3

FORTA-SISTEME DE FORTE

3.1 Forţa - Vector alunecator

3.2 Momentul polar
3.3 Momentul axial
3.4 Sisteme de forte
3.4.1 Torsorul unui sistem de forţe
3.4.2 Invarianţii unui sistem de forţe
3.4.3 Torsor minim
3.4.4 Axa centrală
3.4.5 Reducerea sistemelor de vectori alunecători
3.4.6 Sisteme din doi vectori
3.4.7 Cazuri de reducere
3.4.8 Teorema lui Varignon
3.4.9 Sisteme particulare
3.5 Verificarea cunoştinţelor teoretice
3.6 Aplicaţii
 Forta. Sisteme de forte
3.1 FORTA - Vector alunecator

Corpurile din natură sunt deformabile, într-o măsură mai mare sau mai redusă. Nu există
corp perfect rigid. Pentru anumite materiale, deformaţiile pot fi neglijate, fără ca rezultatele să
se îndepărteze de realitate prea mult.

Modelul
Se numeşte solid rigid un corp care acceptă modelul mediului continuu şi la care
distanţa dintre două puncte oarecare rămâne aceeaşi, indiferent de natura şi mărimea
solicitărilor, de starea de repaus sau de mişcare.

Caracterul forţei ce acţionează asupra solidului rigid.

Datorită acestui model utilizat şi datorită unor considerente din dinamică, se pot
introduce sau suprima oricând două forţe egale şi direct opuse, fără ca prin aceasta efectul
sistemului de forţe asupra rigidului să se schimbe [28].

a) b) c)
Figura 3.1.

Vectorul forţă F ce acţionează asupra unui solid rigid are caracter
de vector alunecător.

Expresia analitică a forţei F

   
F  Fx i  Fy j  Fz k , (3.1)

Această expresie este necesară dar nu şi suficientă pentru a defini forţa ca vector
alunecător.
 Fortă-Sisteme de forţe


F  Fx2  Fy2  Fz2
F
cos   cos  Fx , Ox   x ,
F (3.1a)

F
cos   cos  Fy , Oy   y ,
F
F
cos   cos  Fz , Oz   z .
F

Relaţia (3.1 şi 3.1a) permite determinarea mărimii, a sensului şi a direcţiei forţei, pozitia
dreptei suport (din mulţimea dreptelor paralele ce au aceleaşi cosinusuri directoare) nefiind
determinată.

Pentru definirea în mod unic a vectorului alunecător F se introduce o nouă mărime,
denumită momentul unei forţe (sau al unui vector alunecător) în raport cu un punct sau
moment polar (momentul unui vector faţă de un pol).

3.2 Moment polar

Momentul unui vector în raport cu un punct
Definitie 1

Momentul polar al unui vector F reprezintă produsul vectorial dintre vectorul de poziţie al
punctului de aplicaţie al vectorului şi vector.

(3.2)
  
M o  r  F.

Caracteristici

punct de aplicaţie
 O = polul faţă de care se calculează momentul

direcţia
 
 M 0 este perpendicular pe planul format de r , F 
sensul
 
sensul de suprapunere al vectorului r peste vectorul F
pe drumul cel mai scurt, regula burghiului drept.

mărimea

-3-
 Forta. Sisteme de forte
   
 
 M o  r  F  r  F  sin r , F  b  F (3.3)

unde
b = braţul forţei sau mărimea perpendicularei din punctul O la dreapta suport a forţei.

unitatea de măsură  [unităţi de forţă]  [unităţi de lungime] / [Nm],

forma analitică
       
r  xi  yj  zk , F  Fxi  Fy j  Fz k

  
i j k (3.4)
  
M0  r  F  x y z
Fx Fy Fz

  y z  x z  x y   
M0  i j k  M xi  M y j  M z k
Fy Fz Fx Fz Fx Fy


M 0  M x2  M y2  M z2

Figura 3.2.

Variaţia momentului polar

 la schimbarea punctului de aplicaţie al vectorului, prin translarea vectorului de-a

lungul dreptei suport, de la punctul B1 la punctul B (fig.3.3), momentul polar rămâne
neschimbat:

-4-
 Fortă-Sisteme de forţe

  
M 0  r1  F (3.5)
           
 
M 0  r  F  r1  B1B  F  r1  F  B1B  F  r1  F
 
B1B si F fiind vectori coliniari, produsul lor vectorial este egal cu zero.


