“HIDRAULICĂ TEHNICĂ”

D. Nistoran, F. Moatar, M. Manoliu şi C. Ionescu

5. MIŞCAREA NEUNIFORMĂ GRADUAL VARIATĂ

5.1 Generalităţi despre mişcarea gradual variată (MGV)
5.2 Ecuaţiile Saint-Venant în MGV
5.3 Ecuaţia fundamentală a MGV pentru albii neprismatice. Relaţia lui
Chezy extinsă.
5.4 Formele uzuale ale ecuaţiei MGV în cazul albiilor prismatice cu panta
pozitivă, nulă şi negativă. Discontinuităţi
5.5 Secţiunea de control. Sensul de calcul hidraulic pentru determinarea
curbei de remuu
5.6 Formele curbelor suprafeţei libere pe albii sau canale prismatice
5.6.1 Cazul albiilor/canalelor cu pantă lină (mică), L
5.6.2 Cazul albiilor/canalelor cu pantă abruptă (mare), A
5.6.3 Cazul albiilor/canalelor cu pantă critică, C
5.6.4 Cazul albiilor/canalelor cu pantă zero (orizontale), Z
5.6.5 Cazul albiilor/canalelor cu pantă negativă (inversă sau cu
contrapantă), N
5.7 Calculul curbelor suprafeţei libere
5.7.1 Integrarea directă a ecuaţiei MGV permanente în albii prismatice
5.7.2 Metoda integrării grafice
5.7.3 Metoda diferenţelor finite pentru albii prismatice
5.7.3.1 Metoda paşilor direcţi (a paşilor de adâncime/cotă)
5.7.3.2 Metoda paşilor standard (a paşilor de distanţe sau
lungimi)
5.7.4 Metoda diferenţelor finite pentru albii neprismatice
5.7.4.1 Împărţirea cursului de apă în sectoare
5.7.4.2 Cazul bifurcaţiilor
5.7.5 Programe de calcul

5 MIŞCAREA NEUNIFORMĂ GRADUAL VARIATĂ

5.1 GENERALITĂŢI DESPRE MIŞCAREA GRADUAL VARIATĂ

(MGV) CU SUPRAFAŢĂ LIBERĂ
S-a văzut la paragraful 1.2.3 că mişcarea gradual variată (MGV) cu suprafaţă liberă
reprezintă curgerea permanentă neuniformă/variată, pentru care adâncimea şi ceilalţi
parametri hidraulici variază lent de la o secţiune la alta (cu distanţa, x).
Obs. 5.1 În aproape orice curgere reală cu suprafaţă liberă se produce o curbură a
suprafeţei libere. MGV se referă însă la cazul în care această curbură are loc pe distanţe
lungi, deci ea este foarte mică (curbă de remuu), astfel încât de cele mai multe ori ea nu
poate fi observată cu ochiul liber. Prin urmare, liniile medii de curent au unghi de
divergenţă mic, şi se poate chiar considera că sunt paralele. În aceste condiţii, secţiunile
transversale (vii) sunt plane, iar distribuţia de presiuni este aproximativ hidrostatică.
În mişcarea rapid variată (MRV), cum ar fi de exemplu saltul hidraulic sau curgerea
peste deversoare, curbura suprafeţei libere are loc în general pe distanţe scurte şi prin
urmare, acest tip de mişcare va fi studiat în alt capitol.
Obs. 5.2 S-a văzut la paragraful 1.2.3 că MGV se poate clasifica în:

79
 5. MIŞCAREA NEUNIFORMA GRADUAL VARIATĂ

• Decelerată (dV / dx < 0, dh / dx > 0 ) , ducând la o curbă de remuu pozitivă;

Exemplu – curba de remuu de la coada lacului de acumulare
• Accelerată (dV / dx > 0, dh / dx < 0) , ducând la o curbă de remuu negativă
(de cădere); Exemplu – curba de remuu amonte de o cădere hidraulică la
capătul unui canal (Fig. 5.1)

dh
>0
dx h(x) dh
<0
dx
h(x)

a) b)

Fig. 5.1 a) MGV decelerată a cărei curbă de remuu este pozitivă; b) MGV
accelerată, a cărei curbă de remuu este negativă

Obs. 5.3 În aplicaţiile practice ale MGV se pune problema determinării funcţiei
h(x) (adâncimea în lungul curgerii) pentru un debit, Q, şi o formă a albiei (canalului),
A(h( x ), x ) , date, în scopul cunoaşterii curbei de remuu. Aceasta este utilă în diferite
aplicaţii de construcţii hidrotehnice cum ar fi: dimensionarea digurilor de apărare
împotriva inundaţiilor, determinarea cotei crestei deversoarelor, stabilirea cotei minime la
care să fie construite podurile, drumurile, căile ferate, etc.

5.2 ECUAŢIILE SAINT-VENANT ÎN MGV

S-a văzut la paragraful 2.2 că ecuaţiile Saint Venant reprezintă sistemul format din
ecuaţia continuităţii şi ecuaţia conservării energiei (dinamică sau a lui Bernoulli) în
curgerea semi-permanentă cu suprafaţă liberă.
În condiţiile MGV (permanente) pe o albie neprismatică fără bifurcaţii, pentru care
A(h( x ), x ) , ecuaţia continuităţii (relaţia ( 2.5 )) scrisă în forma sa neconservativă devine:

∂V ∂A(h( x ), x ) ∂V  ∂A ∂h ∂A 
A +V =A + V  +  = 0
∂x ∂x ∂x  ∂h ∂x ∂x h =ct .  ( 5.1 )
∂V  ∂h ∂A 
⇒ A + V  B +  = 0
∂x  ∂x ∂x h =ct . 

Dacă albia este prismatică, adică A(h( x )) , relaţia anterioară se simplifică (întrucât
∂A
= 0 ) şi devine
∂x h =ct

80
 “HIDRAULICĂ TEHNICĂ”
D. Nistoran, F. Moatar, M. Manoliu şi C. Ionescu

∂V ∂h
A + VB =0 . ( 5.2 )
∂x ∂x

În cazul particular al unui canal dreptunghiular forma anterioară a ecuaţiei continuităţii se

simplifică şi mai mult, ea ajungând

∂V ∂h
h +V =0. ( 5.3 )
∂x ∂x

În ceea ce priveşte ecuaţia energiei (a lui Bernoulli), forma generală neconservativă a

acesteia a fost dedusă la paragraful 2.2 (relaţia ( 2.13)). În cazul MGV (permanente)
această ecuaţie devine:

∂h αV ∂V
+ = J −Jf . ( 5.4 )
∂x g ∂x

Aşa cum s-a menţionat la Obs. 5.3, aceaste două ecuaţii formează un sistem cu două
necunoscute, V(x) şi h(x). Pentru cunoaşterea formei suprafeţei libere la un debit şi o formă
geometrică a secţiunii A(h) date, trebuie determinată în primul rând funcţia h(x).

5.3 ECUAŢIA FUNDAMENTALĂ A MGV PENTRU ALBII

NEPRISMATICE. RELATIA LUI CHEZY EXTINSĂ
Ecuaţia fundamentală a MGV reprezintă ecuaţia din care se poate determina expresia
adâncimii în lungul curgerii, h = h(x), deci forma curbei de remuu. Această ecuaţie se
deduce plecând de la forma conservativă (în care apare debitul în loc de viteză) a ecuaţiei
energiei (a lui Bernoulli).
Ipotezele în care se deduce această ecuaţie sunt:
− se consideră un tronson de albie suficient de lung, astfel încât MGV să se
poată dezvolta;
− mişcare (permanentă) gradual variată cu suprafaţă liberă, pentru care, în
aproximaţia unidimensională h = h(x); conform Obs. 1.9, pierderile locale în
MGV sunt neglijabile în raport cu cele distribuite/de frecare, aceasta
însemnând că panta liniei energetice este aproximativ aceeaşi cu cea de
frecare, J e ≈ J f ;
− albie neprismatică, adică A(h( x ), x ) ;
− albie cu pantă mică (secţiunile vii sunt secţiuni plane şi perpendiculare pe
liniile medii de curent, iar distribuţia de presiuni este hidrostatică);
− se consideră în curgere un lichid real incompresibil (apa);
− coeficientul de rugozitate, n, nu depinde de adâncimea curgerii (debit) în
secţiune şi este constant pe tot sectorul de albie considerat;
− nu există aport sau prelevare de debit pe sectorul respectiv;
− nu există antrenare de aer în curgere.

81
 5. MIŞCAREA NEUNIFORMA GRADUAL VARIATĂ

Aplicând relaţia de conservare a energiei (a lui Bernoulli) între două secţiuni

succesive 1-1 şi 2-2 ale unei albii, situate foarte aproape (la distanţa elementară dx ) una de
cealaltă (Fig. 5.2), vom avea:

d  αV 2 
E = E + dE + h f ⇒  z+h+ dx + h f = 0 ( 5.5 )
dx  2 g 

α V2 hr = h f
2g 1 2

LE
LP

h
E + dE
E
LT
x
z
x+dx

NR geodezic

1 2

Fig. 5.2 Ecuaţia conservării energiei (a lui Bernoulli) pentru un tronson

elementar al unei albii neprismatice pe care curge un curent în MGV

Împărţind relaţia anterioară prin dx şi exprimând viteza în funcţie de debit rezultă:

dz dh d  αQ 2  h f
+ +  + =0 ( 5.6 )
dx dx dx  2 gA2  dx

în care,

dz h Q2 ( 5.7 )
− = J şi f = J f = 2
dx dx K

adică definiţiile pantei talvegului şi respectiv pantei de frecare/hidraulice. Dacă se ţine cont
de dependenţa ariei secţiunii vii pentru albia neprismatică, în expresia derivatei debitului
vor apărea derivate parţiale. Astfel,

dh ∂A
B +
α d  Q 2 
=−
α dx ∂x h=ct . ( 5.8 )
  Q2 .
2 g dx  A (h(x ), x ) 
2
g A3

82
 “HIDRAULICĂ TEHNICĂ”
D. Nistoran, F. Moatar, M. Manoliu şi C. Ionescu

Obs. 5.4 Încă din secolul XVIII s-a constatat experimental că în MGV pierderea
de sarcină prin frecare pe unitatea de lungime se poate determina cu o relaţie similară ca
formă cu relaţia lui Chezy pentru MU, denumită în acest caz relaţia lui Chezy extinsă (
5.9 ). Potrivit acestei ipoteze, relaţia lui Chezy poate fi folosită pentru calculul pantei
energetice într-o anumită secţiune şi în MGV, iar coeficientul de rugozitate evaluat iniţial
pentru MU rămâne valabil şi în MGV.

