Unitatea de învăţare 6 - 2 ore.

Traductoare de nivel

6.1. Noţiuni generale privind măsurarea nivelului

6.2. Traductoare de nivel cu plutitor
6.3. Traductoare de nivel cu imersor
6.4. Traductoare de nivel cu ultrasunete
6.5. Traductoare de nivel cu microunde

Cunoştinţe şi deprinderi

La finalul parcurgerii acestei unităţi de învăţare vei înţelege:

- care sunt principiile de funcţionare ale acestor traductoare;

- care sunt modelele matematice ale acestor traductoare;

La finalul parcurgerii acestei unităţi de învăţare vei putea să:

- explici structura şi funcţionarea traductoarelor de nivel cu plutitor;
- explici structura şi funcţionarea traductoarelor de nivel cu imersor;
- explici structura şi funcţionarea traductoarelor de nivel cu ultrasunete;
- explici structura şi funcţionarea traductoarelor de nivel cu microunde.

6.1. Noţiuni generale privind măsurarea nivelului

Nivelul este mărimea pe baza căreia se evaluează cantităţile de materiale

lichide sau solide în stare granulară sau pulverulentă conţinute în diverse recipiente,
rezervoare, bazine, buncăre etc., şi care se exprimă prin înălţimea de la un reper luat
drept referinţă până la suprafaţa liberă a materialului respectiv. Din considerente de
generalizare, nivelul se defineşte ca fiind înalţimea h la care se află suprafaţa de
separaţie a două medii cu proprietăţi fizice diferite, în raport cu un reper dat.
Printre principalii factori care diferenţiază traductoarele de nivel enumerăm:
- principiul care stă la baza funcţionării traductorului;
- tipul de măsurare: continuă, discontinuă sau numai semnalizarea depăşirii
unor limite prestabilite;
- forma şi dimensiunile rezervorului, presiunea de lucru;
- starea de agregare a mediului de măsurat şi proprietăţile fizico-chimice ale
acestuia;
- natura semnalului de ieşire care poate fi analogică sau numerică, pentru
afişare locală sau cu transmisie la distanţă.
 6.2. Traductoare de nivel cu plutitor

Elementul sensibil al acestor traductoare îl constituie un plutitor aflat în

contact permanent cu suprafaţa liberă a lichidului, sau cu suprafaţa de separaţie a
două lichide nemiscibile.
Preluarea mişcării plutitorului, provocată de variaţiile de nivel, se realizează fie
pe cale pur mecanică (tijă, bandă, lanţ), fie pe cale electromecanică (tambur cu cablu
acţionat electric), ultima modalitate fiind superioară întrucât elimină erorile introduse
de frecările care au loc în mecanismele de transmisie a mişcării. Cazurile care
presupun o separare totală a lichidului de mecanismul de preluare a mişcării
plutitorului (în special la recipiente sub presiune sau cu lichide puternic corozive) au
dus la realizarea transmisiei magnetice sau inductive.
Traductorul cu plutitor şi transmitere prin pârghii (fig.6.1). Mişcarea
plutitorului PL este transmisă la arborele AR prin intermediul pârghiei P. Solidar cu
acest mecanism este prinsă, prin intermediul unei pârghii, contragreutatea C
prevazută cu posibilitatea reglării momentului de torsiune prin modificarea lungimii
pârghiei de fixare. Mişcarea de rotaţie a arborelui AR este preluată de adaptorul A.
Presetupa PT separă mediul intern de mediul extern în care este montat adaptorul.
Aceste tipuri de traductoare lucrează pentru domenii relativ mici de nivel.

Fig.6.1. Traductor de nivel cu plutitor şi transmitere prin pârghii.

Traductor cu plutitor şi transmitere prin cablu. Menţinerea plutitorului în

contact permanent cu lichidul de lucru se face printr-o balanţă de forţe, echilibrată
prin procedee mecano-electrice (fig.6.2). Balanţa de forţe se realizează pe pârghiile P 1
şi P2, asupra cărora acţionează momentele resoartelor R 1 şi R2. Acestora li se opune
momentul dat de acţiunea plutitorului PL asupra tobei T, prin intermediul cablului CB,
moment transmis pârghiilor prin intermediul arborelui A.
La echilibru, adică atunci când plutitorul este în contact cu suprafaţa lichidului,
cele două momente aplicate sistemului de pârghii sunt egale, astfel că ambele
contacte C1 şi C2 sunt deschise. Întrucât unul din firele de alimentare ale motorului
bifazat MB este adus printr-o perie P şi prin unul din colectoarele C la pârghia P 1,
rezultă că, la echilibru, motorul este nealimentat. Dacă nivelul se modifică, să
presupunem că scade, echilibrul se strică, în sensul că momentul de torsiune dat de
ansamblul tobă de cablu - plutitor este mai mare, având drept efect închiderea
contactului C2, motorul fiind astfel comandat încât, prin intermediul roţii melcate RM,
roteşte roata dinţată RD în sensul care provoacă coborârea plutitorului, până la
atingerea noii poziţii de echilibru.
 Fig.6.2. Traductor de nivel cu plutitor funcţionând pe principiul balanţei de forţe.