La translarea vectorului în lungul dreptei suport, momentul polar nu se

modificã,(fig.3.3).

 la schimbarea polului din O în O1 momentul devine:

Figura 3.3.
 la schimbarea polului din O în Q, pentru acelaşi vector are loc o modificare a
momentului, după legea

  
MO  r  F,
         
 
M Q  r  F  r  OQ  F  r  F  OQ  F , (3.6)


   
M Q  M O  OQ  F


La modificarea poziţiei polului, are loc o variaţie a momentului (fig.3.4) dupã
legea
   
M Q  M O  OQ  F
 Forta. Sisteme de forte

Figura 3.4

Consecinţe


 dacã dreapta suport trece prin polul O  M 0  0 ,
   
 dacã vectorul polilor OO1  F  M 01  M 0 ,

 momentele a doi vectori egali şi direct opuşi, sunt egale şi

de sens contrar (consecinţã a definiţiei momentului polar),

 momentul rezultantei mai multor vectori concurenţi este

egal cu suma momentelor componentelor

Coordonatele unui vector alunecător

Un vector se poate defini prin intermediul unor mărimi scalare, astfel:

 un vector liber poate fi definit cu ajutorul a trei mărimi scalare, care pot fi, spre
exemplu, cele trei proiecţii ale vectorului pe cele trei axe ale sistemului de coordonate
cartezian, ( a x , a y , a z ).

 un vector alunecător poate fi definit cu ajutorul a cinci mărimi scalare, pe lângă cele trei
proiecţii mai este necesar să se identifice şi dreapta suport (  ) a vectorlui.

Definirea completă a vectorului alunecător se realizează astfel:

I) proiecţiile vectorului ( Fx , Fy , Fz ) pe axele reperului şi coordonatele punctului de

intersecţie dintre dreapta suport şi unul din planele reperului, fig.3.6.

 Fortă-Sisteme de forţe

Figura 3.6.

II) proiecţiile vectorului ( Fx , F y , Fz ) şi proiecţiile momentului vectorului faţă de originea

axelor ( M x , M y , M z ) între care există următoarea relaţie de legătură
  
Mo  r  F,
(3.10)

 
M0  F  M x Fx  M y Fy  M z Fz  0 (3.11)
 
Cu ajutorul celor 6 mărimi se poate spune că vectorul alunecător ( F sau generic v )
este complet definit, stabilindu-se şi ecuaţia dreaptei suport , fig.3.7)

  
 F  M0
r
rF 
 2 F,
  (3.12)
F2 F

   
In condiţile în care r  F  r  F  0 , se obţine soluţia
 
0 F  M 0 (3.13)
r 
F2
In concluzie, dreapta suport are ecuaţia de forma:

  
r  r 0  F (3.14)
unde
 este o valoare scalară oarecare.

Expresia (3.13) este cea mai generală soluţie a ecuaţiei (3.10) şi exprimă proprietatea că

locul geometric al punctelor care au vectorul de poziţie r dat de relaţia (3.13) este dreapta 
0 
ce trece prin punctul determinat r şi coliniar cu F .

Dreapta  va fi suportul vectorului alunecător F . Rezultă că vectorul alunecător poate fi
determinat prin şase mărimi Fx , Fy , Fz şi M x , M y , M z între care se există relaţia

-7-
 Forta. Sisteme de forte
M x Fx  M y Fy  M z Fz  0 (3.14)


Aceste mărimi mai poartă numele de coordonatele Plucker ale vectorului alunecător F .

Figura 3.7.

Concluzii

  
perechea de vectori [ F , M 0 ( F ) ], caracterizeazã

complet un vector alunecãtor F . Cele 6 mãrimi scalare (
F x , F y , Fz ) şi ( M x , M y , M z ) între care existã relaţia de
dependenţã: Fx M x  Fy M y  Fz M z  0 mai poartã

numele de coordonatele Plucker ale vectorului F ,
  
perechea de vectori [ F , M 0 ( F ) ] formează torsorul
  
static în O al vectorului F , şi se noteazã  0 ( F , M 0 ) sau
 
T0 ( F , M 0 ) .

simbolul  0 sau T0 este un operator aplicat forţei F .

scalarul torsorului vectorului alunecãtor este dat de

 
F  M0  0
 Fortă-Sisteme de forţe

3.4 SISTEME DE FORTE

Sisteme de vectori alunecători

In cazul în care asupra unui solid acţionează un sistem de forţe (vectori alunecători) este
necesar ca să se determine efectul mecanic al acestuia, exercitat asupra diferitelor puncte ale
corpului. In cele mai multe cazuri este util chiar să se înlocuiască sistemul dat cu un sistem de
forţe mai simplu, care să producă în orice punct acelaşi efect. Pentru stabilirea celor mai
simple sisteme este necesară definirea unor noţiuni ajutătoare.

