Probleme Fizica 1 - 2021 - 2022 Sem I

Probleme și aplicații
pentru cursul de
FIZICĂ
NOTE SEMINAR
pentru studenții de la specializările
AIA/Calculatoare (anul I)
Lect. dr. fiz. Borsos Zoltan
UNIVERSITATEA PETROL-GAZE DIN PLOIEȘTI
octombrie 2021 – ianuarie 2022

NOTE DE SEMINAR (ANUL UNIVERSITAR 2021-2022, SEMESTRUL I)
2
Cuprins
1 PROBLEME LEGATE DE OPERAȚII CU VECTORI (SEMINAR 1) ....................................................... 3
2 MIȘCAREA OSCILATORIE ARMONICĂ (SEMINAR 2) ........................................................................ 7

2.1. MIȘCAREA OSCILATORIE ARMONICĂ LIBERĂ ........................................................................ 7
2.2. MIȘCAREA OSCILATORIE AMORTIZATĂ .................................................................................. 10
3 UNDE MECANICE (SEMINAR 3)......................................................................................................... 12

3.1. UNDE MECANICE PLANE .......................................................................................................... 12
3.2. UNDE SONORE ......................................................................................................................... 13
4 CÂMPUL ELECTROSTATIC (SEMINAR 4) .......................................................................................... 15

4.1. INTENSITATEA ȘI POTENȚIALUL CÂMPULUI ELECTRIC ......................................................... 15
4.2. MODELE DE REZOLVARE ......................................................................................................... 18
4.4. MODEL REZOLVARE UTILIZÂND MATHCAD ............................................................................ 21
5 CONDENSATOARE (SEMINAR 5) ...................................................................................................... 23

5.1. CAPACITATEA CONDENSATOARELOR .................................................................................... 23
5.2. GRUPAREA CONDENSATOARELOR ........................................................................................ 24
6 REȚELE DE CONDENSATOARE (SEMINAR 6) .................................................................................. 27

6.1. LEGILE LUI KIRCHHOFF PENTRU CONDENSATOARE ............................................................ 27
6.2. REZOLVĂRI LEGILE LUI KIRCHHOFF PENTRU CONDENSATOARE ........................................ 28
7 ELECTROCINETICA (SEMINAR 7) ..................................................................................................... 31

7.1. GRUPAREA REZISTOARELOR. LEGILE LUI OHM..................................................................... 31
7.2. APLICAREA LEGILOR LUI KIRCHHOFF .................................................................................... 34
7.3. PROBLEME CU REȚELE COMBINATE (REZISTOARE ȘI CONDENSATOARE) ......................... 36
PROBLEME LEGATE DE OPERAȚII CU VECTORI (SEMINAR 1)
3
1
1 PROBLEME LEGATE DE OPERAȚII CU
VECTORI (SEMINAR 1)
1.1.1. Trei forțe acționează asupra unui punct
material, ca în figura 1.1, având modulele
F1 = 20 N , F2 = 60 N și F3 = 40 N . Unghiurile
dintre aceste forțe și direcția orizontală este indicată
în figura 1.1. Să se calculeze modulul rezultantei
R celor trei vectori prin două metode: prin
aplicarea succesivă a regulii paralelogramului și
prin aplicarea metodei analitice (descompunerea
vectorilor de a lungul unor direcții reciproc
Figura 1.1
perpendiculare convenabil alese – sistemul de axe
este convenabil ales dacă este necesară
descompunerea a cât mai puțini vectori). Reprezentați forța rezultantă în cele două
cazuri. Care este unghiul format dintre rezultantă și forța F3 .
Rezultat: R = 25,36 N , ( R, F ) = 150 .
3
1.1.2. Într-o zonă, a spațiului vid, este

generat un câmp electric de trei sarcini
punctiforme având sarcinile q1 = 20μC ,
q2 = −20μC și q3 = −10μC . Dacă sarcinile
electrice sunt așezate în vârfurile unui
dreptunghi cu dimensiunile a = 10cm și
b = 5cm , ca în figura 1.2, să se afle
intensitatea câmpului electric în al patrulea Figura 1.2
vârf al dreptunghiului. Reamintim că
expresia modulului intensității câmpului electric generat de o sarcină punctiformă, în
vid, este E = (1/ 40 )(q / r )  9 10 q / r (  0 - reprezintă permitivitatea electrică
2 9 2
4
absolută a vidului și este o constantă universală, 0 = 8,854 10−12 F/m a).
6 V
Rezultat: E = 50,32 10
m
1.1.3. Să se calculeze inducția câmpului
magnetic rezultant într-un punct al spațiului în jurul
căruia se află trei distribuții de curenți electrici.
Inducțiile câmpurilor magnetice generate de
fiecare distribuție în parte au modulele B1 = 4T ,
B2 = 2 2 T și B3 = 1T . Orientarea vectorilor este
indicată în figura 1.3. Observație: având în vedere
că suma unghiurilor formate de B1 cu axele Ox și Figura 1.3
Oz nu este 90 vectorul B1 nu se află în planul
xOz .
Rezultat: B = 7,19 T
1.1.4. Trei sarcini electrice generează într-un
punct al spațiului un câmp electric cu vectorii
intensitate a câmpului electric reciproc
perpendiculari (vezi fig. 1.4). Modulele celor trei
intensități ale câmpurilor electrice sunt:
E1 = 2,5 103 V/m , E2 = 2 103 V/m și
E3 = 3 103 V/m . Să se calculeze: Figura 1.4
a) intensitatea câmpului electric total E în punctul considerat (calculați prin
cele două metode: aplicarea succesivă a regulii paralelogramului și
metoda analitică),
b) unghiul dintre E și E1 .
 5 
Rezultat: a) E = 5 77 10 V/m b)  = arccos    55,26
2
 77 
1.1.5. Într-un punct al spațiului două distribuții de sarcină creează un câmp electric
compus cu intensitățile E1 = 2i + 3 j + k [V/m] și E2 = 3i + j − 2k [V/m] . Să se
calculeze unghiul format de cei doi vectori. Dacă se modifică orientarea celui de al
doilea vector este posibilă anularea câmpului în punctul respectiv? Justificați
a
Pentru mai multe informații vizitați https://en.wikipedia.org/wiki/Vacuum_permittivity
PROBLEME LEGATE DE OPERAȚII CU VECTORI (SEMINAR 1)
5
răspunsul dat!
Rezultat:  =  / 3 .
1.1.6. Rezultanta a două forțe ( F1 = 18 N și F2 = 42 N ), care acționează asupra
unui corp, este R = 36 N . Știind că se inversează sensul celei de a doua forță, să se
calculeze noua rezultantă, R ' , a celor două forțe.
Rezultat: R ' = 24 5 N
1.1.7. Forța ce acționează asupra unui obiect într-un punct aflat la

r = −i + j − 2k (m), față de originea unui sistem de referință dat, este
F = −i + 2 j − 2k (N) . Cunoscând relația de definiție a momentului forței față de un
punct, M = r  F , să se calculeze momentul forței date față de origine.
Rezultat: M = 5 Nm
1.1.8. Se consideră vectorii de poziție pentru trei puncte materiale în funcție de

timp ( t ) față de un sistem de referință inerțial prealabil ales: r1 = −4i + t j + k ,
r2 = −i + 2 j + k și r3 = 4i − 2 j + 2t k .
a) Să se reprezinte acești vectori, la scară, față de un sistem de axe
ortogonale,
b) Să se determine unghiul dintre vectorii r1 și r2 la momentul t = 0s ,
c) Să se determine momentele la care cele trei puncte sun coliniare.
Rezultat: b) ( r , r ) = arccos ( 0,495)  60 , c) t

