“HIDRAULICĂ TEHNICĂ”

D. Nistoran, F. Moatar, M. Manoliu şi C. Ionescu

3. MIŞCAREA UNIFORMĂ (MU)

3.1 Generalităţi
3.2 Ecuaţiile hidrodinamicii în MU
3.2.1 Ecuaţia continutităţii
3.2.2 Ecuaţia energiei
3.3 Relaţia lui Chezy. Cheia limnimetrică
3.4 Relaţia lui Manning
3.5 Estimarea coeficientului lui Manning
3.5.1 Rugozitatea compusă. Calculul rugozităţii echivalente
3.6 Problemele principale de calcul hidraulic al canalelor în condiţiile MU.
3.6.1 Probleme de proiectare
3.6.2 Probleme de dimensionare
3.6.3 Secţiunea hidraulic optimă
3.6.4 Cazul secţiunii compuse
3.7 Probleme
3.7.1 Canale cu secţiune dreptunghiulară
3.7.2 Canale cu secţiune trapezoidală
3.7.3 Canale cu secţiune triunghiulară
3.7.4 Canale cu secţiune circulară
3.7.5 Canale/albii cu secţiune compusă

3 MIŞCAREA UNIFORMĂ

3.1 GENERALITĂŢI
Următoarele observaţii sunt necesare pentru a sublinia caracteristicile mişcării
uniforme (MU), definite anterior, în cadrul paragrafului 1.2.3 b.1).
Def. 3.1 S-a văzut conform Def. 1.24 că, mişcarea permanentă într-o albie este şi
uniformă (notată simplificat - MU), dacă mărimile hidraulice şi geometrice caracteristice
nu se modifică în lungul curgerii, adică: adâncimea apei, h, viteza medie într-o secţiune, V,
aria secţiunii udate, A, perimetrul udat, P, rugozitatea patului albiei, n, panta longitudinală,
J, etc., nu sunt funcţii de coordonata x faţă de o secţiune de referinţă.
Obs. 3.1 Conform relaţiei ( 1.16 ), pentru o astfel de mişcare, cele trei pante
caracteristice sunt egale J = J p = J e , iar linia energetică LE este paralelă cu linia
suprafeţei libere (piezometrică) LP şi paralele la rândul lor cu linia talvegului, LT. Întrucât
viteza nu variază în lungul curgerii, în MU nu există acceleraţie, iar curgerea este rezultatul
echilibrului dintre forţa gravitaţională şi forţele de frecare. După cum s-a văzut la Def.
1.25, adâncimea apei în acest tip de mişcare s-a definit ca fiind adâncimea normală,
notată cu hn.
Obs. 3.2 Din punct de vedere al numărului Re, MU poate fi: laminară sau
turbulentă. În ambele cazuri, liniile de curent, respectiv liniile medii de curent, sunt
rectilinii şi paralele, iar presiunea într-o secţiune are o repartiţie hidrostatică.

47
 3. MISCAREA UNIFORMĂ

Obs. 3.3 MU se întâlneşte foarte rar pe cursurile de apă naturale şi destul de rar pe
cele artificiale. Ea se poate observa doar în canale artificiale prismatice lungi, departe de
extremităţile amonte şi aval ale acestora (Fig. 3.1).

MGV MU MRV

Je
Cădere hidraulică
Jp

h
Lac
J x

Fig. 3.1 Tronson de canal artificial pe care se poate întâlni MU.

Deşi se întâlneşte atât de rar, MU este folosită pentru studiul preliminar (teoretic şi
experimental)al mişcărilor neuniforme. Ea permite obţinerea unor rezultate rapide, chiar
dacă gradul de aproximaţie al curgerii reale este destul de mic.

3.2 ECUAŢIILE HIDRODINAMICII ÎN MU

3.2.1 ECUAŢIA CONTINUTITĂŢII ÎN MU
În Cap. 2.1 s-a demonstrat expresia ecuaţiei de continuitate pentru mişcarea
(permanentă şi) uniformă între două secţiuni succesive ale unui curs de apă (rel. 2.9):

Q = V1 A1 = V2 A2 = ct.

Cum însă în cazul MU viteza medie şi aria secţiunii udate rămân constante în lungul
curgerii, rezultă că

Q = VA = ct. ( 3.1 )

3.2.2 ECUAŢIA ENERGIEI ÎN MIŞCAREA UNIFORMĂ

S-a demonstrat la paragraful 2.2 ecuaţia energiei (a lui Bernoulli) pentru mişcarea
semipermanentă gradual variată (relaţiile ( 2.13 ) şi ( 2.14 )). În cazul particular al mişcării
uniforme, această ecuaţie a devenit ( 2.18 ). Prin urmare, în mişcarea uniformă, relaţia lui
Bernoulli se reduce la o relaţie de egalitate a tuturor pantelor caracteristice (energetică,
egală cu cea de frecare, piezometrică/a suprafeţei libere şi a talvegului/radierului):

Je = J p = J = J f . ( 3.2 )

48
 “HIDRAULICĂ TEHNICĂ”
D. Nistoran, F. Moatar, M. Manoliu şi C. Ionescu

3.3 RELAŢIA LUI CHEZY. CHEIA LIMNIMETRICĂ

Fie o curgere cu suprafaţă liberă pe un tronson de albie/canal, în următoarele ipoteze:
Ipoteze:
− Mişcarea este uniformă 
− Mişcarea se consideră turbulentă rugoasă;  ⇒
− Albia este prismatică 
− Panta albiei este pozitivă (J > 0) 
Prin urmare, adâncimea este constantă în lungul curgerii şi egală cu adâncimea
Q
normală, h = hn = ct. ⇒ A(h ) = ct. ⇒ V = = ct. ⇒ acceleraţia mişcării este nulă ⇒
A
forţele care acţionează asupra unui element de volum (de lungime dx în Fig. 3.2) pe
r
direcţia curgerii sunt în echilibru, adică ∑ F = 0 .

dx
Q
A
Ff h
G sinθ

J>0 P
Gcosθ θ
G x

Fig. 3.2 Forţele care acţionează asupra unui element de volum în MU

Componentele acestor forţe pe direcţia curgerii sunt următoarele:

− forţa de greutate (mai precis, componenta tangenţială a acesteia, G sin θ )
r
− forţa de rezistenţă la înaintare (frecare) a apei pe patul albiei, F f .