Atunci când nivelul creşte, se închide contactul C 1 realizându-se comanda pe

cealaltă fază a motorului, ceea ce are ca efect ridicarea plutitorului. Rotirea motorului
reversibil este preluată de reductorul mecanic REM şi apoi transmisă indicatorului
local IL. Indicaţia locală poate fi transmisă la distanţă prin intermediul blocului BTD
care funcţionează pe principiul selsinului.

Test de autoevaluare 1

a) Cum se defineşte nivelul?

b) Cum se realizează preluarea mişcării plutitorului?

6.3. Traductoare de nivel cu imersor

Deosebirea esenţială dintre plutitor şi imersor constă în aceea că, dacă în cazul
plutitorului, acesta urmăreşte direct suprafaţa superioară ori suprafaţa de separaţie,
în cazul imersorului acesta efectuează o deplasare odată cu modificarea nivelului, dar
şi o imersare a acestuia în lichid, proporţională cu creşterea nivelului. Adâncimea de
scufundare a imersorului este variabilă, iar poziţia lui este determinată de echilibrul
dintre greutatea proprie, forţa arhimedică şi reacţiunea din elementul de suspensie.
În cele mai multe cazuri, ca element de suspensie se foloseşte un braţ solidar
cu un tub de torsiune, care serveşte şi ca element de transmitere în afara vasului a
poziţiei imersorului, deci a nivelului, fără a fi nevoie de elemente de etanşare (fig.6.3).
Unghiul de torsiune  al capătului interior al tubului constituie o măsură a
cuplului reactiv de torsiune şi, implicit, o măsură a nivelului din interior. Când nivelul
se află sub cota h0, toată greutatea imersorului este echilibrată de reacţiunea din
tubul de torsiune pe baza relaţiei:
Cα M
G=
r , (6.1)
unde M este unghiul maxim de torsiune, C o constantă de rigiditate a tubului de
torsiune, iar r braţul cuplului.
Când nivelul depăşeste cota h0, imersorul se deplasează în sus pe înalţimea h1
şi, în acelasi timp, se scufundă în lichid pe adâncimea h2, astfel încât greutatea lui să
fie echilibrată de reacţiunea din tubul de torsiune şi de forţa arhimedică. În condiţii
de echilibru static avem:
C C h
G−γ Sh= (α M −Δα )= ( α M − 1 )
r r r , (6.2)
unde γ este greutatea specifică a lichidului iar S  secţiunea transversală a
imersorului.
Din cele două relaţii obţinem dependenţa dintre deplasarea h2 a imersorului şi
adâncimea de scufundare a acestuia:
C
h2  h1  kh1
Sr 2
. (6.3)
Nivelul din vas se determină cu relaţia:
h = h0 + h1 + h2 = h0 + h1(1+k) = h0 + r (1+k) . (6.4)
Traductoarele de nivel cu imersor au domeniul de măsurare de la 0…250 mm
până la 0…1000 mm, asigurând o precizie de 0,5%. Pe lângă fiabilitatea ridicată,
această categorie de traductoare este avantajoasă de aplicat la medii cu variaţii mari
de temperatură (între 155oC si +450oC), la recipiente aflate sub presiune.

Fig.6.3. Traductor de nivel cu imersor.

 Test de autoevaluare 2

a) Care este deosebirea dintre plutitor şi imersor?

b) Care este domeniul de măsurare al traductorului de nivel cu imersor?

