5.

SOLICITĂRI AXIALE (continuare)

5.4. Energia de deformație în cazul solicitărilor axiale

Se consideră un element de volum ca cel prezentat în figura 5.11, având dimensiunile

dx, dy și dz , solicitat de tensiunea normal  x . Forța totală care acționează la nivelul
suprafeței pe care se aplică  x , se calculează cu relația:

F   x  dy  dz , (5.25)

în care dy  dz este aria feței elementului pe care se aplică tensiunea normală  x .

Elementul de volum se lungește în direcția axei Ox din cauza acțiunii acestei forțe iar
lungirea se calculează cu relația:
dx    x  dx . (5.26)

Fig. 5.11 Fig. 5.12

Astfel, dacă elementul este inițial liber de tensiuni, forța care acționează asupra
elementului crește liniar de la zero la valoarea finală. Forța medie care acționează
1
asupra elementului în timpul deformației, este egală cu  x  dy  dz .
2
Înmulțind această forță medie cu distanța pe care aceasta acționează se obține lucrul
mecanic exterior efectuat asupra elementului. În cazul unui corp perfect elastic, nu se
disipează nicio cantitate de energie iar lucrul mecanic exterior se transformă integral
în energie elastică de deformație. Prin urmare, energia elastică de deformație U
pentru un element de volum aflat în stare uni-axială de tensiune, se calculează cu
relația:

1
 Curs 9 – PARTEA 1 - Cap. 5. Solicitări axiale (continuare)

1 1 1
dU   x  dy  dz   x  dx   x   x  dx  dy  dz   x   x  dV , (5.27)
2  2 2
 distanta
forta medie
 
lucrul mecanic efectuat
asupra elementu lui de bară

în care dV este volumul elementului.

Se definește energia specifică de deformație U 0 ca energia înmagazinată în corpul
elastic pe unitatea de volum a materialului:
dU 1
U0    x  x . (5.28)
dV 2
Această expresie se poate interpreta grafic ca aria aflată sub linia înclinată care
reprezintă diagrama tensiune-deformație pe domeniul elastic (fig. 5.12).
Câtă vreme în domeniul elastic se aplică legea lui Hooke, aceasta înseamnă că:
x
 x  E x sau x  (5.29)
E
iar relația (5.28) poate fi scrisă ca:

2 1x
2
1
U0  E  x  . (5.30)
2 2 E
Din relația (5.28) se poate scrie:
dU  U 0  dV . (5.31)

Integrând fiecare membru al relației de mai sus pe întreg volumul elementului, se

obține energia elastică de deformație:

 x2
U V U 0 dV  V 2E dV . (5.32)

5.5. Calculul deplasărilor prin metode energetice

Principiul conservării energiei se poate utiliza pentru a calcula deformația unui

element solicitat. În acest scop, energia elastică de deformație U a unui element se
calculează utilizând ecuațiile rezultate în secțiunea precedentă. Apoi, egalând această
energie cu lucrul mecanic exterior L , efectuat de forța exterioară, se poate stabili o
relație din care se calculează deplasarea în direcția forței aplicate.
2
 Camelia Cerbu – Rezistența Materialelor – partea I (RM1)

Se va presupune că forța exterioară este aplicată static pe un corp. Acest lucru

înseamnă că, pe măsură ce forța este aplicată, întregul ei efect asupra materialului
este atins gradual începând de la zero până la valoarea nominală a acesteia. Prin
urmare, lucrul mecanic exterior L este egal cu semi-produsul dintre forța totală și
deplasarea în direcția de acționare a acesteia:

F   2 F  F2 l F l
L  U ….   V sau  sau  . (5.33)
2 2E 2 2 EA EA
Observație importantă
Această metodă directă poate fi utilizată doar în situațiile în care o singură forță se
aplică asupra unui element și se calculează deplasarea punctului de aplicație al
forței, în direcția forței.