Rezultă deci că:

F f = G sin θ ( 3.3 )

Pentru elementul de volum haşurat în Fig. 3.2 componenta tangenţială a greutăţii se

mai poate scrie în funcţie de aria secţiunii udate, A şi de panta talvegului, J astfel:

G sin θ = mg sin θ = ρ V g sin θ = ρ g A dx sin θ = ρ g A dx J . ( 3.4 )

Obs. 3.4 La cursul de Mecanica fluidelor s-a demonstrat că pentru mişcarea

turbulentă rugoasă, efortul tangenţial de frecare al apei pe patul albiei, τ 0 , este
proporţional cu pătratul vitezei. Prin urmare, forţa de frecare, F f se mai poate scrie:

49
 3. MISCAREA UNIFORMĂ

F f = τ 0 A f = τ 0 P dx = k V 2 P dx , ( 3.5 )

unde Af şi P sunt aria de frecare şi perimetrul udat ale elementului de volum de apă aflat în
curgere, a cărui lungime este dx.
Ţinând cont de ( 3.4 )şi ( 3.5 ) în relaţia ( 3.6 ) se obţine, după simplificări:

ρg A ( 3.6 )
V = J ⇒ V = C RJ
k P

în care C este coeficientul de frecare al lui Chezy. Din relaţia anterioară se poate
demonstra că [C]S.I. = 1 m0.5/s.
Prin înmulţirea ambilor membri cu aria secţiunii udate, relaţia ( 3.6 ) se poate rescrie
în funcţie de debit:

Q = AC RJ . ( 3.7 )

Relaţiile ( 3.6 ) şi ( 3.7 ) reprezintă forme ale ecuaţiei lui Chezy pentru viteză şi
debit.

hn
J scade
J = ct.

J creşte
hn
hn

Q Q(hn)

Fig. 3.3 Cheia limnimetrică a unei secţiuni pentru mişcarea uniformă.

Variaţia acesteia cu panta talvegului

Def. 3.2 Dacă în relaţia ( 3.7 ) se ţine cont de faptul că atât aria udată, cât şi raza
hidraulică sunt funcţii de adâncimea normală, rezultă dependenţa debitului de adâncimea
normală

Q(hn ) = A(hn )C R(hn )J , ( 3.8 )

dependenţă care în aplicaţiile practice de hidraulică şi de hidrologie se foloseşte în mod

curent sub forma inversă, hn = hn (Q ) , cunoscută sub numele de cheie limnimietrică.

50
 “HIDRAULICĂ TEHNICĂ”
D. Nistoran, F. Moatar, M. Manoliu şi C. Ionescu

Întrucât adâncimile se măsoară în orice secţiune de-a lungul verticalei, se obişnuieşte ca

sistemul de axe (Q, hn) în care se reprezintă această curbă să aibă debitul (funcţia
dependentă) pe abscisă şi adâncimea (mărimea independentă) pe ordonată. Alura acestei
dependenţe pentru o secţiune neregulată a unei albii şi o mişcare uniformă se poate vedea
în Fig. 3.3.
Obs. 3.5 Din Fig. 3.3 se observă că forma reprezentării grafice a cheii
limnimetrice depinde de panta talvegului albiei (sau a radierului canalului). Dacă panta ar
fi mai mică, la acelaşi debit s-ar obţine o adâncime mai mare a curgerii şi invers.
Obs. 3.6 În mişcare uniformă cheia limnimetrică exprimă o relaţie biunivocă între
debit şi adâncime. Aceasta înseamnă totodată că, pentru o secţiune şi o cheie limnimetrică
dată, măsurând una dintre mărimi: adâncimea sau debitul, se poate obţine cealaltă. Se va
vedea la capitolele următoare că această dependenţă h(Q ) rămâne valabilă tot sub
denumirea de cheie limnimetrică şi în alte tipuri de curgere, pentru care adâncimea nu
rămâne constantă în lungul albiei/canalului (mişcare neuniformă/variată nepermanentă).
Forma ei poate suferi modificări între etapa de creştere a debitului şi cea de scădere a
acestuia (apariţia unui histerezis) ducând la o cheie limnimetrică „în buclă”.
Def. 3.3 Se numeşte debitanţă sau modul de debit în mişcare uniformă,
K n (hn ) , capacitatea de transport a unui curs de apă, independent de panta talvegului
acestuia. Modulul de debit se defineşte pornind de la relaţia ( 3.8 ), ca fiind

Q ( 3.9 )
K n (hn ) = A(hn )C R(hn ) = ,
J

unde [Kn]S.I. = 1 m3/s, adică are aceeaşi unitate de măsură ca şi debitul, întrucât panta
geometrică este adimensională. O curbă similară ca formă cu cheia limnimetrică se poate
obţine prin reprezentarea debitanţei (pe abscisă) în funcţie de adâncimea normală.

hn

hn
hn

Kn Kn(hn)

Fig. 3.4 Curba modulului de debit (capacităţii de transport) a unei secţiuni în

mişcarea uniformă, K n ( h)

Din relaţiile ( 3.8 ) şi ( 3.8 ) se obţine pentru mişcarea uniformă o nouă formă a
relaţiei lui Chezy, în funcţie de modulul de debit:

Q = Kn J ( 3.10)

sau, sub forma unei expresii a pantei talvegului în funcţie de debit şi de modulul de debit

51
 3. MISCAREA UNIFORMĂ

Q2
J = . ( 3.11 )
Kn2

Obs. 3.7 Conform Def. 3.3 şi a relaţiilor ( 3.9 )şi ( 3.10), în expresia modulului de
debit (capacităţii de transport) al (a) canalului/albiei nu intră panta talvegului. În Fig. 3.4
s-a schiţat alura curbei modulului de debit în funcţie de adâncime pentru mişcarea
uniformă. Din aceasta se observă că reprezentarea grafică a funcţiei K n (h) are aceeaşi
formă cu cea a cheii limnimetrice Q(h ) , însă rămâne invariabilă la variaţia pantei
geometrice.
Obs. 3.8 De multe ori, din motive de simplificare a scrierii şi exprimării, pentru
MU nu se face întotdeauna specificarea adâncime normală, sau se omite scrierea indicelui
n după h. Se subînţelege însă, că pentru acest tip de mişcare, adâncimea nu poate fi decât
cea normală. Acelaşi lucru se întâmplă şi cu notaţia modulului de debit: se poate doar
menţiona că este vorba de modulul de debit în mişcare uniformă, renunţând la indicele n,
notându-l simplu K (h) . Se va vedea însă la Capitolul 5 de mişcare gradual variată că
această mărime nu trebuie confundată însă cu modulul de debit echivalent, asociat acestei
mişcări, în care adâncimea variază în lungul curgerii.
Obs. 3.9 Între coeficientul de frecare al lui Chezy, C, şi coeficientul pierderilor de
sarcină distribuite al lui Darcy, λ , folosit cu precădere la curgerile prin conducte sub
presiune (a se vedea cursul de Mecanica fluidelor) există o relaţie de legătură. Dacă în
expresia pierderilor de sarcină distribuite printr-o conductă sub presiune (datorate frecării
cu pereţii rugoşi ai acesteia)

l V2
hd = h f = λ , ( 3.12 )
d 2g

(în care d este diametrul conductei), se înlocuieşte viteza din relaţia lui Chezy ( 3.6 ) şi se
ţine cont şi de panta talvegului, care în MU este egală cu panta energetică şi cu panta de
frecare, (definite la Cap. 1),

hf ( 3.13 )
J = Je = J f = ,
l

se obţine
2
l C 2 RJ l C Rh f ( 3.14 )
hf = λ =λ .
d 2g d 2 gl

Pentru conducta circulară, în această relaţie raza hidraulică este egală cu un sfert din
diametru, deoarece

