CONSIDERENTE TEORETICE REFERITOARE LA

FUNCŢIONAREA PRIZELOR DE FUND (TIROLEZE)

Alexandru DIACON1 Bogdan POPA2

Résumé: Le travail présent une étude sur l’écoulement de l’eau sur les prises d’eau (tirolaises) des
aménagements hydrauliques et des recommandations constructives pour l’amélioration de cet écoulement. On a
en vue l’augmentation des débits d’eau captés et l’empêchement des flotteurs de bouchée les grilles des prises
d’eau.

1. GENERALITĂŢI

Amenajările hidroenergetice din zona montană au în multe cazuri concentrări de debite

în amenajarea principală prin captarea pâraielor învecinate, din alte bazine, cu ajutorul unor
prize de fund (tiroleze), debite care sunt conduse prin captări secundare în captarea principală.
Debitele captate reprezintă în multe cazuri 30 – 70% din debitul utilizat în amenajarea
principală.
În general aceste prize au condiţii de acces dificile, nu au personal de exploatare iar
întreţinerea lor în exploatare se face foarte dificil. Experienţa de exploatare a pus în evidenţă
că aporturile de debite prin aceste captări şi aducţiuni secundare sunt sub valorile prevăzute
prin proiecte, ceea ce a dus la nerealizarea parametrilor energetici ai unora dintre aceste
amenajări. Cauzele care au condus la această situaţie le putem clasifica în două mari categorii:
cauze hidrologice şi cauze constructive.

1.1. Cauze hidrologice

Bazinele hidrografice ale acestor captări sunt mici, cu răspuns rapid între ploaie şi
scurgere, cu variaţii mari de debite în timp de minute sau ore sau variaţii mari de debite în
perioade de topire ale zăpezilor datorită variaţiilor de temperatură diurne. Din păcate, până în

1
Prof. dr. ing. Univ. Politehnica din Bucureşti, Facultatea de Energetică, Cat. de Hidraulică şi Maşini Hidraulice;
2
As. ing. Univ. Politehnica din Bucureşti, Facultatea de Energetică, Cat. de Hidraulică şi Maşini Hidraulice.

1
prezent nu există date hidrologice măsurate în timp real care să permită să se determine corect
curbele de regim şi respectiv curbele de durată. Aceasta este o problemă care considerăm că ar
trebui să fie analizată mult mai atent în viitor.

1.2. Cauze constructive

Prizele de fund reprezintă în principiu un prag din material rigid, beton sau zidărie de
piatră, cu coronamentul la 0,5 – 2 m deasupra talvegului, care pe o lăţime a pragului are
prevăzut grătare dese, înclinate spre aval, cu rol de captare a debitelor. Restul secţiunii
transversale este un deversor fix, astfel încât secţiunea transversală să poată evacua debitele
mari de calcul (5–1% probabilitate de depăşire).
Apa este colectată printr-un canal sub grătar, într-un desnisipator care are rolul de a
opri dimensiunile aluviunilor mai mari de 0,1 – 0,2 mm. Spălarea bazinului desnisipatorului
este prevăzută să se facă cu vane de spălare automate, acţionarea lor fiind hidraulică şi
comandată de cantitatea de aluviuni din bazin.
În prezent, datorită dificultăţilor întâlnite, panta grătarului a ajuns în majoritatea
cazurilor de 40%, mare, iar distanţa între barele grătarului s-a mărit succesiv până la 40 mm,
ceea ce a favorizat intrarea în desnisipator de aluviuni de dimensiuni plate mult mai mari, care
nu mai pot fi antrenate de debitele relativ reduse disponibile în perioada de spălare. Au fost
reperate şi situaţii când instalaţia de spălare nu a funcţionat, bazinul desnisipatorului s-a
colmatat complet şi s-au antrenat aluviuni în aducţiunea principală, ceea ce a pus în evidenţă
şi faptul că perioada de inspecţie a acestor instalaţii este mult prea mare.
În prezentul articol vom analiza condiţiile hidraulice de captare a debitelor.