3.4.1 Torsorul unui sistem de forţe (vectori alunecători).

Definiţie
torsorul în punctul O al unui sistem de forţe apare ca un operator liniar τ 0 şi este un
 

vector dublu R, m0 . 

Figura 3.8


R rezultanta generală a sistemului de forţe (vectori) egală cu suma
vectorială a forţelor Fi consideraţi vectori liberi. Are caracter de vector
liber.


m0 momentul rezultant al sistemului faţă de polul O, este egal cu suma

momentelor vectorilor alunecători Fi faţă de acest punct. Are caracter
de vector legat.
 Forta. Sisteme de forte
Cei doi vectori ai torsorului se construiesc astfel:

 n  n  n  n 
R   Fi  ( Fix )i  ( Fiy ) j  ( Fizx )k ,
i 1 i 1 i 1 i 1

    (3.15)
R  Rx i  Ry j  Rz k ,

 n  n  
m0   ri  Fi  M 0 ( Fi )
i 1 i 1
 n n  n 
m0  ( M ix )i  ( M iy ) j  ( M iz )k
i 1 i 1 i 1

   
m0  mxi  my j  mz k

Variaţia torsorului la schimbarea originii torsorului

  
Fie sistemul de vectori alunecători {S}={ F1 , F2 ,...Fn } aplicaţi în punctele A1, A2, ...An , şi
doi poli O şi P.

Se calculează pe rând torsorul forţelor în polul O şi P.

     
mO   ri  Fi )
n n
{ }0  {R, mO }  ( R   i
F (3.16)
i 1 i 1
   n   n  
{ }P  {R, mP }  ( R   Fi mP   PAi  Fi ) (3.17)
i 1 i 1

Figura 3.9

- 10 -
 Fortă-Sisteme de forţe

 
Rezultanta va rămâne neschimbată în timp ce momentul m O devine m P .
Legătura dintre cele două momente se poate stabili exprimând legătura dintre vectorii
  
ri , ri  PAi , OP :

 
ri  ri  OP,
 n
  n
  n   n 
mP   ri Fi   (ri  OP)  Fi  ri  Fi   OP  Fi (3.18)
i 1 i 1 i 1 i 1


  
mP  m0  OP   Fi

La schimbarea polului din O în P momentul rezultant se modificã dupã

legea
     
mP  m0  OP  R sau mP  m0  PO  R
Proprietăţi ale variaţiei momentului rezultant

  
 dacă m0  0, R  0  mP  0  polul P

Dacă într-un punct 0, torsorul unui sistem de vectori alunecători este

nul atunci el este nul în orice punct din spaţiu.

  
 dacă R  0  m0  mP  vector liber

Dacã rezultanta unui sistem de vectori alunecători este nulă, atunci

momentul rezultant este acelaşi în orice punct din spaţiu.

   
dacă OP  R  m0  mP

Dacã vectorul polilor este paralel cu rezultanta sistemului de vectori

alunecători atunci momentul rezultant este constant.

 
 scalarul torsorului ( R  m0 ) este acelaşi indiferent de polul ales:

- 11 -
 Forta. Sisteme de forte

Produsul scalar al vectorilor torsorului

unui sistem de vectori alunecãtori este
acelaşi indiferent de polul ales.


   
R  m0  R  mP
    
mP  m0  OP  R / R 
      
R  m0  R  mP  R   OP  R  (3.19)
  

dar R  OP  R  0

   
R  m0  R  mP

 proiecţia momentului rezultant pe direcţia rezultantei este aceeaşi în orice punct din
spaţiu (fig3.10.)

  
prR m0  prR mP  mO1 (3.20)

Figura 3.10

Relaţiile (3.20-3.21) prezintă două aspecte

 Fortă-Sisteme de forţe

   
R  m0  R  mP (3.21)
R  m0  cos   R  mP  cos 
  
m0  cos  mP  cos   prR m0  prR mP  mO 1

1. proiecţia momentului rezultant pe direcţia rezultantei este un

invariant al grupului de transformări produse de schimbarea
polului,

2. produsul scalar între rezultanta sistemului de forţe şi

momentul rezultant al aceluiaşi sistem este un invariant şi
poartă numele de trinom scalar.