A π r2 r d
R= = = = . ( 3.15 )
P 2π r 2 4

52
 “HIDRAULICĂ TEHNICĂ”
D. Nistoran, F. Moatar, M. Manoliu şi C. Ionescu

Înlocuind acest rezultat în relaţia ( 3.14 ), după simplificări, se reduce la dependenţa

dintre C şi λ :

8g ( 3.16 )
C= .
λ

După cum s-a arătat la Mecanica fluidelor, pentru regimul turbulent rugos,
coeficientul de frecare al lui Darcy, λ , se exprimă prin intermediul unor relaţii semi-
empirice sau a unor diagrame obţinute experimental (diagrama Moody, Nikuradze) în
funcţie de rugozitatea absolută a pereţilor conductei, k şi de diametrul acesteia, d (adică în
k k
funcţie de rugozitatea relativă a pereţilor conductei, ), sub forma λ   . Prin analogie,
d d 
conform relaţiei anterioare de legătură, ( 3.16 ), şi coeficientul de frecare al lui Chezy,
folosit cu precădere în cazul curgerilor cu suprafaţă liberă, poate fi exprimat în funcţie de
rugozitatea patului albiei şi de raza hidraulică a secţiunii, C (rugozitate, R) .

3.4 RELAŢIA LUI MANNING

Aceasta este cea mai folosită relaţie pentru exprimarea coeficientului lui Chezy în
funcţie de rugozitatea patului albiei şi de raza hidraulică a secţiunii. Este o relaţie empirică,
simplă, care se foloseşte fie sub forma lui Manning (în ţările anglofone şi în România) fie
sub cea a lui Strickler (în ţările francofone), ea purtând deci numele de relaţia Manning-
Strickler:

1 1
1 ( 3.17 )
C = R 6 = k Str R 6 .
n

Def. 3.4 n şi k Str reprezintă coeficientul de rugozitate al lui Manning, respectiv

al lui Strickler. Coeficientul lui Manning este direct proporţional cu granularitatea
materialului patului.
Obs. 3.10 Aşa cum se observă din relaţia ( 3.17 ) aceşti doi coeficienţi sunt invers
1
proporţionali ( n = ). Ţinând cont de unitatea de măsură a coeficientului lui Chezy
k Str
(m0,5/s) şi de cea a razei hidraulice (m), se obţin unitatea de măsură a coeficientului lui
Manning ca fiind [n]S.I. = s/m1/3, respectiv a coeficientului lui Strickler [kStr]S.I. = m1/3/s.
Înlocuind expresia ( 3.17 ) a lui Manning în cele două forme ale relaţiei lui Chezy,
( 3.6 ) şi ( 3.7 ), se obţin viteza medie pe secţiune şi debitul în funcţie de coeficientul lui
Manning:

2
1 ( 3.18 )
V = R3 J ,
n

2 5
2
1 1 A3 1 A3 ( 3.19 )
Q = AR3 J = A 2 J ⇒ Q= J .
n n n 2
P3 P3

53
 3. MISCAREA UNIFORMĂ

Obs. 3.11 Ultimele două relaţii reprezintă cele două forme ale relaţiei lui Chezy-
Manning pentru viteză şi debit, care se folosesc în problemele de calcul hidraulic şi
dimensionare a canalelor prin care apa curge în mişcare uniformă şi regim turbulent rugos.
Obs. 3.12 Dacă se consideră variabilă rugozitatea unui canal sau a unei albii într-o
secţiune, cheia limnimetrică se modifică (Fig. 3.5) similar cu cazul în care variază panta
talvegului (Fig. 3.3). Se observă că pentru a avea aceeaşi valoare a adâncimii normale în
albie, la o rugozitate mai mare a patului va curge un debit mai mic, pe câtă vreme la o
rugozitate mai mică, va curge un debit mai mare prin albie. Drept exemplu, acesta este
cazul variaţiei sezoniere a rugozităţii datorită vegetaţiei mai abundente în timpul
primăverii-verii, faţă de toamnă-iarnă.

hn
n1 > n = ct.

n2 <
hn

Q Q(hn)

Fig. 3.5 Variaţia cheii limnimetrice în MU în funcţie de modificarea rugozităţii

patului albiei (de ex. variaţiile sezoniere datorate vegetaţiei)

Întrucât în relaţia lui Manning ( 3.20 ), exponentul razei hidraulice este o constantă,
aceasta poartă numele de relaţie monomă. O altă relaţie monomă, mai puţin folosită, este
cea a lui Forcheimer, în care

1
1 ( 3.20 )
C = R5 ,
n

iar o relaţie polinomială (mai exactă decât cea Manning-Strickler), în care exponentul
razei hidraulice depinde la rândul lui de rugozitate, este cea a lui Pavlovski:

1 y  y = 1,5 n pentru R ≤ 1 m
C= R , unde  . ( 3.21 )
n  y = 1,3 n pentru R > 1 m

54
 “HIDRAULICĂ TEHNICĂ”
D. Nistoran, F. Moatar, M. Manoliu şi C. Ionescu

Alte relaţii polinomiale mai complicate (Gunguillet-Kutter, etc.), în care coeficientul

de frecare al lui Chezy depinde şi de panta fundului albiei, pot fi găsite în Kiselev (pag. 45-
49).
Obs. 3.13 Toţi cei trei coeficienţi: λ , C şi n (sau kStr) sunt coeficienţi de frecare
datoraţi rugozităţii patului albiei. Între ei există relaţiile de dependenţă ( 3.16 ) şi ( 3.17 )
(cea mai cunoscută) prezentate în cadrul acestui paragraf.