6.4. Traductoare de nivel cu ultrasunete

Această categorie de traductoare îşi bazează funcţionarea pe proprietatea

undelor ultrasonice de a fi reflectate de suprafaţa de separaţie dintre două medii cu
densităţi diferite (în cazul de faţă dintre aer sau vaporii de lichid şi lichidul propriu-
zis).
Traductoarele de nivel ultrasonice utilizează emiţătoare/receptoare de unde
ultrasonice, cu frecvenţe de ordinul MHz, iar nivelul este determinat prin măsurarea
timpului parcurs de undă de la emiţător până la suprafaţa lichidului şi înapoi, la
receptor.
Pentru a obţine indicaţii independente de viteza de propagare prin mediul în
care se face măsurarea, sonda ultrasonică în care este fixat piezocristalul
emiţător/receptor PCER (fig.6.4) are prevăzut un pin de referinţă PR, fixat la o
distanţă h0 de PCER, astfel ca undele reflectate de acesta permit determinarea vitezei
de propagare prin mediul respectiv.
În aplicaţiile practice, sonda ultrasonică poate fi plasată deasupra rezervorului,
existând şi situaţii în care aceasta se dispune într-un tub de liniştire special destinat
acestui scop, de exemplu, în cazul utilizării traductoarelor de nivel ultrasonice la
măsurarea nivelului lacurilor de acumulare, pentru a elimina erorile introduse de
valuri.

Fig. 6.4. Sondă ultrasonică.

 Structura unui traductor de nivel ultrasonic este prezentată în figura 6.5.
Semnalele generate de blocul emiţător/receptor BE/R sunt aplicate sondei SUS, care
emite unde ultrasonice către lichidul al cărui nivel se măsoară. Undele reflectate de
suprafaţa lichidului sunt recepţionate de sondă şi transmise receptorului din BE/R
după un timp th:
2h
th 
, C (6.5)
unde C este viteza de propagare prin mediul de înălţime h.

Fig.6.5. Schema funcţională a traductorului de nivel ultrasonic.

Undele reflectate de pinul de referinţă înglobat în sondă, care sunt primele

recepţionate de BE/R, dau naştere unui semnal eşantion s1 la ieşirea din filtrul
numeric FN, care comandă blocul de calibrare BC. Blocurile BC, OSC (oscilator), N
(numărător) sunt conectate astfel încât la ieşirea numărătorului N se obţin impulsuri
s3 a căror frecvenţă este dependentă de frecvenţa semnalului eşantion. Impulsurile s3
sunt contorizate în registrul de memorie temporar RMT, până când, la sosirea şi
recepţionarea undei reflectate de suprafaţa lichidului, se activează semnalul s2, care
blochează impulsurile s3. Echivalentul numeric obţinut în RMT reprezintă, ţinând
seama de un factor de proporţionalitate, valoarea h dintre sonda şi suprafaţa
lichidului din rezervor.
Asemenea traductoare, pe lângă facilităţile anterior menţionate, sunt
avantajoase întrucât nu au piese în mişcare sau în contact cu lichidul, n-au nevoie de
calibrări la schimbarea lichidului de lucru etc. Ele permit măsurări în domeniul 80 mm
…6 m cu o eroare, la ieşirea analogică, de 0,5%. Ieşirea este disponibilă şi în variantă
numerică. Domeniul poate fi extins la 10…30 m cu scăderea corespunzătoare a
preciziei.

Test de autoevaluare 3

a) Care este principiul de funcţionare al traductoarelor de nivel ultrasonice?

b) Care sunt avantajele utilizării traductoarelor de nivel ultrasonice?
 6.5. Traductoare de nivel cu microunde

Măsurarea nivelului cu ajutorul undelor radar (microunde) se bazează pe

măsurarea intervalului de timp Δt în care o undă radar emisă de o antenă emiţătoare,
AE, parcurge distanţa d până la suprafaţa lichidului, care o reflectă înapoi, şi ajunge la
antena receptor AR situată, de regulă în acelaşi corp cu antena emiţător – fig. 6.6. În
acest fel nivelul din rezervor (h = H - d) se poate determina după intervalul de timp Δt
conform relaţiei
c
h  H d  H  t
2 , (6.6)
unde c este viteza de propagare a microundei (~ 295 000 km/s).

Fig.6.6. Nivelmetru cu microunde.