3.4.2 Invarianţii unui sistem de forţe.

 
S-a arătat că, la schimbarea punctului în raport cu care se calculează torsorul, cei doi
vectori care formează torsorul static al sistemului de forţe, { R, m0 }, se comportă diferit în
anumite situaţii. In acelaşi timp există câteva aspecte legate de cei doi vectori, aspecte care
sunt invariante la modificarea polului (sau originii).


 I1 = R  invariant vectorial
 
 I2= R  m0  Rx mx  R y my  Rz mz invariant scalar

 
 R  m0
 I3 = pr  m0 =  invariant scalar
R
R

3.4.3 Torsor minim.

Fiind dat un sistem de forţe oarecare acţionând asupra unui solid rigid, se calculează


torsorul sistemului în diferite puncte ale corpului. Variaţia torsorului este o consecinţă a
variaţiei momentului rezultant m0 . Dacă se descompune momentul rezultant în două

componente, (fig. 3.10), după două direcţii perpendiculare, şi anume: mR -componentă după

mN -după

direcţia rezultantei şi direcţia normalei la rezultantă, se observă că mărimea
momentului este influenţată de componenta mN , cealaltă componenetă ramânând constantă
(I3), [29].

- 13 -
 Forta. Sisteme de forte

Figura 3.11 
In consecinţă, valoarea minimă a momentului rezultant este mR , în punctele în care

componenta mN se anulează. Mărimea momentului minim este dată de:
 
mmin  m R  prR m0  m0  uR ,
 
m m R m R m R
mmin  0 R  x x 2 y 2y 2z z (3.22)
R Rx  Ry  Rz

  
m
mmin  02R R
R
3.4.4 Axa centrală.

Definiţie

Locul geometric al punctelor fată de care, efectuând reducerea sistemului de forţe se

obţine torsorul minim (sau coliniaritatea momentului rezultant cu rezultantei), este o
dreaptă care se numeşte axa centrală.

Forme ale axei centrale Forma vectorială

Forma analitică
 Fortă-Sisteme de forţe

Forma vectorială a axei centrale

 
 R  m0  (3.22)
r 2
  R,
R
unde

r este expresia vectorială a axei centrale.
 
(r  R)
 este un parametru variabil
R2
In cazul în care ,(fig.3.1)
 
    0 R  m0
r R  rR  0  r 
R2

  
r  r 0  R (3.23)

Figura 3.12

Forme analitice ale axei centrale

I) Prima formă analitică se obţine scriind vectorii în forma lor analitică

 
 R  m0 
r   R ,
R2


1 1 1
2 y z
x R m  Rz m y  y  2  Rz mx  Rx mz  z  2  Rx m y  R y mx 
R  R  R
Rx Ry Rz

- 15 -
 Forta. Sisteme de forte

II) A doua formă analitică se obţine plecând de la exprimarea condiţiei de coliniaritate între
 
vectorii R, mP

   
mP  m0  r  R
unde (3.25)
 
P  axei centrale  mP   R


mx  yRz  zRy m y  zRx  xRz mz  xR y  yRx
  .
Rx Ry Rz

3.4.5 Reducerea sistemelor de vectori alunecători

  
Se consideră un rigid acţionat în punctele A1, A2, ...Ai, de forţele F1 , F2 ,....Fi , fig. 3.13.
Se cere să se calculeze efectul mecanic produs în puncul O de acţiunea simultană a forţelor
din sistemul dat. Pentru simplificarea calculului se va căuta un sistem echivalent cu acesta.

Figura 3.13.

Două sau mai multe sisteme de forţe sunt echivalente dacă şi numai dacă au
acelaşi torsor într-un punct dat O.

In acest scop s-a dovedit utilă înlocuirea sistemelor de forţe oarecare date, cu sisteme
de forţe mai simple, care să producă acelaşi efect.
In acest scop se introduce noţiunea de reducere a sistemului de forţe în raport cu un
punct. Se consideră toate sistemele de vectori alunecători echivalente cu un sistem dat.
 Fortă-Sisteme de forţe

Sistemele care se pot deduce din sistemul dat printr-o succesiune de operaţii
elementare de echivalentã formeazã o clasă de echivalenţă.