Q2 Q2
V = C RJ e ⇒ Q(h ) = AC RJ e = K (h ) J e ⇒ J e = J f = = . ( 5.9 )
A2C 2 R K 2

Această ipoteză nu a fost confirmată teoretic până în prezent, însă s-a observat că
erorile rezultate din folosirea ei în calculele hidraulice sunt foarte mici 1.
Def. 5.1 În relaţia ( 5.9 ) K(h) se numeşte modul de debit echivalent sau
debitanţă echivalentă, asociat(ă) MGV. De remarcat că funcţia K(h) depinde de
adâncimea variabilă în lungul curgerii gradual variate, spre deosebire de modulul de
debit/debitanţa în MU, Kn(hn), care depinde de adâncimea normală, constantă în lungul
curgerii. Prin urmare, modulul de debit echivalent, K(h(x)) variază cu x, spre deosebire de
Kn(hn), care este constant în lungul curgerii.
Ţinând cont de relaţiile ( 5.7 ), ( 5.8 ) şi ( 5.9 ) în ( 5.6 ) şi exprimând din aceasta
dh
, se obţine:
dx

Q 2  αC 2 R ∂A  Q 2  αC 2 R ∂A 
J− 1 −  J− 1 − 
dh K 2  gA ∂x  K 2  gA ∂x  ( 5.10 )
= = ,
dx αQ 2 B 1 − Fr 2
1−
g A3

în care, aşa cum s-a văzut la Cap. 4 (relaţia ( 4.8 )), numitorul se poate exprima în funcţie
de numărul Froude, întrucât

αQ 2 B Q2 B V 2
≈ = = Fr 2 . ( 5.11 )
g A3 2
gA A gDh

Relaţia ( 5.11 ) reprezintă Ecuaţia diferenţială fundamentală a MGV în albii

neprismatice care exprimă panta longitudinală a suprafeţei libere a curgerii în raport cu
 dh 
cea a patului albiei   . Prin integrarea ei se obţine variaţia adâncimii curentului în
 dx 
lungul curgerii, h(x), adică forma curbei de remuu.

1
S-a observat că această ipoteză oferă rezultate mai bune pentru MGV accelerate, pentru care
pierderile distribuite se datorează aproape integral frecării, decât pentru MGV decelerate, pentru care
pierderile distribuite se datorează atât frecării, cât şi vârtejurilor la scară mare.

83
 5. MIŞCAREA NEUNIFORMA GRADUAL VARIATĂ

5.4 FORMELE UZUALE ALE ECUAŢIEI MGV ÎN CAZUL

ALBIILOR PRISMATICE CU PANTA POZITIVA, NULĂ ŞI
NEGATIVĂ. DISCONTINUITĂŢI
Caz particular 1: Ecuaţia ( 5.10 ) se poate rescrie mai simplu în cazul albiilor
 ∂A 
prismatice, pentru care A(h( x )) , deci   = 0 sub forma următoare:
 ∂x  h=ct .

Q2  K n2 
J− 2 J  1 − 
dh J − J  K 2 
= K =
f
=   , ( 5.12 )
dx αQ B 1 − Fr
2 2
1 − Fr 2
1− 3
g A

Q2
în care s-a ţinut cont de forma ( 3.10 ) a relaţiei lui Chezy, J = în care apare modulul
Kn2
de debit în regim uniform, Kn. Relaţia ( 5.12 ) reprezintă Ecuaţia diferenţială
fundamentală a MGV pentru albiile prismatice cu pantă pozitivă, în cazul general. Ea
se poate rescrie sub alte două forme derivate în cazul în care panta talvegului devine nulă
sau negativă.
Kn
Def. 5.2: Raportul se numeşte modul de debit relativ sau debitanţă relativă.
K
Este logic în aceste condiţii că dacă h > hn atunci K > Kn şi dacă h < hn atunci K < Kn.
Pentru a avea o explicaţie fizică a necesităţii de a scrie numărătorul relaţiei anterioare
sub forma respectivă, se consideră că se compară curgerea de pe sectorul considerat cu un
curent fictiv, de acelaşi debit, Q, cu cel al curentului real aflat în MGV, însă aflat în regim
uniform (MU) (Fig. 5.3).

K(h(x))
h(x) ≡
J Kn = ct.
hn = ct.
J
MGV MU

Fig. 5.3 Comparaţie între un curent real în MGV şi unul imaginar în MU, în
cazul unui sector de albie prismatică având pantă pozitivă
dh
Obs. 5.5: Dacă numărătorul fracţiei anterioare se anulează, = 0 ⇒ h = ct = hn .
dx
Se obţine astfel ecuaţia MU, pentru care se redescoperă relaţia binecunonscută a lui Chezy
Q = Kn J .
Obs. 5.6: Pentru tronsoane de albii prismatice cu pantă nulă, relaţia ( 5.12 )
devine:

84
 “HIDRAULICĂ TEHNICĂ”
D. Nistoran, F. Moatar, M. Manoliu şi C. Ionescu

Q2
− 2 −Jf
dh K
= = . ( 5.13 )
dx αQ B 1 − Fr 2
2
1−
g A3

Pentru compararea curentului real aflat în MGV pe tronsonul analizat de albie cu

pantă nulă, se consideră un curent fictiv având acelaşi debit, Q, dar care curge în regim
critic pe o albie având aceleaşi formă şi caracteristici geometrice cu cea reală, însă de pantă
critică (deci se consideră un curent echivalent în regim critic uniform2) (Fig. 5.4).

K h(x) ≡ Kcr
J=0 hcr = ct.
Jcr
MGV RCr

Fig. 5.4 Compararea unui curent real în MGV pe un tronson de albie

prismatică având pantă nulă cu unul imaginar in RCr pe o albie cu
pantă critică

În acest fel, Q = K cr J cr relaţia ( 5.15 ) se mai poate scrie sub forma:

2
 K cr 
  ( 5.14 )
dh  K 
= − J cr .
dx 1 − Fr 2

K cr
Def. 5.3: Raportul se numeşte modul de debit sau debitanţă relativă
K
critică, asociate unui curent în regim critic.
Obs. 5.7: Pentru tronsoane de albii prismatice având pantă negativă (sau
contrapantă, sau pantă inversă), J < 0 se notează cu J ' = − J inversul pantei. Astfel, se
poate considera că se introduce în mod imaginar, pentru comparaţie, pe tronsonul de albie
cu pantă negativă, J < 0, un curent fictiv având acelaşi debit, Q , ca şi cel al curentului real
aflat în MGV, dar care curge în MU pe o albie având aceleaşi formă şi caracteristici
geometrice, însă de pantă pozitivă, J ' = − J (Fig. 5.5).

În acest caz Q = K n ' J ' iar relaţia ( 5.12 ) devine:

2
Q2  K '
− J '− 2 1+  n  ( 5.15 )
dh K =J  K  .
=
dx 1 − Fr 2
1 − Fr 2

2
S-a văzut la Obs. 4.14 că suprafaţa liberă a unui curent în regim critic (instabil, de tranziţie) are
unduiri. Din motive didactice, în această schiţă ele s-au desenat exagerat.

85
 5. MIŞCAREA NEUNIFORMA GRADUAL VARIATĂ

≡
h(x) J<0 Kn’ hn’ = ct.
K
J’ = -J > 0
MGV MU

Fig. 5.5 Comparaţia unui curent real în MGV pe un tronson de albie

prismatică având pantă inversă/negativă, J < 0, cu unul imaginar, în
MU pe o albie identică, dar de pantă pozitivă şi egală cu J’ = - J > 0

Kn '
Def. 5.4: se numeşte modul de debit relativ sau
În relaţia anterioară raportul
K
debitanţă relativă asociate unui curent invers.
Obs. 5.8: Dacă în ecuaţia MGV ( 5.12 ) numitorul devine nul, adică dacă Fr = 1,
atunci înseamnă că regimul de curgere devine critic, iar adâncimea - critică. Din punct de
dh
vedere matematic, aceasta înseamnă că → ±∞ deci în ecuaţia MGV apare o
dx
discontinuitate iar ecuaţia nu mai rămâne valabilă la tranziţia prin regimul critic (întrucât
ipoteza conform căreia liniile de curent sunt aproximativ drepte şi paralele nu mai este
valabilă). S-a văzut la paragraful 4.1.3 (Obs. 4.13 şi Fig. 4.6) că tranziţia prin RCr nu se
poate face decât printr-un salt hidraulic (când se trece de la un regim rapid la unul lent în
sensul curgerii) sau printr-o cădere hidraulică (atunci când se trece de la un regim lent la
unul rapid în sensul curgerii). În aceste două situaţii limită se poate considera din punct de
vedere matematic, că linia curbă a suprafaţei libere admite o tangentă verticală. În primul
caz tinde la + ∞ , iar în cel de-al doilea caz tinde la − ∞ . Ecuaţia MGV rămâne însă
valabilă fie pentru:
• h > hcr (RL sau subcritic, Fr < 1), fie pentru
• h < hcr (RR sau supracritic, Fr > 1).
Obs. 5.9 La trecerea prin adâncimea critică apar fenomene hidraulice datorită
cărora se racordează două curbe continue ale suprafeţei libere, dintre care una corespunde
RL şi cealaltă RR.
Obs. 5.10 Ecuaţiile ( 5.12 ), ( 5.14 ) şi ( 5.15 ) reprezintă formele lui Bakhmeteff
ale ecuaţiei diferenţiale fundamentale a MGV pentru o albie prismatică. Din analiza lor se
observă că adâncimile normală şi critică, hn şi hcr reprezintă doi parametri caracteristici în
analiza curbelor de remuu, întrucât de mărimea lor în raport cu adâncimea curentă din
dh
MGV depinde semnul funcţiei (> < 0). Prin urmare, tipul curbei de remuu (pozitiv sau
dx
negativ) depinde de inegalităţile h > < hn ; h > < hcr , care condiţionează semnul
numărătorului şi numitorului fracţiei din membrul doi al ecuaţiilor ( 5.12 ), ( 5.14 ) şi
( 5.15 ). În concluzie, poziţia adâncimii curente din MGV în raport cu cele două axe
hidraulice: linia adâncimilor normale, N-N şi linia adâncimilor critice, C-C, împreună cu
semnul şi mărimea pantei talvegului, reprezintă factorii care determină tipul curbei de
remuu.