2. CONSIDERENTE TEORETICE

Pragurile de captare a prizelor de fund pot fi considerate ca profile deversoare cu o

înălţime a pragului deversor de 0,5 – 0,7 m, determinat de necesitatea funcţionării în timp de
iarnă a prizei de iarnă care scurtcircuitează grătarul. În aceste condiţii putem considera că
deversarea se face printr-o lamă teoretică la care înălţimea totală a lamei deversante este H în
care este inclusă şi energia cinetică a vitezei de acces a apei la prag.
Profilul unei lame deversante cu înălţime H = 1 m este omotetică cu altă înălţime h şi
este reprezentată în figura 1.
În literatura de specialitate se recomandă ca debitul captat pe metru liniar prin
asemenea prize să fie limitat la 0,5 mc/s. Această valoare corespunde unei lame deversante cu
energie totală H de cca. 0,45 m. În figura 1 sunt trasate şi pantele grătarului în două variante
1:5 şi 1:2,5. Panta grătarului normal ar trebui să fie astfel încât să fie tangentă la lama
inferioară a jetului. Din figură se remarcă faptul că pe prima porţiune lama sare peste grătar cu
cât panta acestuia este mai mare, cca. 10 cm în primul caz şi cca. 20 cm în al doilea caz. În
continuare lama atacă grătarul cu un unghi care creşte cu panta grătarului. În această situaţie
lama va sări şi în consecinţă posibilitatea de captare se va reduce. În consecinţă după punctul
unde se racordează la pânza inferioară a lamei deversante panta grătarului este raţional să se
prevadă un plan de dirijare a jetului astfel încât curgerea în continuare să fie paralelă cu panta
grătarului. Pentru cazul analizat am considerat ca această redirecţionare a jetului să fie făcută
pe o lungime de cca. 40 cm pentru panta 1:5, respectiv 55 cm pentru panta 1:2,5 dacă această
lungime ar putea să ajungă până la mijlocul jetului.

2
 Atacarea de către jetul de apă a grătarului sub un unghi ascuţit, duce şi la împănarea
flotorilor şi aluviunilor târâte între barele grătarului.

1
6

0.5
1
3
0
7
y

4
-0.5 2
5

-1

-1.5
0 0.5 1 1.5 2
x

Fig. 1. Lama deversantă la un deversor cu muchie ascuţită.

Legendă:
1. Suprafaţa inferioară a lamei; 2. Suprafaţa superioară a lamei; 3. Linia mediană a
lamei; 4. Panta grătarului 1:5; 5. Panta grătarului 1:2,5; 6. Punctul unde se realizează
înălţimea critică; 7. Înălţimea energiei cinetice egală cu H/3, energia potenţială egală cu 2H/3.

3. CALCULE HIDRAULICE

Dacă admitem că accesul apei la grătar se face pe o suprafaţă de beton de cca. 40 – 55

cm având aceeaşi pantă cu panta grătarului, putem considera că avem de-a face cu un deversor
cu prag lat. Pentru a putea să calculăm suprafaţa liberă şi debitul captat trebuie să avem datele
de intrare a curentului. Este ştiut că trecerea din regimul lent în regimul rapid se face prin
înălţimea critică, care reprezintă 2/3 din energia totală, iar 1/3 reprezintă energia cinetică. În
figura 1 s-a determinat această secţiune care este notată cu 6. Viteza critică este:

2 gH
(1) vcr = = 2,496 H ,
3α

iar pentru H = 0,45 m , vcr = 1,674 m/s , iar înălţimea critică este

2
(2) hcr = H = 0,30 m ,
3

3
de unde rezultă

2
(3) q= ⋅ 2,496 H 3 2 = 1,664 H 3 2 ,
3

sau pentru H = 0,45 m ,

(4) q = 0,502 mc/s ⋅ ml .

Pe de altă parte, considerând pragul ca un prag lat, determinăm coeficientul de debit al

pragului lat:

(5) q = m 2 g H 3 2 = 1,664 H 3 2 ,

de unde m = 0,3757 , valoare foarte apropiată de valorile recomandate în literatură, în jur de

0,36.
În continuare, de-a lungul planului înclinat, pe o lungime de cca. 40 cm pe orizontală
pragul este plin iar pe această zonă energia totală a curentului va creşte cu panta profilului
astfel încât într-o secţiune oarecare i,

(6) H i = H + p ⋅ i ⋅ ∆x ,

unde p este panta profilului, în cazurile noastre 1:10, 1:5 şi 1:2,5 iar ∆x s-a luat 10 cm pe
orizontală.
Pe porţiunea plină, nivelul pânzei deversante îl deteminăm neglijând frecările, întrucât
distanţele sunt foarte scurte, iar pierderile de sarcină sunt neglijabile în raport cu variaţia
energiei cinetice şi potenţiale. În consecinţă, într-un punct i vom avea relaţia:

αvi2 αq 2
(7) hi + = H i = hi + ,
2g 2 ghi2

unde cu hi s-a notat înălţimea lamei deversoare, sau, înlocuind constantele,

(8) hi3 − H i hi2 + 0,05352 ⋅ q 2 = 0 .

