XIII

FLAMBAJUL BARELOR DREPTE

XIII.1 Consideraţii generale

În teoria liniară, bazată pe ipoteza deformaţiilor mici şi pe legea lui

Hooke, ecuaţiile de echilibru static se scriu pentru forma nedeformată a
corpului; tensiunile şi deformaţiile sunt considerate funcţii liniare în raport cu
sarcinile, ceea ce permite aplicarea principiului suprapunerii efectelor.
Barele zvelte, bare a căror lungime este de cel puţin zece ori mai mare
decât dimensiunea minimă a secţiunii transversale, dacă sunt solicitate la
compresiune şi/sau încovoiere, capătă o formă substanţial deformată, diferită
de forma iniţială. Echilibrul static în această situaţie devine echilibru elastic,
caz în care legile mecanicii se scriu pe forma deformată diferită de forma
iniţială.
Studiul echilibrului elastic impune renunţarea la ipotezele enunţate mai
înainte, deplasările (deformaţiile) fiind funcţii neliniare în raport cu
dimensiunile (săgeata din încovoiere depinde de lungimea barei la puterea a
treia). Teoria care se aplică în rezolvarea acestor probleme constituie teoria de
ordinul II sau teoria neliniară.
Un element zvelt aflat în echilibru elastic solicitat suplimentar ajunge
într-o poziţie instabilă, fenomen numit flambaj. Valoarea sarcinii minime
pentru care se produce pierderea de stabilitate a unui element se numeşte
sarcină critică de flambaj - Pcr şi este caracteristică respectivului element.
Clasificarea barelor după gradul de deformare depinde în principal de
zvelteţea lor:
- bara scurtă (groasă) este bara la care deformaţiile sunt neglijabile;
pierderea capacităţii portante, adică pierderea rezistenţei şi/sau
stabilităţii, se petrece numai prin ruperea materialului, iar valoarea
ruperii se determină conform calculelor de rezistenţă prezentate;
- bara de lungime medie (zveltă) este bara ce are deformaţii
remarcabile; pierderea capacităţii portante se datorează unei
combinaţii de flambaj şi de rupere a materialului;
- bara lungă (zveltă) este bara care iese uşor din poziţia de echilibru,
pierzându-şi capacitatea portantă direct datorită flambajului;
calculul se face cu formula lui Euler, ce este prezentată în
paragraful următor.
332 TEORIA ELASTICITĂŢII ŞI REZISTENŢA MATERIALELOR

După cum s-a arătat în studiul solicitării axiale de compresiune, bara se

consideră omogenă, dreaptă şi de secţiune constantă. În realitate există o
imperfecţiune, fig. (XIII.1), care conduce de fapt la o solicitare de compresiune
excentrică sub acţiunea unei sarcini P.

P
excentricitate
accidentală

axa longitudinală reală

a centrelor de greutate

σcompresiune σîncovoiere

e
m n excentricitatea
în secţiunea m-n
axa longitudinală teoretică
a centrelor de greutate

Fig. XIII.1 Imperfecţiunea barei drepte

În această situaţie la bara scurtă tensiunea normală predominantă este

de compresiune, cea de încovoiere fiind nesemnificativă.
Prin prisma excentricităţii, în cazul barelor zvelte, odată cu creşterea
sarcinii P tensiunea normală de încovoiere are o rată de creştere mai mare
comparativ cu rata de creştere a tensiunii normale de compresiune. Pe de altă
parte se poate afirma că cu cât o bară este mai zveltă, la aceeaşi sarcină
curbarea acesteia este mai puternică astfel încât tensiunea normală de
încovoiere este determinantă, compresiunea având o importanţă mai mică. Din
păcate, la barele intermediare în care ambele solicitări sunt semnificative nu s-a
putut determina proporţia cu care contribuie fiecare la pierderea capacităţii
portante a barei. Multiplele formule de calcul propuse se referă de fapt la acest
tip de bară.
 Flambajul barelor drepte 333

Se consideră o bară zveltă, simplu rezemată de lungime l, solicitată pe

mijloc de o forţă F. În acest caz, în locul de acţiune a sarcinii, efortul moment
încovoietor are valoarea maximă:

F l F ⋅l
M2 = ⋅ = (XIII.1)
2 2 4

P’ P>P’ Pcr>P
z 1 H = F/2 H’1= F’/2
1

w’
w’ w’
=

F F’ F’<F F’=0 w>w’