Cea mai indicată bandă de frecvenţe radar este banda de 10…30 GHz. La
frecvenţe mai mari apar ecouri şi interferenţe nedorite iar la frecvenţe mai mici se
manifestă o sensibilitate mare a influenţei vaporilor din rezervor, a spumei de la
suprafaţa lichidului ş.a.
Măsurarea nivelului pe această cale oferă o serie de avantaje şi anume:
- traductorul nu vine în contact direct cu lichidul din rezervor şi nu conţine piese în
mişcare, susceptibile de uzură;
- rezultatele măsurării nu sunt afectate de temperatura şi de presiunea din
rezervor;
- nivelmetrul poate acoperi domenii largi de măsurare;
- oferă largi posibilităţi de interconectare cu alte echipamente şi de integrare în
sisteme de monitorizare a parcurilor de rezervoare.
Există două metode de măsurare:
- metoda măsurării directe a intervalului de timp sau a defazajului dintre
semnalul emis de AE şi cel recepţionat de AR;
- metoda modulaţiei frecvenţei undelor radar continui, FMCW (Frecvency
Modulated Continous Wave).
În aplicarea primei metode se întâmpină dificultăţi în măsurarea exactă a
intervalului de timp, de aceea şi precizia de măsurare a nivelului este relativ mică.
 Metoda modulaţiei frecvenţei este mai uşor de aplicat şi mai precisă. Conform
acestei metode antena emiţătoare emite radiaţii continui dar cu o frecvenţă liniar
variabilă între două limite fmşi fM. Aceste unde ajung la antena receptoare cu o
anumită întârziere Δt, dependentă de distanţa d dintre antene şi suprafaţa lichidului –
fig. 6.6.

Fig.6.6. Diagrama semnalelor conform metodei FMCW.

Deoarece AE schimbă periodic frecvenţa undelor emise la un moment de timp,

la AE undele emise vor avea frecvenţa f1 iar la AR undele recepţionate vor avea
frecvenţa f0, frecvenţa undei întârziate. Diferenţa dintre aceste frecvenţe este liniar
dependentă de intervalul de timp Δt şi de distanta d.
Într-adevăr, din figura 6.6 se observă că:
f t f
 ; f  t
f T T . (6.6)
Pe de altă parte:
2d
t 
C . (6.8)
Prin urmare:
2df
f   Kd
CT . (6.9)
Un sistem de măsurare cu metoda modulaţiei frecvenţei este prezentat în
figura 6.8 şi are în structura sa următoarele componente:
- un generator şi un receptor de unde radar, GRR;
- o antenă de emisie şi recepţie, AER;
- un circuit electronic de conversie a frecvenţei, CFF, care prin amestecarea
frecvenţelor f1 şi f0 furnizează un semnal cu o frecvenţă dependentă de Δf şi de Δt;
- opţional, un filtru de protecţie împotriva ecourilor parazite, FEP;
- un circuit de măsurare a frecvenţei Δf ce constituie măsura nivelului, CMF;
- un dispozitiv de afişare locală a nivelului, DAL;
- opţional, echipamente de semnalizare a atingerii nivelului maxim şi a nivelului
minim, DSL;
- opţional, echipamente de interfaţă pentru transmiterea la distanţă a valorii
nivelului pe semnal analogic standard sau/şi pe semnale numerice.
 Toate aceste elemente, cu excepţia antenei, se realizează într-un corp compact
denumit unitate radar, UR, care se montează pe capacul rezervorului.
Performanţele unui nivelmetru cu unde radar sunt determinate în bună
măsură de tipul de antenă. În prezent se folosesc mai multe feluri de antene dintre
care cele mai uzuale sunt: antenele conice (pâlnie), antenele parabolice, antenele
conice prevăzute cu tub de ghidare a undelor până la suprafaţa reflectoare a
lichidului ş.a.

Fig. 6.8. Schema bloc a unui nivelmetru cu unde radar.

În figura 6.9 sunt prezentate două tipuri de antene.

Fig. 6.9. Antene de emisie-recepţie microunde:

a) conică (pâlnie); b) parabolică.