5.6. Probleme static nedeterminate de solicitări axiale

Definiție
Se spune despre un sistem de bare sau despre o bară, că este static nedeterminată dacă
numărul necunoscutelor (eforturi secționale sau reacțiuni) este mai mare decât
numărul ecuațiilor de echilibru care sunt utile.
Gradul de nedeterminare se notează cu n și reprezintă diferența dintre numărul
necunoscutelor (eforturi secționale sau reacțiuni) și numărul ecuațiilor de echilibru
care sunt utile.

5.6.1. Sistem de bare paralele

O bară rigidă BCD suspendată în poziție orizontală de trei tije, este solicitată ca în
figura 1. Cunoscând l  0,6 m; A  200 mm 2 ; E  2  105 MPa și  a  150 MPa să
se calculeze:
1) forțele axiale N1 , N 2 , N 3 care se dezvoltă în cele trei bare verticale;
2) valoarea forței capabile ;
3) deplasarea verticală v K a punctului K din cauza acțiunii forței F.

3
 Curs 9 – PARTEA 1 - Cap. 5. Solicitări axiale (continuare)

Fig. 1

Rezolvare:
1) Mai întâi se calculează gradul de nedeterminare ca diferența dintre numărul
forțelor axiale necunoscute din cele trei bare și numărul ecuațiilor de echilibru care
sunt utile (∑ ∑ ):

iar rezultatul ne arată că problema este simplu static nedeterminată.

Se scriu ecuațiile de echilibru static:

 Yi  0; N1  N 2  N 3  F ;
 (a)
 M B  0; N 2  l  N 3  3l  F  2l.

Câtă vreme sistemul de bare este simplu static nedeterminat, trebuie să se utilizeze o
condiție legată de deformație (fig. 5.17, a) după cum urmează:
N 2  3l N1  l

CC ' BB' l l  l1 l E  2A EA  1 .
 ; 2  ; sau (b)
DD' BB' 3l l3  l1 3l N 3  2l N1  l 3

EA EA
Soluțiile sistemului format din cele trei ecuații date de relațiile (a) și (b), sunt:
5 4 22
N1  F  0,128 F ; N2  F  0,307 F ; N3  F  0,564 F .
39 13 39
2) Se calculează tensiunile normale care se dezvoltă în fiecare bară:
5 3 22
F F F
N1 39 5 F N 2 13 2 F N 3 39 22 F
1    ; 2    ; 3    . (d)
A1 A 39 A A2 2 A 13 A A3 A 39 A

4
 Camelia Cerbu – Rezistența Materialelor – partea I (RM1)

Analizând rezultatele de mai sus, se observă că tensiunea normal maxima se obține

pentru bara 3 și în continuare, se utilizează condiția de rezistență pentru această bară:
22 F
 max   3  a . (e)
39 A
Din relația (e), se obține valoarea forței capabile:
39 39
F A a   200 150  53,182 103 N .
22 22
3) Pentru a calcula deplasarea verticală v K a punctului K, se utilizează următoarea
condiție de deplasare:
N 2  3l N1  l

l 2  l1 l E  2 A EA  1 .
 ; sau
v K  l1 2l N l 2
vk  1
EA
Din ultima relație, se calculează deplasarea verticală v K a punctului K:

l 3N 2  N1  31 Fl 31 53,182  103  0,6  103

vK      0,634 mm,
EA 39 EA 39 2  105  200
după înlocuirea forțelor axiale N1 , N 2 în funcție de forța F.

5
Curs 9 – PARTEA 1 - Cap. 5. Solicitări axiale (continuare)

6
 Camelia Cerbu – Rezistența Materialelor – partea I (RM1)

5.6.3. Bare drepte încastrate la ambele capete

Problema
O bară este încastrată la ambele capete și solicitată ca în figura de mai jos. Se cunosc:
; diametrul ; modulul de elasticitate longitudinal
; tensiunea normală admisibilă pentru materialul barei. Se
cere:
a) să se ridice nedeterminarea (calculul reacțiunilor);
b) să se reprezinte diagrama forțelor axiale N;
c) să se reprezinte diagrama tensiunilor normale ;
d) să se caluleze valoarea forței capabile ;
e) să se calculeze deplasarea orizontală a secțiunii 2.

