“HIDRAULICĂ TEHNICĂ”

D. Nistoran, F. Moatar, M. Manoliu şi C. Ionescu

6. MISCAREA NEUNIFORMĂ RAPID VARIATĂ

6.1 Saltul hidraulic
6.1.1 Mărimi caracteristice
6.1.2 Distribuţia de viteze în salt
6.1.3 Apariţia fenomenului
6.1.4 Ecuaţia fundamentală a saltului hidraulic într-o albie prismatică
6.1.5 Funcţia saltului. Determinarea adâcimilor conjugate
6.1.6 Ecuaţia fundamentală a saltului hidraulic într-o albie
dreptunghiulară
6.1.7 Pierderile de sarcină în salt pentru albia dreptunghiulară
6.1.8 Tipuri de salt hidraulic
6.1.9 Lungimea saltului hidraulic
6.1.10 Poziţia saltului hidraulic
6.1.11 Determinarea forţei exercitate de salt asupra unui obstacol
6.2 Curgerea permanentă peste deversoare şi pe sub stavile
6.2.1 Generalităţi
6.2.2 Notaţii şi definiţii la curgerea peste deversoare
6.2.3 Clasificarea deversoarelor.
6.2.4 Deversorul cu muchie ascuţită (DMA)
6.2.4.1 DMA dreptunghiular
6.2.4.2 Funcţionarea în regim înecat
6.2.4.3 Calculul adâncimii apei moarte sub lama deversantă
6.2.4.4 DMA triunghiular
6.2.4.5 DMA trapezoidal
6.2.4.6 DMA proporţional
6.2.4.7 DMA compus
6.2.4.8 Calibrarea deversoarelor
6.2.5 Deversorul cu profil practic (DPP)
6.2.5.1 DPP curbiliniu
6.2.6 Deversorul cu prag lat (DPL)
6.2.6.1 DPL cu profil dreptunghiular
6.2.6.2 DPL cu profil triunghiular
6.2.7 Canalele Venturi şi Parshall de măsură a debitului
6.2.7.1 Funcţionarea în regim înecat
6.2.8 Curgerea pe sub stavile
6.2.8.1 Curgerea în regim neînecat pe sub o stavilă plană
6.2.8.2 Calculul forţei pe stavilă în regim neînecat
6.2.8.3 Curgerea în regim înecat pe sub o stavilă plană
6.2.8.4 Calculul forţei pe stavilă în regim înecat

6 MIŞCAREA PERMANENTĂ NEUNIFORMĂ RAPID

VARIATĂ

S-a văzut la paragraful 1.2.3 că mişcarea rapid variată (MRV) apare pe distanţe
relativ scurte şi se caracterizează prin variaţii importante ale formei suprafeţei libere.
Parametrii hidraulici (h, V, A, etc.) variază brusc în lungul curgerii (cu x) iar curbura
suprafeţei libere poate fi observată cu ochiul liber. Liniile de curent nu mai pot fi

115
 6. MIŞCAREA NEUNIFORMA RAPID VARIATĂ

considerate cu unghi de divergenţă şi curbură mici, deci secţiunile vii (perpendiculare pe

liniile de curent) nu mai sunt plane. Prin urmare nici distribuţia de presiuni în secţiune nu
mai este hidrostatică pe sectoarele pe care curgerea este RV.
Acest tip de mişcare ia naştere de obicei în vecinătatea amonte sau aval de secţiunea
în care curentul trece prin hcr, ceea ce duce aproape întotdeauna la o modificare puternică a
formei suprafeţei libere, şi la trecerea curentului printr-unul din cele două fenomene
hidraulice posibile (a se vedea Obs. 4.13):
1. Saltul hidraulic (SH), la tranziţia mişcării de la regimul supracritic (rapid) la
cel subcritic (lent), deci la trecerea de la o adâncime mai mică decât
adâncimea critică (h < hcr), la una mai mare decât cea critică, (h > hcr);
2. Căderea hidraulică (CH), la tranziţia mişcării de la regimul supracritic
(rapid) la cel subcritic (lent), deci la trecerea de la o adâncime mai mare decât
adâncimea critică la una mai mică decât cea critică, (h < hcr).
În subcapitolul ce urmează se va analiza primul fenomen hidraulic, urmând ca la
subcapitolul 6.2 să se studieze atât căderea hidraulică la curgerea peste diverse tipuri de
deversoare cât şi SH la curgerea pe sub stavile sau prin canale de măsură.

