“HIDRAULICĂ TEHNICĂ”

D. Nistoran, F. Moatar, M. Manoliu şi C. Ionescu

6.2 CURGEREA PERMANENTĂ PESTE DEVERSOARE, PRIN

CANALE DE MĂSURĂ A DEBITULUI ŞI PE SUB STAVILE
6.2.1 GENERALITĂŢI
Def. 6.6 Deversoarele, canalele şi stavilele reprezintă structuri (echipamente sau
uvraje) hidrotehnice de descărcare (evacuare) a debitului pe cursurile de apă. Ele pot avea
unul sau mai multe roluri în scopuri de irigaţii, atenuarea viiturilor, navigaţie, gestiune şi
alimentare cu apă, etc: de a controla nivelul din bieful amonte, evacua, regla şi măsura
debitul.
Clasif. 6.3: Din punct de vedere al rolului pe care îl au, aceste structuri hidrotehnice
se pot clasifica în:
− structuri hidrotehnice de măsură a debitului; canalele de măsură Venturi sau
Parshall, deversoarele;
− structuri hidrotehnice de reglare (control) a (al) debitului, cum ar fi stavilele;
− structuri hidrotehnice de descărcare (evacuare) a (i) debitelor de apă,
gheţurilor, plutitorilor şi (ii) sedimentelor, ca de exemplu: (i) deversoarele,
stavilele coborâtoare sau stavilele-deversor şi (ii) stavilele ridicătoare.
Pentru toate aceste tipuri de descărcători se poate obţine din ecuaţia lui Bernoulli o
relaţie de forma asemănătoare unei chei limnimetrice, Q (nivelul amonte, geometria
deschiderii, pierderile de sarcină, materialul de construcţie, etc.).

6.2.2 NOTAŢII ŞI DEFINIŢII LA CURGEREA PESTE

DEVERSOARE
Def. 6.7 Descărcarea apelor mari, a gheţurilor şi/sau a aplutitorilor, precum şi
măsurarea debitelor şi/sau reglarea nivelului apei din lacurile de acumulare create de
baraje, se efectuează cu ajutorul unor deversoare de diferite forme şi tipuri.

0 N.E. C
αV02
2g
H0 creastă
r H z z0
V0 patm (lamă liberă (aerisită)
ham zonă de
Pam apă − hî
Pav moartă
h hav
prag
0
bief amonte bief aval
C
Fig. 6.17 Notaţii folosite în studiul curgerii peste deversoare; cazul unui
deversor cu muchie ascuţită (DMA)

131
 6 MIŞCAREA NEUNIFORMA RAPID VARIATĂ

În Fig. 6.17 este schiţată curgerea peste un deversor cu muchie ascuţită în scopul
definirii mărimilor hidraulice folosite în cadrul acestui paragraf. S-a ales pentru aceasta
cazul curgerii în regim neînecat (nivelul din bieful aval situat sub creasta deversorului).
Secţiunea de acces 0 – 0 se consideră suficient de depărtată de cea în care este amplasat
deversorul, astfel încât curgerea pe aceasta să nu fie perturbată de prezenţa acestuia şi
liniile (medii) de curent să poată fi considerate drepte şi paralele iar distribuţia de presiuni
– hidrostatică.
În Fig. 6.18 a) se prezintă vederea dinspre a val a curgerii peste un deversor cu
muchie ascuţită şi deschidere dreptunghiulară, având contracţie laterală şi un singur front
deversant, tot în scopul definirii mărimilor hidraulice. Alături (Fig. 6.18 b)), s-a schiţat -
pentru exemplificare - vederea în plan a curgerii peste un deversor cu trei fronturi
deversante identice, delimitate între ele prin patru pile. Divizarea lamei deversante în acest
fel este necesară la deschideri mari din motive constructive, pentru reducerea
dimensiunilor deversorului şi eventual a mecanismelor de acţionare a deschiderii acestuia
(în cazul în care deversorul este prevăzut cu echipamente de reglare a debitului).

