Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
SOLICITĂRI AXIALE
5.1. Calculul de rezistență la solicitări axiale. Tensiuni și deformații.
Se spune că o bară este solicitată la tracțiune sau compresiune dacă doar forța axială
N se dezvoltă ca efort secțional în orice secțiune a barei. Forța axială poate fi
constantă sau variabilă în lungul axei barei.
Pentru a determina distribuția tensiunilor care se dezvoltă în cazul solicitării axiale, în
figura 5.1 se consideră o bară dreaptă a cărei lungime este egală cu l . Se presupune
că secțiunea barei este constantă iar aria acestei secțiuni se notează cu A .
Fig. 5.1
1
Curs 8 – PARTEA a 2-a - Cap. 5. Solicitări axiale
Considerații geometrice
Din cauza acțiunii forței externe F , bara se deformează. Câtă vreme ipoteza lui
Bernoulli rămâne valabilă, toate punctele secțiunii arbitrare considerate se deplasează
cu aceeași cantitate dx const.
Acest lucru înseamnă că lungirea specifică în oricare punct al secțiunii considerate
este aceeași:
dx
x constant. (5.2)
x
Deoarece s-a presupus că materialul barei se comportă liniar elastic iar legea lui
Hooke rămâne valabilă, atunci distribuția tensiunilor normale pe secțiune este
constantă (fig. 5.1):
E constant (5.3)
Utilizând ultima relație, relația (5.1) devine:
N A dA A. (5.4)
Prin urmare,
N
. (5.5)
A
Din legea lui Hooke, valoarea lungirii specifice se calculează utilizând relația:
N
. (5.6)
E EA
Pe de altă parte, deoarece
l
x , (5.7)
l
deformația totală l a barei se poate calcula utilizând următoarea relație:
Nl
l x l , (5.8)
EA
în care E reprezintă modulul de elasticitate al materialului barei solicitate la
tracțiune; A – aria secțiunii transversale; l – lungimea barei.
2
Camelia Cerbu – Rezistența Materialelor – partea I (RM1)
Observații
Analizând relația (5.8) se poate observa că dacă crește produsul EA care
reprezintă numitorul fracției, atunci lungirea l (deformația totală) a barei scade.
Prin urmare, produsul EA se numește modul de rigiditate la tracțiune.
Condiția de rezistență în cazul solicitării axiale se poate scrie:
N
a, (5.9)
A
în care a reprezintă tensiunea normală admisibilă a materialului din care este
fabricată bara.
Dacă bara solicitată axial este compusă din câteva porțiuni de diferite secțiuni și /
sau aceste porțiuni sunt fabricate din materiale diferite, lungirea totală l a barei
se calculează utilizând relația:
N l
n
l i i , (5.10)
i 1 Ei Ai
în care n repezintă numărul de porțiuni ale barei solicitate axial; N i este forța axială
care se dezvoltă pe porțiunea i a barei; li este lungimea corespunzătoare porțiunii i ;
Ei este modulul de elasticitate al materialului corespunzător porțiunii i ; Ai este aria
secțiunii corespunzătoare porțiunii i . Se poate observa că relația (5.10) se utilizează
doar dacă atât forța axială N i cât și aria secțiunii Ai sunt constante în lungul fiecărei
porțiuni i a barei.
În cazul unei bare având secțiunea variabilă A Ax și / sau porțiunea este
solicitată de o forță axială variabilă N N x ca în cazurile care se prezintă în
figura 5.2, lungirea totală l a barei se calculează utilizând următoarea relație:
N x
l
l 0 EA x
dx. (5.11)
Fig. 5.2
3
Curs 8 – PARTEA a 2-a - Cap. 5. Solicitări axiale
Există trei tipuri de probleme de solicitări axiale care vor fi prezentate în continuare
Probleme de dimensionare
În acest caz, se calculează aria necesară a secțunii barei astfel încât bara să nu se rupă
sau să se deformeze excesiv sub acțiunea sarcinilor exterioare. Se utilizează condiția
de rezistență:
N N
a A (5.12)
A a
și condiția de rigiditate
Nl Nl
l la A , (5.13)
EA E l a
4
Camelia Cerbu – Rezistența Materialelor – partea I (RM1)
A b b h h b x b h x h bh1 x 2
(5.18)
bh 1 2 x 2 x2 A0 1 2 x .
5
Curs 8 – PARTEA a 2-a - Cap. 5. Solicitări axiale
bh bh hb b h l l bhl
bhl
bhl bh l bl h b h l hl b h b l l b h b h l bhl
bhl
l h b h l b h b l
x y z,
l h b hl bh bl
h l b h b l
deoarece termenii , și sunt infinit de mici.
hl bh bl
6
Camelia Cerbu – Rezistența Materialelor – partea I (RM1)
Fig. 5.7
b.
c.
a.
Fig. 5.8
7
Curs 8 – PARTEA a 2-a - Cap. 5. Solicitări axiale
d02
în care A0 reprezintă aria initială a secțiunii porțiunii de lungime l0 a
4
epruvetei.
Fiecare pereche de valori i , i este reprezentată pe un grafic și în final, se obține
diagrama tensiune-deformație . De exemplu, în figura 5.9 se reprezintă o
astfel de diagramă obținută în cazul încercării oțelului pentru construcții.
Fig. 5.9
E tg (5.23)
8
Camelia Cerbu – Rezistența Materialelor – partea I (RM1)
a. b.
Fig. 5.10
Observații
Există două tipuri de materiale care depind de mărimea deformației până la rupere:
materiale ductile (oțeluri cu conținut scăzut de carbon) care se deformează mult
până la rupere;
materiale fragile (fontă, beton etc.) care prezintă deformații mici până la rupere.
Punctul final al diagramei tensiune-deformație reprezintă ruperea completă a
epruvetei.