6.1 SALTUL HIDRAULIC

Acest fenomen hidraulic de tranziţie a fost prezentat succint în cadrul capitolelor 4 şi
5, ca o posibilitate de racordare a diferitelor tipuri de curbe de remuu.
Def. 6.1 Saltul hidraulic (SH) este fenomenul care apare la trecerea unui curent
din regim rapid (RR sau supercritic, Fr > 1, h1 < hcr, V > c) în regim lent (RL sau subcritic,
Fr < 1, h2 > hcr, V < c). Această tranziţie se manifestă sub forma unei discontinuităţi locale
pronunţate (h1 < h2), însoţită de un val de spumă staţionar sau migrator.
Def. 6.2 Dacă această discontinuitate ocupă o poziţie fixă în spaţiu în regim
permanent, la un debit, Q = ct. în timp, SH se numeşte staţionar. Dacă SH apare din
considerente energetice ale regimului de curgere, SH se numeşte liber; dacă însă apare din
cauze exterioare, SH se numeşte forţat. În Fig. 6.1 se prezintă un SH format în aval de o
stavilă plană datorită coborârii unei stavile segment.

Vârtej de suprafaţă
RL

C SH
C
RR
Q

Fig. 6.1 Un salt hidraulic forţat produs de o stavilă segment

Def. 6.3 Se numesc adâncimi conjugate sau succesive, adâncimile amonte şi

aval de salt.
În paragrafele următoare va fi analizat doar cazul unui SH staţionar liber.

116
 “HIDRAULICĂ TEHNICĂ”
D. Nistoran, F. Moatar, M. Manoliu şi C. Ionescu

6.1.1 MĂRIMI CARACTERISTICE

În interiorul SH caracterul curgerii este puternic turbulent, cu o disipare intensă de
energie, instabilitate a suprafeţei libere şi antrenare de aer în masa de apă, ceea ce provoacă
adesea imaginea unui val de spumă staţionar. Sub acest aspect, existenţa SH este benefică
pe cursurile de apă poluate, el contribuind la aerarea forţată a acestora (rol ecologic). Un
alt avantaj al SH este acela de disipare a energiei în aval de baraje.
Mărimile caracteristice SH (Fig. 6.2) sunt:
• Adâncimile conjugate amonte, h1, şi aval, h2, de salt;
• Înălţimea saltului, a = h2 - h1
r r
• Vitezele amonte, V1 , şi aval, V2 de salt;
• Lungimea saltului, lS

RL
C
a r
SH V2
r
RR C
V1
h1 hcr h2

lS

Fig. 6.2 Mărimile caracteristice unui salt hidraulic: viteze, adâncimi, înălţime,
lungime

6.1.2 DISTRIBUŢIA DE VITEZE ÎN SALT

r
V2
−

r +
V1
hcr

Fig. 6.3 Distribuţiile de viteze în SH, în bieful amonte şi aval de acesta

Distribuţiile de viteze aproximative în SH, precum şi în bieful amonte şi aval de

acesta sunt schiţate în Fig. 6.3. Se observă că în partea superioară a ruloului turbulent de la
suprafaţa liberă, vectorii viteză au direcţia inversă curgerii. Din acest motiv, distribuţia de

117
 6. MIŞCAREA NEUNIFORMA RAPID VARIATĂ

viteze are pe lângă partea pozitivă (cea mai importantă) şi o zonă negativă (la suprafaţa
liberă), adâncimea la care are loc inflexiunea fiind aproximativ egală cu adâncimea critică.

6.1.3 APARIŢIA FENOMENULUI

Se consideră un SH liber, staţionar care se formează la curgerea apei pe sub o stavilă
plană amplasată în amonte de capătul unui canal (Fig. 6.4). Datorită inerţiei curentul
suferă fenomenul de „vena contracta” la ieşirea de sub stavila plană, astfel încât în
secţiunea 0 adâncimea curgerii este minimă (adâncimea contractată). În această secţiune
αV 2
curentul se găseşte în regim rapid şi are energia specifică e0 = h0 + 0 . Din secţiunea 0
2g
până în secţiunea 1, curentul pierde energia e0 − e1 datorită frecărilor cu patul canalului. S-
a văzut la paragraful 3.3, Obs. 3.4 că frecările din regim turbulent rugos sunt proporţionale
cu pătratul vitezei, şi cum în regim rapid viteza de curgere este foarte mare, pierderea de
energie distribuită prin frecare este importantă. Astfel, în secţiunea 1 curentul şi-a
consumat o mare parte din energia avută iniţial la ieşirea de sub stavilă, ajungând să nu se
mai poată menţine în acest regim neeficient de curgere. El este obligat să treacă într-un
regim mai economic, cum este regimul lent, la care vitezele fiind mai mici, pierderile de
energie prin frecări vor fi şi ele mai mici.
Regimul de curgere suferă astfel o schimbare calitativă pentru a permite mişcării să
αV 2
aibă loc în continuare, la energia e2 = h2 + 2 . Tranziţia de la RR la RL se efectuează
2g
deci din necesităţi energetice, cu toate că, în salt, curentul pierde o parte din energia pe
care o posedă, datorită turbulenţelor de la suprafaţa liberă ( ∆eS = e1 − e21 > 0 ).