86
 “HIDRAULICĂ TEHNICĂ”
D. Nistoran, F. Moatar, M. Manoliu şi C. Ionescu

5.5 SECŢIUNEA DE CONTROL. SENSUL DE CALCUL

HIDRAULIC PENTRU DETERMINAREA CURBEI DE REMUU
Def. 5.5: Se defineşte secţiunea de control ca fiind cauza mişcării gradual variate,
adică secţiunea în care îşi are originea curba de remuu. Totodată, secţiunea de control
reprezintă o secţiune pentru care există o relaţie cunoscută între Q şi h cum ar fi secţiunea
în care este amplasat un deversor sau o stavilă. Un alt exemplu de acest fel îl reprezintă
secţiunea prin care curgerea trece prin regimul critic, deci prin h = hcr (şi pentru care există
dependenţă unică Q(hcr)). Aceasta se întâmplă la curgerea printr-un canal de măsură
Venturi sau Parshall.
Inainte de a determina tipul curbei de remuu existente într-o anumită situaţie dată,
trebuie stabilite următoarele:
a) Dacă panta talvegului J este mică, mare sau critică (conform clasificării 4.1).
Pentru aceasta trebuie calculate la un debit Q dat: adâncimea critică, hcr (şi
eventual panta critică, Jcr) şi adâncimea normală, hn. După aceea, se traseză
cele două axe hidraulice: axa adâncimilor normale, N-N şi axa adâncimilor
critice, C-C.
b) Tipul regimului de curgere - lent sau rapid, deci valoarea numărului Fr pe
sectorul de calcul.
c) Poziţia secţiunii de control şi sensul de calcul al curbei de remuu pe sectorul
considerat.

Obs. 5.11 Astfel, există două posibilităţi:

1. dacă regimul este lent (subcritic), c > V, Fr < 1, curba de remuu este controlată
pe sectorul considerat de către secţiunea de control plasată în aval; ceea ce
înseamnă că perturbaţiile se pot propaga spre amonte, iar curba de remuu
evoluează şi ea înspre amonte. Calculele pentru determinarea curbei suprafetei
libere se efectueaza pornind din sectiunea de control spre amonte, în sens
invers curgerii în regim lent. Exemple de acest caz ar fi: curba de remuu de
pozitiv de la coada unui lac de acumulare, cea de remuu negativ de la curgerea
peste capătul unui canal (cădere hidraulică) (Fig. 5.6 b)) sau ruperea de pantă
la trecerea de la J < Jcr la J > Jcr.
2. dacă regimul de curgere este rapid (supracritic), celeritatea c < V (V fiind
viteza medie de curgere în secţiune), curba de remuu este controlată pe sectorul
considerat de către secţiunea de control plasată în amonte; ceea ce înseamnă că
perturbaţiile nu se pot propaga spre amonte, iar curba de remuu evoluează
înspre aval (curentul „spală” perturbaţia). Calculele pentru determinarea curbei
suprafetei libere se efectuează în acest caz pornind din secţiunea de control
spre aval, în sensul curgerii, în regim rapid. Un exemplu în acest caz ar fi curba
de remuu pozitiv formată la curgerea pe sub o stavilă (Fig. 5.6 a)).
Def. 5.6: Pentru raportarea tronsonului de interes faţă de secţiunea de control sau
chiar faţă de o altă secţiune de interes se folosesc denumirile de bief amonte sau bief aval.
Def. 5.7: De asemenea, în cele ce urmează se vor folosi denumirile de: sector
pentru a înţelege o porţiune mai mare a unui curs de apă (de exemplu sectorul superior,
mijlociu sau inferior al Oltului) şi de tronson (de calcul) pentru a delimita o porţiune mai
mică a unui sector (de exemplu tronsonul situat între localităţile x şi y ale unui râu). Pentru
definirea unor m[rimi locale ca pantele caracteristice, se presupune că tronsonul devine
elementar, adică are o lungime foarte mică (dx).

87
 5. MIŞCAREA NEUNIFORMA GRADUAL VARIATĂ

Secţ. de control Sens calcule Sens calcule

Secţ. de control

C SH RL CH
RR C
C
hcr hcr C

a) b)

Fig. 5.6 Poziţia secţiunii de control şi sensul în care au loc calculele

hidraulice în cazul: a) RR format la curgerea pe sub o stavilă plană;
b) RL amonte de căderea hidraulică formată la capătul unui canal.

5.6 FORMELE CURBELOR SUPRAFEŢEI LIBERE (DE REMUU)

PE ALBII SAU CANALE PRISMATICE
Clasif. 5.1 Clasificarea tipurilor curbelor de remuu se face după panta fundului
albiei (panta geometrică/longitudinală), J. Se disting astfel 5 cazuri:
I. J > 0 albii/canale cu pantă pozitivă, care la rândul lor se pot clasifica în
funcţie de panta critică, Jcr:
• J < Jcr albii/canale cu pantă lină/mică cazul L;
• J > Jcr albii/canale cu pantă abruptă/mare cazul A;
• J = Jcr albii/canale cu pantă critică cazul C;
II. J = 0 albii/canale orizontale (cu pantă zero) – cazul Z
III. J < 0 albii/canale cu pantă negativă (inversă)– cazul N
Fiecare dintre aceste 5 cazuri reprezintă familii de curbe de remuu cu mai multe
ramuri, care nu reprezintă o singură linie reală a suprafeţei apei, ci un ansamblu de curbe
posibile, în funcţie de mărimea adâncimii curente, h.
În cele ce urmează se doreşte efectuarea unei analize de ordin calitativ a formei
dh
curbei de remuu, adică a semnului derivatei = f (h >< hn , h >< hcr ) >< 0 (remuu pozitiv
dx
sau negativ), precum şi a limitelor amonte şi aval ale acestei derivate.
Obs. 5.12 Din punct de vedere teoretic există trei tipuri de condiţii la limită pentru
linia suprafeţei libere în MGV:
1. curba de remuu tinde asimptotic la linia N-N a adâncimilor normale, hn
dh
→0;
dx
2. curba de remuu este ortogonală la linia C-C a adâncimilor critice, hcr;
dh
→ ±∞
dx
3. curba de remuu tinde asimptotic spre o linie orizontală dacă adâncimea
dh
curentului creşte foarte mult ( h → ∞ ), întrucât → J (Fig. 5.7).
dx

88
 “HIDRAULICĂ TEHNICĂ”
D. Nistoran, F. Moatar, M. Manoliu şi C. Ionescu

h h
J
dh
dx

Fig. 5.7 Curba de remuu tinde spre o linie orizontală în cazul adâncimii
foarte mari a curentului

Obs 5.13 Din considerente didactice, pentru a accentua curbura liniilor suprafeţei
libere, în figurile următoare scara adâncimilor se va alege mult mai mare decât scara
lungimilor.
Obs. 5.14 Conform Obs. 5.8 în zonele în care ecuaţia diferenţială a MGV are o
discontinuitate (datorită anulării numitorului din membrul drept) iar curba suprafeţei libere
trece prin adâncimea critică (admite tangentă verticală) curba de remuu se va desena
întrerupt, întrucât ecuaţia ei nu se mai poate aplica în ipotezele făcute, iar curgerea devine
rapid variată.

5.6.1 CAZUL ALBIILOR/CANALELOR CU PANTĂ LINĂ (MICĂ) L

2
K 
1−  n 
Se pleacă de la relaţia ( 5.12 ),
dh
=J  K  şi se analizează semnul derivatei
dx 1 − Fr 2
prin evaluarea semnelor numărătorului şi numitorului fracţiei din membrul drept. Conform
Clasificării 4.1, albiile cu pantă lină/mică sunt cele pentru care J < J cr ⇒ hn > hcr şi deci
nivelul normal N-N este deasupra nivelului critic, C-C (Fig. 5.7) (regimul normal este
subcritic).

L1 nivel orizontal
N

C hn L2 CH N
RL
hcr
RR C
L3
SH tangentă verticală
J < Jcr

Fig. 5.8 Tipurile posibile de curbe de remuu în cazul albiilor/canalelor cu

pantă pozitivă lină/mică - L ( 0 < J < Jcr )

89
 5. MIŞCAREA NEUNIFORMA GRADUAL VARIATĂ

În funcţie de mărimea lui h în raport cu hn şi hcr se obţin trei cazuri: L1, L2 şi L3.

5.6.1.1 Curbă de remuu de tip L1 pentru care h > hn > hcr

K n2 K n2 
h > hn ⇒ K > K n ⇒ < 1 ⇒ 1 − > 0 dh
⇒ > 0 ⇒ adâncimea creşte în lungul
2 2
K K
 dx
h > hcr ⇒ Fr < 1 ⇒ 1 − Fr 2 > 0 
curgerii (remuu pozitiv)
dh
Limite: h → hn ⇒ K → K n ⇒ → 0 ⇒ suprafaţa liberă este paralelă cu
dx
fundul albiei ⇒ regim uniform.
K n2 K n2 dh
h → ∞ ⇒ K >> K n ⇒ 2 << 1 ⇒ 2 → 0 ⇒ →J ⇒ suprafaţa
K K dx
liberă tinde la orizontală (la numitorul relaţiei (1) vom avea Fr → 0 viteza
tinzând să se anuleze fiindcă aria secţiunii vii creşte către infinit la un debit
Q constant).
Exemplu: Curba de remuu formată la coada unui lac de acumulare (Fig. 5.9).

N
L1

hn N
C
Q RL h
hcr
C
J < Jcr

Fig. 5.9 Curba de remuu de tip L1 la coada unui lac de acumulare

Obs.5.15 Acest tip de curbă de remuu este foarte întâlnit în curgerile pe râuri,
totodată ea formându-se pe distanţe foarte mari (până la zeci de km). Din acest motiv
curbura suprafeţei libere nu se poate vedea cu ochiul liber.

5.6.1.2 Curbă de remuu de tip L2 pentru care h ∈ ( hcr, hn )

K n2 K n2 
h < hn ⇒ K < K n ⇒ > 1 ⇒ 1 − < 0 dh
⇒ < 0 ⇒ adâncimea scade în lungul
2 2
K K
 dx
h > hcr ⇒ Fr < 1 ⇒ 1 − Fr 2 > 0 
curgerii (remuu negativ)

90
 “HIDRAULICĂ TEHNICĂ”
D. Nistoran, F. Moatar, M. Manoliu şi C. Ionescu

N L2
N
C h
n Q CH
hcr RL
C
J < Jcr

Fig. 5.10 Curbă de remuu de tip L2 terminată printr-o cădere hidraulică la

capătul unui canal
dh
Limite: h → hn ⇒ K → K n ⇒ →0 ⇒ suprafaţa liberă este paralelă cu
dx
fundul albiei ⇒ regim uniform.
dh
h → hcr ⇒ Fr → 1 ⇒ → −∞ , şi cum în amonte h > hcr ⇒ cădere
dx
hidraulică
Exemplu: Cădere hidraulică la capătul unui canal (Fig. 5.10) sau în zona unei
ruperi de pantă. În al doilea exemplu, curentul trece de la un tronson unde regimul este
subcritic şi J < Jcr la un altul, unde regimul este supracritic şi J > Jcr. În realitate, trecerea
curbei de remuu prin adâncimea critică la curgerea peste capătul unui canal are loc la o
distanţă de aproximativ 1,5 hcr în amonte de capătul canalului. Acest profil este mai scurt
decât L1, curbura lui fiind vizibilă şi cu ochiul liber. El tinde în amonte tangent la linia
adâncimilor normale N-N şi se termină în aval printr-o cădere hidraulică (suprafaţa liberă
este normală la linia adâncimilor critice).