Ba

b
b b b
H z
b bc bc bc

bav

a) b)

Fig. 6.18 Vedere dinspre aval a curgerii peste deversor; notaţii mărimi
hidraulice; a) un singur front deversant; b) 3 fronturi deversante
divizate prin pile.

Mărimile hidraulice din Fig. 6.17 şi Fig. 6.17 sunt:

H – sarcina deversorului sau înălţimea lamei deversante; cota nivelului în bieful
amonte – cota crestei deversorului;
z – căderea deversorului; diferenţa dintre cota nivelului din bieful amonte şi cea din
bieful aval;
hî = H − z – adâncimea de înecare; hî > 0 pentru regim înecat, hî < 0 pentru regim
neînecat;
r
V0 – viteza de apropiere sau de acces în secţiunea 0 – 0 din bieful amonte;
αV02
H0 = H + - sarcina corectată cu factorul cinetic (înălţimea cinetică);
2g
αV02
z0 = z + - căderea corectată cu factorul cinetic;
2g
Pam – pragul (înălţimea crestei) deversorului în bieful amonte;

132
 “HIDRAULICĂ TEHNICĂ”
D. Nistoran, F. Moatar, M. Manoliu şi C. Ionescu

Pav – pragul (înălţimea crestei) deversorului în bieful aval;

b – lăţimea frontului deversant al evacuatorului;
B = nb – lăţimea totală a deversorului pentru n fronturi deversante de aceeaşi lăţime;
bc – lăţimea contractată (ţinând cont de contracţia laterală) a lamei deversante;
Q – debitul prin evacuator;
Q
q – debitul specific corespunzător lăţimii unitare a evacuatorului, q = ;
b
qc – debitul specific ţinând cont de contracţia laterală a lamei deversante;
Cc – coeficient de contracţie laterală (pe orizontală) a lamei deversante;
Ccv – coeficient de contracţie pe verticală a lamei deversante;
Cv – coeficient al vitezei de apropiere; ţine cont de termenul cinetic din bieful amonte;
Q
C d = r – coeficient de debit egal cu raportul dintre debitul real şi cel ideal (teoretic,
Qi
adică fără considerarea inerţiei şi frecărilor apei).
Din punct de vedere hidraulic, curentul trece de la un regim lent - în bieful amonte -
la un regim rapid - în bieful aval -, prin intermediul regimului critic atins într-o secţiune de
pe creastă, a cărei poziţie nu se poate cunoaşte cu certitudine.
Obs. 6. 7: Măsurarea sarcinii deversorului trebuie făcută în amonte de secţiunea
deversorului, pentru a se evita efectul de curbură pe verticală a suprafeţei libere. Această
distanţă este specificată diferit în standardele internaţionale. Astfel, conform BS 3680
(Chadwick şi Morfett, 1994, pag. 400) şi Water Measurement Manual (US Bureau of
Reclamation, 1967) distanţa la care se recomandă măsurarea sarcinii faţă de deversor
trebuie să fie de minimum (4÷5)⋅H. Conform Ackers et al. (1978) ea trebuie să fie de
minimum 2,67Pam, conform Troskolansky (1960) de minimum 4Hmax sau 2(Pam+hmax)
înspre amonte şi conform Lencastre (1999) (3÷4)Hmax⋅. Pentru măsurarea sarcinii se
foloseşte în general un dispozitiv cu plutitor, iar fluctuaţiile cauzate de oscilaţiile suprafeţei
apei pot fi evitate dacă instrumentul este închis într-un mic bazin de liniştire care să
comunice cu canalul/albia. O apropiere lină a apei către deversor asigură existenţa unei
uniformităţi rezonabile în distribuţia de viteze şi absenţa pulsaţiilor datorate vârtejurilor.