Secţiunea 2 2
contractată ∆e S
3 3
Q
1 hcr 1
0 0
e3 e2 e1 e0 e(h
lS

Fig. 6.4 Formarea unui SH în aval de o stavilă plană amplasată în amonte de

capătul unui canal; corespondenţa secţiunilor caracteristice pe
curba energiei specifice în secţiune
Din secţiunea 2 apa curge în regim lent până în secţiunea 3, unde are loc o nouă
tranziţie prin regimul critic, sub forma unei căderi hidraulice la capătului canalului.
Problemele de calcul referitoare la saltul hidraulic pot fi legate de:
• Determinarea unei relaţii între cele două adâncimi conjugate, h1 şi h2 şi/sau
determinarea înălţimii saltului, a;
• Evaluarea pierderilor de sarcină în salt, ∆eS;
• Evaluarea lungimii saltului, lS.

118
 “HIDRAULICĂ TEHNICĂ”
D. Nistoran, F. Moatar, M. Manoliu şi C. Ionescu

Obs. 6.1: Întrucât pierderile de sarcină în salt sunt greu cuantificabile, pentru
analiza cantitativă a proceselor hidrodinamice, se renunţă la ecuaţia de conservare a
energiei şi se apelează la ecuaţia de conservare a impulsului (cantităţii de mişcare).

6.1.4 ECUAŢIA FUNDAMENTALĂ A SALTULUI HIDRAULIC

ÎNTR-O ALBIE PRISMATICĂ
În cele ce urmează se va considera cazul simplu al saltului hidraulic apărut din
necesităţi energetice de schimbare calitativă a regimului iniţial de curgere rapid, cu un
regim lent, mai economic.
Ecuaţia fundamentală a saltului hidraulic rezultă din aplicarea teoremei cantităţii de
mişcare (impulsului) pentru un volum de control delimitat de suprafaţa închisă compusă
din: secţiunile de intrare – A1 şi de ieşire - A2, suprafaţa liberă (conţinând vârtejul de
suprafaţă) - AS şi suprafaţa în contact cu patul albiei, AP. Astfel, A = A1 U A2 U AS U AP
(Fig. 6.5).
Ecuaţia se deduce în următoarele ipoteze simplificatoare:
− albia se consideră prismatică;
− panta talvegului se consideră neglijabilă;
− forţele de frecare ale apei cu patul albiei se consideră neglijabile faţă de
celelalte forţe care intervin în ecuaţie
− secţiunile A1 şi A2 se consideră a fi suficient de depărtate de locul apariţiei
saltului, în aşa fel încât pe aceste secţiuni mişcarea să poată fi considerată
uniformă, iar distribuţia de presiuni – hidrostatică.

NE
∆e S
LE
αV 2 2
A2 2g
αV1 2
AS
2g
hG2
→
A1 V2
G2 h2
→
hG1 →
G1 V1 → C2
h1 F p1 Ff →

C1 F p2

ρgh1 → ρgh2
Fg
Ap

Fig. 6.5 Aplicarea teoremei impulsului în cazul saltului hidraulic

Teorema cantităţii de mişcare pentru curgerile cu suprafaţă liberă a fost scrisă

anterior, la Cap. 2.3

119
 6. MIŞCAREA NEUNIFORMA RAPID VARIATĂ

( )
r r r r r r r
ρQ β 2V2 − β1V1 = Fp1 + F p 2 + Fg + F f − R
( 6.1 )