Pentru a recunoaşte dacă două sisteme de vectori alunecători aparţin aceleaşi clase de
echivalenţă este necesar să se pună în evidenţă elementele caracteristice ale unei asemenea
 
clase, adică acele mărimi { R, m0 } care sunt invariante în raport cu operaţiile elementare de
echivalenţă.

Proprietăţile sistemelor echivalente.

Fie trei sisteme echivalente (S), (S*), (W) de forţe (vectori alunecători). Se identifică
următoarele proprietăţi:

 (S)=(S*) ,reflexivitate

 (S) + (W) = (S*) + (W),  simetrie

 (S) = (S*), şi (S*)=(W), (S)=(W)  tranzitivitate

Operaţii elementare de echivalenţă .

Cu vectorii unui sistem de vectori alunecători se pot realiza operaţii elementare în urma
cărora sistemul rezultant rămâne echivalent cu sistemul iniţial, fig. 3.14. Aceste operaţii, ce
poartă numele de operaţii elementare de echivalenţă, efectuate asupra unui sistem de forţe
nu-i modifică torsorul. Operaţiile elementare de echivalenţă sunt:

alunecarea unui vector pe suportul său,

introducerea sau suprimarea unei perechi de vectori egali în modul şi direct

opuşi.. etc.

înlocuirea unor vectori concurenţi cu rezultanta lor,

descompunerea unui vector dupã direcţii concurente.

- 17 -
 Forta. Sisteme de forte

Figura 3.14.
Teorema de echivalenţă

Douã sisteme de forţe (vectori alunecători) (S) şi (S/)

 
care au acelaşi vector rezultant [ R  R  ] şi acelaşi
 
vector moment rezultant în punctul O [ m0  m0 ], sunt
echivalente.

Teorema reductibilităţii sistemelor echivalente

Dacă două sisteme (S) şi (W) de forţe sau (de vectori

alunecători) sunt echivalente, atunci se poate deduce
unul din altul prin operaţii elementare de echivalenţă.

In baza teoremei de echivalenţă, reducerea unui sistem de vectori alunecători revine la

înlocuirea acestuia cu cel mai simplu sistem care are acelaşi torsor în punctul O, { 0 }  { 0 } .

3.4.6 Sisteme alcătuite din doi vectori

I. Vectori direct opuşi

Sistemul este alcătuit din doi vectori egali şi de sens opus distribuiţi pe aceiaşi
dreaptă suport. Torsorul acestui sistem este intotdeauna egal cu zero.

  
 R  F  ( F )  0

O  
m    
 0  r F r F 0
 Fortă-Sisteme de forţe

Figura 3.15

II. Cuplu.

Sistemul este alcătuit din doi vectori egali şi de sens opus cu dreptele suport paralele.

Figura 3.16

  
 R  F  ( F )  0

O  
m       
 0 1  F  r2  F  d  F  M cuplu
 r


m0  d  F sin 90  d  F

In acest caz sistemul se reduce la un moment cu caracter de vector liber şi cu

următoarele caracteristici

 mărimea:
este egală cu produsul dintre mărimea forţei şi mărimea distanţei dintre dreptele
suport. ( d  F )

 direcţia :

- 19 -
 Forta. Sisteme de forte
 
 este perpendiculară pe planul cuplului: m0  M cuplu  ( ) ;

sensul
 sensul pozitiv este sensulul trigonometric de rotaţie

Figura 3.17
3.4.7 Cazuri de reducere

sistem echivalent cu zero

(cazul sistemelor de forţe în echilibru)

Momentul rezultant va fi egal cu zero, indiferent de

punctul faţã de care se face reducerea sistemului.