În zona grătarului, între două secţiuni adiacente i şi i + 1, avem pierderea de debit ∆qi
şi deci relaţia

(9) qi +1 = qi − ∆qi ,

unde

hi + hi +1
(10) ∆qi = αµ 2 g ,
2

4
unde hi s-a determinat conform relaţiilor (7) şi (9), α reprezintă raportul dintre golurile
dintre grătare şi lăţimea 1 m şi µ – coeficientul de contracţie.
Relaţia (8) este o ecuaţie de gradul 3, care are trei rădăcini reale, din care una negativă
şi două pozitive. Se ia în continuare rădăcina compatibilă cu fenomenul studiat – valoarea cea
mai mică pozitivă. Rezolvarea ecuaţiilor (9) şi (10) însă nu se poate face decât prin încercări
succesive.

4. REZULTATE OBŢINUTE

Pentru analiza fenomenului s-a admis H = 0,45 m , q0 = 0,502 mc/s ⋅ ml , panta

grătarului variabilă 1:10; 1:5 şi 1:2,5, iar partea fixă pe zona înclinată 40 cm = 4∆x , unde ∆x
s-a admis 10 cm pe orizontală.
Calculele se fac obişnuit, pe metru liniar de front de captare cu grătar, iar în calcule s-a
admis că spaţiile libere dintre barele grătarului sunt 50% din lungime, restul de 50% fiind
grătarele. Asta subînţelege că dacă barele grătarelor au respectiv 10 – 12 mm, interspaţiile
dintre bare sunt de aceeaşi mărime. În general distanţa dintre barele grătarelor nu este mai
mare de 10 – 12 mm.
Pentru coeficientul α care reprezintă raportul dintre golurile dintre grătare şi lăţimea 1
m, α rezultă 0,5, iar coeficientul de contracţie µ s-a luat egal cu 0,62.
În figura 2 sunt reprezentate înălţimea apei deversante pe partea fixă şi grătare pentru
diverse pante ale grătarului, cu debitul q = 0,502 mc/s ⋅ ml .

0.4 h[m]

0.3

0.2

0.1

-0.1

-0.2

-0.3

-0.4

-0.5

-0.6 H=0,45 m; p=1:10

-0.7 H=0,45 m; p=1:5 x [m]

H=0,45 m; p=1:2,5
0 0.1 0.2 0.3 0.4 0.5 0.6 0.7 0.8 0.9 1 1.1 1.2 1.3 1.4 1.5 1.6

Fig. 2. Înălţimea apei deversante pe partea fixă şi grătare pentru diverse pante ale grătarului.

5
 În figura 3 se reprezintă variaţia debitelor tranzitate în lungul grătarului care s-a limitat
la 1,2 m. Se observă că, cu cât panta grătarului este mai mică grătarele sunt mai eficiente
astfel încât la capătul grătarului (1,2 m) debitul care curge în aval este de numai 17 l/s, adică
cca. 3,4% pentru panta 1:10, pe când la pantă de 1:2,5 debitul în aval este de cca. 40 l/s, adică
cca. 8%.
q [mc/s.m]
0.5

0.45

0.4

0.35

0.3

0.25

0.2

0.15

0.1 H=0,45 m; p=1:10

H=0,45 m; p=1:5
0.05
H=0,45 m; p=1:2,5
0 x [m]
0.4 0.5 0.6 0.7 0.8 0.9 1 1.1 1.2 1.3 1.4 1.5 1.6

Fig. 3. Variaţia debitelor tranzitate în lungul grătarului pentru pantele 1:10; 1:5 şi 1:2,5.

În figura 4 sunt prezentate nivelele apei pe partea fixă şi grătar pentru diverse debite
q = 0,502; 0,273; 0,149; 0,053 mc/s ⋅ ml , corespunzătoare unor energii totale
H = 0,45; 0,30; 0,20; 0,10 m .

h [m]
0.3

0.2 H=0,45 m; p=1:5

H=0,30 m; p=1:5
0.1 H=0,20 m; p=1:5
0 H=0,10 m; p=1:5

-0.1

-0.2

-0.3

-0.4 x [m]
0 0.1 0.2 0.3 0.4 0.5 0.6 0.7 0.8 0.9 1 1.1 1.2 1.3 1.4 1.5 1.6

Fig. 4. Nivelele apei pe partea fixă şi grătar pentru diverse debite.

6
 În tabelul 1, se prezintă şi variaţiile debitului pe grătar şi a înălţimii lamei în lungul
grătarului pentru energia totală 0,45m şi pantele 1:10, 1:5 şi 1:2,5, iar pentru panta 1:5 şi
pentru energia totală 0,30 m, 0,20 m şi 0,10 m.

Tabelul 1. Variaţiile debitului pe grătar – q, în [mc/sm] – şi a înălţimii lamei – h, în [m] – în

lungul grătarului – x, în [m].

