5 Câmpul electromagnetic

5.1 Legea circuitului magnetic

Forma integrală a legii
Cele două legi generale ale electromagnetismului studiate până la acest moment – legea fluxului
electric şi legea fluxului magnetic- , în formă locală oferă informaţii privind divergenţa câmpului
electric, respectiv magnetic. Aşa cum ştim din teoria generală a câmpurilor vectoriale, un câmp
vectorial este determinat dacă se cunosc atât divergenţa cât şi rotorul său. Alte două legi generale -
legea circuitului magnetic şi legea inducţiei electromagnetice – se referă, în formă locală, la rotorul
câmpului electric, respectiv magnetic. Aceste legi reflectă totodată legătura intrinsecă, în regim
variabil, dintre câmpul electric şi cel magnetic, importanţa lor fiind cu atât mai mare. În acest
subcapitol ne ocupăm de legea circuitului magnetic. În formă integrală, enunţul legii este următorul:

Integrala de linie a intensităţii câmpului magnetic H în lungul unei curbe închise arbitrare Γ este
egală cu suma dintre curentul de conducţie total care străbate o suprafaţă deschisă arbitrară SΓ
delimitată de curba Γ şi derivata în raport cu timpul a fluxului electric prin suprafaţa respectivă,
d
∫Γ H ⋅ dl = S∫ J ⋅ ds + dt S∫ D ⋅ ds , (1)
Γ Γ

Sensul elementului de linie dl este corelat cu sensul elementului de suprafaţă ds conform regulei
burghiului drept: se roteşte burghiul în sensul arătat de dl, iar sensul în care înaintează burghiul va
reprezenta sensul lui ds (Fig.1).

Fig.1

Integrala lui H pe o curbă închisă (circulaţia lui H) se numeşte tensiune magnetomotoare (t.m.m.),
iar curentul de conducţie total care străbate o suprafaţă deschisă se numeşte solenaţie (θ ), sau
amper-spire.
Dacă curba Γ trece prin medii corporale în mişcare, atunci curba trebuie considerată ca fiind
ataşată (“lipită”) de acele corpuri, deplasându-se odată cu ele. În această situaţie, derivata din membrul
drept al rel. (1) se efectuează cu relaţia precizată în subcap.1.3 (“derivata de flux”). Aplicând această
formulă şi ţinând cont că divD=ρ v (forma locală a legii fluxului electric), rel.(1) devine
 ∂D 
∫ H ⋅ dl = ∫ J ⋅ ds + ∫  ∂t
Γ SΓ SΓ
+ rot ( D × v ) + ρv v  ⋅ ds

(2)

care reprezintă forma integrală dezvoltată a legii circuitului magnetic pentru corpuri în mişcare.

1
Forma locală a legii
Aplicând membrului stâng al rel.(2) formula lui Stokes, obţinem
∂D
rot H = J + + rot ( D × v ) + ρv v , (3)
∂t
care reprezintă forma locală a legii circuitului magnetic pentru corpuri în mişcare.
Se observă că în membrul drept, pe lângă densitatea curentului de conducţie J, mai apar trei termeni,
care trebuie să aibe dimensiuni fizice tot de densităţi de curent: ∂ D/∂ t=JD – densitatea curentului de
deplasare, rot(Dxv)=JR - densitatea curentului Roentgen, respectiv ρ v=Jc - densitatea curentului de
convecţie. Prezenţa termenilor JD, JR şi Jc relevă un lucru fundamental şi anume că în regim variabil
există şi alte “surse” de câmp magnetic decât curenţii de conducţie. Cel mai important este termenul
JD a cărui introducere se datorează lui Maxwell. Prezenţa curentului de deplasare în legea circuitului
magnetic exprimă faptul că un câmp electric variabil în timp este sursa unui câmp magnetic. Când
vom studia legea inducţiei electromagnetice, vom vedea că există şi un revers: un câmp magnetic
variabil în timp produce un câmp electric. Aceste două legi reprezintă bazele fizice ale existenţei
undelor electromagnetice, pe care le vom studia în cap.8.

Legea circuitului magnetic pentru corpuri în repaus

Prin particularizarea relaţiilor (2) şi (3) pentru corpuri în repaus (v=0), obţinem
∂D
- forma integrală ∫H ⋅ dl = ∫ ( J + ∂t ) ⋅ ds , (4)
Γ SΓ

∂D
- forma locală rot H = J + . (5)
∂t

Teorema lui Ampere

Pentru cazul particular al regimului staţionar (mărimi de stare constante în timp), legea circuitului
magnetic devine

∮ H   ⋅ dl = ∫  J ⋅ ds (6)

Γ S  Γ

r
ot H = J (7)
relaţie cunoscută ca teorema lui Ampere.
În forma integrală a teoremei lui Ampere, membrul drept reprezintă curentul de conducţie total prin
suprafaţa SΓ . Dacă, spre exemplu, suprafaţa SΓ este străbatută de N conductoare filiforme, parcurse de
curenţii Ik (k=1,…,N), atunci rel.(6) se poate rescrie în forma
N
∫ H ⋅ dl = ∑I k , (8)
Γ k =1
În suma din membrul stâng curenţii care străbat suprafaţa în acelaşi sens cu ds primesc semnul “+”, iar
ceilalţi, semnul “-“ . În Fig.2 sunt prezentate câteva cazuri particulare.