5.6.1.3 Curbă de remuu de tip L3 pentru care h < hcr < hn

K n2 K n2 
h < hn ⇒ K < K n ⇒ 2 < 1 ⇒ 1 − 2 < 0 dh
K K ⇒ > 0 ⇒ adâncimea creşte în lungul
2  dx
h < hcr ⇒ Fr > 1 ⇒ 1 − Fr < 0 
curgerii (remuu pozitiv)
dh
Limite: h → hcr ⇒ Fr → 1 ⇒ → ∞ , şi cum în amonte h < hcr ⇒ salt hidraulic.
dx
h → 0 ⇒ adâncimea scade nelimitat (aceasta, doar teoretic, întrucât A nu
poate ajunge pâna la zero şi viteza la infinit) cu o inflexiune
 dh → ∞  .
 dx h → 0 
Exemplu: Curgerea în regim rapid pe sub o stavilă (Fig. 5.11). În capătul aval al
acestei curbe de remuu se formează un SH la trecerea prin hcr. Şi acest profil de racord este

91
 5. MIŞCAREA NEUNIFORMA GRADUAL VARIATĂ

mai scurt decât L1, curbura lui fiind vizibilă cu ochiul liber. Profilul de tip L3 începe în
amonte de la o valoare foarte mică a lui h şi se termină în aval cu un salt hidraulic.

N
C
SH
RR Q C
L3

“vena contracta” J < Jcr

Fig. 5.11 Curba de remuu de tip L3 la curgerea pe sub o stavilă; tronson de

albie/canal cu pantă lină/mică

5.6.2 CAZUL ALBIILOR/CANALELOR CU PANTĂ ABRUPTĂ

(MARE), A

Dacă J > J cr ⇒ hn < hcr ⇒ nivelul normal N-N este sub nivelul critic, C-C
(Fig. 5.12). În funcţie de mărimea lui h în raport cu hn şi hcr se obţin trei cazuri: A1, A2 şi
A3.

Tangenta verticală Nivel orizontal

C A1
SH
RL
CH C
N RR
A2
Q hcr
hn
A3
N
J >Jcr

Fig. 5.12 Tipurile posibile de curbe de remuu în cazul albiilor/canalelor cu

pantă pozitivă abruptă – A (J > Jcr > 0)

5.6.2.1 Curbă de remuu de tip A1 pentru care h > hcr > hn

K n2 K n2 
h > hn ⇒ K > K n ⇒ 2 < 1 ⇒ 1 − 2 > 0 dh
K K ⇒ > 0 ⇒ adâncimea creşte în lungul
2  dx
h > hcr ⇒ Fr < 1 ⇒ 1 − Fr > 0 
curgerii (remuu pozitiv)

92
 “HIDRAULICĂ TEHNICĂ”
D. Nistoran, F. Moatar, M. Manoliu şi C. Ionescu

A1
C
SH

N
hn C
hcr
Q N
J >Jcr

Fig. 5.13 Curba de remuu formată la curgerea în regim rapid pe o porţiune

scurtă de albie cu pantă abruptă, în amonte de pragul unui bazin
disipator

dh
Limite: h → hcr ⇒ Fr → 1 ⇒ → ∞ , şi cum în aval h > hcr ⇒ salt hidraulic
dx

K n2 K n2 dh
h → ∞ ⇒ K >> K n ⇒ 2
<< 1 ⇒ 2
→0⇒ → J ⇒ suprafaţa
K K dx
liberă tinde la orizontală (la numitorul relaţiei (1) vom avea Fr → 0 viteza
scăzând către zero, întrucât aria secţiunii vii creşte către infinit la un debit,
Q, constant).
Exemplu: Curgerea peste pragul unui bazin disipator (situat în aval de un deversor)
şi pe care mişcarea se desfăşoară în regim rapid (Fig. 5.13). Profilul de tip A1 începe în
amonte cu un salt hidraulic şi se termină în aval orizontal.

5.6.2.2 Curbă de remuu de tip A2 pentru care h ∈ ( hn, hcr )

K n2 K n2 
h > hn ⇒ K > K n ⇒ < 1 ⇒ 1 − > 0 dh
⇒ < 0 ⇒ adâncimea scade în lungul
2 2
K K
 dx
h < hcr ⇒ Fr > 1 ⇒ 1 − Fr 2 < 0 
curgerii
dh
Limite: h → hn ⇒ K → K n ⇒ → 0 ⇒ suprafaţa liberă devine paralelă cu
dx
fundul albiei în bieful aval ⇒ regim uniform rapid (iar hn < hcr ).
dh
h → hcr ⇒ Fr → 1 ⇒ → ∞ , şi cum în amonte h > hcr ⇒ Cădere hidraulică
dx
la capătul amonte al profilului
Exemplu: Cădere hidraulică datorată unei lărgiri bruşte de secţiune pe un canal cu
pantă abruptă (Fig. 5.14), sau o rupere de panta de la J1 < Jcr la J2 > Jcr. În cazul lărgirii
bruşte de secţiune de la B1 la B2 >B1, debitul specific scade de la q1 > q2 şi prin urmare
adâncimea critică scade de la hcr 1 la hcr 2 < hcr 1 . Profilul de tip A2 începe în amonte cu o
cădere şi tinde în aval tangent la linia adâncimilor normale.

93
5. MIŞCAREA NEUNIFORMA GRADUAL VARIATĂ

C1

RL C1
CH C2
hcr 1 Q C2
N2 A2
RR
J >Jcr hcr 2 N2
hn 2

B1 q 1 > q2 B2

Fig. 5.14 Curbă de remuu de tip A2 în aval de o lărgire bruscă de secţiune pe

un canal cu panta abruptă/mare ; de remarcat coborîrea liniei
adîncimilor critice datorită modificării secţiunii şi formarea căderii
hidraulice (în amonte de îngustarea de secţiune este regim lent)

5.6.2.3 Curbă de remuu de tip A3 pentru care h < hn < hcr

K n2 K n2 
h < hn ⇒ K < K n ⇒ 2 > 1 ⇒ 1 − 2 < 0 dh
K K ⇒ > 0 ⇒ adâncimea creşte în lungul
2  dx
h < hcr ⇒ Fr > 1 ⇒ 1 − Fr < 0 
curgerii (remuu pozitiv)

N C
A3
hn N
hcr
Q
J >Jcr
“vena contracta”

Fig. 5.15 Curba de remuu formată la curgerea pe sub o stavilă plană

amplasată pe o albie cu pantă abruptă

94
 “HIDRAULICĂ TEHNICĂ”
D. Nistoran, F. Moatar, M. Manoliu şi C. Ionescu

dh
Limite: h → hn ⇒ K → K n ⇒ → 0 ⇒ h = hn = ct. ⇒ suprafaţa liberă este
dx
paralelă cu fundul albiei ⇒ regim uniform.
h → 0 ⇒ adâncimea scade nelimitat (aceasta - doar teoretic, întrucât Q > 0).
Exemplu: Curba de remuu formată la curgerea pe sub o stavilă plană amplasată pe o
albie cu pantă abruptă (Fig. 5.15). Se mai poate întâlni la piciorul aval al unui deversor cu
profil practic ce echipează un baraj din beton, unde panta abruptă a canalului de pantă mare
se racordează cu panta lină a bazinului disipator.

5.6.3 CAZUL ALBIILOR/CANALELOR CU PANTĂ CRITICĂ, C

Dacă J = J cr ⇒ hn = hcr ⇒ nivelul normal N-N coincide cu nivelul critic, C-

C (Fig. 5.16) ⇒ regimul critic coincide cu regimul normal.
În funcţie de mărimea lui h în raport cu hn = hcr se obţin doar două cazuri: C1 şi C3,
întrucât C2 ar rezulta o linie dreaptă, paralelă cu linia talvegului.

SH C1 Nivel orizontal
N=C RL
N=C
C3
RR Q hn =
J = Jcr

Fig. 5.16 Tipurile de curbe de remuu în cazul canalelor cu pantă critică

(J = Jcr > 0)

5.6.3.1 Curbă de remuu de tip C1 pentru care h > hn = hcr

K n2 K n2 
h > hn ⇒ K > K n ⇒ < 1 ⇒ 1 − > 0 dh
⇒ > 0 ⇒ adâncimea creşte în lungul
2 2
K K
 dx
h > hcr ⇒ Fr < 1 ⇒ 1 − Fr 2 > 0 
curgerii (remuu pozitiv)
dh 0
Limite: h → hn = hcr ⇒ = ⇒ nedeterminare ⇒ apar unduiri ale suprafeţei
dx 0
libere datorită regimului critic, care este un regim instabil.
K n2 K n2 dh
h → ∞ ⇒ K >> K n ⇒ 2
<< 1 ⇒ 2
→0⇒ → J ⇒ suprafaţa liberă
K K dx
tinde la orizontală (la numitorul relaţiei ( 5.12 ) vom avea Fr → 0 deoarece

95
 5. MIŞCAREA NEUNIFORMA GRADUAL VARIATĂ

viteza scade către zero, aria secţiunii vii crescând către infinit la un debit Q
constant).

C1 Nivel orizontal
N=C
N=C RL
RCr
Q
hn1 = hcr hn2
J1 = Jcr
J2 < Jcr

Fig. 5.17 Profilul C1 la curgerea peste o rupere de pantă, de la J1 = Jcr la

J2 < Jcr

Exemplu: Curgerea peste o rupere de pantă (Fig. 5.17) de la J1 = J cr la J 2 < J cr .

5.6.3.2 Curbă de remuu de tip C3 pentru care h < hcr = hn

K n2 K n2 
h < hn ⇒ K < K n ⇒ > 1 ⇒ 1 − < 0 dh
⇒ > 0 ⇒ adâncimea creşte în lungul
2 2
K K
 dx
h < hcr ⇒ Fr > 1 ⇒ 1 − Fr 2 < 0 
curgerii ⇒ remuu pozitiv
K n2 
h → hn ⇒ K → K n ⇒ 1 − = 0  dh 0
Limite: K2 ⇒ → ⇒ nedeterminare ⇒ în
 dx 0
h → hcr ⇒ Fr → 1 
aval apar unduiri ale suprafeţei libere datorită regimului critic, care este un
regim instabil
h→0 ⇒ adâncimea scade nelimitat în amonte.