3.5 ESTIMAREA COEFICIENTULUI LUI MANNING

Într-o primă etapă a calculelor hidraulice, coeficientul de rugozitate al lui Manning se
estimează în funcţie de materialul/terenul din care este constituit patul albiei sau de
rugozitatea căptuşelii canalului artificial, de forma secţiunii transversale, precum şi de
vegetaţia existentă pe aceasta. Într-o altă etapă valorile estimate se calibrează (ajustează
succesiv) prin procedee de modelare hidraulică, pe baza cotelor şi debitelor măsurate,
astfel încât diferenţa dintre valorile calculate şi cele măsurate să fie minimă. Experienţa
inginerească în estimarea valorii iniţiale a rugozităţii este însă esenţială.
În expresia coeficientului de rugozitate al lui Manning intră diferiţi coeficienţi care
ţin cont de condiţiile terenului din care e format patul albiei. Astfel:

n = (n0 + n1 + n2 + n3 + n4 ) ⋅ m ( 3.22 )

unde:
n0 = valoarea de bază dată de material (nisip, pietriş, pământ, beton, etc.) ;
n1 = corecţie datorată iregularităţilor patului (crăpături, rosturi, găuri, dune, etc.). Ex:
0,01 pentru iregularităţi mici, 0,03 pentru iregularităţi mari ale patului
n2 = corecţie datorată modificărilor de formă şi mărime a secţiunii în lungul curgerii
n3 = corecţie datorată obstrucţiilor (insule, pile/picioare de pod, culee, buşteni, etc.)
n4 = corecţie datorată vegetaţiei (depinde de anotimp, mai mare vara)
m = corecţie datorată meandrelor (reprezintă gradul de meandrare sau
coeficientul/indexul de sinuozitate);
Def. 3.5 Se numeşte grad de meandrare sau coeficient de sinuozitate al unui
râu, raportul dintre lungimea cursului de apă, L, şi distanţa în linie dreaptă, l între secţiunile
extreme considerate (m = L/l).

Fig. 3.6 Definiţia gradului de meandrare (coeficientul / indexul de sinuozitate)

pentru un sector de albie

Obs. 3.14 Acest coeficient are valori de 1 – 1,05 pentru râurile de munte, de 1,05 –
1,15 pentru râurile din zonele subcarpatice premontane şi de podiş, şi de 1,15 – 1,3 pentru

55
 3. MISCAREA UNIFORMĂ

râurile din zonele mai joase. Coeficientul de sinuozitate al Dunării între Baziaş şi Sulina
este de 1,55; pe braţul Sf. Gheorghe însă, poate atinge chiar valoarea de 3,6.
Pentru albii naturale cu patul mobil format din materiale granulare necoezive se
poate determina valoarea de bază a coeficientului de rugozitate, n0 , cu ajutorul diametrului
mediu al particulelor, d50 (diametrul cu probabilitatea de 50% pe curba granulometrică,
exprimat în metri) folosind formula empirică a lui Strickler.

n0 = 0,048 d 501 / 6 . ( 3.23 )

Pentru toate tipurile de materiale, n0 se poate găsi tabelat în cărţile de specialitate sau
pe internet. De exemplu, pentru câteva dintre cele mai întâlnite tipuri de materiale s-au
prezentat valoarile rugozităţii în Tab. 3.1.

Tab. 3.1 Valorile coeficienţilor Manning şi Strickler pentru câteva tipuri de

materiale din care este constituit patul albiei/

Materialul patului albiei/canalului n0 kStr.

Beton 0,011 – 0,016 60 - 90

Pământ (sol natural) 0,02 – 0,033 30 - 50

Pietriş 0,025 – 0,05 20 – 40

Bolovani 0,03 – 0,05 20 – 35

Albie majoră cu vegetaţie 0,06 – 0,1 10 - 15

Un tabel mai complet poate fi găsit în Kiselev, pag. 106. Exemple de valori calibrate
ale rugozităţilor şi precum şi fotografii ale tronsoanelor respective de râuri pot fi găsite pe
internet la adresa web: http://wwwrcamnl.wr.usgs.gov/sws/fieldmethods/Indirects/
/nvalues/index.htm. De asemenea, în Cap. 3 al Manualului de referinţă al programului de
simulare/calcul hidraulic unidimensional a/al curgerii pe râuri HEC-RAS (Hydraulic
Engineering Centre-River Analysis System), la paginile 3.13-3.15 se găsesc tabele ale
rugozităţilor Manning pentru albii naturale şi canale artificiale. Programul HEC-RAS este
produs de către Hydraulic Research Centre al USACE (US Army Corps of Engineers) şi se
poate descărca gratuit împreună cu manualul de utilizare, de referinţă şi exemple de calcul,
de la adresa www.hec.usace.army.mil/software/hec-ras.

3.5.1 SECTIUNEA COMPUSĂ. CALCULUL RUGOZITĂŢII

ECHIVALENTE
Datorită materialului terenului şi a vegetaţiei diferite care pot exista în anumite zone
ale unei secţiuni compuse, perimetrul udat şi rugozitatea de-a latul acesteia devin
neomogene (Fig. 3.7). Această situaţie apare de obicei în cazul inundaţiilor pe sectoarele
de câmpie ale râurilor (fluviilor), unde rugozitatea pe albia majoră diferă de cea pe albia
minoră.

56
 “HIDRAULICĂ TEHNICĂ”
D. Nistoran, F. Moatar, M. Manoliu şi C. Ionescu

Def. 3.6 Se numeşte rugozitate echivalentă, valoarea medie pe întreaga secţiune

(ponderată cu perimetrul udat) a rugozităţii neomogene, care este utilă pentru
caracterizarea din punct de vedere hidraulic a secţiunii şi pentru simplificarea calculelor
unidimensionale.
Pornind de la diferite ipoteze simplificatoare, cercetătorii au obţinut mai multe
formule de calcul a rugozităţii echivalente cu ajutorul mediei ponderate, calculată pentru
cele N părţi în care secţiunea a fost divizată (N = 3 în Fig. 3.7). Aceste sub-secţiuni (fâşii
verticale) au ariile udate A1, A2,...AN, perimetrele udate P1, P2,...PN şi rugozităţile n1,
n2,...nN .
Una dintre cele mai folosite formule de calcul a rugozităţii echivalente este relaţia lui
Horton şi Einstein. Aceştia au considerat ca ipoteză simplificatoare faptul că vitezele pe
cele N sub-secţiuni sunt egale între ele şi egale deci cu viteza medie pe întreaga secţiune,
V, adică:

V = V1 = V2 = ... = V N . ( 3.24 )

P2, n2 P3, n3

P1, n1

Fig. 3.7 Rugozitatea neomogenă pentru cazul unei albii compuse din
subsecţiuni; perimetrele udate sunt P1, P2,.. Pn iar rugozităţile - n1,
n2, .. nn

Dacă din relaţia lui Chezy-Manning se exprimă aria, atât pentru întreaga secţiune,