∫H dl =I ∫H ⋅dl =I −I =0
Γ
∫
Γ
H dl =−
I Γ

Fig.2

2
Legea circuitului magnetic în regim cvasistaţionar
În aplicaţiile tehnice uzuale, doar curentul de conducţie şi cel de deplasare au semnificaţii practice.
Dacă ne referim la un mediu liniar, de conductivitate σ şi permitivitate ε , aflat în repaus (JR=0,
Jc=0), în care există un curent de conducţie variabil sinusoidal în timp, atunci J=J msinω t, iar
JD=∂D/∂t=ε ∂ E/∂t=(ε /σ )∂J/∂t=(ε /σ )Jmω cosω t. Raportul amplitudinilor celor doi curenţi este
J Dm ε
= ω . (9)
Jm σ
Ponderea celor doi curenţi depinde aşadar de proprietăţile mediului şi de frecvenţa de lucru. Într-un
mediu bun conductor, de exemplu cupru (ε =ε 0, σ =57.106 S/m), la frecvenţa industrială (f=50 Hz),
rezultă JDm/Jm=5.10-17, deci curentul de deplasare este neglijabil în raport cu cel de conducţie. Acest
lucru este valabil până la frecvenţe de ordinul gigaherţilor. Dacă mediul este bun dielectric, curentul
de conducţie este neglijabil în raport cu cel de deplasare. În particular, într-un dielectric perfect (σ =0)
sau în vid J=0, iar într-un conductor perfect (σ =∞) JD=0.
Prin urmare, pentru medii aflate în repaus şi în care putem neglija densitatea curentului de
deplasare faţă de densitatea curentului de conducţie, rel.(4) şi (5) devin
∫ H ⋅ dl = ∫ J ⋅ ds ,
Γ SΓ

,
rot H = J
similare celor din regimul staţionar, (6) şi (7). Din acest motiv, regimul de variaţie în care se poate
face aproximarea menţionată, se numeşte regim cvasistaţionar.

Forma locală pentru puncte aparţinând unei suprafeţe de discontinuitate pentru H

În puncte ale unei suprafeţe de discontinuitate pentru H, cum este, spre exemplu, suprafaţa de
separaţie a două medii magnetice diferite, forma locală (3) şi cele care rezultă de aici prin
particularizare, nu mai sunt valabilă. Se poate obţine o formă locală pornind de la forma integrală (1)
şi calculând circulaţia lui H pe un mic contur dreptunghiular Γ , de înălţime ∆ h, cu bazele de-o parte
şi de alta a suprafeţei de discontinuitate S12, conţinut într-un plan perpendicular pe aceasta (Fig.3).

Fig.3
Dacă înălţimea dreptunghiului este mult mai mică decât baza lui, adică ∆ h<<∆ l, atunci se poate
neglija contribuţia la circulaţia lui H a celor două laturi de lungime ∆ h. Notând cu τ versorul
tangentei la S12 în planul conturului Γ , obţinem
∫ H ⋅ dl = H 2 ∆l τ − H 1∆l τ = ( H 2 − H 1 ) ∆l τ = ( H 2t − H 1t ) ∆l
,
Γ
sensul de integrare arbitrar ales fiind cel orar. Dacă presupunem că în lungul suprafeţei de
discontinuitate circulă curenţi de conducţie superficiali de densitate Js, perpendiculari pe planul curbei
Γ , atunci
∫ J ⋅ ds = J s ∆l
SΓ

3
 Dacă ∆ h→0, atunci fluxul lui D prin suprafaţa dreptunghiului tinde la zero. Înlocuind aceste
rezultate în forma integrală a legii circuitului magnetic pentru medii în repaus,
∂
∫ H ⋅ dl = ∫ J ⋅ ds + ∂t ∫ D ⋅ ds ,
Γ SΓ SΓ

obţinem

H 2 t −H 1 t = J s
, (10)
unde H1t şi H2t sunt componentele tangente ale vectorului H într-un punct al suprafeţei de
discontinuitate.
Dacă în lungul suprafeţei de discontinuitate nu circulă curenţi electrici, adică J s=0, aşa cum este
cazul de cele mai multe ori, rel.(10) devine
H 1t =H 2t , (11)
relaţie care exprimă conservarea componentei tangente a vectorului H.

Calculul câmpului magnetic cu ajutorul teoremei lui Ampere

Forma integrală a teoremei lui Ampere se poate folosi pentru calculul câmpului magnetic produs de
curenţii electrici, dacă sunt prezente anumite simetrii. Algoritmul metodei este următorul:
1. Pe baza simetriei problemei se stabileşte direcţia vectorului H, precum şi variabilele spaţiale de
care depinde acesta.
2. Se alege drept curbă de integrare Γ o linie de câmp care trece prin punctul în calculăm câmpul
şi
se calculează circulaţia lui H pe această curbă.
3. Se calculează curentul prin suprafaţa SΓ delimitată de curba Γ .
4. Se egalează expresiile de la paşii 2 şi 3 (în baza teoremei lui Ampere), de unde apoi rezultă H.
APLICAŢIA 1. Un conductor rectiliniu, filiform, infinit lung, este parcurs de curentul I. Să se
calculeze intensitatea câmpului magnetic dintr-un punct arbitrar, situat la distanţa r de conductor.

Fig.4
Rezolvare. Liniile de câmp ale vectorului inducţie magnetică B sunt întotdeauna curbe închise. În
cazul câmpului produs de conductorul rectriliniu infinit lung, din motive de simetrie ele trebuie să fie
cercuri cu centrul pe conductor, situate în plane perpendiculare pe acesta (Fig.4). Conductorul fiind
plasat în vid, H=B/µ 0, deci H este coliniar şi “proporţional” cu B, iar liniile lui de câmp au aceiaşi
formă ca şi ale lui B. Tot din motive de simetrie, modulul lui H are aceiaşi valoare în orice punct situat
la aceiaşi distanţă de conductor.
Vom alege curba Γ chiar o linie de câmp, adică un cerc de rază arbitrară r. Circulaţia lui H pe
această curbă este
∫
H ⋅
dl = ∫
H dl =
H ∫
dl =
H ⋅
2πr
Γ Γ Γ
,
unde am ţinut cont că vectorii H şi dl sunt coliniari (prin definiţia liniei de câmp), şi că în lungul
aceleiaşi linii de câmp modulul lui H este constant, deci poate fi scos în faţa integralei; sensurile