Antenele conice şi cele parabolice sunt cele mai uzuale şi au o construcţie

asemănătoare, dar cu mici diferenţieri constructive. Antena conică prezentată în
figura 6.9, a este alcătuită dintr-un corp C prevăzut cu flanşă F pentru montare pe
capacul rezervorului.
În interiorul corpului se află un ghid de unde, GU, simplu sau combinat, care
ghidează microundele primite printr-un cablu de înaltă frecvenţă CIF, către conul
antenei. În cele mai multe variante GU este realizat dintr-un material cu constantă
dielectrică mică (sticlă, ceramică, PTFE) şi are extremitatea dinspre suprafaţa vizată
sub formă de con ascuţit. Forma ghidului de undă şi forma conică a corpului antenei
favorizează concentrarea microundelor emise către suprafaţa vizată dar şi captarea
undelor reflectate de suprafaţă.
Undele reflectate şi recepţionate de antenă sunt ghidate de GU către circuitele
de prelucrare în vederea determinării intervalului de timp, Δt, dintre momentul
emiterii şi momentul recepţiei acestora.
 Ghidul de undă este etanşat faţă de corpul antenei prin garnituri speciale, GS,
iar corpul antenei se montează etanş de corpul rezervorului prin flanşe şi garnituri.
O construcţie asemănătoare o au şi antenele parabolice.
Protecţia împotriva ecourilor parazite. În general, dar mai ales în cazul
rezervoarelor cu anumite amenajări interioare (rotoare cu palete pentru amestecare,
serpentine de încălzire/răcire ş.a.) există posibilitatea formării de ecouri produse de
alte suprafeţe decât suprafaţa lichidului. Pentru a elimina riscul recepţionării de
ecouri false se folosesc cel puţin două filtre: un filtru de prag, care înlătură orice ecou
mai mic decât o limită prestabilită şi un filtru trece bandă în jurul frecvenţei
corespunzătoare suprafeţei lichidului.
Integrarea în sisteme de monitorizare. Un nivelmetru cu unde radar poate
funcţiona izolat sau poate fi integrat într-un sistem evoluat de monitorizare şi
gestionare automată a stocurilor de materiale depozitate în rezervoare. În prima
variantă nivelmetrul este dotat cu un display local şi un panou de comandă prin care
se pot introduce opţiuni şi se poate urmări evoluţia nivelului, cantităţii de material
depozitat ş.a.
Varianta integrării într-un sistem mai amplu de monitorizare şi de control
centralizat presupune dotarea cu echipamente de interfaţare cu echipamentele
sistemului centralizat: calculatoare PC, PLC ş.a.

Test de autoevaluare 4

a) Care este principiul de funcţionare al traductorului de nivel cu microunde?

b) Care sunt avantajele măsurării nivelului cu traductoare cu microunde?
c) Care sunt metodele de măsurare utilizate în cazul traductoarelor cu
microunde?
d) Ce tipuri de antene emisie-recepţie microunde cunoaşteţi?

Lucrare de verificare

1. Prezentaţi o clasificare a nivelmetrelor.

2. Descrieţi structura şi funcţionarea unui nivelmetru cu plutitor şi domeniu
mic de măsurare.
3. Descrieţi structura şi funcţionarea unui nivelmetru cu imersor.
4. Descrieţi structura unui nivelmetru bazat pe presiunea hidrostatică.
5. Descrieţi structura unui nivelmetru cu ecouri de microunde.
6. Ce funcţii auxiliare pot îndeplini nivelmetrele?
7. Fie un SM-nivel, cu domeniul 0...400 mm si curent la ieşire 2...10 mA.
Care este valoarea nivelului, dacă curentul indicat este 6,5 mA?
8. Fie un SM-nivel, cu domeniul 0...400 mm si curent la ieşire 4...20 mA.
Care este valoarea nivelului şi a curentului de ieşire, dacă înregistratorul
arată 65%?
Răspunsurile la testele de autoevaluare

1. a) Nivelul se defineşte ca fiind înalţimea h la care se află suprafaţa de separaţie a