N=C RR
C3 RCr
N=C
Q hn =
J = Jcr

Fig. 5.18 Profil de tip C3 la curgerea pe sub o stavilă sau o golire de fund

Exemplu: Curgerea pe sub o stavilă sau pe sub o golire de fund amplasate pe un

canal cu pantă critică (Fig. 5.18).

96
 “HIDRAULICĂ TEHNICĂ”
D. Nistoran, F. Moatar, M. Manoliu şi C. Ionescu

5.6.4 CAZUL ALBIILOR / CANALELOR CU PANTĂ ZERO

(ORIZONTALE), Z
Pentru studiul curbelor de remuu pe canale cu pantă nulă s-a văzut că se pleacă de la
relaţia ( 5.14 ) dedusă la paragraful 5.4:

2
 K cr 
 
dh K 
= − J cr  .
dx 1 − Fr 2

În acest caz există o singură axă hidraulică, la adâncimea hcr, linia adâncimilor critice
C-C (Fig. 5.19), întrucât adâncimea normală tinde către ∞ (vezi graficul hn = f(Q) la panta
J Š 0) iar relatia Chezy nu mai este valabilă.
În funcţie de mărimea lui h în raport cu hcr se obţin două cazuri: Z2 şi Z3
(corespunzând cazurilor hcr < h < hn = ∞ si respectiv h < hcr ).

Nivel orizontal
Z2
hn → ∞
RL
Q
C CH C
SH
Z3 RR hcr
h

Fig. 5.19 Tipurile de curbe de remuu posibile în cazul canalelor cu pantă nulă
(J=0)

5.6.4.1 Curbă de remuu de tip Z2 pentru care h > hcr

dh
h > hcr ⇒ Fr < 1 ⇒ 1 − Fr 2 > 0 ⇒ < 0 ⇒ adâncimea scade în lungul curgerii ⇒
dx
remuu negativ
dh
Limite: h → hcr ⇒ Fr → 1 ⇒ → ∞ , şi cum in amonte h > hcr ⇒ Cădere hidraulică
dx
K cr dh
h → ∞ ⇒ K >> K cr ⇒ →0⇒ → 0 ⇒ h = ct. ⇒ adâncimea devine
K dx
constantă iar panta suprafeţei libere, Ja, devine egală cu panta fundului
albiei, J, care este nulă ⇒ suprafaţa liberă devine orizontală (nu mişcare
uniformă, pentru că hn = ∞).

97
 5. MIŞCAREA NEUNIFORMA GRADUAL VARIATĂ

Z2
CH
Q RL C
C
hcr h(x)
J=0

Fig. 5.20 Curbă de remuu de tip Z2 la capătul unui canal cu pantă nulă
(cădere hidralică)

Exemplu: Cădere la capătul unui canal cu pantă nulă (Fig. 5.20).

Obs. 5.16 Aşa cum s-a menţionat şi la paragraful 5.6.1.2, în realitate, trecerea
curentului prin adâncimea critică are loc cu aproximativ 1,5 hcr amonte de capatul
canalului.

5.6.4.2 Curbă de remuu de tip Z3 pentru care h < hcr

dh
h < hcr ⇒ Fr > 1 ⇒ 1 − Fr 2 < 0 ⇒ > 0 ⇒ adâncimea creşte în lungul curgerii ⇒
dx
remuu pozitiv.
dh
Limite: h → hcr ⇒ Fr → 1 ⇒ → ∞ , şi cum in amonte h < hcr ⇒ Salt hidraulic.
dx
h → 0 ⇒ adâncimea scade nedefinit.

C SH C
h(x)
Z2 Q hcr
J=0
Fig. 5.21 Curgerea pe sub stavile în cazul pantei nule

Exemplu: Curgerea pe sub o stavilă când în aval există o altă stavilă sau un prag
disipator Fig. 5.21. De asemenea, la o centrală hidroelectrică prevăzută cu deversor de ape
mari, curgerea în aval de acesta, într-un bazin disipator cu pantă nulă, prevăzut cu prag
aval pentru crearea saltului hidraulic în scopul scurtării lungimii bazinului.

98
 “HIDRAULICĂ TEHNICĂ”
D. Nistoran, F. Moatar, M. Manoliu şi C. Ionescu

5.6.5 CAZUL ALBIILOR/CANALELOR CU PANTĂ NEGATIVĂ

(INVERSĂ SAU CU CONTRAPANTĂ), N

hn→ ∞
N2 RL
CH C

SH
C hcr
Q N3
J<0

Fig. 5.22 Tipuri de curbe de remuu în cazul canalelor cu pantă negativă (J < 0)

Pentru albii/canale cu panta negativă se pleacă de la relaţia ( 5.15 ), dedusă la

paragraful 5.4:

2
 K '
1+  n 
dh K
= J  2 .
dx 1 − Fr

În acest caz există tot o singură axă hidraulică, la adâncimea hcr, C-C. (Fig. 5.22),
întrucât noţiunea de adâncime normală nu poate exista pentru canale cu pantă nulă (în
relaţia lui Chezy am avea panta negativă sub radical ⇒ imposibil. Una din ipotezele in care
s-a dedus relaţia este J > 0). Există două tipuri de curbe de remuu: N2 şi N3
corespunzătoare adâncimilor curente mai mari, respectiv mai mici decât cea critică.

5.6.5.1 Curbă de remuu de tip N2 pentru care h > hcr

dh
h > hcr ⇒ Fr < 1 ⇒ 1 − Fr 2 > 0 ⇒ < 0 ⇒ adâncimea scade în lungul curgerii
dx
dh
Limite: h → hcr ⇒ Fr → 1 ⇒ → ∞ , şi cum in amonte h > hcr ⇒ Cădere hidraulică
dx
2
 K'  dh
h → ∞ ⇒ K >> K n' ⇒  n  → 0 ⇒ → −J '= J ⇒ suprafaţa liberă
 K  dx
tinde la orizontală.
Exemplu: Curgerea peste un deversor în condiţiile în care bieful amonte are pantă
negativă iar în secţiunea deversorului există o rupere de pantă (de la J < 0 la J ≥ 0)
(Fig. 5.23).

99
 5. MIŞCAREA NEUNIFORMA GRADUAL VARIATĂ

N2 CH
C
RL
C
Q hcr
J=0
J<0

Fig. 5.23 Profil de tip N2 la curgerea apei pe un sector cu pantă negativă;

sectorul are la capătul aval un deversor amplasat în secţiunea în
care există o rupere de pantă (de la J < 0 la J ≥ 0)

5.6.5.2 Curbă de remuu de tip N3 pentru care h < hcr

dh
h < hcr ⇒ Fr > 1 ⇒ 1 − Fr 2 < 0 ⇒ > 0 ⇒ adâncimea creşte în lungul curgerii.
dx
dh
Limite: h → hcr ⇒ Fr → 1 ⇒ → ∞ , şi cum in amonte h < hcr ⇒ Salt hidraulic în
dx
aval.
h → 0 ⇒ adâncimea scade nedefinit în amonte (teoretic, pentru că Q > 0).

SH C
C N3
Q J=0
RR
J<0

Fig. 5.24 Curgerea pe sub o stavilă amplasată pe un sector cu pantă negativă

în condiţiile în care în aval există o rupere de pantă

Exemplu: Curgerea cu rupere de pantă (de la J < 0 la J = 0) pe sub o stavilă

amplasată pe un sector cu pantă negativă (Fig. 5.24).

5.7 CALCULUL CURBELOR SUPRAFEŢEI LIBERE

Calculul curbelor de remuu presupune determinarea explicită (cantitativă) a expresiei
h(x) din relaţiile ( 5.12 ), ( 5.14 ) sau ( 5.15 ), relaţii care reprezintă forme ale ecuaţiei
diferenţiale fundamentale a MGV. Cu alte cuvinte din aceste ecuaţii se determină funcţia
h(x) care redă forma curbei suprafeţei libere în lungul curgerii.

100
 “HIDRAULICĂ TEHNICĂ”
D. Nistoran, F. Moatar, M. Manoliu şi C. Ionescu

Determinarea explicită a acestei curbe este utilă pentru a avea date despre cotele apei
la o valoare impusă a debitului (de exemplu: debitul cu probabilitatea de 1 la 50 ani, 1 la
100 ani, etc. în funcţie de clasa de importanţă a construcţiei.) în cazul proiectării unor
diguri de apărare împotriva inundaţiilor, a unor drumuri, căi ferate sau poduri. Pentru
rezolvarea ecuaţiei diferenţiale a MGV există două tipuri de metode: exacte şi
aproximative. În prima categorie intră metodele analitice sau de integrare directă, iar în cea
de-a doua categorie intră:
1. metodele de integrare grafică (de exemplu, metoda Certousov);
2. metodele de integrare numerică (diferenţe finite, caracteristicilor, element finit,
tuburi de curent, etc.). Cea mai folosită la integrarea ecuaţiei MGV scrisă în
aproximaţia unidimensională pentru calculul suprafeţelor libere este metoda
diferenţelor finite prin aproximări succesive (metodă bazată pe paşi de calcul).
Odată cu progresul tehnic al calculatoarelor şi reducerea timpilor de calcul, au apărut
noi programe bazate pe metode numerice, multe dintre acestea gratuite, care au dus la
abandonarea primelor două metode de calcul al curbelor de remuu. Din acest motiv în
prezentul manual doar se vor enumera cele mai cunoscute dintre acestea, făcându-se
referire la cărţi anterioare, în care metodele analitice şi grafice au fost dezvoltate în detaliu.

5.7.1 INTEGRAREA DIRECTĂ A ECUAŢIEI MGV PERMANENTE

ÎN ALBII PRISMATICE
Fie spre exemplu cazul MGV pe un canal (o albie) prismatic(ă) de pantă pozitivă.
Ecuaţia diferenţială fundamentală care descrie evoluţia suprafeţei libere în acest caz a fost
scrisă sub forma ( 5.14 ) la paragraful 5.4. Notând fracţia din membrul drept cu f (h ) din
ecuaţie se poate obţine ∆x ca fiind lungimea tronsonului:

hi +1
1 − Fr 2 1 1
dx =
 K2 
dh = f (h)dh
J
⇒ ∆x =
J ∫ f (h)dh . ( 5.16 )
J 1 − n2 

hi

 K 

Această expresie nu poate fi integrată analitic decât în anumite cazuri particulare ale unor
canale de secţiune regulată cum ar fi:
• un canal dreptunghiular, foarte lat. În 1848 Dupuit a găsit o soluţie ignorând
variaţia energiei cinetice; în 1860 Bresse a găsit o nouă soluţie, ţinând cont şi de
aceasta;
• un canal parabolic – metoda lui Tolkmitt.
• un canal prismatic de secţiune regulată – metoda lui Bakhmeteff. Acesta a propus
o metodă de integrare analitică aproximativă a ecuaţiei MGV, pentru canale
prismatice cu pantă pozitiva, negativă sau nulă ţinând cont şi de relaţia lui
Manning. Până aproximativ acum zece-douăzeci de ani, când metodele numerice
nu câştigaseră un teren atât de mare, această metodă era foarte folosită. Ea este
descrisă în detaliu în toate cărţile mai vechi de Hidraulică dintre care se
menţionează: Chow (1959), Henderson (1966) şi Kiselev (1986).