4
vectorilor H şi dl au fost alese arbitrar, iar sensul lui ds rezultă, fiind corelat cu sensul lui dl prin
regula burghiului drept.
Suprafaţa SΓ din membrul drept al teoremei lui Ampere poate fi chiar suprafaţa cercului de rază r.
Fluxul lui J prin această suprafaţă, adică curentul total prin această suprafaţă, este chiar curentul I:
∫ J   ⋅ d  s= I
S Γ
Am ţinut cont că sensul lui I coincide cu sensul lui ds, de unde semnul plus în membrul drept.
Înlocuind cele două rezultate în teorema lui Ampere, obţinem H .2πr = I , de unde
I µ I
H = , B = µ0 H = 0
2πr 2πr
Sensul vectorului H este corelat cu sensul curentului I prin regula burghiului drept (Fig.4).
APLICAŢIA 2. Un conductor rectiliniu, infinit lung, are secţiunea circulară de rază a. Conductorul
este parcurs de curentul I. Să se calculeze câmpul magnetic dintr-un punct arbitrar, situat la distanţa r
de axul conductorului.
Rezolvare. Toate observaţiile referitoare la H de la aplicaţia precedentă rămân valabile şi pentru acest
caz. Diferenţa esenţială constă în aceea că trebuie să luăm în considerare şi câmpul din interiorul
conductorului, unde de asemenea liniile de câmp sunt cercuri concentrice, cu centrele pe axul
conductorului, iar H este constant în lungul aceleiaşi linii de câmp.

a) b).
Fig.5
Prin urmare, pentru o linie de câmp Γ arbitrară, de rază r,
∫ H ⋅ d l = ∫ H d l = H ∫ d l = H ⋅2π r .
Γ Γ Γ
Pentru calcului curentului total prin SΓ , trebuie să ne referim la două situaţii:
1. Linia de câmp este conţinută în conductor (r<a, a fiind raza conductorului) – Fig.5a. Atunci
r2
∫ J ⋅d s = ∫ J ds = J ∫ d s = J ⋅π r 2 = I I
a 2 , unde s-a ţinut cont că J = πa 2
SΓ SΓ SΓ
Înlocuind aceste rezultate în relaţia lui Ampere rezultă
Ir 2 I r
H ⋅ 2π r = , de unde H=
a2 2π a 2

2. Linia de câmp se află în exteriorul conductorului (r>a) - Fig.5b. Atunci:

∫J ⋅
d s =
I
S Γ
la fel ca la conductorul filiform din aplicaţia precedentă. Înlocuind în teorema lui Ampere rezultă
I
H=
2π r

5
APLICATIA 3. Pe un miez feromagnetic de forma unui inel cu razele a, b>a şi grosimea h, şi
permeabilitate µ , sunt uniform înfăşurate N spire. Inelul are razele a, b>a şi grosimea h. Să se
calculeze H şi B într-un punct arbitrar din miez, situat la distanţa r de axul inelului, dacă bobina este
parcursă de curentul I.
Rezolvare. Dacă permeabilitatea miezului feromagnetic este suficient de mare, câmpul magnetic din
exteriorul miezului este neglijabil în raport cu cel din miez. Altfel spus, liniile de câmp sunt
concentrate în inelul de raze a, b şi grosime h. Din motive de simetrie ele sunt cercuri concentrice, cu
centrele pe axul inelului, iar modulul lui H este constant în lungul unei linii de câmp.

Fig.6
Vom aplica teorema lui Ampere pe o curbă Γ formată dintr-o linie de câmp de rază a<r<b. Pe
această curbă H şi dl sunt coliniari, iar sensurile lor sunt alese arbitrar. Cu precizările de mai sus,
∫
H ⋅
dl = ∫
H dl =
H ∫
dl =
H ⋅
2πr
Γ Γ Γ
Pe de altă parte, curentul total prin suprafaţa SΓ constă din curenţii celor N spire care străpung
suprafaţa:
∫J ⋅
ds =N
I
,
SΓ

unde s-a ţinut cont că sensul în care aceşti curenţi străbat suprafaţa SΓ coincide cu sensul elementului
de suprafaţă ds (corelat cu sensul lui dl prin regula burghiului drept). Înlocuind cele două rezultate în
teoreme lui Ampere, obţinem
NI µNI
H= , de unde B =µH =
2π r 2πr
APLICAŢIA 4. O bobină cilindrică lungă, numită şi solenoid, constă din N spire conductoare
înfăşurate pe o carcasă cilindrică de lungime l mult mai mare decât diametrul. Să se
calculeze câmpul magnetic dacă bobina este parcursă de curentul I
Rezolvare. Dacă lungimea bobinei este mult mai mare decât diametrul ei, atunci câmpul magnetic este
practic concentrat în interiorul bobinei, câmpul din exteriorul bobinei fiind neglijabil. În
acest caz, câmpul din interiorul bobinei este uniform.