6.2.3 CLASIFICAREA DEVERSOARELOR

Clasif. 6.4: Deversoarele se pot clasifica după o multitudine de criterii. În cele ce

urmează se vor prezenta câteva dintre acestea, pentru a înţelege mai bine modul de
construcţie şi funcţionare al acestor echipamente hidraulice.
1. După forma şi dimensiunile profilulului deversorului:
1.1. deversoare cu muchie ascuţită (DMA) (Fig. 6.19 a)
1.2. deversoare cu profil practic (DPP) din beton, pentru descărcarea apelor mari
peste barajele din beton (Fig. 6.19 b);
1.3. deversoare cu prag lat (DPL) (Fig. 6.19 c).
2. După poziţia nivelului aval faţă de creastă:
2.1. deversor neînecat/liber (funcţionare în regim neînecat);
2.2. deversor înecat (funcţionare în regim înecat) (Fig. 6.20);
3. După poziţia planului deversor faţă de direcţia de curgere (Fig. 6.21):
3.1. deversoare frontale
3.2. deversoare oblice/înclinate

133
 6 MIŞCAREA NEUNIFORMA RAPID VARIATĂ

3.3. deversoare laterale

H H
Q RC
Q
P
P H
hcr
P Q

4÷5H L > 3h
a) b) c)

Fig. 6.19 Deversoare cu a) muchie ascuţită (DMA); b) profil practic (DPP); c)

prag lat (DPL)

z
H
hî = H − z

pam
hav
pav
jet submers

Fig. 6.20 Curgerea în regim înecat peste un DMA

a) b) c)
Fig. 6.21 Clasificarea deversoarelor după poziţia planului deversor faţă de
direcţia de curgere: a) frontal; b) oblic/înclinat; c) lateral

4. După criteriul contracţiei laterale (Fig. 6.22):

4.1. fără contracţie laterală, la care lăţimea B a canalului de acces este egală cu
lăţimea b a frontului deversant
4.2. cu contracţie laterală parţială
4.3. cu contracţie bilaterală.
La deversoarele cu contracţie, liniile de curent sunt deviate in plan orizontal şi
formează zone de desprinderi (b<B). Contracţia laterală apare şi în cazul divizării frontului
deversant cu ajutorul pilelor.

134
 “HIDRAULICĂ TEHNICĂ”
D. Nistoran, F. Moatar, M. Manoliu şi C. Ionescu

b
B=b b

a) b) c)
Fig. 6.22 Vedere în plan a unor DMA amplasate pe un canal: a) fără contracţie
laterală; b) cu contracţie laterală parţială; c) cu contracţie bilaterală

5. După forma în plan orizontal a crestei deversorului (Fig. 6.23)

5.1. deversor liniar
5.2. deversor poligonal
5.3. deversor curbiliniu
5.4. deversor circular sau pâlnie;

a) b) c) d)

Fig. 6.23 Diferite forme de creste ale deversoarelor în plan orizontal : a)

liniară; b) poligonală; c) curbilinie; d) circulară / pâlnie

c)
a) b)

d) f)
e)

Fig. 6.24 Deversoare cu diferite forme de deschideri: a) dreptunghiular; b)

triunghiular; c) trapezoidal; d) (semi)circular; e) proporţional (liniar);
f) compus

135
 6 MIŞCAREA NEUNIFORMA RAPID VARIATĂ

6. După forma deschiderii (Fig. 6.24):

6.1. dreptunghiular; o variantă a acestuia este deversorul tip „fantă” cu lăţimea
foarte mică
6.2. triunghiular
6.3. trapezoidal
6.4. circular
6.5. liniar/proporţional sau hiperbolic
6.6. compus (de obicei are o deschidere triunghiulară la partea inferioară şi una
dreptunghiulară sau trapezoidală la partea superioară)
7. După forma lamei deversante (specific DMA)
7.1. cu lamă liberă/aerisită (Fig. 6.25 a); cea mai stabilă şi preferabilă pentru
măsurarea debitului;
7.2. cu lamă depresionată (Fig. 6.25 b, c)
7.3. cu lamă aderentă (lipită) (Fig. 6.25 d)

Zonă
depresionată
p < patm

a) b) c)

Conductă
pentru
aerisire

d) e)