5.7.2 METODA INTEGRĂRII GRAFICE

Aceasta este o metodă aproximativă de calcul a lungimii unui sector de albie
prismatică pentru care se impun (se aleg) adâncimile la capete, pe bază de calcul grafic al

101
 5. MIŞCAREA NEUNIFORMA GRADUAL VARIATĂ

integralei din membrul drept al ecuaţiei ( 5.16 ) rezultate din ecuaţia diferenţială a MGV
pentru albii prismatice cu pantă pozitivă.
Integrala, care reprezintă aria de sub curba f(h), se aproximează prin suma ariei
trapezelor elementare (metoda trapezelor) în care se poate descompune (Fig. 5.25):

h2
1
∆x =
J ∫ f (h)dh ( 5.17 )
h1

unde h1 şi h2 sunt adîncimile în secţiunile 1 şi 2 situate la capetele tronsonului de calcul, la

distanţele x1 şi x2 de o secţiune iniţială.

h f(h)
D

A a d
h1
h2 f(hi) f(hi+1)
l = ∆x B b c C
x1 x2 h1 ∆h h2 h
x
Fig. 5.25 Determinarea curbei de remuu pe tronsonul 1 - 2 prin metoda
grafică

Dacă se împarte intervalul adâncimilor h2 – h1 în „n” paşi de calcul, ∆h, suficient de

mici, se obţin „n” trapeze dreptunghice elementare abcd cu bazele f(hi) şi f(hi+1), ca în Fig.
5.25 Aria de sub graficul funcţiei f(h) delimitată de h1 şi h2 adică aria ABCD va fi egală cu
h2
suma ariilor trapezelor elementare, care la limită este egală cu integrala ∫ f (h)dh a
h1
funcţiei f(h). Astfel, lungimea ∆x necunoscută a sectorului de calcul se poate determina cu

hi +1
1 n 1 n 1
∆x = l = x2 − x1 = ∑ ∫ f (h )dh = ∑ Aabcd = AABCD ( 5.18 )
J i =1 hi
J i =1 J

unde aria fiecărui trapez elementar este:

1
[ f (hi ) + f (hi +1 )]∆h
Aabcd = ( 5.19 )
2
Ţinând cont de relaţiile ( 5.18 ) şi ( 5.19 ) lungimea tronsonului de calcul se poate
exprima prin :

n
1
∆x =
2J
∑ [ f (hi ) + f (hi +1 )]∆h . ( 5.20 )
i =1

102
 “HIDRAULICĂ TEHNICĂ”
D. Nistoran, F. Moatar, M. Manoliu şi C. Ionescu

Relaţia anterioară este valabilă pentru tronsoane de albii prismatice cu pantă pozitivă.
În mod analog se pot demonstra relaţii similare şi pentru cazurile albiilor prismatice cu
pantă nulă sau negativă, pornind de la ecuaţiile ( 5.14 ) şi ( 5.15 ). Se ajunge astfel la :

n
1
∆x =
2 J cr
∑ [ f 0 (hi ) + f 0 (hi+1 )]∆h;
i =1
2
( 5.21 )
 K 
unde f 0 (h ) = 1 −  2  , pentru J = 0 .

 K cr 
şi respectiv:

1 n
∆x = ∑ [ f ' (hi ) + f ' (hi +1 )]∆h;
2 J ' i =1
2
J'  K 0' 
  ( 5.22 )
J cr  K2 
unde f ' (h ) =   , pentru J = − J ' < 0 .
2
J' K' 
1 −  02 
J K 

5.7.3 METODA DIFERENŢELOR FINITE PENTRU CANALE ŞI

ALBII PRISMATICE
Aceasta este o metodă numerică bazată pe paşi elementari de calcul, prin care
derivatele sunt înlocuite cu diferenţe finite.

i i+1
LE
Jf hr = hf
αVi 2 αQ 2
=
2g 2 gAi 2 αVi +21 αQ 2
LP =
2g 2 gAi2+1
hi Q
yi
h hi+1
yi+1
LT J
xi
xi+1
zi zi+1

i i+1

Fig. 5.26 Tronson elementar de calcul al unei curbe de remuu în MGV

Pentru a deduce ecuaţia MGV în diferenţe finite se pleacă de la relaţia lui Bernoulli
(ecuaţia energiei) aplicată unui tronson elementar situat între două secţiuni de calcul
succesive, i şi i+1 (Fig. 5.26) pentru care se notează variaţia lungimii/distanţei cu

103
 5. MIŞCAREA NEUNIFORMA GRADUAL VARIATĂ

∆x = xi +1 − xi , variaţia adâncimii cu ∆h = hi +1 − hi , variaţia cotei cu ∆y = y i +1 − y i şi

variaţia înălţimii/sarcinii cinetice (scrisă în funcţie de viteză sau debit) cu
αVi +21 αVi 2 αQ 2 αQ 2
∆hV = − = − .
2g 2g 2 gAi2+1 2 gAi2
Ecuaţia energiei scrisă la Cap. 2.2 (relaţiile ( 2.10 ) şi ( 2.11 )) devine în cazul MGV
(permanente) pentru un tronson elementar de canal/albie prismatic(ă) (deci cu pierderi
locale neglijabile datorate contracţiilor şi lărgirilor, adică hr = h f iar panta liniei energiei
coincide cu panta de frecare, J e = J f ):

d  αV 2 
dE + hr = 0 ⇒ z + h + dx + h f = 0 ⇒
dx  2 g 
( 5.23 )
dz dh d  αV 2  h f dz dh d  αQ 2  hf
+ +    + = 0 ⇒ + +  + = 0 ⋅ dx
dx dx dx  2 g  dx dx dx dx  2 gA (h( x) )  dx
2

în care:
dz
= − J , cu J panta talvegului, iar
dx
hf
= J f , cu J f panta de frecare/hidraulică medie pe tronsonul elementar, calculată
dx
• fie în funcţie de modulul de debit echivalent mediu pe tronsonul elementar,
K (h) ,
Q2 ( 5.24 )
Jf =
K2

• fie ca medie a pantelor de la capetele tronsonului,

Q 2  1 1 
1
2
( )
J f = J f i + J f i +1 = −
2  K i 2 K i2+1 
. ( 5.25 )

Pentru calculul lui K (h) există mai multe metode:

hi + hi +1
• Se exprimă adâncimea medie a tronsonului elementar de calcul, h = şi
2
se calculează toate mărimile geometrice şi hidraulice caracteristice tronsonului
în funcţie de aceasta. Prin urmare,

1 A5/ 3
K 2 (h ) = A 2C 2 R = ( 5.26 )
n P 2/3

• Se face o medie a modulelor de debit în cele două secţiuni extreme ale

tronsonulului, folosind una dintre următoarele trei formule:

104
 “HIDRAULICĂ TEHNICĂ”
D. Nistoran, F. Moatar, M. Manoliu şi C. Ionescu

1 1 1 
2 2
K + K i +1 1
2
K = i ; K 2 = K i ⋅ K i +1 2
=  2 + 2  ( 5.27 )
2 K 2  Ki K i +1 

Ţinând cont de relaţiile anterioare în ( 5.23 ) şi înmulţind ecuaţia cu dx se obţine :

αQ 2  1 
dh = (J − J f )dx − d  2  = (J − J f )dx − dhV , ( 5.28 )
2g A 

care poate fi scrisă prin transformarea diferenţialelor în diferenţe finite după cum urmează:

αQ 2  1 1 
( )
hi +1 − hi = J − J f ( xi +1 − xi ) −
2 g  Ai +12
− ⇒
Ai 
2 ( 5.29 )

∆h = (J − J f )∆x − ∆hV

αV 2 αQ 2
sau, ţinând cont de expresia e = h + =h+ = h + hV ( 4.2 ) a energiei specifice a
2g 2 gA2
secţiunii, în funcţie de variaţia acesteia, ∆e :

(
∆e = ∆h + ∆hV = J − J f ∆x , ) sau
( 5.30 )
 αQ 2 1   αQ 2 1   Q2 
h + − h + = J − ( xi +1 − xi )
 2 g A 2  i +1  2 g A 2  i  K 2 


Ecuaţia anterioară poate fi rescrisă în funcţie de variaţia cotelor suprafeţei libere

∆y = yi +1 − yi , prin înlocuirea diferenţialelor din expresia de definiţie a pantei talvegului
( 1.1 ) cu diferenţe finite:

dz z − zi ∆z
J =− = − i +1 =− , deci ( 5.31 )
dx xi +1 − xi ∆x

∆y = ∆h + ∆z = − ∆hV − J f ∆x ⇒ ∆y + ∆hV + J f ∆x = 0 sau

( 5.32 )
 αQ 2 1   αQ 2 1  Q 2
y+
 − y+ + (xi +1 − xi ) = 0
 2 g A 2  i +1  2 g A 2  i K 2

Această ultimă formă în diferenţe finite a relaţiei lui Bernoulli se poate enunţa astfel:
suma dintre variaţia cotelor piezometrice (ale suprafeţei libere), variaţia înălţimilor cinetice
şi pierderile de sarcină prin frecare pe patul albiei, pentru un sector elementar de calcul al
canalului/albiei prismatice, trebuie să fie egală cu zero.
Formele ( 5.29 ), ( 5.30 ), în funcţie de adâncimea în secţiune, se folosesc pentru
canale artificiale iar forma ( 5.32 ), în funcţie de cota suprafeţei libere, se foloseşte pentru
râuri (la care adâncimea variază foarte mult de la o secţiune la alta).