7
 Curs 9 – PARTEA 1 - Cap. 5. Solicitări axiale (continuare)

Rezolvare:
a) Se calculează gradul de nedeterminare:

ca diferența dintre numărul reacțiunilor necunoscute și numărul ecuațiilor de

echilibru static.
Ecuația de echilibru static este:

∑ (a)

Deoarece bara este dublu încastrată, se poate scrie următoarea ecuație legată de
deformații:
;  (b)
Se calculează lungirile pentru fiecare porțiune a barei:
( )
∫ ∫ ( ) ∫ ( )
(c)
( )
( | | ) ( )

8
 Camelia Cerbu – Rezistența Materialelor – partea I (RM1)

( ) ( )
(d)

( ) ( )
(e)

Înlocuind lungirile corespunzătoare celor trei porțiuni în ecuația (b), se obține:

( ) ( ) ( )

care conduce la:

din care se obține reacțiunea

Din ecuația (a), se calculează reacțiunea care se dezvoltă în încastrarea 4:

b) Se calculează forța axială pentru fiecare porțiune:

 porțiunea 12

[ ]


{


 porțiunea 23

 porțiunea 34

sau

Diagrama forțelor axiale N se reprezintă în figura de mai sus.

9
 Curs 9 – PARTEA 1 - Cap. 5. Solicitări axiale (continuare)

c) Se calculează tensiunile normale care se dezvoltă în punctele secțiunii oarecare

pentru fiecare porțiune:
 porțiunea 12

[ ]


{


 porțiunea 23

 porțiunea 34

Diagrama tensiunilor normale se reprezintă în figura de mai sus.

d) Se scrie condiția de rezistență:

( | | | |)

din care se calculează valoarea forței:

e) Se calculează deplasarea orizontală a secțiunii 2:

( )

10
 Camelia Cerbu – Rezistența Materialelor – partea I (RM1)

5.6.4. Bare cu secțiune neomogenă

Problema 5.8
O bară de oțel și o țeavă din cupru sunt solicitate la compresiune de forța F  10 kN
ca în figura 5.19. Bara și țeava sunt solidarizate la capătul liber cu o placă de formă
circulară care este foarte rigidă. Să se reprezinte diagrama de forțe axiale N în cazul
ambelor elemente asamblate. Se cunosc: l  200 mm ; d1  40 mm ; d 2  50 mm ;
D2  60 mm ; EOL  2,1105 MPa ; ECu  1,15 105 MPa .

Fig. 5.19

Rezolvare:
Dacă forțele axiale de compresiune care se dezvoltă în cele două bare din cauza
acțiunii forței exterioare F, se notează cu , atunci se calculează gradul de
nedeterminare

ca diferența dintre numărul reacțiunilor necunoscute ( ) și numărul ecuațiilor de

echilibru static (o ecuație – suma forțelor în direcția axei longitudinale).
Ecuația de echilibru este:
N1  N 2  F . (a)

Pe de altă parte, condiția de echilibru elastic (condiția legată de deformații) se poate

scrie ținând cont de forma deformată a sistemului (fig. 5.19, b), după cum urmează:
l  l1  l2 , (b)

în care l1, l2 cantitățile cu care se scurtează fiecare bară din cauza compresiunii.
După efectuarea înlocuirilor, condiția (b) devine:

11
 Curs 9 – PARTEA 1 - Cap. 5. Solicitări axiale (continuare)

N1  l N2  l
 .
EOL  A1 ECu  A2

Din ultima relație, se calculează forța axială din bara 2:

ECu  A
ECu 

4
D22  d 22 
N 2  N1  N1 . (c)
EOL  A1 
EOL  d2
4 1
Înlocuirea relației (c) în ecuația (a), conduce la următoarea ecuație:

N1  N1

ECu D22  d 22  F ,
EOL  d12

din care se calculează forța axială N1 din bara 1:

F 10 4
N1 
1

ECu D22  d 22   1  1,15 105 602  502   7264,86 N.
EOL  d12 2,1 105  40 2

În final, din ecuația (a) se calculează forța axială N 2 care se dezvoltă în bara 2 din
cupru:

N 2  F  N1  10 4  7264,86  2735,14 N .

În figurile 5.19(c) și 5.19(d), se reprezintă diagramele forțelor axiale N1 și N2, în cazul

barei 1 din oțel și respectiv, a barei 2 din cupru.

5.6.5. Probleme care implică tensiuni cauzate de imperfecțiunile de montaj

Problema 5.9:
O bară rigidă HOC articulată în punctul O, este susținută de două tije 1 și 2 (fig. 5.20,
a). În timpul asamblării, se observă că tija 1 este mai scurtă cu   1mm . Cunoscând
că F  2 kN ; l  1 m ; A  200 mm 2 ; E  2.1105 MPa , se cere să se calculeze:
1) forțele axiale N1, N 2 și tensiunile normale 1,  2 care se dezvoltă în ambele
tije după efectuarea montajului forțat, urmată de aplicarea forțelor exterioare;
2) deplasarea orizontală uC a punctului C;
3) deplasarea verticală v B a punctului B.

12
 Camelia Cerbu – Rezistența Materialelor – partea I (RM1)

(a) (b)
Fig. 5.20

Rezolvare: După efectuarea montajului forțat și aplicarea forțelor exterioare, se

calculează gradul de nedeterminare a sistemului de bare (fig. 5.20, b):
n = 2 – 1,
ca diferența dintre numărul forțelor axiale necunoscute N1, N 2  și numărul
ecuațiilor de echilibru pentru bara rigidă, care sunt utile pentru calculul forțelor axiale
– o singură ecuație  
M O  0 . Deoarece gradul de nedeterminare n = 1, înseamnă
că problema este simplu static nedeterminată.
Pentru a calcula forțele axiale N1, N 2 care se dezvoltă în barele 1 și 2, se utilizează
următoarele condiții:



 M 0  0; (a)
  HH1  H1H ' ;    v H  l1; (b)
 HH1 OH v H 3l
  ;   ; (c )
 CC ' OC uC 2l
  l 2 l
cos 45  CC ' ;  cos 45  2 ; (d )
 uC

în care ecuația (a) reprezintă ecuația de echilibru static din mecanică iar ecuația (b)
reprezintă condiția de deplasare (vezi vfig. 5.20, h) care se numește ecuația de
echilibru elastic. Ultimele două ecuații, (c) și (d), se utilizează pentru a calcula
deplasarea verticală vH a punctului H în funcție de lungirea l2 a tijei 2.
Sistemul de ecuații de mai sus devine:

13
 Curs 9 – PARTEA 1 - Cap. 5. Solicitări axiale (continuare)

 2 F 5
 N1  3l  N 2   2l  2  l  l  F  2l  0;
  v  l ; 2 l 2
 H 1

 v H  3  uC  3 2 l2 ;
 2 2
 uC  2  l2 .