H=0,45 m H=0,30 m H=0,20 m H=0,10 m

x p=1:10 p=1:5 p=1:2,5 p=1:5
q h q h q h q h q h q h
0,00 0,502 0,300 0,502 0,300 0,502 0,300 0,273 0,200 0,149 0,133 0,053 0,067
0,10 0,502 0,259 0,502 0,244 0,502 0,226 0,273 0,156 0,149 0,099 0,053 0,045
0,20 0,502 0,244 0,502 0,226 0,502 0,203 0,273 0,142 0,149 0,088 0,053 0,038
0,30 0,502 0,234 0,502 0,213 0,502 0,188 0,273 0,132 0,149 0,082 0,053 0,035
0,40 0,502 0,226 0,502 0,203 0,502 0,176 0,273 0,125 0,149 0,076 0,053 0,032
0,50 0,429 0,174 0,432 0,160 0,437 0,142 0,219 0,091 0,107 0,050 0,027 0,015
0,60 0,363 0,138 0,369 0,129 0,377 0,115 0,173 0,067 0,074 0,032 0,010 0,006
0,70 0,305 0,110 0,313 0,104 0,324 0,094 0,133 0,049 0,048 0,020
0,80 0,254 0,088 0,263 0,084 0,276 0,077 0,099 0,035 0,027 0,010
0,90 0,207 0,070 0,217 0,067 0,233 0,062 0,071 0,024 0,013 0,005
1,00 0,166 0,054 0,177 0,053 0,194 0,050 0,048 0,016
1,10 0,130 0,042 0,141 0,041 0,159 0,040 0,029 0,009
1,20 0,099 0,031 0,110 0,031 0,128 0,031 0,016 0,005
1,30 0,072 0,022 0,083 0,023 0,100 0,024
1,40 0,050 0,015 0,060 0,016 0,076 0,018
1,50 0,031 0,010 0,041 0,011 0,056 0,013
1,60 0,017 0,005 0,025 0,007 0,039 0,009

În figura 5 s-a reprezentat lungimea prelingerii lamei deversante pe grătar funcţie de

debit. S-a considerat că practic lama a dispărut atunci când lama teoretică rezultă 1 cm.

L [m]
1.2
1.1
1
0.9
0.8
0.7
0.6
0.5
0.4
0.3
0.2
0.1 H [m]
0
0 0.1 0.2 0.3 0.4 0.5

Fig. 5. Lungimea prelingerii lamei deversante pe grătar funcţie de debit.

7
5. CONCLUZII ŞI RECOMANDĂRI

Prin considerarea pragului deversor cu grătar ca un prag lat cu dirijarea lamei

deversante în lungul grătarului se evită împănarea corpurilor străine între barele grătarului
ceea ce uşurează mult spălarea lui odată cu creşterea debitului. Chiar dacă la debite mai
reduse decât cele de calcul pe grătar pot rămâne crengi sau frunze sau chiar aluviuni, odată cu
creşterea debitului, datirotă vitezei mari a curentului, de ordinul 3 – 4 m/s acestea vor fi
transportate în aval. Faţă de situaţia existentă propunem următoarele îmbunătăţiri care pot fi
aduse cu investiţii relativ mici la prizele existente sau cele în execuţie.
1. Panta grătarului şi a antegrătarului să fie de 1:5, cu o zonă de dirijare a jetului de cca.
40 cm în amonte de grătar.
2. Distanţa între barele grătarului să fie egală cu lăţimea acestora şi limitată la 10-12 mm.
Partea superioară a grătarului trebuie să fie în continuarea pantei rigide din amonte, iar în aval
să fie superioară betonului. În acest fel se elimină posibilitatea introducerii de aluviuni mari în
desnisipator şi se asigură o spălare mai uşoară a lor.
3. Problema spălării desnisipatoarelor trebuie analizată separat şi este de luat în seamă
iniţiativa colectivului de la Sucursala Hidroelectrica Râul Mare Retezat care are montate
instalaţii pluviometrice automate, cu transmisie la distanţă, astfel încât după fiecare ploaie mai
intensă să se deplaseze personalul de exploatare pentru spălarea desnisipatoarelor întrucât în
aceste perioade se va dispune sigur de debite mai importante care să asigure spălarea.

Bibliografie

[1] Mateescu C., Hidraulica, Ed. Did. şi Pedagogică, Bucureşti, 1963.

[2] Kiselev P. G., Îndreptar pentru calcule hidraulice, Editura Tehnică, Bucureşti, 1988.
[3] Diacon A., Hidraulică tehnică, curs lito. U.P.B., 1987.