Fig.7

Aplicăm teorema lui Ampere pe o linie de câmp Γ arbitrară şi ţinem cont că pe porţiunea exterioară a
ei Hext≈ 0, iar pe cea interioară Hint≈ ct:

6
 ∮ H   ⋅d l = ∫  H int ⋅ d  l ∫ 
 H ext ⋅d l =¿ ∫
Γ 12   i  n t 21e  x t 12 i 
¿
,
∫ J ⋅ ds = NI ,
SΓ
NI
Egalând cele două expresii obţinem H= .
l

5.2 Legea inducţiei electromagnetice

Forma integrală a legii
Fizicianul englez M.Faraday a descoperit experimental că un flux magnetic variabil în timp determină
apariţia unei tensiuni electrice în conturul care delimitează suprafaţa. Fenomenul se numeşte inducţie
electromagnetică, iar tensiunea respectivă, tensiune electromotoare indusă (t.e.m.). Enunţul legii
inducţiei electromagnetice este următorul:

Integrala de linie a intensităţii câmpului electric în lungul unei curbe închise arbitrare Γ este egală
şi de semn contrar cu derivata în raport cu timpul a fluxului magnetic printr-o suprafaţă arbitrară S Γ
delimitată de acea curbă,
d
∫ E ⋅ dl =−
dt ∫ B ⋅ ds (1)
Γ SΓ

Curba Γ poate fi dusă prin medii conductoare, caz în care tensiunea indusă dă naştere unui curent
electric (curentul indus), sau prin dielectrici, sau poate fi situată în vid. Vectorii ds şi dl sunt asociaţi
după regula burghiului drept: rotind burghiul în sensul arătat de dl, sensul de înaintare al lui reprezintă
sensul lui ds (Fig.1).

Fig.1
Prin definiţie, tensiunea electromotoare reprezintă integrala de linie a intensităţii câmpului electric în
lungul unei curbe închise,
u e = ∫ E ⋅ dl ,
Γ
iar fluxul magnetic este integrala pe o suprafaţă a inducţiei magnetice. Cu aceste precizări, legea
inducţiei electromagnetice poate fi scrisă în forma condensată
dφ
ue = − . (2)
dt

Forma integrală dezvoltată

Dacă curba Γ trece prin medii în mişcare, atunci ea este ataşată mediului în mişcare, deplasându-se
odată cu acesta. Aceiaşi precizare am întâlnit-o la legea circuitului magnetic. Derivata din membrul
drept al rel.(1) se efectuează în acest caz ca o derivată de flux (rel.7/subcap.1.4):

7
 ∫ E ⋅ dl =−
∂B
∫  ∂t ( ) 
+ rot B ×v + v div B  ⋅ ds ,
Γ SΓ 
sau, cu divB=0,

∫ E ⋅ dl =−
∂B
∫  ∂t ( 
+ rot B ×v  ⋅ ds )
Γ SΓ 
Aplicând teorema lui Stokes ultimului termen din membrul drept, obţinem în final relaţia
∂B
∫E ⋅ dl =− ∫ ∂t ∫
⋅ ds + (v ×B ) ⋅ dl (3)
Γ SΓ Γ

care reprezintă forma integrală dezvoltată a legii inducţiei electromagnetice. Cei doi termeni din
mambrul drept corespun celor două cauze care pot determina variaţia în timp a fluxului magnetic
printr-o suprafaţă, şi implicit, apariţia unei t.e.m. induse în conturul pe care se sprijină acea suprafaţă:
1. Primul termen din membrul drept reprezintă tensiunea indusă de variaţia în timp a inducţiei
magnetice din punctele suprafeţei SΓ , conturul fiind Γ în repaus - t.e.m. indusă transformatoric.
2. Al doilea termen reprezintă tensiunea indusă datorită deplasării conturului Γ într-un câmp
magnetic constant în timp - t.e.m. indusă prin mişcare.
Valorile celor două tensiuni depind de sistemul de referinţă faţă de care se analizează fenomenul,
dar suma lor este independentă de alegerea acestui sistem. Evident, cele două cauze care produc
variaţia fluxului magnetic pot coexista.

Forma locală a legii

Aplicând teorema lui Stokes relaţiei (3), obţinem forma locală a legii inducţiei electromagnetice,

rot E = −
∂B
∂t
+rot v ×B ( ). (4)

Înlocuind aici B=rotA, după rearanjarea termenilor, rezultă

∂A
rot ( E + −v ×B) = 0 . (5)
∂t
În baza identităţii vectoriale rot(-gradV)=0, rezultă
∂A
E = −gradV − +v ×B (6)
∂t
Prin urmare, în regim variabil câmpul vectorial E nu este un câmp potenţial (sau irotaţional, sau încă,
conservativ). Tensiunea între două puncte depinde aşadar de curba de integrare aleasă între punctele
respective.
Aşa cum rezultă din rel.(4), legea inducţiei electromagnetice relevă o altă legătură între câmpul
electric şi cel magnetic în regim variabil, fiind, într-un fel, complementară legii circuitului magnetic.

Forma locală pentru suprafeţe de discontinuitate

În punctele unei suprafeţe de discontinuitate pentru vectorul E, ca de exemplu suprafaţa de separaţie
dintre două medii diferite, forma locală (4) nu mai este valabilă. Pentru a obţine informaţii locale
privind vectorul E în punctele unei astfel de suprafeţe, aplicăm forma integrală unui mic contur
dreptunghiular, “mulat” suprafeţei de discontinuitate, aşa cum am procedat la legea circuitului
magnetic (Fig.2). Obţinem astfel
∫E ⋅ dl = ( E 2t − E1t ) ∆l
Γ

8
 Fig.2
Pe de altă parte, fluxul magnetic prin suprafaţa dreptunghiului tinde la zero dacă ∆ h→0,
∫ B ⋅ ds →0 .
SΓ

Înlocuind ultimele două relaţii în (1), obţinem

E1t = E 2t (7)
relaţie care exprimă proprietatea de conservare a componentei tangenţială a intensităţii câmpului
electric pe o suprafaţă de discontinuitate.