în care:
r r
F p1 şi Fp 2 - sunt forţele de suprapresiune exercitate pe secţiunile de intrare, ieşire de către
apa din exteriorul suprafeţei de control asupra apei din interiorul suprafeţei de
control. Având în vedere distribuţia hidrostatică de presiuni pe suprafeţele Ai, aceste
forţe se determină cu formula cunoscută de la capitolul de “Forţe de presiune pe
suprafeţe plane” de la Mecanica fluidelor, adică FPi = ρghGi ;
r
Fg - este forţa de greutate a apei care se găseşte la un moment dat în interiorul volumului
de control;
r
F f - este forţa de frecare cu patul albiei, care se poate neglija conform ipotezelor făcute;
→
R - este forţa de acţiune a apei asupra unui obstacol solid situat în calea curgerii (un prag,
de ex.). În cazul saltului liber, această forţă este zero;
βi – sunt coeficienţii datoraţi repartiţiei neuniforme a vitezei pe secţiune (Boussinesque).
Proiectând ecuaţia ( 6.1 ) pe axa curgerii, Ox, rezultă

βρQ(V2 − V1 ) = Fp1 − Fp 2 = ρghG1 A1 − ρghG 2 A2 ( 6.2 )

Q
Înlocuind în relaţia anterioară Vi = şi împărţind cu ρg, rezultă:
Ai
βQ 2 βQ 2
+ hG1 A1 = + hG 2 A2 ( 6.3 )
gA1 gA2

Relaţia ( 6.2 ) reprezintă ecuaţia fundamentală a saltului hidraulic.

Def. 6.4: Examinând ultima relaţie se observă că membrul stâng este identic ca
formă cu membrul drept, deci pentru un debit dat si o albie dată se poate defini funcţia
saltului, (funcţia lui Jurin) care depinde doar de adâncimea curentului, h

βQ 2
ϕ (h ) = + hG (h )A(h ) . ( 6.4 )
gA(h )

Astfel, ecuaţia fundamentală a saltului se poate rescrie sub forma:

ϕ (h1 ) = ϕ (h2 ) ( 6.5 )

6.1.5 FUNCŢIA SALTULUI. DETERMINAREA ADÂCIMILOR

CONJUGATE
Pentru trasarea graficului funcţiei saltului este necesar să se identifice extremul
funcţiei, deci trebuie calculată derivata funcţiei saltului.

dϕ βQ 2 dA d (hG A)
=− + ( 6.6 )
dh gA 2 dh dh

120
 “HIDRAULICĂ TEHNICĂ”
D. Nistoran, F. Moatar, M. Manoliu şi C. Ionescu

În această relaţie, produsul hG A reprezintă momentul static Ix(A) al suprafeţei

secţiunii vii A, în raport cu axa orizontală x-x care se confundă cu suprafaţa liberă.
Derivata acestui moment static se calculează considerând o creştere infinitezimală a
adâncimii h, dh, şi exprimând creşterea corespunzătoare acestui moment static (Fig. 6.6).

d (hG A) = dI = I x '− x ' − I x − x ( 6.7 )

dA
x’ x’
x G’ dh/2 dh
x
hG
G h

Fig. 6.6 Calculul derivatei momentului static al suprafeţei secţiunii vii

Scriind expresiile momentelor statice în raport cu cele două axe apropiate

dh
d (hG A) = (hG + dh )A + dA − hG A ≅ Adh ( 6.8 )
2

ϕ(h)

h2

hcr ∆eS = e1–e2

e(h)
h1
ϕ(h), e(h)
ϕmin ϕ1 = ϕ 2 emin e1 e2

Fig. 6.7 Graficele funcţiei saltului şi energiei specifice în secţiune

121
 6. MIŞCAREA NEUNIFORMA RAPID VARIATĂ

Ţinând cont de rezultatul anterior în relaţia ( 6.6 ) şi făcând ipoteza că α ≈ β (se

poate considera că ambii coeficienţi ai repartiţiei de viteze sunt egali cu 1 pentru secţiuni
regulate), aceasta devine:

dϕ
dh
 βQ 2 B 
= A1 −  = A 1 − Fr 2
3 
gA 
( ) ( 6.9 )


Prin urmare, funcţia ϕ (h ) are un extrem, mai precis un minim (întrucât admite drept
asimptotă abscisa) în h = hcr , ca şi energia specifică în sectiune (a se vedea paragraful
4.1.1). Pentru orice pereche de adâncimi conjugate, h1 şi h2, ϕ (h1 ) = ϕ (h2 ) iar pierderea de
energie în salt ∆e S = e1 − e2 > 0 (Fig. 6.7).
Obs. 6.2: Funcţia saltului este foarte utilă în cazul în care se cunosc debitul Q şi una
din adâncimile conjugate (de ex. h1); astfel se poate calcula pentru albia dată funcţia ϕ (h1 )
iar adâncimea conjugată, h2 se obţine din ecuaţia:

βQ 2
ϕ (h1 ) = + hG (h2 )A(h2 ) ( 6.10 )
gA(h2 )

Se va exemplifica acest calcul în paragraful următor pentru cazul particular al albiei

dreptunghiulare.