1 2 1 = −1s și t2 = 7s .
1.1.9. Se consideră un câmp electromagnetic caracterizat prin amplitudinile

E0 = 2i + 2 j − k (V/m) și B0 = B0 xi + 310−8 j + 2 10−8 k (T) ale vectorilor intensitate
a câmpului electric și inducția câmpului magnetic față de un sistem de referință. Știind
că vectorii E , B și v (viteza de propagare a undei) sunt reciproc perpendiculare,
B0  v = E0 și definiția indicelui de refracție, n = c / v ( c reprezintă viteza luminii în
vid), să se calculeze :
a) valoarea componentei de-a lungul axei Ox a amplitudinii inducției
câmpului magnetic Bx ,
b) componentele vitezei de propagare a undei electromagnetice de-a lungul
celor trei axe de coordonate,
c) indicele de refracție a mediului (viteza de propagare a undei
electromagnetice în vid c = 3 10 m / s ).
8
6
7 8 m 2 8 m
Rezultat: a) B0 x = −2 10 T ; b) vx = 10 , v y = − 10
−8
,
17 s 17 s
10 8 m
vz = 10 ; c) n = 4,12 ;
17 s
1.1.10. Punctul de aplicație al unei forțe F = 3i + 2 j − k se deplasează dintr-un
punct A caracterizat prin vectorul de poziție rA = i − j + k într-un punct B având
rB = −i + 2 j − 2k . Să se calculeze lucrul mecanic efectuat de forța respectivă știind
că deplasarea are loc în linie dreaptă.
Rezultat: L = 3 J .
1.1.11. Să se afle modulul vectorului rotor și divergența câmpului vectorial
A = xyi + ( x 2 − z 2 ) j + ( y − z ) k într-un punct P(1, −1,0) . Să se calculeze unghiul
format de cei doi vectori rot( A) și A .
 2
Rezultat: rot( A) = 2 , div( A) = -2 ,  = arccos  − .
 3
1.1.12. Să se calculeze divergența pentru următorul câmp electrostatic caracterizat

prin intensitatea E = ( x + y ) i + 2 yj + ( x + y − 2 z ) k [V/m] .
Rezultat: div E = 1 V/m .

2
1.1.13. Să se calculeze rotorul pentru următorul câmp electrostatic caracterizat prin

intensitatea E = ( x + y ) i + 2 yj + ( x + y − 2 z ) k [V/m] .
Rezultat: rot E = i − j − k [V/m ] .

2
MIȘCAREA OSCILATORIE ARMONICĂ (SEMINAR 2)
7
2
2 MIȘCAREA OSCILATORIE ARMONICĂ
(SEMINAR 2)
2.1. MIȘCAREA OSCILATORIE ARMONICĂ LIBERĂ
2.1.1. Un oscilator constituit dintr-un punct material cu masa m = 20g vibrează

sub acțiunea forței elastice a resortului, conform ecuației
 
y (t ) = 10sin  t +  (mm) (2.1)
 18 3
Să se afle:
a) perioada și frecvența oscilației
b) viteza maximă și accelerația maximă a punctului material
c) valoarea maximă a forței care acționează asupra punctului material
d) relațiile care exprimă dependența de timp a energiei cinetice și a energiei
potențiale în unități SI.
Rezultat: a) T = 36s ,  = 2,77 10 Hz ; b) vm = 1,74 10 m/s , am = 3,04 10 m/s ; c)
−2 −3 −4 2
Fm = 6,09 10 N ; d) Ec = 3,04 10 cos (0,17t + 1,04) ,

−6 −8 2
E p = 3,04 10−8 sin 2 (0,17t + 1,04) .
Rezolvare
a) Se scrie forma generală a legii de mișcare pentru un oscilator armonic
liniar ideal y(t ) = Asin(0t + 0 ) de unde prin identificare obținem parametrii
A = 10mm ,  =  /18rad/s și 0 =  / 3 . Astfel se o obțin cele două mărimi cerute
cum urmează,
2 2   1
T= = = 36s și  = = = Hz (2.2)
  / 18 2 218 36
8
b) Folosind expresiile vitezei și accelerației unui oscilator ideal se identifică ușor
că viteza și accelerația sunt maxime atunci când valoarea funcțiilor trigonometrice
este extremă ( Max(sin( x)) = 1 ) astfel rămânem cu expresiile:
vm = ω0 A . (2.3)
am = ω02 A . (2.4)
vm = 1,74 10 m/s și am = 3,04 10 m/s .

−3 −4
Înlocuind numeric 2
c) Forța maximă acționează asupra corpului în momentul în care accelerația

este maximă Fm = mam , numeric se obține F = 6,09 10 N .
m
−6
ATENȚIE! Verificați valorile numerice dacă sunt în SI, în cazul în care nu

sunt trebuie transformate, în cazul nostru de exemplu, m = 20g = 0,02kg .
d) Pentru a exprima dependența de timp a energiei cinetice și a energiei
potențiale, în unități SI, folosim direct formulele pentru aceste mărimi fizice
înlocuind direct expresiile elongației și vitezei:
mv 2 m02 A2
Ec = = cos (ω0t + ) ,
2
(2.5)
2 2
kx 2
k m02 A2 2
Ep = = ( A sin(ω0t + ) ) = sin (ω0t + ) .
2
(2.6)
2 2 2
Figura 2.1
Constanta de elasticitate nu se cunoaște dar se poate exprima în funcție de
alte mărimi cunoscute,
9
k = m0 . (2.7)
2
Înlocuind numeric obținem energia cinetică Ec = 3,04 10−8 cos2 (0,17t + 1,04) și
energia potențială Ep = 3,04 10−8 sin 2 (0,17t + 1,04) . În figura 2.1 se observă
transformarea alternativă a energiei potențiale în energie cinetică și viceversa, iar
energia totală rămâne constantă la valora maximă a celor două energii E = 3,04J
.
2.1.2. Un corp de masă m = 200g este suspendat de un resort având constanta de
elasticitate k = 10 N/m și lungimea în starea nedeformată l0 = 20cm . Să se afle:
a) lungimea resortului atunci când corpul este suspendat de resort,
g = 10m/s 2 ,
b) perioada, frecvența și pulsația oscilațiilor libere ale corpului,
c) poziția corpului față de un sistem de coordonate legat de starea de
echilibru a sistemului la momentul t = 20s știind că la momentul inițial
corpul este ridicat cu y0 = 6cm față de poziția de echilibru,
d) legea de mișcare a oscilațiilor în condițiile subpunctului c),
e) cum se modifică legea de mișcare dacă în condițiile subpunctului c)
corpului i se imprimă și o viteză v0 = 1m/s orientată în sus.
Rezultat: a) l = 0, 4m ; b)   7,07 rad/s ,   1,125Hz , T  0,89s c)
y(t ) = −6cm ; d) y(t ) = 0,06sin(7,07t + 1,57)[m] ; e) y(t ) = 0,154sin(7,07t + 0,4)[m]
10
2.2. MIȘCAREA OSCILATORIE AMORTIZATĂ
2.2.1. Un corp de masă m = 2kg este