Fig. 6.25 Apropierea lamei de peretele deversorului în cazul scăderii presiunii

în zona de sub intradosul lamei (a-d); amplasarea conductei pentru
aerarea zonei de sub lama deversantă (e)
Obs. 6.8: În cazul curgerii peste un DMA fără contracţie, orice volum de aer, iniţial
închis sub lamă va tinde să fie antrenat de curgerea apei, spre aval, ducând la scăderea
presiunii în această zonă ( p < pat ). Aceasta implică posibilitatea existenţei unor depresiuni
(presiuni relative negative) sub lamă. Lama deversoarelor fără contracţie tinde să fie atrasă
spre deversor (devenind lamă depresionată şi chiar lamă aderentă) mai mult decât în cazul
deversoarelor cu contracţie laterală (la care lama este aerisită). Pentru a evita acest lucru,
unele deversoare necontractate au prevăzută prin construcţie o conductă de ventilare care
introduce aer sub lamă (Fig. 6.17 e). Lama aderentă este asociată cu o creştere a debitului
deversat şi totodată cu o instabilitate în comportamentul curgerii. Această condiţie este
incompatibilă cu măsurarea debitului cu acurateţe, de aceea trebuie evitată situaţia în care
presiunea aerului din spatele lamei scade sub valoarea patm. Cu toate acestea, se preferă
deversoarele amplasate pe toată lăţimea canalului (fara contracţie) şi prevazute cu o
conductă de ventilare, celor cu contracţie (front deversant mai îngust decât lăţimea

136
 “HIDRAULICĂ TEHNICĂ”
D. Nistoran, F. Moatar, M. Manoliu şi C. Ionescu

canalului), întrucat cele din urmă introduc o contracţie laterală suplimentară de care trebuie
ţinut cont în expresia debitului.
Lama lipită (aderentă) se formează în cazurile speciale, de exemplu când sarcina
deversorului creşte treptat de la zero şi când aerul nu poate pătrunde sub lamă. Ea este
instabilă din punct de vedere al curgerii; în cazul desprinderii de pe peretele deversor ea
trece în lamă depresionată şi nu mai revine în situaţia iniţială.
8. După rol şi amplasare
8.1. deversoare frontale; sunt descărcători situaţi în corpul barajului, la care creasta
este amplasată perpendicular pe direcţia curentului; sunt deversoarele obişnuite
la centralele fluviale, iar la cele de munte sunt caracteristice barajelor din
beton.
8.2. deversoare puţ (pâlnie, inelare) sunt descărcători amplasaţi în afara corpului
barajului, la care apa trece peste o creastă deversantă circulară, cade printr-un
puţ vertical sau înclinat şi apoi se scurge printr-o conductă (galerie) orizontală
sau cu panta redusă. Ele se adoptă în general în situaţiile in care nu e posibilă
deversarea peste construcţia de retenţie, îndeosebi la baraje de pământ si de
anrocamente; de exemplu barajele Paltinul şi Vidra - Dobreşti.
8.3. deversoare laterale; sunt descărcători la care creasta deversantă este plasată în
lungul versantului, paralel cu partea superioară a canalului de descărcare.
Curentul se intoarce cu 90o şi apoi se scurge spre canalul sau galeria de
evacuare. Deversarea apelor mari prin deversoare laterale se adoptă în general
la baraje de pământ sau din anrocamente situate în văi cu versanţi abrupţi, care
urcă mult peste cota coronamentului. Când deversarea frontală nu este posibilă,
iar realizarea unui deversor cu canal rezultă neeconomică, se executa
deversoare laterale şi pentru alte tipuri de baraje.
8.4. deversoare sifon; De obicei acestea sunt deversoare frontale dreptunghiulare
acoperite cu o capotă etanşă din beton armat sau metal. Curgerea în sifon se
face sub presiune. Un exemplu de astfel de deversor sifon realizat in Romania
este cel de la coada lacului Herăstrău.
8.5. deversoare canal; Aceştia sunt descărcători situaţi în afara barajului, la
racordul acestuia cu versanţii, sau pe unul din maluri. Astfel de evacuatori sunt
frecvent utilizaţi la barajele de pământ sau anrocamente, unde deversarea
apelor mari peste corpul barajului nu este posibilă. De obicei au creasta
normală pe axa canalului de evacuare a debitului.

