L5

STUDIUL OPERAŢIEI DE AMESTECARE

SCOPUL LUCRĂRII
Lucrarea urmăreşte studiul operaţiei de amestecare în fază lichid – lichid (omogenizare) pentru diferite
tipuri de dispozitive de agitare prin:
a) Studiul factorilor care influenţează operaţia:
- natura lichidelor supuse omogenizării;
- turaţia;
- natura curgerii;
- mărimea aparatului în care se realizează agitarea;
- forma, dimensiunile şi modul de dispunere a dispozitivului de agitare în aparat.
b) Determinarea experimentală a înălţimii paraboloidului care se formează la amestecare, a duratei de
amestecare, compararea cu valorile obţinute din calcul şi stabilirea dependenţei criteriului puterii (criteriul
Euler) de criteriul Reynolds.

NOTAŢII
Simbol Semnificaţia Unitatea de
masură
a, b, k1 Exponenţi -
-
c Coeficient
d Diametrul cercului descris de dispozitivul de m
agitare
D Diametrul vasului în care are loc amestecarea m
Eum Criteriul Euler modificat pentru amestecare -
Frm Criteriul Froude modificat pentru amestecare -
Rem Criteriul Reynolds modificat pentru amestecare -
Hom Criteriul de homocronism -
g Acceleraţia gravitaţională m/s2
h2 Distanţa de la fundul vasului până la axul m
dispozitivului de agitare
b Înălţimea paletei dispozitivului de agitare m
hp Înălţimea paraboloidului care se formează la m
amestecare

h0 Înălţimea de la fundul vasului la vârful m

paraboloidului în timpul amestecarii
hmax Înălţimea maximă a lichidului în timpul amestecării m
h1 Inalţimea lichidului din vas m
H Inalţimea vasului m
-
K Coeficient de corecţie
-
m Exponent
n Turaţia dispozitivului de amestecare rot/s
N Puterea cosumată W
s Pasul elicei m
rc Raza cilindrului format de lichidul care se mişcă cu m
aceeaşi viteză ca dispozitivul de agitare
α Unghiul de înclinare a elicei grade
w Viteza periferică a fluidului la capătul m/s
dispozitivului de agitare

1
 Simbol Semnificaţia Unitatea de
masură
ρ Densitatea fluidului kg/m3
η Vâscozitatea dinamică a fluidului Pa·s
ν Vâscozitatea cinematică a fluifului m2/s
τ exp Durata agitării determinată experimental s
τo Durata agitării calculată s
ω Viteza unghiulară rot/s

PRINCIPIUL METODEI
Amestecarea (agitarea) este operaţia hidrodinamică prin care se realizează omogenizarea amestecurilor,
manifestată prin reducerea gradientului de concentraţie, a gradientului de temperatură sau, simultan, a
ambilor gradienţi. Apare rar ca o operaţie independentă, în general fiind o operaţie auxiliară.
Implicând mişcarea materialelor, amestecarea constă într-o acţiune locală, generatoare de curenţi
turbionari, cu viteze de mărime şi direcţie diferite şi una generală, în întreaga masă a materialului, ca efect
al acţiunii locale.
Amestecarea presupune mişcarea turbulentă a materialului, caracterul curgerii având mare importanţă şi
definindu-se prin valoarea criteriului Reynolds modificat pentru amestecare:
nd2 
Re m  (1)

Limita dintre curgerea laminară şi turbulentă la amestecare este cuprinsă între valori ale lui Reynolds: Re m
= 10 - 20.
Eficacitatea amestecării prezintă importanţă deosebită în realizarea acestei operaţii; în procese de
amestecare nestaţionară curgerea are loc tot nestaţionar şi poate fi parţial caracterizată prin criteriul de
homocronism modificat pentru amestecare:
Hom  n   (2)
Timpul de amestecare (durata amestecării), cu condiţia respectării similitudinii geometrice, se poate
exprima prin ecuaţia criteriafă:
  k1  n 1   Re m    Frm 
a b
(3)
n2  d
Frm  (4)
g
Energia care se consumă în timpul amestecării este specifică modului de realizare a operaţiei. În cazul
agitatoarelor mecanice puterea consumată pentru realizarea amestecării este exprimată prin relaţia:
N 1  c  d 5 2m  n 3 m   1 m  m , W (5)
Dacă agiatatorul nu respectă condiţiile de similitudine geometrică, mărimea puterii calculată cu relaţia
anterioară (5), trebuie înmulţită cu factorul de corecţie:
 pentru agitatoare cu palete (braţe) care însă respectă condiţiile:
D/d =2.5 - 4; h1/d = 1.5 – 6.4; b/d = 0.2 – 0.67.
1,1 0, 6 0,3
 D   h1   4  b 
K       (6)
 3 d   D   d 
 pentru agitatoare cu elice sau turbină:
0 ,93 0, 6
 D   h1 
K     (7)
 3 d  D
Deoarece relaţia (5) exprimă puterea consumată de un singur braţ de agitare, puterea totală necesară
realizării amestecării se calculează astfel:
N  nb  K  N 1 , W (8)