legat de un resort având constanta de
elasticitate k (vezi figura 2.1). Inițial, în
starea nedeformată, lungimea resortului
este l0 = 10cm iar după aplicarea unei forțe
F = 1N lungimea resortului devine
l = 60cm . Să se afle:
a) constanta de elasticitate a Figura 2.1
resortului,
b) perioada și frecvența oscilațiilor libere ale sistemului,
c) factorul de amortizare  știind că într-un interval de timp  = 5s ,
amplitudinea oscilațiilor scade de n = 32 ori,(se cunoaște ln(2) = 0,693 )
d) legea de mișcare a oscilațiilor amortizate, știind că la momentul inițial
corpul se afla în poziția de echilibru iar viteza sa inițială era v0 = 1m/s ,
e) viteza corpului la momentul t = 1s ,
f) energia cinetică și energia potențială a sistemului după  = 5s de la
începutul mișcării.
Rezultat: a) k = 2 N/m ; b) T = 6, 28 s ,  = 0,159Hz ; c)  = 72,09 10 s ; d)
−2 −1
y(t ) = 13,87e−0,69t sin(0,72t )[cm] ; e) v = 44,3110−4 m/s ; f) Ec = 1,4810−6 J ,
Ec = 2,84 10−6 J
2.2.2. Un corp de masă m = 1kg , legat de un resort, este scos din poziția de
echilibru pe distanța y0 = 4cm , după care este lăsat liber. În resort ia naștere o forță
elastică F = 0,16 N . Să se afle:
a) factorul de amortizare, știind că după t = 10s amplitudinea mișcării
devine de 10 ori mai mică,
b) legea mișcării în cazul acesta, socotind ca origine a constantelor, poziția
lui de echilibru și ca origine a timpului, momentul în care punctul
11
material este lăsat liber.
 
Rezultat: a)  = 0, 23s ; b) y (t ) = 4e
−1
sin  66,6t +
−0,23t
[cm] .
 2
2.2.3. De capătul liber al unui resort (vertical) a cărui constantă elastică

k = 10 N/m este suspendat un corp cu masa m = 0, 2kg . Corpul este deplasat în jos
față de poziția de echilibru, prin întinderea resortului cu y0 = 10cm după care este
lăsat liber să oscileze. Oscilațiile sunt amortizate, cu factorul de amortizare  = 0,5 .
Să se calculeze:
a) perioada de oscilație,
b) faza inițială a mișcării, considerând ca moment inițial momentul în care
corpul este lăsat liber să oscileze, viteza inițială v0 = 0m/s ,
c) cât la sută din energie se pierde datorită amortizării, după o perioadă ?
Dar după trei perioade ?
E1
Rezultat: a) T = 0,89s ; b)   8556'40''  1,5rad ; c) = 58,96% ,
E0
E3
= 93,09% .
E0
12
3
3 UNDE MECANICE (SEMINAR 3)
3.1. UNDE MECANICE PLANE
3.1.1. O sursă punctiformă de undă mecanice oscilează după legea
y(t ) = 5sin(50t +  / 2)[cm] și generează unde într-un mediu în care viteza de
propagare este u = 3000m/s . Să se afle:
a) perioada și frecvența oscilațiilor sursei,
b) lungimea de undă a undei produse,
c) legea de mișcare a unui punct al mediului aflat la distanța x = 20m de
sursă.

Rezultat: a) T = 0,04s ,  = 25Hz ; b)  = 120m ; c) y (t ) = 5sin(50t + ) .
6
Rezolvare
a) Se scrie forma generală a legii de mișcare pentru un oscilator armonic
liniar ideal y(t ) = Asin(t + 0 ) de unde prin identificare obținem parametrii
A = 5cm ,  = 50 rad/s și 0 =  / 2 . Utilizând identitatea,
2
 = 2 = (3.1)
T
se o obțin cele două mărimi cerute
2 2  50
T= = = 0,04s și  = = = 25Hz (3.2)
 50 2 2
b) Lungimea de undă a undei mecanice se poate afla în funcție de mărimile
cunoscute (viteza și frecvența sau perioada) cu ajutorul relației de definiție a acesteia
u
 = uT = . (3.3)

Prin înlocuirea valorilor numerice, în ecuația (3.3), se obține
 = 3000 / 25 = 120m . (3.4)
b) Pornind de la ecuația de propagare a undei plane progresivă
  t x 
y ( x, t ) = A sin  2  −  + 0  . (3.5)
 T   
UNDE MECANICE (SEMINAR 3)
13
obținem*),
  t 20   
yP (t ) = y ( 20, t ) = A sin  2  − + . (3.6)
  0,04 120  2 
3.1.2. O undă mecanică plană se propagă într-un mediu, fără pierderi, după legea
y( x, t ) = 0,2sin(2t − x)[m] . Considerând că sursa se află în originea sistemului de
referință ales să se afle:
a) frecvența, lungimea de undă și viteza de propagare a undei mecanice,
b) modulul de elasticitate al mediului știind că densitatea mediului este
 = 3600kg/m3 ,
c) legea vitezei pentru oscilațiile sursei.
Rezultat: a)  = 1 Hz ,  = 2m , u = 2m/s ; b); E = 14,4kN/m ;

2
c) v (t ) = 0,4 cos(2t )[m/s] .

3.1.3. Dacă se scurtează o coardă cu 10cm atunci frecvența oscilațiilor modulul
fundamental în coardă crește de n = 1,5 ori. Să se calculeze lungimea inițială a
coardei dacă în ce două cazuri forța de tensiune din coardă rămâne aceeași.
Rezultat: l0 = 30 cm .
3.2. UNDE SONORE

3.2.1. Două surse sonore aflate la distanța d = 70cm , de a lungul unei axe Ox ,
care oscilează conform legilor de mișcare date de y1 (t ) = 4sin(1700t +  / 2)[μm] și
y2 (t ) = 6sin(1700t −  / 3)[μm] , produc unde mecanice plane care se propagă de a
lungul axei Ox în aer. Să se afle amplitudinea oscilațiilor într-un punct aflat la
distanța d1 = 30cm de prima sursă și d2 = 40cm de cea de a doua, știind că undele
se propagă fără micșorarea amplitudinii oscilațiilor iar viteza de propagare a sunetului
în aer este u = 340m/s .
Rezultat: A = 5, 29 μm .
*)
În această relație, de obicei, faza inițială este nulă (la momentul inițial sursa trece prin poziția sa de
echilibru). Aici în schimb faza inițială este diferită de zero, astfel trebuie să ținem cont de ea și în ecuația de
propagare a undei plane.
14
3.2.2. Interferența undelor sonore poate fi studiată cu
ajutorul unui tub König (figura 3.1) format din două ramuri
ABC = x1 și ADC = x2 , ramura ADC putând culisa și
astfel putându-se modifica lungimea acesteia. Tubul este
prevăzut cu două deschideri A și C . Un diapazon care dă
1000 vibrații pe secundă, vibrează la unul din capetele
tubului (de exemplu capătul A ). Cunoscând că acesta
vibrează cu amplitudinea A = 0,03cm . Să se calculeze:
a) lungimea de undă a sunetului produs,
b) ecuația undei rezultante la celălalt capăt al tubului dacă
Figura 3.1 x1 = 1m și x2 = 1,34m
c) ecuația undei rezultante la celălalt capăt al tubului dacă
x1 = 1m și x2 = 1,17 m
Rezultat: a)  = 0,34 m ; b) y(t ) = 0,06sin(5 10 t )[cm] c)
3
y(t ) = 0  sin(5 10 t )[cm] = 0 (sunetul nu se aude).