Relația (a) conduce la:

3N1  7 F
N2  . (e)
2
Înlocuind relația (c) în relația (b), se obține:

3 2
 l2  l1 .
2
Înlocuind relațiile pentru lungirile l1 și l2 în ultima ecuație, se obține:

3 2 N 2  l 2 N1l
   sau 
l
2 N 2  N1 . (f)
2 E 1,5 A EA EA
Înlocuirea relației (e) în ecuația (f), conduce la expresia:
l  3N1  7 F 
 2  N1  ,
EA  2 
din care se obține relația de calcul pentru forța axială N1 din bara 1:

1  EA  1  1  2,1 105  200 3 

N1    7 2F    7 2  2 10  4234,69 N .
3 2 1 l  3 2  1  103 

În final, înlocuind forța axială N1 în ecuația (e), se obține relația de calcul pentru
forța axială N 2 :

3N1  7 F 3  4234,69  7  2  103

N2    18882,63 N .
2 2
Se calculează tensiunile normale care se dezvoltă în barele 1 și 2:
N 4234,69 N 18882,63
1  1   21,173 MPa;  2  2   62,942 MPa.
A 200 1,5 A 1,5  200

14
 Camelia Cerbu – Rezistența Materialelor – partea I (RM1)

2) Din relația (d), se poate calcula deplasarea orizontală a punctului C:

3) Se observă că și se scrie următoarea relație de egalitate dintre

raporturile între laturile omoloage:

din care rezultă deplasarea verticală a punctului B:

5.6.6. Tensiuni și deformații cauzate de variațiile temperaturii

Problema 5.10 – se utilizează metoda geometrică
O bară de oțel care este montată între doi pereți (fig. 5.21, a), se încălzește de la
temperature de 30 C la temperature de 60 C. Se cunosc: l = 0,5 m; A = 250 mm2; α
= 12∙10-6 grd-1; E = 2∙105 MPa. Să se traseze diagrama forțelor axiale N și diagrama
tensiunilor normale  pe lungimea barei.
Rezolvare:
Din cauza încălzirii, bara se dilată și fiind
încastrată la ambele capete, bara va fi
solicitată la compresiune. Reacțiunile din
cele două încastrări se notează cu și
respectiv, cu .
Mai întâi se calculează gradul de
nedeterminare:

ca diferența dintre numărul reacțiunilor

necunoscute ( ) și numărul
ecuațiilor de echilibru static care pot fi
utilizate pentru bară (1 ecuație - ∑
).
Deoarece înseamnă că problema
Fig. 5.21 este simplu static nedeterminată.

15
 Curs 9 – PARTEA 1 - Cap. 5. Solicitări axiale (continuare)

 Ecuația de echilibru static pentru bară este:

∑  (a)

 Ecuația de deformație
Dacă bara nu ar fi încastrată la capătul 3, bara s-ar dilata liber din cauza creșterii
temperaturii. În acest caz, deplasarea a punctului 3 ar fi egală cu lungirea totală a
barei (fig. 5.21b):
u3  l12  l23  lt    2lt  3lt.

Dar deplasarea orizontală u3 a punctului 3, trebuie să fie egală cu zero deoarece bara
este încastrată și în capătul 3. Înseamnă că, încastrarea 3 acționează asupra barei cu
forța de compresiune (reacțiunea din capătul 3 încastrat). Scurtarea barei din cauza
reacțiunii se calculează cu relația:
X 3  l X 3  2l X l
l    2,5 3 . (b)
E  2A E  A EA
Scurtarea barei calculată cu relația (b) trebuie să anuleze lungirea barei cauzată de
creșterea temperaturii, calculată cu relația (a) deoarece capătul încastrat în 3 nu se
deplasează:
X l
3l  t  2,5 3 ,
EA
Din ultima relație, se calculează reacțiunea necunoscută care se dezvoltă în
încastrarea 3:

X 3  1,2EAt  1,2  2 105  250 12 10 6  30  21600 N  21,6 kN.

Diagrama forțelor axiale N se prezintă în figura 5.21c.

Se calculează tensiunile normale care se dezvoltă la nivelul punctelor din secțiunea
oarecare pe ambele porțiuni ale barei:
3 3
N 21,6 10 N 21,6 10
 12  12    43,2 MPa;  23  23    86,4 MPa.
2A 2  250 A 250
În final, diagrama tensiunilor normale  se prezintă în figura 5.21, d.

16