2 w
l

3
H2 = F/2 H’2= F’/2
P’ P>P’ Pcr>P
x
a) b) c) d)

Fig. XIII.2 Bară zveltă simplu rezemată solicitată pe mijloc de o forţă F

Sub acţiunea acestei forţe bara fiind zveltă, se deformează sub forma
punctată, aceasta nemaifiind în echilibru static, fig. (XIII.2.a), ci în echilibru
elastic, fig. (XIII.2.b). În echilibrul elastic o aceeaşi formă deformată a barei se
poate obţine din solicitări diferite. Echilibrul elastic se menţine dacă şi
concomitent se scade F ( F ' < F ) şi se introduc în reazem forţele de
compresiune P' , astfel încât relaţia (XIII.1) se scrie (w’săgeata în dreptul
forţei F’):

F' l
M2 = ⋅ + P' w' (XIII.2)
2 2
334 TEORIA ELASTICITĂŢII ŞI REZISTENŢA MATERIALELOR
În cazul în care se anulează F’, P’ ajunge la valoare P, echilibrul elastic
se menţine în aceeaşi formă, fig. (XIII.2.c), caz în care ecuaţia (XIII.2) se scrie:

M 2 = P ⋅ w' (XIII.3)

Dacă forţa P creşte, săgeata w se accentuează, bara rămânând curbată în

continuare; evident are loc o creştere a efortului M 2 . Echilibrul se menţine
stabil până la o valoare Pcr , peste această valoare bara îşi pierde stabilitatea,
trecând în echilibru instabil care funcţie de zvelteţea barei poate fi:
- elastic, dacă după înlăturarea sarcinilor bara revine la forma iniţială;
- plastic, dacă bara după înlăturarea sarcinilor rămâne în forma
deformată.
Sarcina critică de flambaj ( Pcr ) pe care o poate suporta materialul unui
element mecanic depinde de forma şi dimensiunile acestuia, de modul de
rezemare, precum şi de felul materialului, prin prisma elasticităţii acestuia.
A calcula o piesă la flambaj înseamnă a determina într-o primă etapă
Pcr . Tensiunea produsă de către forţa critică de flambaj poate fi cu mult
inferioară valorilor limită de curgere. Dacă această tensiune are o valoare
inferioară limitei de elasticitate, flambajul are loc în domeniul elastic; pentru
valori superioare limitei de elasticitate, flambajul are loc în domeniul plastic.
Fenomenul flambajului apare la un număr destul de variat de elemente
mecanice: bare drepte solicitate la compresiune (centrică sau excentrică), bare
drepte solicitate prin forţe axiale şi transversale, bare curbe solicitate la
compresiune, grinzi drepte înguste solicitate la încovoiere, profile subţiri
solicitate la încovoiere şi răsucire, tuburi cu pereţi subţiri solicitaţi la presiuni
exterioare sau interioare, prin forţe axiale sau prin cupluri de răsucire, plăci
plane, etc.

XIII.2 Sarcina critică de flambaj pentru barele lungi

XIII.2.1 Formula lui Euler

Relaţia de calcul a sarcinii critice de flambaj se poate stabili prin mai

multe metode. Formula lui Euler este metoda care se bazează pe ecuaţia
diferenţială a fibrei medii deformate, relaţia (X.71). Bara fiind studiată în
echilibru elastic calculul se face la încovoiere deşi este solicitată la
compresiune. Soluţia obţinută pentru bara comprimată, articulată în ambele
capete, se poate extinde în baza unor aprecieri şi la alte tipuri de legături.
 Flambajul barelor drepte 335
Se consideră bara din fig. (XIII.3), la care orice mişcare laterală a
articulaţiilor este împiedicată. Prin solicitarea cu forţele P, bara se deformează
în planul zx pentru cazul I y = I min , adică flambajul produce deformarea barei
prin rotirea secţiunii transversale în jurul axei y. Se admite că între proiecţia
barei deformate pe axa x şi lungimea acesteia nu există o diferenţă apreciabilă,
astfel că se poate scrie ecuaţia diferenţială a fibrei medii deformate (X.71),
pentru efortul M y = P ⋅ w dintr-o secţiune x:

d 2w My Pw
2
=− =− . (XIII.4)
dx EI y EI y y
Iy=Imin

b
P
z

b Iy=Imin
z
l

y
x
w
x

Fig. XIII.3 Bara solicitată ce se deformează în planul zx

336 TEORIA ELASTICITĂŢII ŞI REZISTENŢA MATERIALELOR

Având în vedere condiţiile de deformare ( I y = I min ), ecuaţia (XIII.4) se

scrie:
d 2w
EI min = − Pw unde w = w( x) . (XIII.5)
dx 2

Relaţia (XIII.5) este o ecuaţie diferenţială de ordinul doi, liniară, cu

coeficienţi constanţi, similară cu ecuaţia vibraţiei simple a unui corp
 d 2x 
 m 2 = − Kx, unde x = x(t )  , de soluţie generală ( x = x0 sin α t + x1 cos α t ),
 dt 
care aplicată prin analogie pentru cazul variabilei w, este:

w = w0 sin α x + w1 cos α x , (XIII.6)

unde:
K P
α2 = = , (XIII.7)
m EI min

iar w0 şi w1 sunt constantele de integrare care se determină punând condiţiile la

limită, astfel:

x=0 w=0 w0 sin 0 + w1 cos 0 = 0 w1 = 0

(XIII.8)
x=l w=0 w0 sin α l = 0

Dacă w0 = 0 , înseamnă că bara nu se deformează, (w=0), ceea ce este

în contradicţie cu realitatea, astfel că se impune condiţia:

sin α l = 0 = sin kπ ( k = 0,1, 2,3..........) , (XIII.9)

adică:
kπ
α= . (XIII.10)
l

Înlocuind relaţia (XIII.10) în expresia (XIII.7), se obţine relaţia

generalizată de determinare a sarcinii critice de flambaj, pentru bara articulată
la capete:
 Flambajul barelor drepte 337

π 2 EI min
P= 2
. (XIII.11)
l
 
k

Prin introducerea relaţiilor (XIII.7), (XIII.8), (XIII.10) în relaţia

(XIII.6), se constată că bara de lungime l articulată la capete sub acţiunea
sarcinii P, relaţia (XIII.11), capătă o curbură sinusoidală de forma:

k
w = w0 sin π x . (XIII.12)
l

Relaţia (XIII.12) reprezintă k semiunde de lungime L / 2 ,

corespunzătoare câte unei semiperioade π, având amplitudinea maximă w0
arbitrară, lungimea undei fiind L. Există deci o infinitate de amplitudini de
flambaj posibile pentru o aceeaşi sarcină. Punctele de inflexiune (w = 0),
punctele de moment zero, rezultă obligatoriu la capete pentru x = 0 şi x = l .
În cazul studiat curbura barei pe toată lungimea l se face pentru o
L
semiperioadă π sub forma unei semiunde sinusoidale de lungime l f = , l f
2
fiind denumită lungime de flambaj. Prin prisma soluţiei generale, lungimea
l L
semiundei l f poate fi cuprinsă în l de k ori, l f = = , unde k reprezintă
k 2
numarul semiundelor cuprinse în lungimea l. Există deci o infinitate de forme
de flambaj posibile pentru o aceeaşi sarcina, fig. (XIII.4).
În cazul general lf este parte din lungimea barei l (mai mică sau mai
mare).
L
k =1 lf = l =
 L 2
k=1  l =  k=2 (l=L) k=4 (l=2L) l L
 2 k = 2 lf = = l=L
2 2
P l L 3L
x k = 3 lf = = l=
3 2 2
 3  l L
k=3  l = L  k = 4 lf = = l = 2L
 2  4 2

l
l L nL
k = n lf = = l=
n 2 2

Fig. XIII.4 Forme de flambaj posibile pentru o aceeaşi sarcină

338 TEORIA ELASTICITĂŢII ŞI REZISTENŢA MATERIALELOR

Din studiul relaţiei (XIII.11) se constată că soluţia k = 0 nu are sens,

deoarece rezultă P = 0. Pierderea stabilităţii se face pentru o valoare
determinată Pcr . Pentru lungimea de flambaj (semiunda ce se dezvoltă pe
l L
întreaga bară l f = = , k = 1 ), al barei articulate la capete, Pcr' are valoarea:
k 2
π 2 EI min
Pcr' = . (XIII.13)
l2
Un stâlp poate să flambeze şi pe porţiuni. Astfel, dacă barei articulate i
se impun două intervale de lungimi de flambaj k = 2,( P''cr ), prin montarea pe
mijloc a unei bride cu rol de punct de inflexiune, rezultă o sarcină critică de
flambaj (XIII.11) de mărimea Pcr'' , fig. (XIII.5):
4π 2 EI min
Pcr'' = 2
= 4 Pcr' . (XIII.14)
l
Pentru k = 3, intervale, ( P'''cr ), se obţine:

9π 2 EI min
Pcr''' = 2
= 9 Pcr' . (XIII.15)
l

Pcr' Pcr'' = 4 Pcr' Pcr''' = 9 Pcr'

lf = l/3
lf = l/2
l

k=1 k=2 k=3

Fig. XIII.5 Flambajul barei articulate
 Flambajul barelor drepte 339

Revenind la cazul analizat, bara articulată la capete curbată sub forma

 l L
unei semiunde sinusoidale  k = 1, l f = =  , se consideră că acesta
 k 2
reprezintă cazul fundamental de flambaj, astfel că relaţia (XIII.13) este
cunoscută de fapt sub forma:

π 2 EI min
Pcr = . (XIII.16)
l 2f

Relaţia (XIII.16) este cunoscută sub denumirea de formula lui Euler

valabilă numai pentru domeniul elastic, prin prisma modulului de elasticitate E.

XIII.2.2 Sarcina critică de flambaj în funcţie de legături. Tensiuni

Pentru diverse condiţii de prindere a barei la capete, sarcina critică de

flambaj Pcr , relaţia (XIII.16), poate fi exprimată prin prisma mărimii lungimii
de flambaj l f .
Astfel, în bara de lungime l, încastrată la ambele capete, fig. (XII.6.a),
se dezvoltă unda sinusoidală de lungime L = l ce prezintă două puncte de
l
inflexiune. În acest caz între punctele de inflexiune de lungime se dezvoltă o
2
l l L
semiundă de lungime l f = = = (cazul k=1+1/2+1/2). Astfel Pcr are
k 2 2
valoarea:

π 2 EI min π 2 EI min
Pcr = 2
=4 (XIII.17)
l l2
 
2
Se observă că Pcr are aceeaşi valoare, relaţiile (XIII.14) şi (XIII.17), ca
şi în cazul unei bare dublu articulate cu bridă pe mijlocul barei
Din analiza pe porţiuni a cazului studiat, fig. (XIII.7.a), se constată că la
capete, în ambele încastrări, datorită simetriei, flambajul se dezvoltă pe un sfert
L
de undă l = sub acţiunea aceluiaşi Pcr, relaţia (XIII.17), fig. (XIII 6.b şi c).
4
Înseamnă că pe lungimea l a barei încastrate cu capăt liber se dezvoltă o
jumătate de lungime de flambaj (sfert de undă faţă de semiundă) cazul k =1/2.
340 TEORIA ELASTICITĂŢII ŞI REZISTENŢA MATERIALELOR

l l
Rezultă : l f = = , adică l f = 2l .În acest caz Pcr are valoarea:
k 1/ 2
π 2 EI min π 2 EI min
Pcr = = (XIII.18)
( 2l )2 4l 2
Se observă că la barele de aceeaşi lungime l, fenomenul de flambaj se
produce la cea mai mică valoare a lui Pcr , cazul barelor încastrate cu capăt
liber, relaţia (XIII.18).

Pcr Pcr π 2 EI min

Pcr = 4
l2
M M π 2 EI min
Pcr = 4
l2
L/4

lf = l/2
lf = L/2=l/2

Pcr
l=L

Pcr
L/4

Pcr
M M

π 2 EI min π 2 EI min
Pcr = 4 Pcr = 4
l2 l2

a) b) c)

Fig. XIII.6 Flambajul barei încastrate la ambele capete

În fig. (XIII.7) este reprezentat cazul barei articulate la un capăt şi

încastrată la celălalt, ce flambează pe lungimea ei sub forma unui sfert de undă
şi a unei semiunde. Pe lungimea l a barei se reflectă parte a lungimii undei
L L 3L
sinusoidale cu valoarea l = + = . Astfel că lungimea de flambaj a unei
2 4 4
 Flambajul barelor drepte 341

bare articulate la un capăt şi încastrată la celălalt de lungime l este

l l L 2l 1
lf = = = = ≅ 0.7l (cazul k = 1 + ).
k 3/ 2 2 3 2 Pcr
H
π 2 EI min
Pcr =
4l 2

lf = L/2
l
L/4

l
l

M=0

L/4
Pcr M
H
π 2 EI min
a) b) Pcr =
( 0.7l )
2

Fig. XIII.7 Flambajul barei articulate la un capăt şi încastrată la celălalt

Prin urmare, Pcr are valoarea:

π 2 EI min
Pcr = 2
(XIII.19)
( 0. 7l )

Rezultă că lungimile de flambaj prin care se determină Pcr folosind

relaţia (XIII.16), pentru cele patru moduri de rezemare, sunt:

- l f = l , pentru bara articulată la capete;