3
CÂMPUL ELECTROSTATIC (SEMINAR 4)
15
4
4 CÂMPUL ELECTROSTATIC
(SEMINAR 4)
4.1. INTENSITATEA ȘI POTENȚIALUL CÂMPULUI
ELECTRIC
4.1.1. Să se deducă expresia
intensității câmpului electric într-un
punct P situat la distanța r de o linie
infinită încărcată uniform cu sarcină
electrică cu densitatea liniară + , vezi
figura 4.1.

Rezultat: EP = .
20 r
4.1.2. Să se deducă expresia
potențialului electric într-un punct P
situat la distanța r de o linie infinită
încărcată uniform cu sarcină electrică
cu densitatea liniară + . Se consideră
Figura 4.1
potențialul de referință nul la distanța
r0 de linia considerată.
 r
Rezultat: VP = − ln
20 r0
4.1.3. Un punct P se află la distanța d1 = 50cm de o sarcină punctiformă,
q = −80μC și la distanța d2 = 25cm de un conductor liniar uniform încărcat cu
densitatea liniară de sarcină  = 6 C/cm ca în figura 4.2. Să se afle:
a) intensitatea câmpului electric în punctul P;
b) potențialul electric în același punct.
16
Figura 4.2
4.1.4. Care sunt expresiile potențialului electric și intensității câmpului electric
într-un punct P situat pe axa perpendiculară în centrul unei spire circulare (figura
4.3) de rază r , aflat la distanța x față de centrul spirei, filiformă și electrizată uniform
cu densitatea liniară de sarcină electrică  . Folosind rezultatele obținute să se verifice
relația între intensitatea câmpului și potențialul electric E = −V .
Figura 4.3 Figura 4.4
rx r dVP
Rezultat: EP = i , VP = , EP = − i.
20 ( r + x )
3
20 r + x dx
2 2
2 2 2
4.1.5. Să se calculeze potențialul și intensitatea câmpului electric într-un punct M

situat pe axa perpendiculară în centrul unui disc circular (aflat la distanța y față de
centrul discului) din material dielectric încărcat uniform cu densitatea superficială de
sarcină electrică  = q R ( R este raza discului, figura 4.4).
2
  2   y 
Rezultat: VM = R + y 2 − y  , EM = 1 − .
20   20  y 2 + R 2 
4.1.6. Un conductor foarte lung este uniform încărcat cu densitatea liniară de

sarcină 1 = 10mC/m . Un alt conductor liniar de lungime l = 10cm este adus cu
capătul mai apropiat la distanța y0 = 20cm de primul conductor, perpendicular pe
acesta și în același plan, capătul mai îndepărtat va fi astfel la distanța y0 + l = 30cm .
17
Să se calculeze forța ce acționează asupra celui de al doilea conductor dacă acesta
este încărcat neuniform cu densitatea liniară de sarcină  2 ( y) = a y (l − y) unde
2
y  [0, l ] și a = 2 μC/m .
3
Rezultat: F = 5,79mN ,
4.1.7. Se consideră câmpul electric E = 3i + j + 4k . Să se calculeze tensiunile
U AB și U BC între punctele de coordonate A (1, 2,3) , B ( 0, −1,2 ) și C (1, −2, 4 ) .
Rezultat: U AB = −10V și U BC = 10V
4.1.8. Să se calculeze potențialul și câmpul unui dipol
electric (ansamblu de două sarcini electrice egale și de
semne contrare, q1 = −q2 = q situate la distanța 2a , vezi
figura alăturată) într-un punct P situat la distanțele r1 și
r2 de cele două sarcini. Se consideră r1 , r2  l . În aceste
condiții putem face următoarele aproximații, r1r2  r 2 ,
r1 − r2  2a cos() .
q r1 − r2
Rezultat: VP = și
40 r1r2
2aq Figura 4.5
EP = 3cos 2  + 1 .
40 r
3
4.1.9. În vârfurile A și B ale unui dreptunghi din B A

figura 4.6 sunt plasate sarcinile electrice qA = 2 10 C
−6
și qB = −4 10−6 C . Să se calculeze: E
a) intensitatea câmpului electric și potențialul
electric în vârful C al dreptunghiului;
C D
b) lucrul mecanic efectuat la deplasarea lentă Figura 4.6
a sarcinii q = 10−9 C din punctul C în E ;
c) forța ce acționează asupra unei sarcini electrice qD = 3 10 C situată în
−6
punctul D (se neglijează forțele gravitaționale).
Rezultat: a) EC = 2,88 10 V/m , VC = −18,95 10 V ; b) LCE = −1,25 J ;

6 4
c) FD = 4,89 N .
4.1.10. Fie o sferă (în vid) cu raza R0 și care conține o sarcină electrică distribuită
uniform cu densitatea superficială  . Se cere:
a) intensitatea câmpului electric și potențialul electric într-un punct P1
exterior sferei (situat la distanța R1 de centrul sferei) și într-un punct P2
18
interior sferei (situat la distanța R2 de centrul sferei),
b) aceleași cerințe ca și la subpunctul a) dacă sarcina este distribuită
uniform în sfera de rază R0 cu densitatea volumetrică de sarcină  ,
c) să se reprezinte grafic intensitate câmpului electric și potențialul electric
în cele două cazuri.
 R02  2   R03
Rezultat: a) E1 = , V1 = R0 , E2 = 0 , V2 = R0 ;b) E1 = ,
0 R12 0 R1 0 30 R1
2
 R03   2
V1 = , E2 = R2 , V2 = R2 .
30 R1 30 30
a) b)
Figura 4.7
4.2. MODELE DE REZOLVARE
Rezolvarea problemei 4.1.9

a) Intensitatea câmpului electric în punctul C ( EC ) se obține prin însumarea
câmpurilor produse în punctul C de sarcina qA ( EC ( A) ) și de sarcina qB ( EC ( B) )
vezi fig. 4.8.
EC = EC ( A) + EC ( B) , (4.1)
EC = EC ( A) + EC ( B ) + 2EC ( A) EC ( B ) cos (180 −  ) . (4.2)

2 2
cu
19
1 qA 1 qB y
EC ( A) = , EC ( B ) = , cos  = . (4.3)
40 x + y 40 y
2 2
x +y
2 2 2
B A B A