două medii cu proprietăţi fizice diferite, în raport cu un reper dat.
b) Preluarea mişcării plutitorului, provocată de variaţiile de nivel, se realizează fie
pe cale pur mecanică (tijă, bandă, lanţ), fie pe cale electromecanică (tambur cu
cablu acţionat electric), ultima modalitate fiind superioară întrucât elimină erorile
introduse de frecările care au loc în mecanismele de transmisie a mişcării. Cazurile
care presupun o separare totală a lichidului de mecanismul de preluare a mişcării
plutitorului (în special la recipiente sub presiune sau cu lichide puternic corozive)
au dus la realizarea transmisiei magnetice sau inductive.
2. a) Deosebirea esenţială dintre plutitor şi imersor constă în aceea că, dacă în cazul
plutitorului, acesta urmăreşte direct suprafaţa superioară ori suprafaţa de separaţie,
în cazul imersorului acesta efectuează o deplasare odată cu modificarea nivelului,
dar şi o imersare a acestuia în lichid, proporţională cu creşterea nivelului.
Adâncimea de scufundare a imersorului este variabilă, iar poziţia lui este
determinată de echilibrul dintre greutatea proprie, forţa arhimedică şi reacţiunea din
elementul de suspensie.
b) Traductoarele de nivel cu imersor au domeniul de măsurare de la 0…250 mm
până la 0…1000 mm, asigurând o precizie de 0,5%.
3. a) Această categorie de traductoare îşi bazează funcţionarea pe proprietatea undelor
ultrasonice de a fi reflectate de suprafaţa de separaţie dintre două medii cu densităţi
diferite (în cazul de faţă dintre aer sau vaporii de lichid şi lichidul propriu-zis).
b) Asemenea traductoare sunt avantajoase întrucât nu au piese în mişcare sau în
contact cu lichidul, n-au nevoie de calibrări la schimbarea lichidului de lucru etc.
Ele permit măsurări în domeniul 80 mm …6 m cu o eroare, la ieşirea analogică, de
0,5%. Ieşirea este disponibilă şi în variantă numerică. Domeniul poate fi extins la
10…30 m cu scăderea corespunzătoare a preciziei.
4. a) Măsurarea nivelului cu ajutorul undelor radar (microunde) se bazează pe
măsurarea intervalului de timp Δt în care o undă radar emisă de o antenă
emiţătoare, AE, parcurge distanţa d până la suprafaţa lichidului, care o reflectă
înapoi, şi ajunge la antena receptor AR situată, de regulă în acelaşi corp cu antena
emiţător.
b) Măsurarea nivelului pe această cale oferă o serie de avantaje şi anume:
- traductorul nu vine în contact direct cu lichidul din rezervor şi nu conţine
piese în mişcare, susceptibile de uzură;
- rezultatele măsurării nu sunt afectate de temperatura şi de presiunea din
rezervor;
- nivelmetrul poate acoperi domenii largi de măsurare;
- oferă largi posibilităţi de interconectare cu alte echipamente şi de integrare în
sisteme de monitorizare a parcurilor de rezervoare.
c) Există două metode de măsurare:
- metoda măsurării directe a intervalului de timp sau a defazajului dintre
semnalul emis de AE şi cel recepţionat de AR;
- metoda modulaţiei frecvenţei undelor radar continui, FMCW
(FrecvencyModulatedContinousWave).
d)Antenele conice şi cele parabolice sunt cele mai uzuale şi au o construcţie
asemănătoare.
 Rezumat

Nivelul este mărimea pe baza căreia se evaluează cantităţile de materiale lichide

sau solide în stare granulară sau pulverulentă conţinute în diverse recipiente, rezervoare,
bazine, buncăre etc., şi care se exprimă prin înălţimea de la un reper luat drept referinţă
până la suprafaţa liberă a materialului respectiv. Din considerente de generalizare, nivelul
se defineşte ca fiind înalţimea h la care se află suprafaţa de separaţie a două medii cu
proprietăţi fizice diferite, în raport cu un reper dat.
Printre principalii factori care diferenţiază traductoarele de nivel enumerăm:
- principiul care stă la baza funcţionării traductorului;
- tipul de măsurare: continuă, discontinuă sau numai semnalizarea depăşirii unor
limite prestabilite;
- forma şi dimensiunile rezervorului, presiunea de lucru;
- starea de agregare a mediului de măsurat şi proprietăţile fizico-chimice ale
acestuia;
- natura semnalului de ieşire care poate fi analogică sau numerică, pentru afişare
locală sau cu transmisie la distanţă.
În această unitate de învăţare au fost studiate traductoarele de nivel cu plutitor,
traductoarele de nivel cu imersor, traductoarele de nivel cu ultrasunete şi traductoarele de
nivel cu microunde.

Bibliografie

1. Bucur, G., Tehnici de măsurare. Senzori şi traductoare de mărimi neelectrice.

Sisteme pentru măsurat mărimi neelectrice, Editura UPG, Ploieşti, 2010.
2. Dumitrescu St., Chiriac (Bucur) G.,Tehnica măsurării, Editura Universităţii
Petrol-Gaze, Ploieşti, 2000.
3. Grave H.F., Măsurarea electrică a mărimilor neelectrice, Editura Tehnică,
Bucureşti, 666.
4. Ignea A., Măsurarea electrică a mărimilor neelectrice, Editura de Vest,
Timişoara, 696.
5. Ignea A., Măsurări în procese industriale, Universitatea Tehnică Timişoara,
693.
6. Ionescu G., Măsurări şi traductoare, vol.1 şi 2, Editura Didactică şi Pedagogică,
Bucureşti, 685.
7. Manolescu P., Ionescu Golovanov C., Măsurări electrice şi electronice, Editura
Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 680.
8. Vezeanu P., Pătraşcu St., Măsurarea nivelului în tehnică, Editura Tehnică,
Bucureşti, 660.
9. Wilson J., Sensor Technology Handbook, Elsevier, 2004.