- l f = 0.5l , pentru bara încastrată la ambele capete;
- l f = 2l , pentru bara încastrată la un capăt şi liberă la celălalt;
- l f = 0.7l , pentru bara articulată la un capăt şi încastrată la celălalt.
342 TEORIA ELASTICITĂŢII ŞI REZISTENŢA MATERIALELOR
În unele cazuri, bara poate prezenta legături diferite în plane diferite.
Spre exemplu, biela (2) din fig. (XIII.8) este articulată la capete, l f = l , în jurul
axei Oy, deoarece bolţul (1) permite rotirea ei. Deformarea are loc în planul
vertical zx. În planul orizontal xy bara se consideră încastrată în ambele capete,
l f = 0.5l . Deci un acelaşi element mecanic solicitat la flambaj de o aceeaşi
forţă se calculează diferit funcţie de planul considerat. Practic, problema se
rezolvă scriind ecuaţia lui Euler sub forma:

 I 
Pcr = π 2 E  2  . (XIII.20)
 lf 
 min

Deformare în planul xy
x
y
z
1

x 2

x
y Deformare în planul zx
z

Fig. XIII.8 Deformarea bielei

Formula lui Euler, relaţia (XIII.16), arată că flambajul nu depinde de

rezistenţa materialului, ci de modulul de elasticitate longitudinal al acesteia şi
de dimensiunile secţiunii transversale, adică de produsul EI y I y = I min . ( )
Înseamnă că pierderea stabilităţii datorită flambajului este direct proporţională
cu rigiditatea barei ce se deformează după axa cu moment de inerţie minim.
Formula lui Euler se aplică domeniului în care se manifestă modulul de
elasticitate longitudinal E, adică până la limita de proporţionalitate σ p a
materialului. Înseamnă că tensiunea critică la flamabaj σ cr nu trebuie să
(
depăşească σ p σ cr < σ p . )
 Flambajul barelor drepte 343

Barele lungi preiau în principal doar solicitări axiale şi, prin urmare, în
această situaţie, σ cr este:

Pcr π 2 EI min π 2E
σ cr = = 2 = 2
. (XIII.21)
A lf ⋅ A  lf 
 
 imin 

Raportul dintre lungimea de flambaj şi raza de inerţie minimă se

numeşte coeficient de zvelteţe λ:

lf
λ= . (XIII.22)
imin

Având în vedere domeniul de valabilitate, relaţia (XIII.21), se scrie:

π 2E
σ cr = ≤σ p. (XIII.23)
λ2

Din condiţia (XIII.23) se poate determina coeficientul de zvelteţe limită

λ0 caracteristic fiecărui material prin care se separă domeniul barelor lungi de
domeniul barelor de lungime medie:

π2 ⋅E
λ0 = (XIII.24)
σp

Dacă λ > λ0 , flambajul are loc în domeniul elastic (Euler); dacă

λ < λ0 , flambajul are loc în domeniul elasto-plastic sau plastic.
Reprezentarea grafică a relaţiei (XIII.23) în coordonate σ cr − λ se face
printr-o hiperbolă cubică, fig. (XIII.9). În diagramă au fost trecute mărimile
caracteristice corespunzătoare pentru OL37. Curba arată că σ cr scade rapid cu
creşterea lui λ . Înseamnă că în proiectare trebuie urmărit ca λ să fie cât mai
mic, dar nu mai mic decât λ0 pentru o comportare proporţional elastică a
materialului.
344 TEORIA ELASTICITĂŢII ŞI REZISTENŢA MATERIALELOR

σcr [MPa]
OL 37
(E = 2,1⋅105 Mpa)

σp = 190 π2 E
σcr =
λ2

Domeniul liniar elastic

λ0 = 105 λ

Fig. XIII.9 Reprezentarea grafică a tensiunii critice de flambaj

Din analiza expresiei (XIII.23) rezultă că, întrucât σ cr nu depinde de

rezistenţa la rupere a materialului, iar modulul de elasticitate longitudinal fiind
aproximativ acelaşi la oţelurile obişnuite şi la oţelurile aliate, folosirea
oţelurilor aliate, pentru cazurile de flambaj cu λ > λ0 , nu este justificată. Se
constată, de asemenea, că secţiunea transversală a unei bare cu aceeaşi lungime
de flambaj în ambele plane principale de inerţie este bine aleasă pentru flambaj
atunci când momentele de inerţie principale au valori cât mai apropiate între
ele şi în acelaşi timp cât mai mari pentru o arie dată.
În cazul oţelului OL 37 cu limita de proporţionalitate σ p = 190 MPa şi
modulul de elasticitate longitudinal E = 2.1⋅105 MPa, λ0 are valoarea:
π 2 ⋅ 2.1⋅105
λ0 = = 105 .
190