105
 5. MIŞCAREA NEUNIFORMA GRADUAL VARIATĂ

Ecuaţiile anterioare ( 5.29 ) - ( 5.32 ) se folosesc în programele de integrare numerică

în diferenţe finite pentru calculul curbei suprafeţei libere prin două metode:
a) Metoda paşilor direcţi (a paşilor de adâncime/cotă sau metoda
adâncimilor/cotelor) - folosită pentru canale artificiale. Pentru o variaţie
elementară impusă a adâncimii, ∆h = hi +1 − hi (sau a cotei, ∆y = yi +1 − yi )
trebuie determinată variaţia elementară corespunzătoare a distanţei/lungimii
tronsonului de calcul, ∆x = xi +1 − xi .
b) Metoda paşilor standard (a paşilor de distanţe, metoda tronsoanelor) -
folosită atât pentru canale artificiale, cât şi pentru albii naturale. Pentru o
variaţie elementară impusă a distanţei, ∆x = xi +1 − xi , trebuie determinată
variaţia corespunzătoare a adâncimii, ∆h = hi +1 − hi , sau a cotei ∆y = yi +1 − yi .
Această metodă implică iteraţii succesive, şi se foloseşte mai ales în cazul
râurilor.
Înainte de începerea calculelor trebuie identificată secţiunea de control în care este
cunoscută o dependenţă Q(h ) . Calculele se desfăşoară apoi în sens invers curgerii, adică
de la secţiunea de control spre amonte - în cazul regimului de curgere lent (subcritic) şi în
sensul curgerii, adică de la secţiunea de control spre aval, în cazul regimului de curgere
rapid (supracritic).
În cele ce urmează, se va explica aplicarea celor două metode de calcul în cazul unei
curgeri în regim lent pe un canal artificial şi o albie naturală prismatică şi neprismatică.

5.7.3.1 Metoda paşilor direcţi (metoda adâncimilor/cotelor)

Se presupun cunoscute mărimile hidraulice în secţiunea aval de control a unui sector

de canal artificial (Fig. 5.27) având formă geometrică dată, adică: Q, J, n, xi+1, hi+1 (sau
yi+1 şi zi+1); prin urmare se cunosc Ai+1, Vi+1, Pi+1, Ri+1, Ci+1, Ki+1. Se impune o variaţie
incrementală (un pas mic de calcul) a (al) adâncimii, ∆h = hi +1 − hi (sau ∆y = yi +1 − yi ) din
care se poate determina adâncimea hi în secţiunea amonte, i, a tronsonului elementar de
calcul (respectiv cota suprafeţei libere, yi şi cota talvegului, zi cu ajutorul pantei J). În
funcţie de această mărime se determină caracteristicile hidraulice în secţiunea amonte,
h +h
adică: Ai, Vi, Pi, Ri, Ci, Ki, precum şi adâncimea medie pe tronsonul de calcul, h = i i +1 .
2
Totodată, utilizând formulele ( 5.24 ) - ( 5.27 ), se pot determina şi modulul de debit mediu
K (h ) , precum şi panta medie de frecare, J f .

Având toate aceste mărimi cunoscute se poate obţine din ecuaţiile ( 5.30 ) şi ( 5.32 )
lungimea/distanţa (pasul de lungime) tronsonului elementar de calcul, ∆x = xi +1 − xi , pe
care se modifică adâncimea de la hi = hi +1 − ∆h (cu ∆h ales/impus). Astfel, cunoscând
poziţia secţiunii extreme aval se poate determina poziţia secţiunii extreme amonte, xi.

∆h + ∆hv 
∆x =
J − J f 
⇒ xi ( 5.33 )
∆y + ∆hv 
∆x = −
Jf 


106
 “HIDRAULICĂ TEHNICĂ”
D. Nistoran, F. Moatar, M. Manoliu şi C. Ionescu

i Sens calcule i+1

pentru Fr < 1

LSL
hi Q
yi h hi+1
LT J yi+1
xi = ? xi+1
zi zi+1

i i+1

Fig. 5.27 Metoda paşilor direcţi sau a paşilor de adâncime (metoda

adâncimilor)

Astfel se determină la ce distanţă de capătul aval se atinge adâncimea sau cota

impusă. În continuare se procedează identic pentru următoarele tronsoane elementare de
calcul înspre amonte, iar curba suprafeţei libere se va trasa prin puncte la adâncimile
impuse şi distanţele rezultate prin calcul hidraulic.

5.7.3.2 Metoda paşilor standard (a paşilor de distanţe/lungimi,

metoda tronsoanelor)

i Sens calcule i+1

pentru Fr < 1

L
hi = ? Q
yi = ? h hi+1
L J yi+1
xi xi+1

i i+1

Fig. 5.28 Metoda paşilor standard sau a paşilor de distanţă/lungime (metoda

tronsoanelor)

Se presupun cunoscute mărimile hidraulice în secţiunea aval de control a unui sector

de canal artificial (Fig. 5.27) având formă geometrică dată, adică: Q, J, n, xi+1, hi+1 (sau

107
 5. MIŞCAREA NEUNIFORMA GRADUAL VARIATĂ

yi+1 şi zi+1); prin urmare se cunosc Ai+1, Vi+1, Pi+1, Ri+1, Ci+1, Ki+1. Se impune o variaţie
incrementală (un pas mic de calcul) a (al) distanţei curente faţă de secţiunea aval,
∆x = xi +1 − xi . Întrucât nici adâncimea, hi, nici cota suprafeţei libere, yi, nu sunt cunoscute
în secţiunea amonte, i, calculul se va desfăşura în paşi iterativi, pornind de la o valoare „de
încercare” a acestor mărimi.

Procedeul iterativ predictor-corector

1. Etapa predictor: Se presupune cunoscută în secţiunea amonte, i, o anumită valoare

„de încercare” a adâncimii, hi0 (sau cotei suprafeţei libere, yi0 cu ajutorul căreia,
cunoscând panta talvegului, J şi cotele din secţiunea aval, yi+1 şi zi+1, se poate
determina hi0 ). În funcţie de această mărime se determină caracteristicile geometrice
şi hidraulice din secţiunea amonte, adică: Ai0 ,Vi 0 , Pi 0 , Ri0 , Ci0 , K i0 , precum şi
hi 0 + hi +1
adâncimea medie pe tronsonul de calcul, h 0 = .
2
2. Utilizând formulele ( 5.24 ) - ( 5.27 ), se determină modulul de debit mediu, K (h) 0
precum şi panta medie de frecare, J f 0 , pe tronsonul elementar de calcul,
corespunzătoare primului pas de iteraţie.
3. Cu aceste valori, din relaţiile ( 5.30 ) (sau ( 5.32 )) se calculează o nouă valoare a
adâncimii amonte, hi1 (respectiv cotei suprafeţei libere a apei, y i1 ).

αQ 2 αQ 2
hi1 = hi +1 + ( )
− J − J 0f ∆x − ( )
= F (hi +1 ) − G hi0 ,
( )
2 g Ai +1
2
2g A ( )i
0 2

sau ( 5.34 )
αQ 2 αQ 2
yi1 = yi +1 + + J 0f ∆x − ( )
= F ' ( yi +1 ) − G ' yi0
( )
2 g Ai +1
2
2g A ( )
i
0 2

Se observă că valoarea calculată a adâncimii (cotei) amonte depinde de o funcţie cu

valoare cunoscută, F, de adâncimea (cota) de la capătul aval, şi de o altă funcţie cu
valoare cunoscută, G, de adâncimea (cota) de la capătul amonte, presupusă iniţial
cunoscută.
4. Se verifică dacă noua valoare a adâncimii amonte, hi1 , (sau cotei yi1 ) rezultată din
calcule diferă cu mai mult de o eroare maximă admisibilă faţă de valoarea iniţială/de
plecare, adică dacă:

hi1 − hi0 ≤ ε ( 5.35 )

Eroarea maximă admisibilă se poate lua de la 1mm la câţiva mm, în general în

funcţie de precizia cu care au fost măsurate adâncimile/cotele cu care se vor compara
cele calculate (pentru calibrarea rugozităţii), de importanţa studiului efectuat. Trebuie
ţinut însă cont că erorile pe fiecare tronson elementar de calcul se însumează la
parcurgerea întregului sector de canal/râu dinspre aval spre amonte, astfel încât
eroarea relativă totală la capătul amonte nu poate depăşi 0,5-1 % din adâncimea apei
sau câţiva cm. De exemplu, în cazul inundaţiilor în zone de câmpie, o eroare de

108
 “HIDRAULICĂ TEHNICĂ”
D. Nistoran, F. Moatar, M. Manoliu şi C. Ionescu

câţiva centimetri a cotei apei poate duce la incertitudini privind inundarea unor zone
întinse, drumuri şi localităţi.
Dacă criteriul ( 5.35 ) este satisfăcut, iteraţiile se opresc şi adâncimea hi1 (respectiv
cota apei yi1 ) se acceptă ca fiind valoarea reală. Se trece la sectorul următor de calcul
spre amonte, procedeul decurgând analog.
5. Etapa corector: Dacă criteriul ( 5.35 ) nu este satisfăcut, iteraţiile continuă prin
repetarea paşilor 1-4 cu o nouă valoare de plecare a adâncimii hi2 (sau cotei, yi2 ), de
exemplu:

hi0 + hi1 y 0 + yi1 ( 5.36 )

hi2 = (sau yi2 = i ),
2 2

cu ajutorul căreia se va calcula o nouă adâncime hi3 (şi respectiv o cotă yi3 ) şi aşa
mai departe, până când condiţia ( 5.35 ), de forma hik +1 − hik ≤ ε va fi respectată.

După terminarea calculului pentru tronson elementar situat între distanţele xi şi xi+1 se
trece la următorul tronson elementar spre amonte, xi-1 şi xi folosind adâncimea hi (cota, yi)
determinată prin procedeul iterativ de mai sus.

5.7.4 METODA DIFERENŢELOR FINITE PENTRU ALBII

NATURALE NEPRISMATICE
În cazul cursurilor de apă neprismatice (în general al râurilor) pierderile de
energie/de sarcină locale datorită contracţiilor şi lărgirilor secţiunii de curgere nu mai pot fi
neglijate ca în cazul albiilor/canalelor prismatice, deci hr = h f + hl . S-a văzut la paragraful
1.2.2 că pierderile locale se exprimă (conform relaţiei de definiţie ( 1.18 )) sub forma:

αVi +12 αVi 2 αQ 2 1 1

hl = ζ − =ζ 2
− = ζ ∆hV , ( 5.37 )
2g 2g 2 g Ai +1 Ai 2

unde ζ este coeficientul pierderilor de sarcină locale (datorită contracţiei sau lărgirii
secţiunii), caracteristic tronsonului elementar de calcul. Aşa cum s-a specificat la
paragraful 1.2.2 folosirea modulului are rolul de a face ca valoarea pierderilor de sarcină
locale să fie totdeauna pozitivă, chiar în cazul unei mişcări încetinite, pe un tronson
divergent (Vi+1 < Vi, Ai+1 > Ai). Plaja de valori a coeficientului ζ a fost specificată în
funcţie de tipul tronsonului de calcul la Obs. 1.6.
Ţinând cont de aceste pierderi suplimentare în ecuaţia energiei (a lui Bernoulli)
( 5.23 ), se obţine o nouă formă a relaţiilor ( 5.32 ) scrise în diferenţe finite (Fig. 5.29):

∆y + h f + hl + ∆hV = 0 ⇒

( 5.38 )
Q2 αQ 2 1 1 αQ 2  1 1 
yi +1 − yi = − 2 ( xi +1 − xi ) − ζ 2
− 2
−  2
− 2  .
K 2 g Ai +1 Ai 2 g  Ai +1 Ai 

109
 5. MIŞCAREA NEUNIFORMA GRADUAL VARIATĂ

i i+1
L
αVi 2 hr = hf + hl
Je
2g
αVi +21
L 2g
hi = ?
yi = ?
h Q hi+1
yi+1
L
xi J
xi
zi

i i+1

Fig. 5.29 Metoda paşilor standard sau a paşilor de distanţe (metoda

tronsoanelor)

Pentru calculul curbei suprafeţei libere prin metoda iterativă a tronsoanelor (paşi de
distanţă impuşi) procedeul predictor-corector pentru cota suprafeţei libere a apei este
analog celui din cazul albiilor prismatice cu diferenţa că în relaţia ( 5.34 ) mai apare un
termen datorat pierderilor locale de sarcină. Astfel, pentru primul pas de calcul iterativ, se
obţine:

yi1 = yi +1 + (1 + ζ )
αQ 2
+ J 0f ∆x − (1 + ζ )
αQ 2
( )
= F ' ( yi +1 ) − G ' yi0 ( 5.39 )
2g ( )
Ai0+1
2
2g ( )
Ai0
2

unde semnele lui ζ sunt cu plus pentru tronsoane elementare de calcul convergente, şi cu
minus pentru tronsoane de calcul divergente.

