑐𝑓 = ≤ 𝑐𝑎𝑓 (8.1)
𝑁𝑒𝑓
unde: Fcr - forța critică de flambaj;
Nef - efortul axial efectiv de compresiune din elementul de rezistență;
caf - coeficientul de siguranță admisibil la flambaj.
În cazul în care un element de rezistență își pierde stabilitatea, aceasta poate avea
loc în trei domenii:
 Elastic  după înlăturarea solicitării bara revine la forma inițială;
 Elasto-plastic  după înlăturarea solicitării bara își diminuează din deformare,
dar nu revine la forma inițială;
 Plastic  după înlăturarea solicitării bara rămâne la forma deformată.
În cadrul lucrării de față se studiază flambajul elastic. În acest caz valoarea
teoretică a forţei critice de flambaj se determină cu relaţia lui Euler:
𝜋 2 · E · 𝐼𝑚𝑖𝑛
𝐹𝑐𝑟 = (8.2)
𝑙𝑓2
unde:
Fcr - forţa critică de flambaj;
80 Rezistenţa Materialelor. Lucrări de laborator

E - modulul de elasticitate longitudinal al materialului barei;

Imin - momentul de inerţie axial minim al secţiunii transversale a barei;
lf - lungimea de flambaj corespunzătoare modului de rezemare a barei (Figura 8.3).

I
lf = l F F
lf

II
lf = 2l F

lf /2
III
lf  0,7 l . F

lf
IV
F F
lf = 0,5l
lf
l
Figura 8.3. Moduri de rezemare la flambaj

Pentru a vedea, dacă bara flambează sau nu în domeniul elastic, se va calcula

coeficientul de svelteţe λef [relația (8.3)]. Acesta se va compara apoi cu valoarea
coeficientului de svelteţe limită λ0, care separă domeniul flambajului elastic de cel elasto-
plastic:
𝑙𝑓 𝑙𝑓
λ𝑒𝑓 = = (8.3)
𝑖𝑚𝑖𝑛
𝐼𝑚𝑖𝑛
√𝐴
𝑒𝑓

unde imin este raza de girație minimă a secțiunii transversale a barei.

Dacă λef ≥ λ0 = 105 (pentru oţel) atunci suntem în domeniul flambajului elastic
şi poate utiliza formula lui Euler.

8.2. Maşini şi aparate utilizate

Pentru scopul urmărit se utilizează aparatul din Figura 8.4. Aparatul este compus
din: placa suport 1 pe care sunt fixaţi stâlpii verticali 2, 3 şi 4, ce susţin placa de sprijin
inferioară 5, placa de ghidaj superioară 6 precum şi pârghia de încărcare 8. Pe această
pârghie se află greutatea de echilibrare 9 şi greutatea mobilă 10, iar de un capăt al ei este
 Determinarea forței critice la flambajul barelor drepte 81

atârnată tija cu taler 11, împreună cu vasul de tablă 12. Bara 13, supusă încercării la
flambaj (reprezentată schematizat cu linie întreruptă în stare flambată în Figura 8.3 
Cazul I de rezemare) se reazemă cu un capăt pe placa de sprijin 5, iar cu celălalt capăt în
locaşul de la capătul inferior al tijei 7, deplasabilă în placa de ghidaj 6 (articulaţii sferice
la ambele capete). Încărcarea în trepte a barei 13 se face cu greutăţi disc aşezate pe talerul
tijei 11. Încărcarea se poate majora în mod continuu până la atingerea forţei critice de
flambaj, cu ajutorul alicelor de plumb din rezervorul 14, care se scurg în vasul cilindric
12.

8 10 6 7 9

11
13

14

15
4

12
3

16 2

Figura 8.4. Maşina de testare utilizată

82 Rezistenţa Materialelor. Lucrări de laborator

Rezervorul 14 este prevăzut cu un orificiu şi un jgheab lateral 15. Orificiul

rezervorului se închide în mod automat odată cu flambarea barei, respectiv cu apăsarea
exercitată de fundul vasului 12, pe declanşatorul 16 al închizătorului.
Forţa critică la flambaj, se determină din suma greutăţilor aşezate pe taler şi
greutatea vasului cu alice de plumb ţinând cont de raportul multiplicare al braţelor de
pârghie (n).

8.3. Materiale utilizate şi forma epruvetelor

Încercarea se va executa pe o bară de oţel de secţiune circulară, articulată la ambele

capete (având modul de rezemare ilustrat în Figura 8.3, Cazul I).

8.4. Executarea încercării

1. Se întocmeşte Tabelul 8.1, unde se vor trece valorile mărimilor măsurate şi

calculate.

Tabelul 8.1
Denumire Unităţi de măsură Simbol Relaţia de calcul Valoarea
Material - OL37 - -
Lungimea geometrică mm l -
Lungimea de flambaj mm lf lf =l
Dimensiunile secţiunii mm d -
𝜋𝑑 2
Aria efectivă a secţiunii mm2 Aef
4

Momentul de inerţie axial 𝜋𝑑 4

mm4 Imin
minim 64

𝐼𝑚𝑖𝑛
Raza de inerţie minimă mm imin √𝐴
𝑒𝑓

Coeficientul de zvelteţe limită - λ0 - 105

𝑙𝑓
Coeficientul efectiv de zvelteţe - λef
𝑖𝑚𝑖𝑛
Modulul de elasticitate
MPa E - 2,1·105
longitudinal

Forţa critică de flambaj 𝜋 2 𝐸 ∙ 𝐼𝑚𝑖𝑛

N Fcr,t
teoretică pentru λef˃λ0 𝑙𝑓2

2. Se deplasează greutăţile 9 şi 10 în poziţia corespunzătoare echilibrării pârghiei,

inclusiv a tijei cu taler 11 (fără vasul din tablă).
 Determinarea forței critice la flambajul barelor drepte 83

3. Se aplică pe talerul tijei 11, în mod treptat, greutăţi disc până când forţa aplicată
barei 13, ajunge la cca 75 % din forţa critică de flambaj teoretică Fcr,t.
4. Se continuă încărcarea cu alice de plumb, deschizând orificiul de scurgere. La
atingerea forţei critice de flambaj bara îşi va pierde stabilitatea, iar declanşatorul 16 va
opri curgerea în continuare a alicelor de plumb.
5. Se cântăresc greutăţile disc puse pe talerul tijei 11 şi vasul de tablă 12 împreună
cu alicele din el.
6. Se repetă încercarea de mai multe ori (3…5 ori), pentru a determina mai multe
valori experimentale ale forţelor critice de flambaj.
7. Valorile obţinute se trec în Tabelul 8.2 şi apoi se calculează şi celelalte mărimi
din Tabelul 8.2.

Tabelul 8.2
Unităţi de Relaţia de
Denumire Simbol Valoarea
măsură calcul

Gi
Greutatea care produce flambarea N -
i=1,2,3

Raportul braţelor de pârghie - n - 10,7

Forţa critică de flambaj Fcr-oi

N n·Gi
experimentală i=1,2,3

Forţa critică de flambaj N ∑ 𝑛𝐺𝑖

Fcr-med
experimentală medie 3
Abaterea procentuală dintre valoarea 𝐹𝑐𝑟𝑡 − 𝐹𝑐𝑟𝑚𝑒𝑑
forţei critice de flambaj teoretică şi % Δ
𝐹𝑐𝑟𝑡
cea experimentală medie

8. Se analizează valoarea obţinută pentru abaterea procentuală dintre valoarea

forţei critice de flambaj teoretică şi cea experimentală medie.