A=
(nV )
3/ 2
P. ( 3.25 )
J 3/ 4

cât şi ariile parţiale pentru fiecare dintre cele i (i = 1÷N) sub-secţiuni

(niV )3 / 2 ( 3.26 )
Ai = 3/ 4
Pi ,
J

şi se ţine cont că suma ariilor parţiale este egală cu aria totală, adică

57
 3. MISCAREA UNIFORMĂ

A= ∑ Ai , ( 3.27 )
i =1÷ N

după simplificarea vitezelor şi a pantelor se va obţine relaţia Horton-Einstein pentru

calculul rugozităţii echivalente:
2/3

(
 N 1.5 
∑ ni Pi  ) ( 3.28 )
ne =  i =1 2 / 3 
P

Încă două relaţii de acest tip (prezentate fără demonstraţie), sunt cea a lui Pavlovski
1/ 2
N 2 
( )
∑ ni Pi  ( 3.29 )
ne =  i =1 1 / 2  ,
P

dedusă în ipoteza că forţa de rezistenţă la înaintare este egală cu suma forţelor rezistente
obţinute pe fiecare sub-suprafaţă şi relaţia lui Lotter,

PR 5 / 3
ne = ,
N
Pi Ri5 / 3 ( 3.30 )
∑ n
i =1 i

care a considerat că debitul total al curentului este egal cu suma debitelor corespunzătoare
ariilor elementare.

3.6 PROBLEMELE PRINCIPALE ALE CALCULULUI

HIDRAULIC AL CANALELOR ÎN CONDIŢIILE MU
S-a văzut că rezultatele calculelor în MU reprezintă o primă estimare necesară în
calculul curgerilor cu suprafaţă liberă. Chiar dacă acest tip de curgere este foarte rar în
natură, rezultatele aproximative obţinute rapid şi uşor în ipoteza MU se dovedesc a fi
foarte utile înainte de a considera curgeri reale mai complexe (gradual variate).
Pentru analiza principalelor probleme ce se pun la calculul hidraulic în mişcare
uniformă, vom considera spre exemplificare cazul canalelor artificiale de formă
trapezoidală cu pat fix, ale căror caracteristici geometrice sunt: h, b, m, n, şi J.. Se pot
identifica două tipuri de probleme: de proiectare şi de dimensionare.

3.6.1 PROBLEME DE PROIECTARE

Pentru problemele de proiectare ale canalelor în mişcare uniformă se cunosc:
• fie toate datele geometrice, adică adâncimea hn, lăţimea canalului la bază, b,
panta taluzului, m, (deci se cunosc funcţiile A(h), P(h)), panta talvegului, J,
coeficientul de frecare Manning, n şi se cere să se calculeze debitul, Q;
• fie debitul (măsurat sau impus la proiectarea canalului) Q, adâncimea normală
hn, lăţimea canalului la bază, b, panta taluzului, m, (deci funcţiile A(h), P(h)) şi
coeficientul de frecare Manning, n şi se cere să se calculeze panta talvegului, J.

58
 “HIDRAULICĂ TEHNICĂ”
D. Nistoran, F. Moatar, M. Manoliu şi C. Ionescu

Pentru ambele cazuri se va folosi pentru rezolvare relaţia lui Chezy-Manning. Mai
pot exista probleme de proiectare mai puţin utile în practică, în care se cere rugozitatea
unui canal de mărimi geometrice cunoscute, astfel încât să se transporte un anumit debit.

3.6.2 PROBLEME DE DIMENSIONARE

Se cunosc debitul, Q, panta talvegului, J, şi a taluzului, m, rugozitatea Manning, n, şi
se cere să se afle dimensiunile secţiunii – în cazul de faţă – trapezoidale, adică h şi b. Un
exemplu de acest fel ar fi dimensionarea unui canal de fugă al unei CHE, pentru care se
cunoaşte debitul maxim de evacuat şi panta şi natura materialului canalului (J, m şi n).
În acest caz problema este nedeterminată. Pentru rezolvarea ei este necesar să se
impună una dintre mărimile geometrice, h sau b, sau o relaţie între acestea. Astfel,
problema se reduce la determinarea celeilalte mărimi geometrice.
Întrucât în acest caz nu se poate determina direct mărimea geometrică necunoscută
(expresia este prea complicată pentru a fi obţinută analitic), se folosesc fie metode
numerice (metoda iterativă a tangentei/a lui Newton) fie metoda aproximativă grafo-
analitică. Prin cea de-a doua, se dau mai multe valori mărimii necunoscute (minimum 4
valori pentru b sau h, pentru a se putea trasa o curbă), obţinându-se diferite valori ale
debitului, Q sau modulului de debit, Kn. Se trasează astfel o cheie limnimetrică Q(h) (Fig.
3.3) foarte utilă în cazul în care se cunosc trei dintre mărimile ce o determină (h, b, J, Q) şi
se doreşte să se afle a patra. Alternativ, se poate folosi curba modulului de debit, Kn(h) care
are aceeaşi alură cu cheia limnimetrică.

Chezy h
h1 ⇒ Q(h1 ) = Q1
Manning h4 J
Chezy h
h3
h2 ⇒ Q(h2 ) =
Manning
Q2
h2
Ö
Chezy h1
h3 ⇒ Q(h3 ) =
Manning
Q3

Chezy
Q
h4 ⇒ Q(h4 ) = Q4
Manning
Q1 Q2 Q3 Q Q4

Fig. 3.8 Metoda grafo-analitică pentru aflarea adâncimii normale

corespunzătoare unui anumit debit în MU

B >10 h

hn ≈ R

Fig. 3.9 Calculul adâncimii normale în cazul unei albii foarte largi, a cărei
secţiune poate fi aproximată cu o secţiune dreptunghiulară

59
 3. MISCAREA UNIFORMĂ

Caz particular: Singurul caz de albie naturală pentru care adâncimea normală se
poate determina direct (analitic) în funcţie de debit, rugozitate şi pantă este acela al unei
albii foarte largi cu B >> h (B > 10 h) şi prin urmare P >> h. În această situaţie secţiunea
canalului se poate aproxima cu o secţiune dreptunghiulară (Fig. 3.9) iar conform Obs. 1.5
de la Cap. 1, R ≅ h = hn în MU.
În acest caz, relaţia lui Chezy-Manning devine:

1 23 1 5
Q = AV = Bhn ⋅ R ⋅ J = ⋅ Bhn 3 ⋅ J , ( 3.31 )
n n

de unde se poate obţine direct adâncimea normală în funcţie de debit sau de debitul
specific, q:
3 3
 nQ  5  nq  5
( 3.32 )
hn =   =  ,
 B⋅ J   J

3.6.3 SECŢIUNEA HIDRAULIC OPTIMĂ

Def. 3.7 Secţiunea hidraulic optimă pentru un canal la care se cunosc debitul Q,
panta geometrică, J şi forma secţiunii (funcţia A(h), pentru formă dreptunghiulară,
triunghiulară, trapezoidală, etc.) este aceea la care, pentru o arie dată, perimetrul udat este
minim.
Cu alte cuvinte, în cazul proiectării şi construcţiei unui canal ne interesează care sunt
caracteristicile geometrice ale secţiunii acestuia când - impunându-se un volum al
excavaţiilor (într-o secţiune însemnând A - dat) - se doresc cheltuieli minime cu etanşarea
şi finisajele (Pmin).
Ca metodă de lucru se poate folosi următoarea: din expresia ariei pentru forma
respectivă de secţiune se exprimă una din caracteristicile geometrice în funcţie de
cealaltă/celelalte şi arie şi se introduce apoi în expresia perimetrului udat. Expresia
perimetrului se derivează în raport cu această variabilă, ţinându-se cont că aria este
constantă şi se pune condiţia ca derivata să fie nulă (P să fie minim). În final, din această
ecuaţie se obţine raportul celorlalte caracteristici geometrice sau chiar mărimea geometrică
de interes, dacă este doar una.