Def. 6.8: Relaţia de dependenţă a sarcinii deversorului în funcţie de debit, H(Q), se

numeşte cheia deversorului. Ea reprezintă de fapt o cheie limnimetrică în secţiunea în
care este amplasat deversorul. În locul înălţimii lamei deversante, în relaţie poate intra cota
absolută a suprafeţei libere a apei şi astfel cheia să se exprime sub forma: y(Q). Se va
vedea la paragrafele următoare că formula generală a debitului teoretic pentru majoritatea
acestor tipuri de deversoare se poate scrie sub forma unei relaţii exponenţiale de forma:

Q = k⋅Hn ( 6.30 )

unde k este o constantă care ţine cont de forma şi dimensiunile deversorului, precum şi de
frecări, viteză, etc., iar n este un exponent dependent doar de forma secţiunii deversorului.
Daca se logaritmează aceasta relaţie, se obţine o expresie de dependenţă liniară :

137
 6 MIŞCAREA NEUNIFORMA RAPID VARIATĂ

lg Q = lg k + n lg H , ( 6.31 )

astfel încât cheia deversorului se poate reprezenta şi în coordonate logaritmice, lgQ =

f(lgH) (cu debitul pe verticală), sub forma unei drepte de ecuaţie

y=a+nx ( 6.32 )

Obs. 6.9: Exponentul n reprezintă din punct de vedere matematic, panta acestei
drepte. Aşa cum se va vedea în paragrafele următoare, valoarea acestui exponent depinde
de forma geometrică a deschiderii adică: este de 1,5 pentru deschideri dreptunghiulare, 2,5
pentru cele triunghiulare şi 1 pentru deschideri proporţionale.
Def. 6.9: Operaţia de calibrare (etalonare) a deversorului constă în determinarea
coeficientului a (care în cazul expresiei debitului real include şi coeficientul de debit, C d )
şi a exponentului n, astfel încât, la orice sarcină măsurată să poată fi cunoscut debitul real.

6.2.4 DEVERSORUL CU MUCHIE ASCUŢITĂ

Deversoarele cu muchie ascuţită1 reprezintă instrumente foarte convenabile de

măsură şi descărcare a debitului pe râuri mici şi în canale. Acest tip de deversor este
construit dintr-o placă (de obicei din alamă sau oţel inox) aşezată de obicei vertical, pe
toată lăţimea canalului (Fig. 6.26). Deversorul în sine este înglobat în partea superioară a
plăcii. Aceste caracteristici fac ca deversorul să fie destul de subţire şi instabil, şi prin
urmare foarte vulnerabil în condiţiile deversării debitelor torenţiale din cazul inundaţiilor
ce pot apărea periodic pe râuri. În acest caz apa poate transporta buşteni, materiale de
construcţie provenite din casele inundate, etc, care pot afecta deversorul. Prin urmare,
domeniul de aplicabilitate se limitează în general la laboratoare şi canale artificiale
(folosite în agricultură) sau pâraie relativ mici.
Pentru ca DMA să satisfacă pe deplin rolul său, trebuie respectate anumite cerinţe de
instalare (Troskolanski, 1960, pp. 307÷309). Creasta trebuie să fie plată iar faţa amonte
este bine să fie verticală. Muchia superioară trebuie să fie finisată foarte fin şi să formeze
cu faţa amonte un unghi perfect drept. Creasta deversorului nu trebuie să fie mai groasă de
1 ÷ 2 mm (Fig. 6.27), iar unghiurile de teşire de 30º, respectiv 45º (Lencastre, 1999, pag.
324) astfel încât contactul lamei deversante cu muchia să fie doar de-a lungul celei din
urmă (de aici şi denumirea „cu muchie ascuţită”). Un dezavantaj al acestui tip de deversor
este acela că, dacă funcţionează în continuu, există tendinţa rotunjirii crestei, lucru care
afectează calibrarea şi deci măsurarea debitului.
Geometria deversorului depinde de natura aplicaţiei. Cele mai folosite forme sunt:
− Deversorul dreptunghiular,
− Deversorul triunghiular (folosit pentru debite mici),
− Deversorul trapezoidal.

1
În engleză thin plate weirs; în franceză déversoirs a seuil epais (en mince parois)

138