 R0
 
m0  0 

sistem echivalent cu un cuplu

un sistem alcãtuit din douã forţe egale şi de sens

contrar, acţionând pe drepte suport paralele şi situate
într-un plan normal pe dreapta suport a momentului
rezultant


m0 vector liber


 R0
 
m0  0 
 Fortă-Sisteme de forţe

sistem echivalent cu o forţă unicã


forţă egală cu R situatã pe axa centralã, axã care poate
trece prin polul de reducere (cazul 3.a) sau trece trece la
m0
o distanţã d  de polul de reducere(cazul 3b)
R


  R 0 
R  0   
3a).    3b).  m0  0 
m0  0  R  m 
 0  0

sistem echivalent cu torsor minim


o forţă egală cu R situatã pe axa centrală şi un cuplu de

moment mmin situat într-un plan normal pe axa centralã
a sistemului dat


 R0 
  
4)  m0  0 
 R  m
 
 0  0

3.4.8 Teorema lui Varignon

In cazul unui sistem de forţe care admite ca sistem

echivalent o rezultantă unică, momentul rezultant (suma
momentelor forţelor în raport cu un punct) este egal cu
momentul rezultantei sistemului de forţe calculat în raport
cu acelaşi punct.

    
m0  r  R  M O ( R )

- 21 -
 Forta. Sisteme de forte
3.4.9 Sisteme particulare de forte

Sisteme de forţe concurente


sistem alcătuit din forţe ale căror suporturi trec prin acelaşi
punct

A.) Dacă punctul de concurenţă coincide cu originea axelor de coordonate

Figura 3.18
In acest caz, cele mai simple sisteme echivalente sunt:

 R0 
   sistem echivalent cu zero,
m0  0  (3.26)


R0
   forta unica cetrece prin origineaO
m0  0 

B.) Dacă punctul de concurenţă nu coincide cu originea axelor de coordonate, nu sunt

posibile decât două cazuri de reducere:

R0
   sistem echivalent cu zero
m
 0  0 
(3.27)

 R0 
  
 m0  0   forta unica ce nu trece prinO
 R  m
 
 0  0
 Fortă-Sisteme de forţe

Figura 3.18.b

Sisteme de forţe coplanare.


sistem de forţe ale căror drepte suport sunt
conţinute toate în acelaşi plan



vectorul R va fi conţinut în planul forţelor,  

vectorul m0 este normal pe planul forţelor,  R  m0  0 .

Figura 3.19.

Ca urmare, sistemul se poate reduce la unul dintre următoarele trei cazuri:


 R0
   echilibru , (3.28)1
m
 0  0 
 Forta. Sisteme de forte

 R0  (3.28)2
   cuplu ,
 m 0  0 

 R0 
  
m0  0 sau m0  0   forta unica
   
(3.28)3
 R  m0  0 
In acest caz, ecuaţia axei centrale este mult simplificată (3.29):

mz  xRy  yRx  0 (3.29)

Sisteme de forţe paralele


un sistem de forţe având dreptele suport paralele

cu o aceeaşi dreaptă de versor u .



rezultanta devine paralelă cu u

momentul rezultant este ortogonal pe u ,
   
m0  R  R  m0  0

In acest caz, o forţă oarecare a sistemului poate fi scrisă:

 
Fi  Fiu (3.30)

prin Fi se înţelege scalarul forţei.

Astfel :

Fi  0 dacă forţa are acelaşi sens cu u

Fi  0 dacă forţa este de sens contrar cu u .
Elementele torsorului în punctul O se evaluează astfel:

 n  n
   n   
 R   i  i  u  Fi  Ru
F  F u 
 i 1 i 1 i 1  (3.31)
 0   
 n   
 n
 n
   n
 
 m0   M i 0   ri  Fi   ri  Fiu  ( Fi ri )  u 
 i 1 i 1 i 1 i 1 


- 24 -
 Fortă-Sisteme de forţe

   
R  mO  R  mO  0,

Figura.3.20.

In consecinţă, în acest caz, putem vorbi doar de următoarele cazuri de reducere:


 R0
   echilibru (3.32a)
m
 0  0 

 R0 
   cuplu (3.32b)
m0  0 

R0 
  
 m0  0, m0  0   forta unica (3.32c)
 R  m
 
 0 0 

Dreapta suport a forţei unice, respectiv axa centrală a sistemului are următoare formă:
n

 Fi ri
(3.33a)
 i 1  
r n
 n
u,
 Fi  Fi
i 1 i 1

sau
  
r  rC   u (3.33b)

unde

- 25 -
 Forta. Sisteme de forte
 este un parametru variabil.
Sub această formă se observă că axa centrală trece prin punctul fix C, punct de vector
de pozitie
n


 Fi ri
i 1
rC = n
(3.33c)
 Fi
i 1

  
Relaţia r  rC   u reprezintă o familie de drepte concurente care trec prin punctul fix

C de vector de poziţie rC dacă forţele care alcătuiesc sistemul îşi menţin fixe punctele de
aplicaţie şi intensităţile, dar îşi modifică direcţia continuând însă să ramână paralele între ele.