5.7.4.1 Împărţirea cursului de apă în sectoare

Aşa cum s-a menţionat la Obs. 5.3, cunoaşterea curbei suprafeţei libere a unui curs
de apă în regim amenajat sau neamenajat este foarte importantă, întrucât permite
proiectarea corectă a digurilor de apărare la inundaţii, construcţia drumurilor şi căilor
ferate în apropiere, calculul pagubelor provocate de inundaţii, etc. Dificultatea construirii
curbelor de remuu se datorează faptului că mărimile elementelor hidraulice ale albiei
variază foarte mult, astfel că în calcule, trebuie să se folosească valorile medii ale acestor
mărimi pe tronsoane, h , A , P , R ,.. etc. În acest mod, este nevoie de o mare experienţă
inginerească pentru ca prin calcul să se determine o curbă de remuu care să coincidă în
mod acceptabil cu cea reală.
Pentru calculul curbei suprafeţei libere (de remuu) a unui curs de apă, acesta trebuie
să se împartă în tronsoane de calcul astfel încât în limitele unui astfel de tronson, albia să
fie cât mai aproape de cea prismatică şi cât mai aproape de una regulată. Lungimea
tronsoanelor poate fi de la câteva sute de metri la zeci de km, în funcţie de forma
geometrică a cursului de apă şi de valoarea pantei talvegului. Dacă nu se poate ca albia să

110
 “HIDRAULICĂ TEHNICĂ”
D. Nistoran, F. Moatar, M. Manoliu şi C. Ionescu

fie prismatică pe sectoarele de calcul, se va căuta ca împărţirea să se facă astfel încât pe

fiecare tronson panta suprafeţei libere, Jp, să nu se modifice şi în acelaşi timp secţiunea vie
să nu sufere variaţii bruşte. Se recomandă ca tronsoanele să se aleagă astfel încât pe acestea
secţiunea să sufere fie doar o creştere în lungul curgerii (tronsoane divergente, dA dx > 0 )
fie doar o scădere (tronsoane convergente, dA dx < 0 ).

Sector de râu

Tronson
hi ∆x
elementar
de calcul

Fig. 5.30 Împărţirea unui sector de râu în tronsoane elementare de calcul

5.7.4.2 Cazul bifurcaţiilor

În cazul sectoarelor de râu cu bifurcaţii poate să intereseze o curgere în jurul unei

insule în vederea obţinerii unei distribuţii de debite pe acestea şi a curbelor de remuu pe
fiecare ramură. Pentru exemplul din Fig. 5.31, punctele de joncţiune ale braţului secundar
cu braţul principal se notează cu A1 pentru bifurcaţia din amonte, respectiv A2 pentru
confluenţă sau joncţiunea din aval. În cele ce urmează se va explica modul în care se
calculează distribuţia de debite pe cele două ramuri, presupunând curgerea pe ambele braţe
ca fiind subcritică, deci secţiunea de control existând în aval de confluenţa A2. În secţiunea
de control se consideră că se cunoaşte o relaţie între cota suprafeţei libere şi debitul, Q.
Mai întâi, se presupune un set oarecare de debite Q1 şi Q2 pentru cele două braţe,
astfel încât suma acestora să fie egală cu debitul total Q, cunoscut. Din moment ce
curgerea este subcritică, calculul suprafeţei libere trebuie efectuat dinspre aval spre
amonte, pornind de la secţiunea de control până în punctul A2 şi apoi de la A2 pe fiecare
braţ până în punctul A1.

E1 E1
Q Q1

A1

Q2 45o
A2
E2 Q1

Fig. 5.31 Determinarea distribuţiei debitelor în cazul unei curgeri cu bifurcaţie

111
 5. MIŞCAREA NEUNIFORMA GRADUAL VARIATĂ

Energia totală (cota suprafeţei libere + sarcina cinetică), E1, calculată în punctul A1
pe braţul 1 este apoi reprezentată faţă de aceeaşi energie totală calculată pe braţul 2, E2, dar
şi în funcţie de debitul Q1. Pentru câteva seturi presupuse de debite, Q1 şi Q2, având grijă să
se respecte ecuaţia de continuitate în nod se trasează cele două curbe din Fig. 5.31. Din
moment ce curgerea se divide în punctul A1, cele două energii totale calculate în acest
punct ar trebui să fie egale, dacă distribuţia presupusă a debitelor este corectă.
Prin urmare, energia totală din punctul A1 se poate obţine prin intersecţia curbei
E1 = f(E2) cu prima bisectoare (care reprezintă condiţia de egalitate a energiilor E1 şi E2).
Din această intersecţie şi graficul al doilea, se poate obţine debitul corect, Q1 pe bratul 1
pentru energia corectă. Debitul corespunzător pentru braţul 2 este egal cu Q2 = Q - Q1.

5.7.5 PROGRAME DE CALCUL

În aproximaţia unidimensională a curgerii pe canale artificiale şi râuri, există în
prezent numeroase programe de calcul hidraulic (denumit şi simulare sau modelare
hidraulică) al curbelor suprafeţei libere, ce se bazează în general pe metoda diferenţelor
finite. Cele mai simple dintre acestea (pentru canale artificiale de secţiune regulată) sunt:
FlowPro şi WaterFlow.
Mike 11 produs de Danish Hydraulics International Software (DHI) este un program
comercial de modelare hidraulică unidimensională (în diferenţe finite) pentru curgerile în
regim permanent şi nepermanent, folosit cu foarte bune rezultate în comunitatea
internaţională (mai cu seama europeană) de hidraulicieni atât în scopuri de cercetare, cât şi
pentru studii inginereşti de caz.
HEC-RAS (Hydraulic Engineering Centre-River Analysis System) produs de US
Army Corps of Engineers efectuează calcule hidraulice şi de debit solid folosind metoda
iterativă a tronsoanelor, atât pentru sectoare de canale artificiale, cât şi pentru sectoare de
râuri, cu afluenţi multipli, în reţele inelare, sau curgând peste deversoare frontale sau
laterale, pe sub poduri/podeţe sau stavile, etc.. Partea grafică a acestui program gratuit (Fig.
5.32), interfaţa prietenoasă cu utilizatorul, cât şi rezultatele foarte bune obţinute în multe
studii de caz publicate în reviste internaţionale, îl recomandă pentru a fi folosit cu succes
ca o unealtă (gratuită) sigură. Programul efectuează şi calcule în regim nepermanent. În
BriStars efectuează calcule hidraulice şi de transport solid şi eroziune locală prin
metoda tubului de curent fiind un model de tranziţie de la aproximaţia unidimensională la
cea bi-dimensională.
Unele programe fac calcule mult mai complexe decât analiza curgerii apei curate pe
râuri şi canale, cum ar fi: transport de poluanţi, de sedimente, ruperi de baraje, optimizarea
funcţionării centralelor hidroelectrice sau structurilor/uvrajelor hidrotehnice amplasate pe
râuri, analiza riscului la inundaţie, etc. Odată cu dezvoltarea calculatoarelor, şi aceste
programe au devenit deosebit de prietenoase pentru utilizator, majoritatea având interfaţe
grafice de excepţie.
Nu trebuie să ne lăsăm „furaţi” însă de rezultatele rapide, colorate (aşa-numita
Hidraulică denumită „în culori”) şi – de ce nu – frumoase, care se pot obţine cu ajutorul
acestor programe şi să uităm să le verificăm cu atenţie. Este bine să nu ţinem cont că un
bun inginer care devine specialist în modelare hidraulică trebuie să aibă solide cunoştinţe
teoretice, cuplate cu o mare experienţă de teren.

112
 “HIDRAULICĂ TEHNICĂ”
D. Nistoran, F. Moatar, M. Manoliu şi C. Ionescu

E
LO I R LOI R E
3
II Loire I Loire2
RE
4 L OI Channel B
US Channel A

B
III Loire

L
E
6 NN Channel C
CH A

E
DS Channel A

IR
A

LO
a) AN
NE
L
CH
5

IV Loire

C
E L
ANN
CH
E
IR
LO

DS Loire

b)

Fig. 5.32 Exemplu de modelare hidraulică pe un sector de râu cu ramificaţii

(Loire la Bréhémont) efectuată cu ajutorul programului HEC-RAS : a)
vedere în plan a reţelei de calcul utilizate; b) detaliu 3D al curgerii la
un anumit moment (regim nepermanent)

113
 5. MIŞCAREA NEUNIFORMA GRADUAL VARIATĂ

50
Legend

EG 31.07.02
WS 31.07.02

Crit 31.07.02
Ground
40
OWS 31.07.02

30
Cote (m)

20

2km aval Coseren

am. Confl. Sarat
pod rutier Andra

iesire Cazanesti

Crasanii de sus
Slob. Pod CFR

Stejaru-Poiana

aval Orboiesti
Slob. Stadion

punte Buiesti

aval Urziceni
punte Perieti

av. Manasia
pod Crasani

10 Barbatescu
Ion Roata
Saratuica

Cosereni
Ciochina
Ivanesti

Alexeni
Orezu

Malu

40 60 80 100 120 140 160

Distante cumulate (km)

Fig. 5.33 Exemplu de modelare hidraulică în regim permanent pe un sector al

râului Ialomiţa situat între Coşereni şi Slobozia. Profil în lung cu
linia talvegului, linia suprafeţei libere calculate şi puncte
reprezentând nivelul măsurat al apei in trei secţiuni

114