Exemple:

1. Canal dreptunghiular
Caracteristicile geometrice ale unui canal dreptunghiular sunt h şi b. Prin urmare,
A
A = bh ⇒ b =  A
h  ⇒ P(h ) = + 2h
 h
P = b + 2h
dP A
= − 2 + 2 = 0 ⇒ A = 2h 2 = bh ⇒ b = 2h ⇒
dh h

60
 “HIDRAULICĂ TEHNICĂ”
D. Nistoran, F. Moatar, M. Manoliu şi C. Ionescu

b
β= =2 ( 3.33 )
h

Rezultă că în cazul canalului dreptunghiular, secţiunea hidraulic optimă se obţine

pentru o lăţime de două ori mai mare decât adâncimea canalului, β fiind raportul celor
două caracteristici geometrice. În cazul în care se dă una din dimensiuni, ştiind raportul β
se poate afla cealaltă.
Obs. 3.15 În secţiunea dreptunghiulară optimă se poate înscrie un semicerc cu raza
egală cu adâncimea şi diametrul egal cu lăţimea canalului.

2. Canal triunghiular
Caracteristicile geometrice ale albiei triunghiulare sunt h si m.
A
A = mh 2 ⇒ m = 2  A2
h  ⇒ P(h ) = 2h 1 +
 h4
P = 2h 1 + m 2 
 A2  4 A2
4 A2 h 3 
2 1+ 4 − 4
− 
dP A2 8 h  h A2
= 2 1 + 4 + 2h h =  = 0 ⇒1− 4 = 0
dh h A2 A2 h
2 1+ 4 2 1+ 4
h h
⇒ A = h 2 = mh 2 ⇒

m =1 ( 3.34 )

Un rezultat analog se obţinea dacă se exprima h(A, m), se înlocuia apoi în expresia
perimetrului, iar acesta se deriva în raport cu m.
Deci, canalul triunghiular are secţiunea optimă hidraulică un triunghi dreptunghic
isoscel: panta taluzului = 1, adică taluzul este înclinat la 45 grade, cele două maluri
formând la talveg un unghi drept.
Obs. 3.16 În secţiunea triunghiulară optimă se poate înscrie un semicerc de rază
h 2.

3. Canal trapezoidal
Întrucât secţiunea trapezoidală are trei caracteristici geometrice: h, m şi b trebuie ca:
una din acestea să fie cunoscută, deci vor exista două cazuri:
a) Se cunoaşte unghiul taluzului, m (în cazul în care canalul săpat în pământ nu va
fi betonat, înseamnă că se cunoaşte unghiul taluzului natural α, la care malurile îşi menţin
panta şi nu se prăbuşesc; pentru canale etanşate/betonate, m se poate stabili prin
b
proiectare). În acest caz se obţine raportul celorlalte două caracteristici geometrice, β = .
h
A 
A = (b + mh )h ⇒ b = − mh A
 ⇒ P(h ) = − mh + 2h 1 + m
h 2

 h
P = b + 2h 1 + m 2 

61
 3. MISCAREA UNIFORMĂ

dP A
= − 2 − m + 2 1 + m2 = 0 ⇒ −
(b + mh ) − m + 2 1 + m 2 = 0
dh h h
⇒ β = 2 1 + m 2 − 2m
(
⇒ β = 2 1 + m2 − m ) ( 3.35 )

b
b) Se cunoaşte raportul caracteristicilor geometrice, β = şi se doreşte panta
h
taluzului m pentru secţiunea hidraulic optimă.

A 
A = (b + mh )h ⇒ b = − mh A
 ⇒ P(m ) = − mh + 2h 1 + m
h 2

 h
P = b + 2h 1 + m 2 
dP 2m
= − h + 2h = 0 ⇒ 2h 1 + m 2 = 4hm ⇒ 1 + m 2 = 2m ⇒ 3m 2 = 1 ⇒
dm 2 1+ m 2

1
m= ( 3.36 )
3

Obs. 3.17 Se observă că în acest caz se obţine unghiul taluzului de 60 grade, adică
trapezul provine dintr-un hexagon regulat în care se poate înscrie un semicerc.

3.6.4 CAZUL ALBIILOR COMPUSE

AAM

LAMd
AAm
LAm
nAMs , PAMs nAMd , PAMd
LAMs
A.M.s. A.M.d
nam, Pam
A.m. Q

Fig. 3.10 Calculul debitului pentru o albie compusă : AMs – albie majoră
stângă; AMd – albie majoră dreaptă; Am – albie minoră

Aşa cum s-a arătat la paragraful 3.5.1 (în cazul inundaţiilor) albiile compuse au
rugozităţi diferite pe albia minoră, faţă de albia majoră, uneori existând diferenţe şi între
albia majoră dreaptă faţă de albia majoră stângă, datorită vegetaţiei sau culturilor diferite
(Fig. 3.10).
În acest caz debitul total se exprimă sub forma unei sume a debitelor scurse pe cele
trei sub-secţiuni, adică,

62
 “HIDRAULICĂ TEHNICĂ”
D. Nistoran, F. Moatar, M. Manoliu şi C. Ionescu

5 5
3
1 AAm3 1 AAMd
Qt = Q Am + Q AMd + Q AMs = ⋅ J Am + ⋅ J AMd +
n Am P 2 3 n AMd P 2 3
Am AMd ( 3.37 )
.
5
3
AAMs
1
+ ⋅ J AMs
n AMs P 2 3
AMs

În relaţia anterioară, pantele albiilor minoră, majoră dreaptă şi majoră stângă pot fi
diferite, întrucât conform relaţiei ( 1.1 ), în funcţie de căderea talvegului, ∆z şi distanţele
pentru un tronson elementar de calcul,
∆z ∆z ∆z
J Am = , J AMd = , J AMs = . ( 3.38 )
Lam L AMd L AMs