Regula lui Lenz

Pentru a afla sensul câmpului induse E, sau al tensiunii induse ue, putem proceda în două moduri.
1. Dacă avem calculată tensiunea indusă, şi ue>0, atunci E are sensul lui dl; dacă ue<0, atunci E
are sens opus lui dl. Reamintim că sensul unuia din vectorii dl sau ds se alege arbitrar, dar sensul
celuilalt, ds sau dl, rezultă prin regula burghiului drept.
2. Dacă nu avem calculată tensiunea indusă, folosim regula lui Lenz:
Curentul determinat de tensiunea indusă într-un contur conductor produce un câmp magnetic care
se opune variaţiei fluxului magnetic inductor.
Într-o formulare mai populară: “Eu, curentul cel indus, mă opun cauzei care m-a produs”.
Tensiunea indusă are acelaşi sens ca şi curentul pe care îl determină. Acesta este şi sensul câmpului
indus E. Regula lui Lenz este de fapt conţinută implicit în forma integrală a legii inducţiei
electromagnetice prin semnul “-“ din membrul drept şi prin regula de asociere a vectorilor dl şi ds.
Pentru a exemplifica regula lui Lenz vom presupune că o spiră conductoare imobilă este plasată
într-un câmp magnetic de inducţie B variabilă sinusoidal în timp (Fig.3). Dacă, de exemplu, B are
sensul din Fig.3a şi creşte în timp, atunci fluxul lui prin suprafaţa spirei (fluxul inductor) creşte, iar
câmpul produs de curentul indus, B1 trebuie să se opună acestei creşteri, deci B1 trebuie să aibe sens
opus lui B. Pentru a produce un câmp indus B1 cu acest sens, conform regulei burghiului drept,
curentul indus i trebuie să aibe sensul din figură; acesta este şi sensul tensiunii induse. La un moment
dat B începe să scadă, fără a-şi modifica sensul. Ca urmare, fluxul inductor scade, iar câmpul indus B 1
trebuie să se opună acestei scăderi, deci B1 trebuie să-l întărească pe B, adică trebuie să aibe sensul din
Fig.3b. Rezultă atunci sensul pe care trebuie să-l aibe i pentru a produce un B1 cu acest sens, respectiv
ue pentru a imprima un i cu sensul cerut (Fig.3b).

a) b)

9
 Fig.3
Curenţii induşi în conductoarele masive se numesc curenţi turbionari (eddy currents, în limba
engleză), deoarece liniile de curent (liniile lui J) au forme asemănătoare unor “vârtejuri “ sau
“turbioni”- Fig.4. Căldura produsă de aceşti curenţi este folosită în industrie pentru topirea pieselor
metalice. Tot curenţii turbionari produc încălzirea nedorită a miezurilor transformatoarelor şi
electromagneţilor de c.a.. Pentru a reduce aceste pierderi, miezurile se confecţionează din plăci subţiri
(“tole”) izolate între ele, realizate din materiale cu rezistivitate mare.

Fig.4
Curenţii turbionari apar şi la deplasarea unui conductor masiv într-un câmp magnetic constant în
timp. Spre exemplu, la contoarele de energie electrică cu disc, cuplul de frânare se datoreşte forţei pe
care un câmp magnetic produs de un magnet permanent o exercită asupra curenţilor turbionari induşi
prin mişcarea discului în câmpul magnetic respectiv.
O variantă a acestui efect este folosită la bicicletele pentru fitness, la care este nevoie de un cuplu de frânare reglabil. Prin
pedalare se antrenează un disc metalic care se roteşte între polii unui magnet permanent. Ca şi la discul contorului, apar
curenţi turbionari, respectiv cuplul de frânare. Reglând poziţia magnetului faţă de disc se reglează acest cuplu la valoarea
dorită. Dacă se înlocuieşte magnetul cu un electromagnet alimentat în c.c., cuplul de frânare se reglează prin valoarea
curentului, ceea ce permite o mai mare flexibilitate. Spre exemplu, se poate preprograma valoarea cuplului de frânare
conform unui anumit scenariu, care să reproducă efortul întâmpinat la parcurgerea unui anumit traseu ciclistic; în paralel, pe
un ecran LCD se poate reda filmul traseului. Putem simţi astfel pe propria piele ce înseamnă, de exemplu, o etapă din turul
Franţei.

APLICAŢIA 1. Se secţionează într-un punct conductorul spirei din Fig.3 şi se depărtează puţin cele
două capete a, b, astfel rezultate. Cum se aplică în acest caz legea inducţiei electromagnetice?
Rezolvare. Dacă spira este întreruptă, atunci conturul închis Γ are o porţiune conductoare cu
capetele a şi b. Prin inducţie electromagnetică apare un câmp electric indus în oricare punct al lui, fie
că este în mediul conductor sau nu. În porţiunea conductoare, câmpul electric indus va exercita forţe
de tipul F=qE asupra electronilor liberi din conductor, care se vor deplasa către unul din capete,
depinzând de sensul câmpului indus. În acest fel, la unul din capetele porţiunii conductoare apare un
exces de sarcină negativă, iar la celălalt un deficit. Între capetele respective apare o tensiune electrică,
a cărei polaritate se schimbă odată cu schimbarea sensului tensiunii induse.
APLICAŢIA 2. Într-o regiune există un câmp magnetic uniform, variabil în timp după legea
B(t)=Bmsinω t. Să se calculeze tensiunea dintre două puncte arbitrare a şi b situate în acest câmp.
Rezolvare. Considerăm două arce de curbă care unesc punctele a şi b, notate cu C1, respectiv C2 în
Fig.4, astfel încât să formeze un contur închis Γ =C1∪C2.
Fluxul magnetic prin suprafaţa delimitată de Γ este φ =BS= Bmsinω t, unde S este aria suprafeţei
respective (s-a ales în mod arbitrar elementul de suprafaţă ds al lui S în acelaşi sens cu vectorul B).
Conform legii inducţiei electromagnetice
dφ
∫ E ⋅ dl =−
dt
= −Bm ωS cos ωt .
Γ
Pe de altă parte
∫ E ⋅ dl = ∫ E ⋅ dl + ∫ E ⋅ dl = u ab (C1) +u ba (C 2 ) = u ab (C1) −u ab (C 2 )
.
Γ ab ( C1) ba ( C 2 )