Teoremă

Dacã într-un sistem de vectori paraleli, vectorii îşi menţin

punctele de aplicaţie şi mărimile, dar îşi modifica direcţia,
axa centralã a sistemului trece prin punctul C, denumit
centrul forţelor paralele

n 
 Fi ri
 i 1
rC  n
 Fi
i 1

Caracteristici ale centrului forţelor paralele

Poziţia centrului forţelor paralele nu depinde de direcţa


forţelor, expresia fiind independentã de u ,
Poziţia centrului forţelor paralele nu se schimbã dacã toate
forţele se mãresc sau se micşoreazã în acelaşi raport n,
Poziţia centrului forţelor paralele nu depinde de sistemul
de referinţã, el fiind un element intrinsec al sistemului de
forţe.


Expresia vectorului rC in coordonate carteziene este

- 26 -
 Fortă-Sisteme de forţe

n n n
 Fi xi  Fi yi  Fi zi
i 1 i 1 i 1
xC  n
, yC  n
, zC  n
. (3.34)

 Fi  Fi  Fi
i 1 i 1 i 1

3.5 Verificarea cunoştinţelor teoretice

 Caracterul vectorului forţă care acţionează asupra unui rigid?

 Căte mărimi sunt necesare pentru definirea completă a vectorului liber? Exemplificati.
 Căte mărimi sunt necesare pentru definirea completă a vectorului alunecător?
Exemplificati.
 In ce condiţii momentul unei forţe faţă de un punct rămâne acelaşi chiar dacă se
schimbă poziţia punctului faţă de care este calculat?
 Prin ce se deosebeşte un cuplu de un sistem de doi vectori direct opuşi?
 Ce este torsorul şi de câte feluri poate fi?
 Care sunt invarianţii unui sistem de forţe şi ce reprezintă?
 Ce reprezintă torsorul minim?
 Ce reprezintă centrul forţelor paralele?
 In ce condiţii două cupluri situate în plane diferite sunt echivalente?
 In ce caz momentul rezultant se obţine prin insumare algebrică?
 In ce situaţii se poate vorbi despre valabilitatea teoremei lui Varignon?
 Care este scopul reducerii sistemelor de forţe?
 Definiţi axa centrală .
 Care sunt situaţiile în care poziţia centrului forţelor paralele nu se modifică?

Aplicatie
Să se calculeze sarcina concentrată echivalentă.şi punctul de aplicaţie al acesteia,
pentru următoarele tipuri de distribuţii
a). sarcină uniform distribuită :
b) sarcină de distribuţie triunghiulară

- 27 -
 Forta. Sisteme de forte
Rezolvare:

Legea de distribuţie a încărcării este qx şi este de ecuaţie dimensională [FL-1]. A

determina rezultanta Q şi abscisa xC a suportului acesteia revine la determinarea rezultantei

unui sistem de forţe paralele şi coplanare, de mărime qx dx şi centrul C al acestor forţe paralele,
adică :
l

l  xqx dx
Q   qx dx şi xC  0
l
0
 qx dx
0

a). încărcare uniform distribiută

In acest caz, legea de variaţie a sarcinii este q x  q  constant (fig.3.23)

Figura 3.23
Conform formulelor (3.62), se obţine forţa echivalentă Q, cu punctual de aplicaţie :
l
x2 l
l l  xqxdx 0 l
Q   qx dx   qdx  ql xC  0
l
 2l 
x0 2
0 0
 qx dx
0

b).încărcare cu distribuţie triunghiulară.

x
In acest caz, sarcina are distribuţia qx  q , după cum se poate remarca în figura 3.34.
l

Figura 3.24

- 28 -
 Fortă-Sisteme de forţe

Conform formulelor de mai sus, sarcina echivalentă este

l l l
x q q x2 l ql
Q   qx dx   qdx   xdx  0
 ,
0 0
l l 0 l 2 2

şi va fi aplicată în punctul de abscisă

l l
q 2 x3
 xqxdx l 0
x dx l
0 2
xC  0l  l  32  l
q x l 3
 qx dx l  xdx 2 0
0 0

- 29 -