Obs. 3.18 O altă modalitate de calcul a debitului total pe albia compusă este
folosind rugozitatea echivalentă determinată cu una dintre formulele prezentate la
paragraful 3.5.1. Astfel, debitul se poate exprima cu ajutorul formulei lui Chezy-Maning în
funcţie de panta medie, aria totală şi perimetrul udat total, adică:
5
1 ( AAm + AAMd + AAMs )
5 3
1 At 3 ∆z
Qt = 2
⋅ J = 2
⋅ . ( 3.39 )
ne P 3 ne (P + P L
AMd + PAMs )
3
t Am

3.7 PROBLEME
3.7.1 CANALE DREPTUNGHIULARE

3.1. Pentru o albie dreptunghiulară se dau: Q = 24 m3/s, b = 25 m, coeficientul de

rugozitate n = 0,025 s/m3. (mortar cu pietriş) şi panta longitudinală J = 0,4‰. Să se afle
adâncimea canalului h în mişcare uniformă.
3.2. Pentru o albie de secţiune dreptunghiulară se dau: Q = 20 m3/s, panta J =
0,0004, lăţimea la fund b = 10m şi coeficientul de rugozitate n = 0,025 s/m3. (mortar cu
pietriş). Să se determine adâncimea h a apei în canal în mişcare uniformă.
3.3. Să se determine adâncimea apei într-un canal dreptunghiular din zidărie de
piatră (n = 0,018 s/m3), ştiind că lăţimea canalului este b = 2m, panta longitudinală J =
0,1‰, iar debitul Q = 1,8 m3/s. Să se determine şi regimul şi tipul curgerii.
3.4. Să se determine debitul de apă într-un canal de beton (n = 0,013 s/m3.) cu
secţiunea transversală dreptunghiulară, de adâncime h = 0,8 m, de lăţime b = 1,2 m şi cu
panta fundului J = 0,003.
3.5. Să se determine raportul laturilor secţiunii dreptunghiulare (β = b/h)) a unui
canal, astfel ca pentru o arie dată, A să rezulte perimetrul udat P minim. (Optim hidraulic)
3.6. Să se determine dimensiunile optime din punct de vedere hidraulic la un canal
dreptunghiular din lemn (n = 0,014 s/m3), pentru un debit Q = 1 m3/s şi pantă J = 1‰.
(Optim hidraulic)
3.7. Ce pantă trebuie dată unui tunel hidrotehnic cu nivel liber, cu secţiune
dreptunghiulară (b = 2,00 m). la care pereţii laterali sunt din stâncă, (n1 = 0,025 s/m3), iar
fundul este acoperit cu beton de calitate mijlocie (n2 = 0,014 s/m3), pentru a putea
transporta debitul Q = 1800 m3/h, cu o adâncime normală h = 3,0 m.

63
 3. MISCAREA UNIFORMĂ

3.7.2 CANALE TRAPEZOIDALE

3.8. Să se determine adâncimea curentului în mişcare uniformă într-un canal
betonat de secţiune trapezoidală, fiind date Q = 35 m3/s, b = 8,2 m, m = 1,5, J = 0,00012,
n = 0,012 s/m3..
3.9. Să se determine adâncimea apei într-un canal trapezoidal, în mişcare uniformă,
cunoscându-se: J = 0,3‰; Q = 40 m3/s; n = 0,025 s/m3; b = 10m; m = 3.
3.10. Să se determine lăţimea la fund a unui canal de beton cu secţiune trapezoidală
prin care curge în regim uniform un debit Q = 28 m3/s. Se dau h = 2,4 m, m = 1, J =
0,00019, n = 0,014 s/m3..
3.11. Să se calculeze lăţimea unui canal trapezoidal pentru a putea transporta un
debit Q = 10 m3/s. Sunt date: h = 1,0 m: m = 2; n = 0,025, J = 0,5‰.
3.12. Să se calculeze debitul ce poate fi transportat printr-un canal trapezoidal având
următoarele caracteristici: b = 5,0m; h = 2,0 m; m = 1,5; n = 0,025 s/m3; J = 0,0001.
3.13. Să se determine modulul de debit al unui canal trapezoidal pentru următoarele
date în mişcare uniformă: h = 2,2 m, b = 7 m, n = 0, 013 s/m3., m = 1,5.
3.14. Fundul unui canal trapezoidal are o lăţime b = 2,3 m iar taluzurile fac un unghi
de 50° cu planul orizontal. Fundul canalului coboară cu 150 cm pe o distanţă de 1,2 km.
Determinaţi viteza medie şi debitul acestui canal pentru o adâncime a apei h = 1,6 m şi un
coeficient de rugozitate n = 0,018 s/m3.. Determinaţi şi tensiunea de frecare pe fundul
canalului. Ce regim şi tip de curgere există?
3.15. Să se calculeze panta longitudinală J a unui canal trapezoidal având
dimensiunile h = 2,2 m, b = 4,0, m = 1,5m, pentru un debit Q = 17 m3/s. Canalul are fundul
şi taluzurile căptuşite cu dale din beton (n = 0,017 s/m3).
3.16. Un canal din pământ având dimensiunile: b = 3,0 m, h = 2,0 m, m = 1,5 şi n =
0,017 s/m3, transportă un debit de 12 m3/s. Cu cât trebuie lărgit fundul canalului, pentru ca
la această pantă să poată fi transportat un debit dublu?
3.17. Printr-un canal de secţiune trapezoidală având taluzul m = 1,5 m3/s, panta J =
0,0006 şi lăţimea b = 2,5 m, curge debitul Q = 6,5 m3/s. Cunoscând adâncimea h = 1,5 m,
să se determine o altă lăţime b'>b, astfel ca pentru aceleaşi valori ale lui J şi h să curgă
debitul Q' = 9 m3/s.
3.18. Se dă un canal trapezoidal, de arie constantă, cu următoarele date: Q = 3 m3/s,
J = 0,001. El este construit din pământ compact (argilă, pentru care n = 0,0225 s/m3.)
având panta taluzului constantă, m = 1.
Să se determine:
a) forma optimă din punct de vedere hidraulic a secţiunii (raportul β = b/h);
b) adâncimea h ştiind că viteza maximă admisibilă este impusă prin condiţia de a nu
se produce eroziuni (vmax = 1,2 ÷ 1,8 m/s)
3.19. Să se determine panta taluzului unui canal având ca secţiune un trapez isoscel,
astfel ca pentru aria A şi adâncimea h cunoscute, să rezulte perimetrul udat P minim.
(Optim hidraulic). R: m = 0,577
3.20. Să se determine raportul între dimensiunile unui canal de secţiune trapezoidală,
β = b/h, astfel ca pentru o arie A constantă şi o pantă a taluzului, m cunoscută să rezulte
b
perimetrul udat P minim. (Optim hidraulic). R: β = = 2 1 + m 2 − m 
h  
3.21. Se cere profilul optim hidraulic al unui canal trapezoidal cu panta longitudinală
J = 1,3‰, capabil să transporte, în mişcare uniformă, debitul Q = 13,3 m3/s, având taluzele
înclinate cu m = 1 şi căptuşite cu zidărie din piatră (n = 0,018 s/m3).