2
Criteriul Euler modificat pentru amestecare:
N
Eu m  (9)
  n3  d 5

FORMAREA VÂRTEJULUI
Dispozitivele de agitare amplasate central pun în mişcare întreg conţinutul recipientului. La început apare
doar o depresiune moderată a nivelului fluidului din jurul arborelui, însă pe măsură ce creşte viteza de
agitare, această depresiune se adânceşte treptat, în cazurile extreme extinzându-se către dispozitivul de
agitare.
Formarea vârtejului are loc datorită influenţei forţei de gravitaţie şi forţei centrifuge şi acţiunea acestora
este determinată cantitativ cu ajutorul criteriului Froude care creşte cu creşterea turaţiei dispozitivului de
agitare. Considerând acţiunea forţelor gravitaţională şi centrifugală, cât şi condiţiile geometrice la
formarea vârtejului (prezentat în figura nr. 1) s-a dedus relaţia:
 2  rc2  r2 
h p  hmax  h0    2  c 2 , m (10)
2 g  R 
Cu ajutorul relaţiei (10) se determină înălţimea paraboloidului (a vârtejului) funcţie de raza cilindrului
format de lichidul care se mişcă cu aceeaşi viteză ca dispozitivul de agitare (r 0 < r).

Figura 1 – Schița instalației de amestecare

DESCRIEREA INSTALATIEI
Instalaţia experimentală este formată dintr-un vas de sticlă prevăzut cu o scară gradată pe generatoare şi
un dispozitiv de agitire. Dispozitivul de agitare este dotat cu palete interschimbabile (ax de sticlă cu un
braţ drept, respectiv ax de sticlă cu două braţe drepte), un sistem de antrenare prevăzut cu un motor
electric şi un variator de turaţie în domeniul 30-2500 rot/min. Ca mediu de lucru se foloseşte apă, iar
pentru vizualizarea procesului de agitare soluţie de albastru de metilen.

MOD DE LUCRU
- se stabilesc caracteristicile geometrice ale vasului şi dispozitivului de amestecare (D, H, d, h 1 etc);
- se montează pe rând fiecare din axele cu braţe agitatoare şi se centrează în interiorul vasului de
amestecare astfel paletele (braţele) să fie convenabil depărtate de fundul vasului (h 2);

3
- se toarnă apă în vas până la nivelul h 1 = 90 - 100 mm; (se citeşte înainte de începerea determinărilor vezi
anexa 2);
- se măsoară temperatura apei pentru determinarea constantelor termofizice necesare în calcul (p, ν , η );
- se porneşte motorul dispozitivului de agitare şi, pentru o anumită turaţie, se citeşte pe scara gradată
înălţimea vârtejului format la suprafaţa lichidului datorită amestecării. După aceasta se vizualizează
operaţia de amestecare şi se determină durata de amestecare turnând o picătură de albastru de metilen în
zona axială, a vasului. Se observă, amestecarea locală şi generală în vas, iar timpul necesar omogenizarii
culorii în întreaga masă de lichid (durata amestecarii), se cronometrează.
Se recomandă să se lucreze în următoarele domenii de valori ale turaţiei:
- pentru dispozitivul de amestecare cu braţ drept: n = 50 - 450 rot/min;
- pentru dispozitivul de amestecare cu două braţe drepte: n = 50 - 400 rot/min.

REZULTATE EXPERIMENTALE ŞI INTERPRETAREA LOR

rc
1. Din graficul  f  n  (11), se determină raza cilindrului pentru fiecare determinare
r
în care rc este raza cilindrului, m;
- r  raza cercului descris de dispozitivul de amestecare, m;
- n  turaţia dispozitivului de amestecare, rot/s.
2. Calculul înălţimii paraboloidului
 2  rc2  rc2 
h p  hmax  h0    2  2 , m (11)
2 g  R 
în care hmax reprezintă înălţimea maximă a lichiduluiîn timpul amestecării, m;
- h0  înălţimea de la fundul vasului la vârful paraboloidului în timpul amestecării, m;
-   viteza unghilară, rot/s – ω = 2·π·n, rot/s; (12)
D
- R  raza vasului în care are loc amestecarea, m – R = , m;
2
- D  diametrul vasului în care are loc amestecare, m.
3. Calculul criteriului Reynolds modificat pentru amestecare
nd2 
Re m  (13)