XIII.3 Sarcina critică de flambaj pentru barele de lungime medie

Pentru flambajul în domeniul elasto-plastic ( λ < λ0 ), formula lui Euler

nu mai este valabilă.
În cazul barelor scurte, bare a căror lungime este mai mică decât de
zece ori dimensiunea minimă a secţiunii transversale, nu se pune problema de
pierdere a stabilităţii. Calculul acestora se face la compresiune, tensiunea limită
(tensiunea critică din cazul flambajului) fiind chiar limita de curgere
( σ cr ≡ σ c ). La barele scurte de secţiune dreptunghiulară se consideră
 Flambajul barelor drepte 345

σ cr = σ c = ct. , pentru toate cazurile în care coeficientul de zvelteţe nu

depăşeşte valoarea λc = 30 . S-a notat cu λc valoarea maximă a coeficientului
de zvelteţe pe care-l poate avea o bară scurtă solicitată axial numai la
compresiune. Pentru oţelul OL 37 folosit de regulă în reprezentările grafice,
prin prisma proprietăţilor sale, se consideră λc = 20 .
Calculul la flambaj a barelor de lungime medie ( λc < λ < λ0 ) se face
prin diverse metode. Având în vedere că în formula lui Euler, relaţia (XIII.16),
parametrul care reprezintă felul materialului este E, iar acesta în domeniul
elasto-plastic are valori atât variabile cât şi mai mici, calculul nu se mai poate
face cu formula amintită.
Pentru calculul la flambaj în domeniul plastic se folosesc diferite
metode.
Metoda Engesser-Karman foloseşte modulul de elasticitate redus, Er,
calculat într-un punct de tensiune medie. Se consideră bara solicitată axial la
compresiune în care se dezvoltă prin prisma echilibrului elastic şi solicitarea de
încovoiere. Se are în vedere că tensiunea de compresiune din partea concavă
este în creştere către flambaj, fiind afectată de un modul de valoare mică
comparativ cu modulul de elasticitate E, care influenţează tensiunea de
întindere care scade (tensiunea de revenire pe curba caracteristică a
materialului). De remarcat că modulul de elasticitate redus Er nu este constant
şi depinde de forma secţiunii transversale. Practic această metodă este greu de
folosit.
În cazul oţelurilor au fost propuse o serie de formule empirice cu
posibilităţi de extindere şi la celelalte materiale. Aceste formule, cunoscute ca
formulele lui Tetmajer-Iasinski, stabilesc variaţia lui σ cr în domeniul
λc < λ < λ0 după o parabolă redată prin relaţia empirică:

σ cr = a − bλ + cλ 2 , (XIII.25)

unde a, b, c sunt coeficienţi numerici ce depind de natura materialului.

Cu excepţia fontei la care c ≠ 0 , pentru oţeluri se adoptă relaţia
(XIII.25) sub forma unei drepte:

σ cr = a − bλ (XIII.26)

Valorile lui λ0 şi formulele lui Tetmajer-Iasinski pentru cele mai

uzuale materiale sunt redate în tabelul (XIII.1).
346 TEORIA ELASTICITĂŢII ŞI REZISTENŢA MATERIALELOR

Tabelul XIII.1. Formulele lui Tetmajer-Iasinski

Materialul λ0 Formulele lui Tetmajer-Iasinski [MPa]
Oţel OL37 105 σ cr = 304 − 1.12λ
Oţel OL50 89 σ cr = 329 − 0.61λ
Oţel cu 5% Ni 86 σ cr = 461 − 2.26λ
Lemn 100 σ cr = 28.5 − 0.19λ
Fontă 80 σ cr = 763 − 11.8λ + 0.052λ 2

În fig. (XIII.10) se reprezintă variaţia tensiunii critice σ cr pe domenii

în raport cu mărimea coeficientului de zvelteţe λ .