64
 “HIDRAULICĂ TEHNICĂ”
D. Nistoran, F. Moatar, M. Manoliu şi C. Ionescu

3.7.3 CANALE TRIUNGHIULARE

3.22. Să se determine panta unui jgheab de lemn (n = 0,012) cu secţiunea triunghi
isoscel dreptunghic, astfel ca pentru debitul Q = 0,4 m3/s, adâncimea maximă în secţiune să
fie h = 0,5 m.
3.23. Să se determine unghiul la vârf al unui triunghi isoscel (2⋅α) care reprezintă
secţiunea unui canal, astfel ca pentru o arie dată A, perimetrul udat P să fie minim. (Optim
hidraulic).

3.7.4 CANALE CIRCULARE

3.24. Printr-un jgheab metalic (n = 0,011 s/m3.) de secţiune semicirculară, cu raza r =
0,4 m, având panta J = 0,005, curge apă astfel încât lăţimea suprafeţei libere este b = 0,3
m. Să se determine debitul Q.
3.25. Să se determine debitul care curge printr-un tub de canalizare cimentuit (n =
0,014 s/m3.), de secţiune circulară, cu diametrul interior d = 0,8 m. Se mai cunosc: panta J
= 0,0002 şi adâncimea h = 0,56 m.
3.26. Se doreşte să se realizeze canalizarea unui râu între bornele 15,2 km şi 17,5 km
prin intermediul unei conducte circulare cu diametrul d = 1,5 m; denivelarea dintre aceste
borne este de 4,6 m. Această conductă trebuie să tranziteze un debit maxim de Q = 0,8 m3/s
pentru o înălţime a apei atingând 1/3 din diametrul său. Care va fi coeficientul de frecare
Manning, n, maxim admis pentru tranzitarea acestui debit?
3.27. Un canal subteran de formă circulară, pentru evacuarea precipitaţiilor, având
un coeficient de frecare n = 0,01 s/m3 este pozat sub o pantă de J = 0,0002. În condiţiile în
care adâncimea apei atinge 0,9 din diametrul său, d, acest canal trebuie să evacueze un
debit Q = 2,5 m3/s. Care este diametrul d al canalului?
3.28. Se cer debitul şi viteza într-un canal circular cu diametru d = 0,6m, J = 2%,
înălţimea apei în canal, h = 3/4d. Coeficientul de rugozitate n = 0,014.
a) La ce grad de umplere h/d se realizează debitul maxim?
b) Dar viteza maximă?

3.7.5 CANALE CU SECŢIUNE COMPUSĂ

3.29. Să se determine debitul care se scurge printr-un canal de profil trapezoidal,
compus din două albii (minoră şi majoră), cunoscându-se: b1 = 50 m, b2 = 25m, m1 = ctgϕ1
= 3, m2 = ctgϕ2 = 2, h1 = 2,5 m, h2 = 4,0 m, n1 = 0,017 s/m3., n2 = 0,025 s/m3. şi panta
comună J = 0,0004.

h2
b2 h1

b1

Fig. 3.11 Caracteristicile geometrice ale unei albii compuse (problema 3.29)

3.30. Se cere debitul ce trece prin albia regularizată a unui râu a cărui secţiune
transversală este cea din Fig. 3.11, iar panta longitudinală J = 0,08%. Pentru albia majoră,
n = 0,035 s/m3, iar pentru albia minoră, n = 0,025.

65
 3. MISCAREA UNIFORMĂ

3.31. Caracteristicile geometrice ale albiei minore a unui râu sunt date în Fig. 3.12:
panta talvegului : J = 0,003, adâncimea limită de deversare (peste care apa inundă albia
majoră) este: h = 2m, panta taluzurilor: H / V = 2 (m = 2)
A. În timpul unei viituri de primavară, adancimea apei atinge limita maximă (h =2
m). Vegetaţia este crescută în totalitate (nu a fost taiată, iar albia nu a fost intreţinută) –
tufişuri, vegetaţie erbacee, arborescenţa mică ; in consecinţă, coeficientul de rugozitate
Manning este destul de mare, n = 0.0526 s/m1/3. Să se calculeze:
1. Care este debitul viiturii la momentul în care se atinge adâncimea maxima?
2. Care este viteza medie în secţiune? Ce fel de regimuri de curgere există în albie_
3. Să se traseze cheia limnimetrică într-o secţiune curentă a albiei. Identificaţi pe grafic
punctul corespunzator curgerii în condiţiile date.
4. Calculaţi hcr în secţiune, energia specifică minimă şi Jcr corespunzatoare regimului
critic.
5. Care este adâncimea conjugată cu h ?

1 h=2m 2m h
p
a)
2
b)
3 + (-1)N·0.1·N (m)
Fig. 3.12 a) Curgerea în condiţii de vegetaţie pe taluzuri b) Curgerea cu
taluzurile curăţate şi construcţia aleii pietonale (problema 3.31)

B. Cetăţenii unei localităţi din apropierea râului hotărăsc să cureţe malurile. După
tăierea vegetaţiei, coeficientul de rugozitate al albiei scade la n’ = 0,04 s/m1/3.
1. Care este noul debit, Q’ şi viteza medie corespunzătoare, V’ la care pe albia raului
apa curge până la adâncimea maximă ?
2. Schiţaţi noua cheie limnimetrică pe acelaşi grafic de la punctul A. Identificaţi pe
grafic punctul corespunzator curgerii în noile condiţii.
3. Care vor fi adâncimea apei şi viteza corespunzătoare primului debit (de la punctul
A)?
C. Cetăţenii din localitate hotărăsc să construiască o faleză (alee pietonală asfaltată)
pe malul drept al râului, lată de 1,0 m. Ei însa nu doresc ca aceasta să fie inundată mai mult
de o dată pe an. Debitul cu această probabilitate este de 10,7 + (-1)N·0,1 N m3/s.
1. Care este adâncimea la care ar trebui construită faleza pietonala, hp, în aşa fel încât să
corespundă acestui debit ?
2. Care este debitul de deversare în acest caz dacă rugozitatea Manning a aleii pietonale
este 0,033 s/m1/3. Să se folosească două metode de calcul (prin însumarea debitelor
pe porţiuni şi prin folosirea unei rugozităţi echivalente) şi să se compare rezultatele.

66