10
 Fig.5 Fig.6
Prin urmare
u ab (C1) = u ab (C 2 ) + ωBm S cos ωt
Se observă că tensiunea între cele două puncte este diferită, după cum am ales o curbă de integrare sau
alta. Acest rezultat este consecinţa faptului că în regim variabil câmpul electric nu mai este un câmp
potenţial. Practic, dacă măsurăm cu un voltmetru tensiunea dintre cele două puncte, valoarea citită la
instrument depinde de poziţiile firelor de legătură dintre voltmetru şi punctele în care măsurăm,
întrucât aceste fire materializează curba de integrare. Pentru a micşora cât mai mult această influenţă,
trebuie să folosim fire cât mai scurte şi cât mai apropiate astfel încât suprafaţa delimitată de ele să fie
cât mai mică (fire răsucite). Un alt mijloc constă în folosirea unor fire ecranate (cablu coaxial), prin
care se reduce atât suprafaţa S cât şi câmpul magnetic care o străbate.

APLICAŢIA 3. Principiul generatorului electric rotativ

Dacă o spiră conductoare este rotită într-un câmp magnetic uniform şi constant în timp, astfel încât
liniile de câmp să intersecteze suprafaţa spirei, fluxul magnetic prin suprafaţa spirei va fi variabil în
timp (Fig.6). Conform legii inducţiei electromagnetice, în spiră apare o t.e.m. indusă, respectiv un
curent indus. Dacă se întrerupe spira, între capetele respective apare o tensiune electrică, la care se
poate conecta un consumator electric. Energia consumată pentru rotirea spirei se transformă în energie
electrică transferată consumatorului respectiv.
Fluxul magnetic prin suprafaţa spirei, la un moment arbitrar t este
φ = BS cos α = BS cos ωt
unde α este unghiul pe care îl face normala la planul spirei cu direcţia lui B la momentul t. Dacă
presupunem că iniţial α =0, iar viteza unghiulară ω a spirei este constantă, atunci α =ω t. T.e.m.
indusă în spiră are atunci expresia
dφ
ue = − = BS ωsin ωt = ωφmax sin ωt
dt
unde φmax = BS este fluxul maxim prin spiră (corespunzător lui α =0).
Pentru a obţine o tensiune mai mare se foloseşte o bobină dreptunghiulară cu N spire identice,
suprapuse. Atunci
u eN = Nu e = ω φmax N sin ωt ,
respectiv valoarea efectivă a tensiunii induse este
ω φmax N 2π
U eN = = fNφmax ≈ 4,44 fNφmax
2 2

APLICAŢIA 4. Transformatorul electric

Transformatorul electric este un dispozitiv electromagnetic format din două sau mai multe bobine
(“înfăşurări”) plasate pe un miez feromagnetic. Una din înfăşurări, numită înfăşurare primară, este
alimentată cu un curent variabil în timp. Acest curent produce un câmp magnetic variabil în timp, care
străbate spirele celorlalte înfăşurări, numite înfăşurări secundare, în care, prin inducţie
electromagnetică se induce o tensiune electrică. Conectând la bornele uneia din bobinele secundare un
consumator electric, acesta va fi străbătut de un curent electric.

11
 Fig.7
Cel mai adesea transformatoarele sunt alimentate cu tensiune sinusoidală. Dacă presupunem miezul
feromagnetic liniar, adică µ independent de valoarea lui H, atunci inducţia magnetică şi fluxul din
miez vor fi tot sinusoidale. Tensiunile induse în înfăşurări sunt date de derivata fluxului, deci vor fi tot
mărimi sinusoidale. În secundarul unui transformator liniar, alimentat în c.a., curentul şi tensiunea vor
fi tot mărimi sinusoidale, dar de valori diferite, în general, de cele din primar.
Pentru a găsi legătura dintre mărimile secundare şi cele primare, ne referim la un transformator cu
două înfăşurări, primarul fiind parcurs de curentul i1(t)=i1msinω t, iar secundarul fiind în gol (i2=0 în
Fig.7). Câmpul H fiind proportional cu i1, inducţia B cu H, iar fluxul φ printr-o secţiune S a miezului
fiind integrală de suprafaţă a lui B, rezultă φ este proporţional cu i1 (constanta de proporţionalitate
depinzând de geometria miezului şi de permeabilitatea lui). Prin urmare φ (t)=φ msin(ω t), unde cu
φ m s-a notat amplitudinea fluxului, a cărei expresie exactă nu ne interesează în acest moment.
Dacă presupunem că nici una din liniile de câmp nu iese din miezul feromagnetic (adică neglijăm
dispersia magnetică), atunci fluxul prin fiecare spiră este φ , respectiv fluxul total prin înfăşurarea
secundară (“înlănţuirea magnetică”) Ψ =N2φ . Atunci, tensiunea indusă în secundar este
dΨ dφ
ue2 = − = −N 2 = −N 2 ωφm cos ωt
dt dt
Dacă secundarul este în gol, tensiunea indusă apare ca tensiune la bornele secundarului, u2= - ue2, cu
valoarea efectivă
u 2π
U 2 = e 2m = fN 2 φ m ≅ 4,44 fN 2 φ m
2 2
Dacă neglijăm rezistenţa înfăşurării primare, atunci tensiunea la bornele acesteia este
dφ
u1 = −u e1 = N1 = N1ωφm cos ωt ,
dt
cu valoarea efectivă
u 2π
U 1 = 1m = fN 1φm ≅ 4,44 fN1φm
2 2
Se observă că între valorile efective ale tensiunilor din primar, rspectiv secundar, cu ipotezele
menţionate, există relaţia
U 1 N1
= =n,
U2 N2
unde cu n s-a notat raportul de transformare. Aceasta este o relaţie importantă care ne arată că un
transformator poate “ridica” tensiunea, adică U2>U1, dacă N2>N1, respectiv o poate “coborâ”, U2<U1,
dacă N2<N1. Altfel spus, tensiunile sunt proporţionale cu numerele de spire ale înfăşurărilor respective.
Dacă la bornele secundarului este conectată o sarcină (transformatorul este în sarcină), relaţia nu
mai adevărată dar poate servi în scop orientativ. Pentru transformatorul în sarcină se poate arăta că
valorile efective ale curenţilor din primar, respectiv secundar, sunt aproximativ invers proporţionali cu
numerele de spire ale înfăşurărilor respective:
I1 N
≈ 2 .
I2 N1
Aşadar, un transformator coborâtor de tensiune ridică curentul, şi invers.