σ
σcr = σc π2 E r
Teoretic (Er): σcr = 2
λ
σc
Empiric (oţel): σcr = a-bλ
cpr

σcr / cpr
σp
π2 E
Solicitări simple

σcr = 2
de compresiune

Domeniul
Domeniul
elasto-plastic
liniar elastic
Bare Bare de lungime Bare
scurte medie lungi
0 λc λo λ

Fig. XIII.10 Variaţia tensiunii critice σ cr pe domenii în raport cu λ

 Flambajul barelor drepte 347

XIII.4 Metode de rezolvare a problemelor de flambaj

Calculul barelor drepte la flambaj comportă două aspecte: verificarea şi

dimensionarea.
O primă metodă de calcul de verificare urmăreşte determinarea
coeficientului de siguranţă al barei la flambaj – cf . Bara poate fi considerată
stabilă dacă acest coeficient este mai mare decât coeficientul de siguranţă
prescris – cpr, coeficient impus de standardele în vigoare funcţie de importanţa
şi tipul elementului mecanic. Astfel, pentru λ > λ0 , c pr = 2.4 pentru barele de
oţel folosite în construcţii, c pr = 5 pentru stâlpii de fontă, c pr = 2.5...3.5
pentru bare de lemn. La calculul la flambaj al organelor de maşini, coeficientul
de siguranţă are valori cuprinse între limite largi, c pr = 4...20 , valorile mari
fiind recomandate pentru piese de mare importanţă aflate în mişcare (tijă de
piston, bielă etc.). Într-o primă fază a calculului de verificare, se determină
valoarea coeficientului de zvelteţe, funcţie de care problema se poate încadra în
cazurile:
- λ > λ0 , calculul se face utilizându-se formula lui Euler,
 I  P
Pcr = π 2 E  2  , iar bara este stabilă dacă c f = cr ≥ c pr , P fiind
 lf  P
 min
valoarea efectivă a solicitării;

- λc < λ < λ0 , calculul se face utilizându-se relaţiile tensiunii critice de

flambaj în domeniul elasto-plastic, Pcr = Aef ⋅ σ cr , unde pentru oţel
Pcr
σ cr = a − bλ ; bara este stabilă dacă c f = ≥ c pr ;
P
σc ⋅ A
- λ < λc , calculul se face numai la compresiune, c f = ≥ c , unde c
P
este coeficientul de siguranţă pentru solicitarea de compresiune prin
care se stabileşte valoarea lui σa.

După un algoritm asemănător se determină forţa capabila a barei,

lungimea admisa a acesteia, etc.
Calculul de dimensionare la flambaj prezintă unele dificultăţi, deoarece
nu se poate aprecia, de obicei, de la început în ce domeniu de flambaj se va
situa bara după dimensionare. Desfăşurarea acestui calcul se face astfel:
348 TEORIA ELASTICITĂŢII ŞI REZISTENŢA MATERIALELOR

- se dimensionează în domeniul elastic bara în conformitate cu relaţia

lui Euler, ţinând seama de Pcr = c pr ⋅ P , astfel:

Pl 2f c pr
I nec = . (XIII.27)
π 2E

- se aleg dimensiunile secţiunii transversale astfel încât

caracteristicile geometrice să respecte condiţiile domeniului de
lf
flambaj (de exemplu în domeniul elastic imin ≤ ).
λ0
Problema se continuă cu un calcul de verificare în următorul mod:

- se determină valoarea coeficientului de zvelteţe λ ;

- dacă λ > λ0 , atunci relaţia lui Euler a fost într-adevăr aplicabilă, iar
dimensiunile obţinute prin calcul pot fi considerate corecte;
- dacă λc < λ < λ0 , atunci este necesară verificarea dimensiunilor cu
ajutorul relaţiilor din domeniul flambajului plastic.

În cazul în care coeficientul de siguranţă la flambaj nu este egal cel

puţin cu cel prescris, atunci se măresc dimensiunile secţiunii transversale şi se
reface calculul de verificare până când se obţine coeficientul de siguranţă
impus.
O metodă ce reduce problema dimensionării şi verificării unei bare
prismatice la flambaj la o problemă mult mai simplă este metoda coeficientului
de flambaj, ϕ . Aceasta constă într-un calculul de compresiune simplă, dar cu o
tensiune admisibilă mai mică, numită tensiune admisibilă la flambaj σ af :

σ af = ϕ ⋅ σ a , (XIII.28)

unde ϕ poartă numele de coeficient de flambaj, valoarea acestuia fiind

calculată în raport cu λ ; are valoarea unu pentru λ < λc şi valori subunitare
descrescătoare odată cu creşterea lui λ .
Având în vedere relaţia (XIII.28), se poate scrie:

P
≤ ϕ ⋅σ a . (XIII.29)
A
 Flambajul barelor drepte 349

Verificarea la flambaj prin metoda coeficientului ϕ cuprinde

următoarele etape:
- determinarea momentului de inerţie minim, Imin, al secţiunii
transversale a barei şi a razei de inerţie corespunzătoare, imin;
- determinarea lungimii de flambaj, lf, în funcţie de modul de
rezemare la extremităţi;
- determinarea coeficientului de zvelteţe λ ;
- determinarea coeficientului de flambaj, ϕ , în funcţie de coeficientul
de zvelteţe λ , conform tabelului anexat;
- determinarea rezistenţei admisibile la flambaj cu ajutorul relaţiei
(XIII.28);
- verificarea la flambaj utilizând relaţia (XIII.29).