C D
a) b)
Figura 4.8
Înlocuind numeric datele problemei obținem

EC = 2,56 106 V/m . (4.4)
Potențialul electric în punctul C este

1 qA 1 qB
VC = VC ( A) + VC ( B ) = + . (4.5)
40 x +y
2 2
40 y
VC = −189502 V . (4.6)
b) Folosind definiția diferenței de potențial se obține:
LCE = q (VC − VE ) = q VC − (VE ( A) + VE ( B) ) . (4.7)
Mai întâi se calculează potențialul electric asemănător cu relația (4.5), iar

rezultatul obținut înlocuim în expresia lucrului mecanic (4.7)
1 qA 1 qB
VE = VE ( A) + VE ( B ) = + (4.8)
40 y 40  y
2
x2 +  
2
de unde
VE = 229031 V . (4.9)
Astfel lucrul mecanic efectuat la deplasarea lentă a sarcinii electrice
q = 10 C din punctul C în punctul E este
−9
LCE = q (VC − VE ) = −1,2556 J . (4.10)

20
c) Asupra sarcinii qD acționează două forțe vezi fig. 4.8
FD = FD( A) + FD( B) + 2FD( A) FD( B ) cos (180 −  ) . (4.11)
2 2
Aplicând legea lui Coulomb

1 q A qD 1 qB qD
FD( A) = , FD( B ) = , (4.12)
40 y 40 x + y
2 2 2
rezultă
FD = 4,89 N . (4.13)
21
4.4. MODEL REZOLVARE UTILIZÂND MATHCAD
22
CONDENSATOARE (SEMINAR 5)
23
5
5 CONDENSATOARE (SEMINAR 5)
5.1. CAPACITATEA CONDENSATOARELOR
5.1.1. Să se deducă expresia câmpului electric și a capacității electrice pentru
condensatorul plan în funcție de sarcina electrică de pe o armătură q și de mărimile
fizice constructive ce caracterizează condensatorul (distanța dintre armături d , aria
suprafeței comune a armăturilor S și permitivitatea electrică a mediului aflat între
armături  = 0 ).
q 0 S
Rezultat: E = ,C= .
0 S d
5.1.2. Să se deducă expresia capacității electrice pentru condensatorul sferic în
funcție de mărimile fizice constructive: raza sferei interioare R1 , raza sferei
exterioare R2 și permitivitatea electrică absolută a dielectricului aflat între armături
.
q R1 R2
Rezultat: C = = 4 .
U R2 − R1
5.1.3. Un condensator plan, cu aer, are armăturile dreptunghiulare de lungime
l = 10cm și lățime b = 5 cm . Distanța între armături d = 0,5 cm . Condensatorul este
încărcat sub tensiunea U 0 = 200V , după care se întrerupe legătura cu sursa de
tensiune și el rămâne încărcat sub această tensiune. În aceste condiții se cere:
a) Care este densitatea de sarcină electrică, 0 , de pe armături?
b) Care este distribuția densității de sarcină electrică pe armături atunci
când între armături se introduce o placă de dielectric de aceeași grosime
d ca și distanța dintre armături, pe o porțiune x din lungimea armăturilor
( r = 4) ?
c) Cum variază, în funcție de x , tensiunea între armăturile condensatorului
prin introducerea dielectricului?
d) Lucrul mecanic efectuat de forțele electrice la introducerea dielectricului.
e) Forța dezvoltată de câmpul electric pentru pătrunderea plăcii de
dielectric între armături.
24
14, 2 10
−8
20
Rezultat: a) 0 = 3,55 10 C/m ; b)  x = C/m ; c) U x =
−7
; d)
2 2
0,1 + 3x 0,1 + 3x
5,325 10−8
L = −1,33 10 J e) F =
−7
2 N.
( 0,1 + 3x )
5.1.4. Să se calculeze presiunea ce ia naștere într-o placă de sticlă ( r = 6 )
introdusă intre armăturile unui condensator plan, aflat sub tensiunea U = 500V .
Distanța dintre armături este d = 2mm .
Rezultat: p = 2,3N/m .
2
5.2. GRUPAREA CONDENSATOARELOR

5.2.1. Spațiul dintre armăturile unui condensator cu aer ( r ,aer  1,00054 ) având
capacitatea electrică C0 = 25μF este umplut parțial cu un dielectric (glicerină -
r , glicerină = 40 ) având volumul egal cu o fracțiune f = 40% din volumul total în două
moduri ca în figura 5.1. În figura 5.1a grosimea dielectricului reprezintă o fracțiune
f din distanța dintre armături iar în figura 5.1b suprafața dielectricului reprezintă o
fracțiune f din suprafața unei armături. Să se calculeze:
a) b)
Figura 5.1
a) capacitatea condensatorului nou obținut în cazul a) Ca ,

b) capacitatea condensatorului nou obținut în cazul b) Cb ,
c) pentru ce valoare a lui f valoarea raportului dintre cele două capacități
Cb / Ca este maximă.
CONDENSATOARE (SEMINAR 5)
25
 r , glicerină C0
Rezultat: fie n =  40 a) Ca = = 40,98μF ;
 r ,aer 1− f + f / n
b) Cb = C0 [1 + f (n − 1)] = 0,41mF ; c) f = 50% .
5.2.2. Se consideră gruparea de
A B C
condensatoare din figura 5.2 cu
capacitățile egale C = 2μF . Să se
calculeze capacitatea echivalentă
între punctele:
a) E și G ,
b) F și B , E G
F
c) C și F ,
d) E și C , Figura 5.2
e) A și G .
Rezultat: a) Ce ( EG ) = 1,75μF ; b) Ce ( FB ) = 1,86μF ; c) Ce ( CF ) = 1,75μF ; d)

Ce ( EC ) = 1,86μF ; e) Ce ( AG ) = 1,33μF .
5.2.3. În circuitul cu condensatoare din figura 5.3 se cunosc: U = 250V , C1 = 7F
, C2 = 4F , C3 = 1F și C4 = 2F . Se + C1 A
cere: C4
+ C2
a) capacitatea echivalentă a celor + +
U 1 + 2
patru condensatoare, Y Y
C3
b) sarcinile electrice de pe
armăturile condensatoarelor,
B
c) tensiunile la bornele
condensatoarelor, Figura 5.3
d) energiile înmagazinate în condensatoare.
Rezultat: a) Ce = 2,80 F ; b) q1 = 7 10 C , q2 = 6 10 C , q3 = q4 = 10 C ; c)

−4 −4 −4
U1 = 100V , U 2 = 150V , U3 = 100V , U 4 = 50V ; d) W1 = 3,5 10−2 J , W2 = 4,5 10−2 J ,
W3 = 5 10 J , W4 = 2,5 10−3 J .