6.1.6 FUNCŢIA SALTULUI ŞI ADÂNCIMILE CONJUGATE

PENTRU O ALBIE DREPTUNGHIULARĂ
Înlocuind în expresia funcţiei saltului caracteristicile unei albii dreptunghiulare
h Q
(canal rectangular): A = Bh ; hG = ; q = rezultă
2 B

 β q2 h2 
ϕ (h ) = B +  ( 6.11 )
 gh 2 

Cum pentru canalele dreptunghiulare se ştie (conform relaţiei (4.10)) că

αq 2
hcr = 3 , dacă se admite din nou că α ≈ β , atunci se poate înlocui q 2 = gh 3 cr în
g
relaţia ( 6.11 ) şi rezultă:

 hcr3 h 2 
ϕ (h ) = B + 

( 6.12 )
 h 2 

ϕ (h )
sau, dacă se notează cu ϕ 0 (h ) = , funcţia saltului corespunzătoare lăţimii unitare a
B
canalului (B = 1) aceasta are expresia:

122
 “HIDRAULICĂ TEHNICĂ”
D. Nistoran, F. Moatar, M. Manoliu şi C. Ionescu

hcr3 h 2
ϕ 0 (h ) = + ( 6.13 )
h 2

Obs. 6.3: Valoarea minimă a funcţiei saltului, pentru h = hcr este

3
ϕ 0 min = hcr2 ( 6.14 )
2

De remarcat că această valoare este foarte asemănătoare cu valoarea energiei

3
specifice minime în secţiune pentru acelaşi tip de canal, la adâncimea critică, emin = hcr
2
(relaţia (4.10)).
Scriind ecuaţia fundamentală a saltului pentru funcţia saltului, ϕ (h1 ) = ϕ (h2 ) şi
înlocuind în aceasta relaţia ( 6.13 ), se obţine după aducerea la acelaşi numitor următoarea
relaţie între adâncimile conjugate:

2hcr3 = h1 h2 (h1 + h2 ) ( 6.15 )

Pentru a determina una din adâncimile conjugate în funcţie de cealaltă se rezolvă

acestă ecuaţie de gradul II, iar dintre cele două soluţii se va păstra doar cea cu semnul +.
Astfel, se obţin două relaţii analoage

 3 
h2  h 
h1 = 1 + 8 cr  − 1;
2   h2  
  ( 6.16 )
 3 
h1  h 
h2 = 1 + 8 cr  − 1
2  h1  
 

care devin, după înlocuirea raportului

3
 hcr  αq 2 1 αVi 2 α ≈1 2
  = = = Fri , ( 6.17 )
 hi  g hi3 ghi

două expresii foarte asemănătoare:

h2  1 + 8 Fr 2 − 1;
h1 =
2  2 
. ( 6.18 )
h  1 + 8 Fr − 1
2
h2 = 1
2  1 

Obs. 6.4: Pentru a apărea Salt hidraulic (h2 > h1), egalităţile ( 6.18 ) se transformă în
inegalităţi, din care prin simplificări algebrice rezultă că Fr2 < 1 , respectiv Fr1 > 1 . Prin
urmare saltul nu poate apărea decât în cazul tranziţiei de la regim rapid la regim lent.

123
 6. MIŞCAREA NEUNIFORMA RAPID VARIATĂ

6.1.7 PIERDERILE DE SARCINĂ ÎN SALT PENTRU ALBIA

DREPTUNGHIULARĂ
În Fig. 6.8 s-a reprezentat linia energetică pentru curgerea cu salt hidraulic pe o
albie. S-au neglijat pierderile de sarcină în regim lent şi rapid în comparaţie cu cele
datorate turbulenţelor în salt. Astfel, se observă căderea liniei energetice cu ∆eS pe
lungimea saltului.
1
LE
2
∆eS
αV12 αV2 2
2g 2g
C
C
h2
h1 hcr
1’
2’