12
5.3 Ecuaţiile teoriei Maxwell-Hertz

În evoluţia sa istorică, teoria fenomenelor electromagnetice a trecut prin diferite etape, culminând cu
teoria Maxwell-Hertz. Această teorie este clasică, în sensul că nu încorporează efecte cuantice şi
relativiste. Extinderea teoriei Maxwell-Hertz pentru a include şi aceste efecte nu necesită o modificare
esenţială a ei, ci mai degrabă o completare cu legi specifice efectelor menţionate. Teoria Maxwell-
Hertz stă la baza majorităţii aplicaţiilor tehnice ale electromagnetismului. Are la bază cele patru legi
generale, studiate deja (tabelul 1), completate cu trei legi de material (tabelul 2).

Tabelul 1. Legi generale

Denumirea legii Forma integrală nedezvoltată Forma locală

Legea fluxului
electric
∫D ⋅ ds =Q ∇⋅ D = ρv (1)
Σ

Legea fluxului
magnetic
∫ B ⋅ ds = 0
Σ
∇⋅ B =0 (2)

Legea inducţiei d ∂B (3)

electromagnetice ∫ E ⋅ dl =−
dt ∫ B ⋅ ds ∇×E = −
∂t
+v ×B
Γ SΓ

Legea circuitului d ∂D (4)

magnetic ∫ H ⋅ dl = ∫ J ⋅ ds + dt ∫ D ⋅ ds∇×H = J + ∂t +∇×( D ×v ) +ρv v
Γ SΓ SΓ

Tabelul 2. Legi de material

Denumirea legii Expresia matematică

Legea polarizaţiei temporare
Pt = ε0 χe E (5)
Legea magnetizaţie temporare
M t = χm H (6)
Legea conducţiei electrice
J = σ( E + E i ) (7)

Teoria Maxwell-Hertz foloseşte următoarele mărimi fizice de stare:

 E şi D pentru câmpul electric,
 B şi H pentru câmpul magnetic,
 ρ v şi P pentru starea de încărcare electrică, respectiv de polarizare a corpurilor,
 J pentru starea electrocinetică a corpurilor
 M pentru starea de magnetizare a corpurilor.

13
Vectorii D, E şi P nu sunt independenţi, ei fiind legaţi prin “legea” legăturii dintre D, E şi P; acelaşi
lucru este valabil şi pentru vectorii B, H şi M:

Legea legăturii dintre D, E şi P D = ε0 E + P (8)

Legea legăturii dintre B, H şi M B = µ0 ( H + M ) (9)

unde ε 0=1/(4π .9.109)≅ 8,842.10-12 F/m este permitivitatea vidului, iar µ 0=4π .10-7 H/m este
permeabilitatea vidului.
Dacă mediul este:
 fără polarizare permanentă, atunci D =εE (10),
 fără magnetizare permanentă, atunci B =µH , (11)
 fără câmp imprimat, atunci J =σE (12)
Legea conservării sarcinii electrice este conţinută în legile generale. În adevăr, dacă ne referim,
pentru uşurinţa calculului, la un mediu în repaus, şi aplicăm operatorul divergenţă formei locale a legii
circuitului magnetic, obţinem
∂
∇⋅ (∇×H ) = ∇⋅ J + (∇⋅ D )
∂t
Înlocuind aici divD=ρ v (forma locală a legii fluxului electric) şi ţinând cont că membrul stâng este
nul (în virtutea unei identităţi vectoriale), obţinem
∂ρ
∇⋅ J = − v , (13)
∂t
adică tocmai forma locală a legii conservării sarcinii electrice.

Formele locale ale legilor generale pentru cazul mediilor imobile şi fără discontinuităţi, poartă
numele de ecuaţiile lui Maxwell:

∇⋅ D = ρv (14a)
∇⋅ B =0 (14b)
∂B
∇×E =− (14c)
∂t

∂D
∇×H = J + (14d)
∂t

Pentru cazul particular al unui mediu omogen, liniar, izotrop şi fără câmpuri electrice imprimate,
obţinem ecuaţiile

ρv
∇⋅ E = (15a)
ε
∇⋅ H =0 (15b)
∂H
∇×E = −µ (15c)
∂t

∂E
∇×H = J +ε (15d)
∂t

14
 Vom comenta, din motive de simplitate, ecuaţiile (15), concluziile fiind însă general valabile. În
primul rând, observăm că relaţiile (15c) şi (15d) cuplează “bidirecţional” câmpul electric cu cel
magnetic, în sensul că în regim variabil prezenţa unuia implică automat existenţa celuilalt.
 Astfel, conform rel.(15c), un câmp magnetic variabil în timp produce un câmp electric.
 Dacă câmpul electric, generat de câmpul magnetic variabil în timp, este la rândul său
variabil în timp, atunci, conform rel.(15d), el va produce un câmp magnetic variabil în timp
care, conform rel.(15c), va produce un câmp electric variabil în timp ş.a.m.d.
 În mod similar, conform rel.(15d), un câmp electric variabil în timp produce un câmp
magnetic care, dacă este variabil în timp, conform rel.(15c), va produce un câmp electric
variabil în timp ş.a.m.d.