4. Calculul criteriului de homocronism modificat pentru amestecare
Hom  n   (14)
5. Calculul puterii totale necesare amestecării
N  nb  K  N 1 , W (15)
unde nb reprezintă numărul de braţe ale amestecătorului;
- K  coeficient de corecţie, adimensional;
1,1 0, 6 0,3
 D   h1   4  b 
K       (16)
 3 d   D   d 
- N 1  puterea consumată pentru realizarea operaţiei de amestecare, W.
N 1  c  d 5 2m  n 3 m   1 m  m , W (17)
în care c, m sunt coeficient respectiv exponent, se citesc din tabele în funcţie de tipul de amestecător,
adimensional.
6. Calculul criteriului Euler modificat pentru amestecare
N
Eu m  (18)
  n3  d 5

4
7. În coodonate semilogaritmice se trasează graficul Eu m  f  Re m  , folosind valorile rezultate din
calcule

Tabelul 1. Marimi calculate şi determinate experimental

N Rapo Raza Înălţim Înălţi Înălţi Criter Criteriul Putere Coeficie Pute Crite
r. rtul cilindr ea mea mea iul de a ntul de rea riul
cr rc/r ului lichidul de la vârtej Reyn homocro consu corecţie total Euler
t. rc, m ui în fundul ului olds nism mată ,K ă Eum
timpul vasulu hp,m Rem Hom N 1, W N, W
ameste i la
cării vârful
hmax, m vârtej
ului
h0, m

Aplicaţii
1. Pentru studiul operaţiei de amestecare în fază L – L se utilizează experimental un vas
cilindric de sticlă cu diametrul D = 105 mm şi un aitator cu patru braţe montat în poziţie
verticală. Agitatorul are turaţia n = 200 rot/min (3,33 rot/s), diametrul cercului descris de braţele
agitatorului în mişcarea de rotaţie, d = 35 mm şi înălţimea braţului b = 11,55 mm. În vas se
găseşte apă la temperatura t = 30oC până la o înălţime H = 103 mm care se omogenizează cu o
picătură de albastru de metilen. Durata operaţiei necesară uniformizării nuanţei de culoare este 
= 7 s (figura 1), vâscozitatea dinamică  = 804  10-6 Pas, densitatea lichidului  = 996 kg/m2.
Să se determine:
a) criteriul lui Euam;
b) caracterul curgerii şi criteriul de homocronism, Hoam.
2. Pentru a obţine o soluţie diluată de clorură de sodiu, se utilizează apă la t = 64 oC, într-
un aparat cu patru braţe de agitare. Puterea de regim necesară realizării agitării este N = 0,8 kW
(800 W). Diametrul cercului descris de agitator este d = 0,4 m. Caracteristicile geometrice sunt
D H h
prezentate prin următoarele valori ale simplecşilor:  2,5;  1,2;  0,1 (figura 1).
d D D
Să se calculeze:
a) turaţia agitatorului, n [rot/s], se consideră caracteristicile termofizice ale soluţiei
diluate, identice cu cele ale apei, astfel pentru t = 64oC, densitatea soluţiei  = 981 kg/m3, iar
vâscozitatea dinamică  = 444,4  10-6 Pas, iar constanta c = 8,52 şi m = 0,20;
b) criteriul Reylnods pentru amestecare.
3. Într-o instalaţie experimentală de laborator se urmăreşte eficacitatea amestecării prin
metoda colorimetrică. Se utilizează un colorant, albastru de metilen care se amestecă în apă cu
temperatura t = 200C ( = 998 kg/m3,  = 10-3 Pas, c = 6,8, m = 0,2) într-un vas cilindric de
sticlă cu diametrul D = 150 mm (= 0,15 m). Dispozitivul de agitare are două braţe cu d = 60 mm
= 0,06 m (diametrul cercului descris de agitator în mişcarea de rotaţie), este amplasat central, iar
în timpul operaţiei formează un vârtej datorită influenţei forţei centrifuge şi forţei gravitaţionale.

5
 h
Turaţia dispozitivului de agitare n = 300 rot/min (= 5 rot/s). Se consideră:  0,33; H  0,18
d
D 0,15
m, iar d  0,06  2,5  3 m
Să se determine:
a) înălţimea paraboloidului, h3 [m], format la amestecare;
b) consumul de putere, N [W].
4. Să se determine debitul de aer şi presiunea necesară acestuia pentru amestecarea cu
intensitate medie a unei soluţii de NaCl cu densitatea  = 1100 kg/m3 într-un rezervor cu
diametrul D = 2 m. Înălţimea stratului de soluţie este H = 1,2 m. Diametrul interior al
barbotorului cu aer este d = 50 mm. Presiunea la suprafaţa soluţiei este p 0 = 98,1  103 N/m2.
Rezistenţele locale ale aerului se apreciază la    10 , iar densitatea aerului a = 1,3 kg/m3.
5. Un agitator cu palete pentru care d1 = D/3, este înlocuit cu altul mai mic la care d2 =
D/4. Agitarea are loc în ambele cazuri în condiţiile regimului laminar. Să se determine variaţia
turaţiei agitatorului ştiind că puterea motorului rămâne aceeaşi (c = 0,23; m = 1,67).