Fig. 6.8 Linia energetică evidenţiază pierderea de energie în saltul hidraulic,

∆eS
În bieful aval al barajelor prevăzute cu deversoare de ape mari, de la amenajările
hidroenergetice, saltul hidraulic are un rol benefic, de disipator de energie. Dacă patul
albiei este erodabil, uvrajul trebuie să includă un bazin disipator (de liniştire), realizat
dintr-un beton special. Acesta este format dintr-un radier, un prag aval continuu (Fig. 6.9)
sau şicanat (dinţi din beton armat) şi eventual redane (blocuri deflectoare), toate acestea
întinzându-se pe o distanţă suficientă înspre aval pentru a putea prelua salturile formate de
toată gama de debite posibil de evacuat (Fig. 6.10).

1 1’
∆eS
Deversor cu LE
profil practic αV12 αV2 2
2g 2g

h1 h2

2 2’
Bazin disipator
Fig. 6.9 Saltul hidraulic format în bazinul disipator din bieful aval al unui
deversor cu profil practic. Bazinul este prevăzut cu un prag aval
continuu

124
 “HIDRAULICĂ TEHNICĂ”
D. Nistoran, F. Moatar, M. Manoliu şi C. Ionescu

Zid de gardă
Prag şicanat
Parament Redană
aval
descărcător
ape mari

Radier Pantă 2:1

Fig. 6.10 Exemplu de bazin disipator cu redane şi prag şicanat; tip USBR tip II
proiectat de către Waterway Experiment Station (WES)

Accesoriile constructive din bazinul de liniştire au scopul de a controla (scurta)

lungimea şi poziţia saltului (deplasându-l cât mai aproape de piciorul
deversorului/barajului), astfel încât să reducă dimensiunile şi costurile bazinului.
Pierderea de energie în salt se calculează pornind de la expresia energiei specifice a
secţiunii

 αV 2   αV 2 
∆eSH = e1 − e2 =  h1 + 1  −  h2 + 2  ( 6.19 )
 2 g   2g 
 

Dacă în relaţia anterioară se ţine cont de expresia adâncimii critice pentru albia
dreptunghiulară şi de relaţia ( 6.19 ) termenii cinetici se pot înlocui cu
αVi 2 αq 2 hcr3
= = şi mai departe se scriu sub forma:
2g 2 ghi2 2hi2

αV12 h2 (h1 + h2 )
= ;
2g 4h1
. ( 6.20 )
αV 2
h1 (h1 + h2 )
2
=
2g 4h2

Prin urmare, după câteva calcule algebrice simple se obţine expresia pierderii de energie în
salt pentru albia dreptunghiulară ca fiind:

∆eS =
(h2 − h1 )3
>0 ( 6.21 )
4h1h2

125
 6. MIŞCAREA NEUNIFORMA RAPID VARIATĂ

Obs. 6.5: Pierderile de energie în salt sunt cu atât mai mari cu cât, la un debit dat,
înălţimea saltului a = h2 – h1, este mai mare, respectiv cu cât raportul h2/h1 este mai mare.
Def. 6.5: Se numeşte randamentul saltului hidraulic raportul dintre energia
potenţială câştigată în salt şi energia cinetică pierdută în salt. Pentru albia dreptunghiulară,
ţinând cont de relaţia ( 6.20 ) expresia randamentului devine:

h2 − h1 4h1 h2
η= = .
αV1 αV2
2
−
2
(h1 + h2 )
2 ( 6.22 )

2g 2g

6.1.8 TIPURILE DE SALT HIDRAULIC

Obs. 6.6: În expresia anterioară, dacă se împart şi numitorul şi numărătorul cu h22 se
pot analiza limitele extreme ale randamentului. Astfel, pentru un salt ondulatoriu (de
înălţimi reduse) se obţine un randament cât mai aproape de 1 (100%), iar pentru un salt
perfect/obişnuit se obţine randament tinzând către 0. Saltul ondulatoriu apare pentru Fr1 <
1,7 sau respectiv h1/hcr > 0,67. Din acest motiv, pe suprafaţa liberă nu mai apare ruloul
turbulent, ci doar unduiri datorită instabilităţilor caracteristice regimului critic, la trecerea
prin hcr (Fig. 6.11).
Clasif. 6.1: Saltul perfect/obişnuit apare pentru Fr1 > 1,7 sau respectiv h1/hcr < 0,61.
El are forma tradiţională, cu val de spumă turbulent la suprafaţă. Acest tip de salt, la rândul
lui se poate clasifica în:
• Salt slab, pentru Fr1 ∈ (1,7 ÷ 2,5)
• Salt oscilatoriu, pentru Fr1 ∈ (2,5 ÷ 4,5)
• Salt staţionar, pentru Fr1 ∈ (4,5 ÷ 9)
• Salt puternic, pentru Fr1 > 9.