−3
26
REȚELE DE CONDENSATOARE (SEMINAR 6)
27
6
6 REȚELE DE CONDENSATOARE
(SEMINAR 6)
6.1. LEGILE LUI KIRCHHOFF PENTRU CONDENSATOARE
6.1.1. Să se rezolve problema 5.2.3 folosind legile lui Kirchhoff pentru
condensatoare și să se compare rezultatele obținute cu cele de la problema amintită.
6.1.2. Se consideră gruparea de condensatoare din figura 6.1 cu capacitățile
C1 = 15μF , C2 = 5μF , C3 = 10μF și C4 = 30μF iar tensiunea electromotoare a
surselor E1 = 30V , E2 = 10V și E3 = 10V . Să se calculeze:
a) sarcina electrică de pe armăturile
condensatoarelor,
b) tensiunea electrică la bornele fiecărui
condensator,
c) tensiunea electrică între cele două noduri ale
rețelei,
d) energia electrică înmagazinată în câmpul Figura 6.1
electric dintre armăturile fiecărui condensator.
Rezultat: a) q1 = 120 C , q2 = −40 C , q3 = −80C (semnele pot fi altele, în
funcție de cum s-a ales semnul pentru încărcarea condensatoarelor); b) U1 = 8V ,
U 2 = −8V , U 3 = −8V și U 4 = 4V c) W1 = 0,96mJ , W2 = 0,32mJ , W3 = 0,64mJ și
W4 = 0,48mJ .
6.1.3. În circuitul din figura 6.2 se cunosc: E1 = 200V , E2 = 500V , C1 = 4mF ,
C2 = 14mF , C3 = 2mF , C4 = 5mF și C5 = 1mF . Să se afle:
a) capacitatea echivalentă a circuitului în absența sursei E1 ,
b) scrieți legile lui Kirchhoff pentru rețeaua
de condensatoare în prezența ambelor
surse,
c) sarcina electrică pe fiecare condensator
în prezența ambelor surse,
d) tensiunea electrică între punctele A și B
în prezența ambelor surse, Figura 6.2
28
e) energia electrică înmagazinată în întreaga rețea de condensatoare,
6.2. REZOLVĂRI LEGILE LUI KIRCHHOFF PENTRU

CONDENSATOARE
Rezolvarea problemei 6.1.2
a) Având în vedere că în rețeaua de
condensatoare se află mai multe surse nu putem
evalua capacitatea echivalentă a condensatoarelor
(capacitatea echivalentă depinde de poziția sursei în
circuit). Astfel pentru a evalua sarcina electrică pe
armăturile condensatoarelor vom utiliza legile lui
Kirchhoff pentru condensatoare: Figura 6.3
q = 0 ,
k
k (6.1)
i =1
 
n m
qj
Ei = . (6.2)
i =1 j =1
Cj
Pentru a aplica legile lui Kirchhoff trebuie stabilit numărul de noduri, ochiuri
și ramuri. În cazul, figura 6.3, nostru avem 2 noduri (punctele A și B ), 3 ramuri
(din nodul A putem ajunge în nodul B pe trei porțiuni de circuit) și 3 ochiuri (dintre
care sunt numai 2 independente). La aplicarea legilor trebuie să ținem cont de
următoarele reguli:
1º- prima lege se aplică numai de n-1 ori (n- numărul de noduri în rețea),
astfel în cazul nostru prima lege o vom aplica numai într-un singur nod (nu
contează nodul pe care îl alegem);
2º- cea de a doua lege aplicăm de atâtea ori câte ochiuri independente
(fundamentale) avem în rețea; în cazul nostru avem 2 asemenea ochiuri (de fapt
dacă notăm cu nof - numărul de ochiuri fundamentale, nr - numărul de ramuri și
nn - numărul de noduri atunci avem nof = nr − (nn − 1) = 3 − (2 − 1) = 2 )
REȚELE DE CONDENSATOARE (SEMINAR 6)
29
3º- dacă pe aceeași ramură se află mai multe condensatoare fiecare se va
încărca cu aceeași sarcină ( în cazul nostru de exemplu C1 și C4 sunt practic legate
în serie) și se va indica pe desen semnul sarcinilor pe armăturile fiecărui condensator.
(De obicei se ține cont de polaritatea surselor pentru stabilirea semnelor dar sunt
situații în care nu putem stabili cu exactitate, la o primă analiză, polaritatea exactă.
În aceste situații se pune o anumită polaritate pentru fiecare condensator și la
rezultat dacă se obține valoarea numerică a sarcinii electrice cu semnul minus
însemnă că acel condensator de fapt se încarcă cu polaritate inversă.)
a) b)
Figura 6.4
4º- la aplicarea legilor trebuie să avem grijă la semnul fiecărui termen,
sumele fiind sume algebrice, astfel:
- la prima lege sarcina se ia cu semnul primei armături întâlnite, plecând
din nodul considerat de a lungul unei ramuri;
- la cea de a doua lege se alege un sens de parcurgere a ochiului, vezi
figura 6.3, iar în funcție de acest sens se stabilesc semnele pentru
tensiunile electromotoare și pentru căderile de tensiune (t.e.m. se ia cu
semnul + dacă prin sursă trecem de la - la +, iar căderea de tensiune pe
un condensator se ia cu + dacă prima armătură întâlnită are sarcina +,
figura 6.4)
Aplicăm cele două legi ale lui Kirchhoff pentru condensatoare în nodul A
și în ochiurile 1 și 2 cum urmează:
A: q1 + q2 + q3 = 0 , (6.3)
q1 q1 q3
1: E1 − E2 = + − , (6.4)
C1 C4 C3
q2 q3
2: E3 − E2 = − . (6.5)
C2 C3
30
Dacă înlocuim numeric valorile se obține un sistem de 3 ecuații cu 3
necunoscute,

q1 + q2 + q3 = 0

 q1 q1 q3
20 = + − . (6.6)
 15 5 10
 q2 q3
0 = 25 − 10
În mod normal toate mărimile se înlocuiesc în sistem internațional dar în

acest caz pentru a scurta scrierea expresiilor nu mai înlocuim capacitatea electrică
în SI cu observația că toate sarcinile electrice le vom obține în C . Rezolvarea
numerică a sistemului (6.6) conduce la soluțiile: q1 = 120 C , q2 = −40 C ,
q3 = −80C (semnele pot fi altele, în funcție de cum s-a ales semnul pentru
încărcarea condensatoarelor, în cazul nostru semnele minus arată că cele două
condensatoare 2 și 3 se încarcă de fapt cu polaritate inversă).
b) Pentru a calcula tensiune la bornele fiecărui condensator folosim relația
de definiție a capacității unui condensator, astfel
qi
Ui = , i = 1, 4 , (6.7)
Ci
unde înlocuind valorile obținute la punctul a) avem următoarele tensiuni:
U1 = 8V , U 2 = −8V , U 3 = −8V și U 4 = 4V .
c) Energia electrică înmagazinată în fiecare condensator este
qi2
Wi = , i = 1, 4 , (6.8)
2Ci
unde înlocuind valorile obținute la punctul a) avem următoarele valori

pentru energia înmagazinată: W1 = 0,96mJ , W2 = 0,32mJ , W3 = 0,64mJ și
W4 = 0,48mJ .
ELECTROCINETICA (SEMINAR 7)
31
7
7 ELECTROCINETICA (SEMINAR 7)
7.1. GRUPAREA REZISTOARELOR. LEGILE LUI OHM
Indicație: dacă întâlniți, în cazul redesenării circuitului, scheme elementare ca în desenele de