P XIII.1. Să se dimensioneze un stâlp înalt de 6 m, cu secţiune din

profil I, care suportă o sarcină axiala de 200kN, cu un coeficient de siguranţă
de cpr = 3.
Stâlpul se consideră: a – articulat la ambele capete;
b – încastrat la un capăt şi articulat în celălalt.
Se cunosc σp=190 MPa si E= 2,1⋅105 MPa.

Cazul (a)

Pentru oţelul cu limita de proporţionalitate de 190 MPa, aplicarea

formulei lui Euler, în domeniul elastic, se face pentru λ ≥ 105 .
π 2 EI min
Din formula lui Euler, Pcr = , se determină momentul de
l 2f
inerţie:

I nec =
Pl 2f c pr
=
( 200 ⋅10 ) ⋅ 6 ⋅ 3 = 10.42 ⋅10
3 2
−6
m 4 = 1042 cm 4
Eπ 2
( 210 ⋅10 ) ⋅π
9 2

Raza de inerţie se calculează ţinând cont de λ = l f / imin ≥ 105 , de unde

rezultă:
lf 6000
imin ≤ = = 57 mm
105 105
350 TEORIA ELASTICITĂŢII ŞI REZISTENŢA MATERIALELOR

Aceste considerente stabilesc că secţiunea transversală trebuie să aibă

un moment de inerţie minim I min ≥ 1042 cm 4 şi o rază de inerţie minimă
imin ≤ 57 mm . Profilul I 40 satisface aceste cerinţe având I = 1160 cm 4 şi raza
de inerţie i = 3.13 cm .

Cazul (b)

Sarcina critică este de 600 kN, la fel ca în cazul precedent. Având un

capăt încastrat şi celălalt articulat, lungimea de flambaj este
0.7 ⋅ l = 0.7 ⋅ 6 = 4.2 m . Momentul de inerţie minim cu ajutorul formulei lui
Euler este:

I nec =
Pl 2f c pr
=
( 200 ⋅10 ) ⋅ 4.2
3 2
⋅3
= 5.106 ⋅10−6 m 4 = 510.6 cm 4
E ⋅π 2
( 210 ⋅10 ) ⋅ π
9 2

şi
lf 4200
i≤ = = 40 mm
105 105

În acest caz se alege profilul I 32 cu I = 555 cm 4 şi raza de inerţie

i = 2.67 cm .

P XIII.2. Să se determine sarcina maximă pe care o poate suporta un

stâlp cu secţiunea I 36 având ambele capete articulate, de lungime 7250 mm.
Se cunosc σa=150 MPa, E= 2.1⋅105 MPa şi c pr = 3 . Profilul I 36 are
următoarele caracteristici geometrice: I = 818 ⋅104 mm4, i = 29 mm,
A = 97.1⋅102 mm2.

π 2 EI min
Utilizând relaţia lui Euler Pcr = , rezultă:
l 2f

π 2 EI min π 2 ⋅ 2.1⋅105 ⋅ 818 ⋅104

Pcr = = = 322549.4 N=322.6 kN
l 2f 7250
Pcr
Pcap = = 107.5 kN
3
 Flambajul barelor drepte 351

Utilizând metoda coeficientului ϕ

Coeficientul de zvelteţe este: λ = l f / i = 7250 / 29 = 250 .

Pentru λ = 250 , coeficientul ϕ , conform STAS 763-71, (tabelul A.5
din anexe), are valoarea 0,098.
Conform relaţiei (XIII.29), sarcina capabilă este:

Pcap = ϕ ⋅ σ a ⋅ A = 0.098 ⋅150 ⋅ 97.1 ⋅102 = 142737 N = 142.7 kN

Se constată că pentru Pcap se obţin mărimi diferite funcţie de modul de

calcul. Dacă se micşorează c pr ( c pr = 2.66 ) se poate ajunge la o aceeaşi
mărime în ambele cazuri; practic proiectantul adoptă valoarea efectivă.
352 TEORIA ELASTICITĂŢII ŞI REZISTENŢA MATERIALELOR