C
h1 hcr h2

Fig. 6.11 Salt hidraulic ondulatoriu al cărui randament η → 1

6.1.9 LUNGIMEA SALTULUI HIDRAULIC

În cele ce urmează se vor prezenta câteva formule empirice (deduse experimental) de
estimare a lungimii saltului hidraulic perfect pentru cazul particular al albiilor
dreptunghiulare (Kiselev, 1988, pag. 162). Toate formulele sunt aproximative şi se
folosesc în anumite condiţii ale regimului de curgere în amonte de salt (plajă de valori a
numărului Fr1).

l S = (4 ÷ 5)(h2 − h1 ) = (4 ÷ 5)a ( 6.23 )

126
 “HIDRAULICĂ TEHNICĂ”
D. Nistoran, F. Moatar, M. Manoliu şi C. Ionescu

l S = 6,1 h2 ( 6.24 )

l S = 2,5 (1,9h2 − h1 ) pentru Fr1 ∈ (4,5 ÷13) ( 6.25 )

(relaţia lui Pavlovski)

2
 h 
l S = 3,6 (h2 − h1 )1 + 1  ( 6.26 )
 h2 
(relaţia lui Şaumian)

În cazul saltului ondulatoriu, lungimea acestuia este mai greu de precizat, de regulă
el întinzându-se pe distanţe mai lungi decât saltul perfect.

6.1.10 POZIŢIA SALTULUI HIDRAULIC ÎN BAZINUL DISIPATOR

Aşa cum s-a văzut în paragraful 6.1.7, SH are meritul de a linişti curgerea şi astfel de
a preveni o eventuală eroziune pe distanţe mari, la deversarea apei în cazuri de debite
importante peste descărcătoare cu profil practic ce echipează barajele din beton. Acest
lucru este posibil prin reducerea vitezei curentului pe lungimea bazinului disipator până la
o valoare la care curgerea devine incapabilă de a produce eroziuni pe radier. Astfel,
principalul avantaj energetic al SH este acela de disipare de energie, lungimea sa
limitându-se în general, parţial sau total, la un sector de albie denumit bazin de liniştire (de
disipare).
Patul/radierul acestui bazin este betonat pentru a rezista la eroziune. În practică însă,
în continuarea bazinului disipator există de obicei o zonă de rizbermă construită din
materiale necoezive greu erodabile (anrocamente, pereuri) şi materiale elastice (saltele de
fascine). Aceasta are rolul să scadă şi mai mult viteza, până la o valoare admisibilă, care să
nu producă degradări sau afuieri în albie.
Clasif. 6.2: La proiectarea bazinului de liniştire trebuie să se ţină cont de formele pe
care le poate lua saltul hidraulic presupunând că în bieful aval condiţiile naturale de
curgere corespund regimului lent (hav > hcr). Pentru simplificare se poate face ipoteza că în
bieful aval regimul este uniform, iar adâncimea hav este adâncimea normală. Astfel, în
funcţie de poziţia lui, saltul hidraulic poate fi:
a) critic
b) îndepărtat sau
c) apropiat (înecat)
a) Saltul critic – începe din secţiunea contractată a lamei deversante, imediat aval de
un uvraj (stavilă ridicătoare, deversor cu profil practic). Această formă de salt apare
atunci când adâncimea din bieful aval, hav, este egală cu adâncimea conjugată celei
contractate (de separare), hc. În ceea ce priveşte protecţia radierului, acesta este cazul
ideal (Fig. 6.11). Chiar dacă proiectarea se face pentru acest caz, în realitate însă, o
mică variaţie a parametrilor hidraulici poate îl transforma într-unul din următoarele
două cazuri. Prin urmare, se va vedea că este util să existe şi un mijloc de control al
poziţiei saltului, adică un prag aval.
b) Salt îndepartat – are loc la o anumită distanţă în aval de deversor. Această formă de
racordare cu bieful aval apare atunci când există relaţia: h2’ = hav < h2, adică
adâncimea din regim lent a saltului, care este şi adâncimea din bieful aval, este mai