mai jos (figurile a, b și c - unde rezistențele nu sunt legate nici în serie nici în paralel) cu
rezistențe egale R, pentru toate acestea rezistența echivalentă este tot R. În celelalte cazuri se
folosesc una dintre următoarele metode: metoda punții echilibrate, transformări triunghi-stea
sau METODA CURENTULUI ECHIVALENT (AICI SE APLICĂ LEGILE LUI KIRCHHOFF).
a) b) c)
7.1.1. Știind că fiecare rezistor din circuitul de mai jos are aceeași rezistență
R =1  aflați rezistența echivalentă a B A
circuitului electric între punctele C
a) D și C ,
b) E și D ,
c) A și E ,
d) C și B . D E
10 4 13 13
Rezultat: a) RDC =  ; b) RED =  ; c) RAE =  ; d) RCB =  ;
21 7 21 21
7.1.2. Știind că fiecare rezistor din circuitul de mai jos are aceeași rezistență
R = 1  aflați rezistența echivalentă a circuitului electric între punctele:
32
A C E
B D F
a) C și D (R CD = ?) ;
b) C și F ( R CF = ?) ;
c) B și D ( R BD = ?) ;
d) C și A ( R CA = ?) ;
e) A și B ( R AB = ?) ;
7.1.3. În circuitul din figura 7.2 sursele electrice au fiecare t.e.m. E =2V și
rezistența interioară r=1. Rezistențele au următoarele valori: R1=2, R2=4,
R3=3, R4=1. Care este intensitatea curentului prin circuit și căldura disipată în R3
în două minute?
Figura 7.1
Rezultat: I = 0,966A , W3 = 109,69J .
7.1.4. Se dă circuitul din figura 7.1 de mai jos în care se cunosc E = 20V , r = 5 
(pentru fiecare sursă. Rezistorul R este confecționat dintr-un fir metalic cu
rezistivitatea  = 5 10   m , lungimea l = 2m , secțiunea S = 2mm și având
−7 2
concentrația de electroni n = 2 10 electroni / m . Să se calculeze:

28 3
a) intensitatea curentului prin conductor,

b) viteza electronilor prin conductor,
c) timpul în care un electron ajunge de la un capăt la celălalt al firului,
d) puterea utilă puterea consumată și randamentul circuitului.
33
R2
R1 R4
R3
Figura 7.2
Rezultat: a) I = 6,67 A ; b) v = 1,04m/s ; c) t = 32min ; d) Pu = 22, 22 W ,
Pc = 133,33W ,  = 16,67% .
7.1.5. În circuitul din figura 7.3 se E1, r1 R1 E 2, r2
cunosc: E 1=10V, r1=r2=2, E 2=15V,
E1, r1 E1, r1
R1=10, R2=20, R3=30 și R4=40.
Care este potențialul punctului A din circuit? A
Rezultat: VA = 8,57 V . R2 R3 R4
7.1.6. Două consumatoare având
rezistențele R1=10 și R2=30 sunt legate
în serie la o sursă cu t.e.m. E =10V și
rezistența interioară r=2. Ce tensiune Figura 7.3
indică un voltmetru cu rezistența internă
RV=100 cu ajutorul căruia se măsoară tensiunea pe consumatorul având rezistența
R1 ?
Rezultat: UV  2,21V .
7.1.7. Circuitul din figura 7.4 este alimentat de 6
surse electrice având fiecare t.e.m. E =10V și
rezistența internă r=12. Să se calculeze:
a) puterea rezistorului R1
R1=10 R2=20
b) pentru ce valoare a rezistenței R’ legată în
paralel cu R2, puterea debitată de baterie
pe circuitul exterior este maximă? R’
c) care este puterea rezistorului R1 când sunt Figura 7.4
îndeplinite condițiile punctului b).
Rezultat: a) P1 = 6,25W ; b) R = 13,33 ; c) P1 = 8,33W .
34
7.2. APLICAREA LEGILOR LUI KIRCHHOFF
7.2.1. În circuitul din figura 7.5 se cunosc: E 1=130V,
E 2=125V, r1=0,5, r2=0,2 și căderea de tensiune pe
R
rezistorul R, U=118V. Să se calculeze: E1, r1 E2, r2
a) intensitățile curenților I1 și I2 prin cele două
surse și valoarea rezistenței R; Figura 7.5
b) energia disipată în rezistorul R în 5 minute;
c) cât ar trebui să fie t.e.m. E1 ' pentru ca intensitatea curentului prin
această sursă să fie egală cu zero?
Rezultat: a) I1 = 24A , I 2 = 35A , R = 2  ; E1 E2
b) W = 2,08 10 kJ ; c) E 1 = 113,6V .
3
R1 R5 R2
7.2.2. Se dă circuitul din figura 7.6 în care se
cunosc: E1=90V, E 2=100V, R1=30, R2=4, I1 I3 I2
R3=6,25, R4=12,5, R5=2,5. Să se calculeze R3 R4
intensitatea curentului electric prin fiecare ramură Figura 7.6
a circuitului.
Rezultat: a) I1 = 2A , I 2 = 5A , I 3 = 7 A ;
7.2.3. becuri fabricate să funcționeze normal la tensiunea Ub=110V au puterile
P1=40W și P2=60W. Să se calculeze:
a) rezistența filamentelor becurilor și intensitățile curenților prin acestea în
regim normal de funcționare;
b) dacă cele două becuri se leagă în serie la o tensiune U=220V, să se
găsească valoarea rezistenței care trebuie legată în paralel cu unul din
becuri pentru funcționarea normală a acestora.
Rezultat: a) R1 = 302,5  , R2 = 201,66  , I1 = 0,363A , I 2 = 0,545A ; b)
Rp = 604,94  .
7.2.4. În circuitul din figura 7.7 se cunosc: R1 = 5  , R2 = 10  R3 = 8  ,
R4 = 3  , R5 = 6  , și intensitatea curentului prin R4 este. Să se calculeze t.e.m. a
sursei de alimentare.
Rezultat: E = 148V .
35
R1 R2
R3
R4 I4
R5
Figura 7.7
7.2.5. Trei elemente galvanice
E3, r3
având t.e.m. E1, E2, E3 și rezistențele
interioare r1, r2, r3, sunt grupate ca în
V circuitul din figura 7.8. Ce tensiune
E1, r1
indică voltmetrul V care are rezistența
E2, r2
interioară infinită?
Figura 7.8 E1 +E2 +E3
Rezultat: U =E1 − r1
r1 + r2 + r3
7.2.6. Fie circuitul a cărui schemă este reprezentată în figura 7.10. Știind că prin
galvanometrul G curentul este nul să se deducă expresia t.e.m. E în funcție de E1 ,
E 2 , R1, R2.
E 1 R2 + E 2 R1
Rezultat: E =
R1 + R2
E
R1
R1 R2 I I1
G I
I23
R2 R3
Figura 7.9
Figura 7.10
7.2.7. Se dă circuitul din figura 7.9 în care cele 6 surse electrice au fiecare t.e.m.
E=10V și rezistența internă r. Cunoscând că rezistorul R1=10 are puterea
36
P1=48,4W, iar R2=20 și R3=30 să se calculeze:
a) intensitățile prin ramurile circuitului,
b) valoarea rezistenței interne a bateriei.
Rezultat: a) I = 1,32A , I1 = 2, 2A , I 23 = 0,44A b) ri = 3 .
7.3. PROBLEME CU REȚELE COMBINATE (REZISTOARE ȘI

CONDENSATOARE)
7.3.1. Se dă schema unui circuit din figura 7.11
în care se cunosc t.e.m. a fiecărei surse E = 20V ,
rezistența internă a fiecărei surse r = 5  ,
R1 = R3 = 100  , R2 = 50  , R4 = 7  respectiv
C = 100 F . Condensatorul este cu aer (
0 = 8,8 10−12 F  m−1 ) și au suprafața unei
armături S = 10cm Să se calculeze: Figura 7.11
2
a) intensitatea curenților prin circuit;

b) densitatea de sarcină electrică de pe o armătură a condensatorului;
c) căldura degajată pe R3 în 5min .
Rezultat: a) I1 = 0,9A , I 2 = 0,6A , I 3 = 0,3A ; b)  = 3C/m ; c) Q = 2,7 10 J .

2 3
7.3.2. Se dă circuitul din figura 7.12 alăturată în care se cunosc E = 20V , r = 5 

(pentru fiecare sursă) și R1 = R5 = 100  ,
R3 = R2 = 50  , R4 = 80  respectiv
C = 100 F . Să se calculeze:
a) intensitatea curenților prin circuit;
b) sarcina electrică de pe o armătură a
condensatorului C și energia
electrică înmagazinată de acesta; Figura 7.12
c) sarcina electrică care trece prin
rezistorul R5 în 10min .
37
7.3.3. În circuitul din figura 7.13
dielectricul cu permitivitatea electrică
E d
relativă  r , grosimea d este extras cu
viteza v dintre armăturile unui
condensator plan. Care este expresia
Figura 7.13
curentului de polarizare?
E dq E
Rezultat: d q = bv d t = (  r − 1) 0 bv d t ; I = = (  r − 1) 0 bv
d dt t

Probleme Fizica 1 - 2021 - 2022 Sem I

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Probleme Fizica 1 - 2021 - 2022 Sem I

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Probleme și aplicații

Lect. dr. fiz. Borsos Zoltan

UNIVERSITATEA PETROL-GAZE DIN PLOIEȘTI

octombrie 2021 – ianuarie 2022

2 MIȘCAREA OSCILATORIE ARMONICĂ (SEMINAR 2) ........................................................................ 7

3 UNDE MECANICE (SEMINAR 3)......................................................................................................... 12

4 CÂMPUL ELECTROSTATIC (SEMINAR 4) .......................................................................................... 15

5 CONDENSATOARE (SEMINAR 5) ...................................................................................................... 23

6 REȚELE DE CONDENSATOARE (SEMINAR 6) .................................................................................. 27

7 ELECTROCINETICA (SEMINAR 7) ..................................................................................................... 31

1.1.2. Într-o zonă, a spațiului vid, este

1.1.7. Forța ce acționează asupra unui obiect într-un punct aflat la

1.1.8. Se consideră vectorii de poziție pentru trei puncte materiale în funcție de

Rezultat: b) ( r , r ) = arccos ( 0,495)  60 , c) t

1.1.9. Se consideră un câmp electromagnetic caracterizat prin amplitudinile

1.1.12. Să se calculeze divergența pentru următorul câmp electrostatic caracterizat

Rezultat: div E = 1 V/m .

1.1.13. Să se calculeze rotorul pentru următorul câmp electrostatic caracterizat prin

Rezultat: rot E = i − j − k [V/m ] .

2.1.1. Un oscilator constituit dintr-un punct material cu masa m = 20g vibrează

Fm = 6,09 10 N ; d) Ec = 3,04 10 cos (0,17t + 1,04) ,

E p = 3,04 10−8 sin 2 (0,17t + 1,04) .

vm = 1,74 10 m/s și am = 3,04 10 m/s .

c) Forța maximă acționează asupra corpului în momentul în care accelerația

ATENȚIE! Verificați valorile numerice dacă sunt în SI, în cazul în care nu

2.2. MIȘCAREA OSCILATORIE AMORTIZATĂ

2.2.1. Un corp de masă m = 2kg este

y(t ) = 13,87e−0,69t sin(0,72t )[cm] ; e) v = 44,3110−4 m/s ; f) Ec = 1,4810−6 J ,

2.2.3. De capătul liber al unui resort (vertical) a cărui constantă elastică

Rezultat: a)  = 1 Hz ,  = 2m , u = 2m/s ; b); E = 14,4kN/m ;

c) v (t ) = 0,4 cos(2t )[m/s] .

3.2. UNDE SONORE

y(t ) = 0  sin(5 10 t )[cm] = 0 (sunetul nu se aude).

Figura 4.3 Figura 4.4

4.1.5. Să se calculeze potențialul și intensitatea câmpului electric într-un punct M

4.1.6. Un conductor foarte lung este uniform încărcat cu densitatea liniară de

4.1.9. În vârfurile A și B ale unui dreptunghi din B A

punctul D (se neglijează forțele gravitaționale).

Rezultat: a) EC = 2,88 10 V/m , VC = −18,95 10 V ; b) LCE = −1,25 J ;

4.2. MODELE DE REZOLVARE

Rezolvarea problemei 4.1.9

EC = EC ( A) + EC ( B ) + 2EC ( A) EC ( B ) cos (180 −  ) . (4.2)

Înlocuind numeric datele problemei obținem

Potențialul electric în punctul C este

Mai întâi se calculează potențialul electric asemănător cu relația (4.5), iar

LCE = q (VC − VE ) = −1,2556 J . (4.10)

Aplicând legea lui Coulomb

5.2. GRUPAREA CONDENSATOARELOR

a) capacitatea condensatorului nou obținut în cazul a) Ca ,

Rezultat: a) Ce ( EG ) = 1,75μF ; b) Ce ( FB ) = 1,86μF ; c) Ce ( CF ) = 1,75μF ; d)

Rezultat: a) Ce = 2,80 F ; b) q1 = 7 10 C , q2 = 6 10 C , q3 = q4 = 10 C ; c)

U1 = 100V , U 2 = 150V , U3 = 100V , U 4 = 50V ; d) W1 = 3,5 10−2 J , W2 = 4,5 10−2 J ,

W3 = 5 10 J , W4 = 2,5 10−3 J .

6.2. REZOLVĂRI LEGILE LUI KIRCHHOFF PENTRU

În mod normal toate mărimile se înlocuiesc în sistem internațional dar în

unde înlocuind valorile obținute la punctul a) avem următoarele valori

Indicație: dacă întâlniți, în cazul redesenării circuitului, scheme elementare ca în desenele de

concentrația de electroni n = 2 10 electroni / m . Să se calculeze:

a) intensitatea curentului prin conductor,

Rezultat: a) I = 1,32A , I1 = 2, 2A , I 23 = 0,44A b) ri = 3 .

7.3. PROBLEME CU REȚELE COMBINATE (REZISTOARE ȘI

a) intensitatea curenților prin circuit;

Rezultat: a) I1 = 0,9A , I 2 = 0,6A , I 3 = 0,3A ; b)  = 3C/m ; c) Q = 2,7 10 J .