127
 6. MIŞCAREA NEUNIFORMA RAPID VARIATĂ

mică decât adancimea h2, conjugată, celei contractate, h1. În acest caz trebuie folosit
neapărat un mijloc de control al poziţiei saltului (prag aval) care să crească
adâncimea în bieful aval şi să oblige saltul să se formeze pe zona protejată a
bazinului disipator (cât mai aproape de piciorul deversorului).

hav
hc

Fig. 6.12 Salt hidraulic critic format in bieful aval al unei stavile plane

h2

h1’
h1
h2’ = hav

Fig. 6.13 Salt hidraulic îndepărtat format în bieful aval al unui baraj prevăzut
cu deversor cu profil practic

c) Salt înecat care se formează chiar pe paramentul aval al deversorului. Această formă
de conjugare apare atunci când se respectă relaţia h2’ > h2. În acest caz saltul este
submers (Fig. 6.14) iar bazinul disipator este cel mai uşor de proiectat, deoarece
saltul înecat este stabil. Din păcate însă, pierderea de energie este minimă, din cauza
lipsei valului de spumă turbulent de la suprafaţa liberă, ceea ce face ca în aval,
curentul să aibă încă suficientă energie care poate produce eroziuni importante ale
albiei.
În Fig. 6.15 se prezintă vizualizări ale celor trei tipuri de salt hidraulic, obţinute pe
un model la scară amplasat pe un canal cu pantă orizontală. Saltul se formează în bazinul
disipator al deversorului cu profil practic.

128
 “HIDRAULICĂ TEHNICĂ”
D. Nistoran, F. Moatar, M. Manoliu şi C. Ionescu

h2 h2’
h1

Fig. 6.14 Salt hidraulic înecat (apropiat) format în bieful aval al unui baraj
prevăzut cu deversor cu profil practic

a)

b)

c)

Fig. 6.15 Diferite tipuri de salt hidraulic obţinute în cazul unui model la scară
pe bazinul disipator al unui deversor cu profil practic: a) critic, b)
îndepărtat, c) înecat (apropiat). Vizualizări obţinute în laboratorul de
Hidraulică al UPB

129
 6. MIŞCAREA NEUNIFORMA RAPID VARIATĂ

6.1.11 DETERMINAREA FORŢEI EXERCITATE DE SALT

ASUPRA UNUI OBSTACOL
Se consideră cazul unui obstacol (prag) care cauzează apariţia saltului hidraulic. Se
alege un domeniu de control limitat de secţiunile 1-1 de intrare şi 2-2 de ieşire, suprafaţa
liberă şi patul albiei şi se scrie teorema cantităţii de mişcare pentru acest volum,
explicitând forţele care apar: de suprapresiune, de greutate, de reacţiune a apei asupra
pragului, de frecare cu patul (Fig. 6.16).
Albia fiind de formă regulată se consideră coefiecienţii lui Boussinesq egali cu 1.
Totodată, forţa de frecare cu patul albiei se consideră că se poate neglija în raport cu
celelalte forţe care apar, iar cea de suprapresiune de pe suprafaţa liberă a apei este nulă.

( )
r r r r r r
ρQ V2 − V1 = Fp1 + Fp 2 + Fg − R ( 6.27 )

r
unde R este forţa dată de apă asupra pragului bazinului disipator.
În ecuaţia de proiecţie a acestei ecuaţii pe axa de curgere rămân doar modulele
forţelor de suprapresiune şi forţa de reacţiune a apei asupra pragului. Considerând albia
dreptunghiulară, de lăţime, b, forţele de suprapresiune pe secţiunile 1-1 şi 2-2 se pot
exprima analog forţelor exercitate pe suprafeţe plane (a se vedea cursul de Mecanica
fluidelor), adică:

2
h h ( 6.28 )
F p1 = ρg 1 bh1 şi F p 2 = ρgb 2 .
2 2

2
1
S, V
r r r
R = − F prag V2
r r
V1 Fp 2
r
Fp1

r x
1’ Fg 2’

Fig. 6.16 Aplicarea teoremei cantităţii de mişcare în cazul saltului hidraulic

provocat de pragul aval al unui bazin disipator

Dacă se înlocuiesc aceste expresii în proiecţia pe direcţia de curgere a ecuaţiei

( 6.27 ) se obţine expresia forţei exercitate de apă asupra pragului.

Rx = ρg
b 2
2
( )
h1 − h22 − ρQ(V2 − V1 ) ( 6.29 )

130