Prin urmare, cele două câmpuri variabile în timp se generează unul pe celălalt. În regim variabil
câmpul electric şi cel magnetic nu pot fi separate unul de celelalt, ele formând o entitate numită câmp
electromagnetic. Înterdependenţa dintre cele două câmpuri este ilustrată în Fig.1.

Fig.1
Aşa cum se observă şi din rel.(15), sursele corporale de câmp sunt sarcinile electrice, pentru
câmpul electric, şi curenţii electrici, pentru câmpul magnetic. Pentru “amorsarea” unui câmp
electromagnetic este necesară fie o distribuţie variabilă de sarcină electrică, fie o distribuţie variabilă
de curent electric.
Dacă se cunosc
 distribuţiile de sarcină electrică şi de curent electric, adică ρ v(r, t), J(r, t);
 parametrii electromagnetici de material ε , µ şi σ ;
 valorile vectorilor E şi H pe frontiera domeniului (“condiţiile pe frontieră”),
 valorile iniţiale E(0) şi H(0) (“condiţiile iniţiale”).
atunci, în conformitate cu teorema de unicitate a câmpurilor vectoriale, ecuaţiile Maxwell-Hertz au o
soluţie (E(t), H(t)) unică. Rezolvarea propriu-zisă a ecuaţiilor este însă, în cazul general, o problemă
foarte dificilă. În majoritatea problemelor de interes practic se folosesc metode aproximative, analitice,
dar mai ales numerice.

Teorema energiei electromagnetice. Vectorul Poynting

Cu ajutorul ecuaţiilor lui Maxwell se poate stabili o relaţie importantă privind bilanţul energiei în
câmp electromagnetic. În acest scop se porneşte de la formele locale ale legii circuitului magnetic,
respectiv inducţiei electromagnetice:
∂D
∇×H = J + , (1)
∂t
∂B
∇×E =− . (2)
∂t
Înmulţind scalar rel.(1) cu E, rel.(2) cu H şi scăzând expresiile astfel obţinute, rezultă

15
 ∂D ∂B
E ⋅ (∇×H ) − H ⋅ (∇×E ) = J ⋅ E +( E ⋅ +H ⋅ ). (3)
∂t ∂t
Ţinând cont de identitatea vectorială
∇⋅ ( A × B ) = B ⋅ ( ∇× A ) − A ⋅ ( ∇× B ) ,

rel.(3) devine
∂D ∂B
−∇⋅ ( E ×H ) = J ⋅ E +( E ⋅ +H ⋅ ). (4)
∂t ∂t

Fig.1

Integrând (4) pe un volum v delimitat de o suprafaţă închisă arbitrară Σ şi aplicând apoi membrului
stâng formula lui Gauss-Ostrogradski, obţinem
∂D ∂B
∫ ∫
− ( E ×H ) ⋅ ds = J ⋅ Edv + ( E ⋅ ∫ ∂t
+H ⋅
∂t
) dv . (5)
Σ v v
Dacă în volumul v nu există surse de câmp electric imprimat, atunci primul termen din membrul
drept,
PJ = ∫ J ⋅ Edv ,
vΣ

reprezintă puterea disipată prin efect Joule-Lenz în conductoarele din volumul v.

Dacă corpurile din volumul v sunt izotrope şi liniare electric (adică ε =const.), atunci
∂D ∂ (ε E ) ∂ 1 ∂ 1
E⋅ = E⋅ = ε ( E ⋅E ) = ( D ⋅ E ) .
∂t ∂t ∂t 2 ∂t 2
Ţinând cont că [E]=V/m, [D]=C/m2=As/m2 , rezultă că [D.E]= VAs/m3=J/m2, adică expresia
1 1
we = D ⋅ E = εE 2 (6)
2 2
are dimensiune fizică de densitate volumică de energie. Întrucât această expresie depinde numai de
mărimile de stare ale câmpului electric, D şi E, ea reprezintă energia din unitatea de volum a câmpului
electric, adică este o densitate de energie electrică. Energia câmpului electric din întreg volumul v,
We, se obţine integrând we pe volumul respectiv:
1 1
We =
2 ∫ D ⋅ E dv =
2 ∫εE 2 dv (7)
v v
Dacă corpurile din volumul v sunt în repaus, atunci
∂D ∂we ∂ ∂We
∫( E ⋅ ∂t )dv = ∫ ∂t
dv =
∂t ∫ we dv = ∂t
v v v
În mod similar, dacă corpurile din volumul v sunt izotrope şi liniare magnetic (adică µ =const.), atunci
∂B ∂ 1
H⋅ = ( B ⋅H ) ,
∂t ∂t 2
Expresia
1 1
wm = B ⋅ H = µH 2 (8)
2 2
reprezintă energia din unitatea de volum a câmpului magnetic, adică densitatea de energie magnetică,
iar integrala ei pe volumul v, energia câmpului magnetic din acel volum:

16
 1 1
We =
2 ∫ B ⋅ H dv = 2 ∫µH 2 dv (9)
v v
Pentru corpuri imobile
∂B ∂wm ∂ ∂Wm
∫( H ⋅ ∂t )dv = ∫( ∂t
dv =
∂t ∫wm dv = ∂t
v v v
Cu aceste precizări, rel.(5) devine
∂
∫
− ( E × H ) ⋅ ds = PJ + (We +Wm ) (10)
∂t
Σ
Mărimea Wem= We+Wm reprezintă energia câmpului electromagnetic din domeniul delimitat de
suprafaţa Σ .
Mărimea vectorială
S = E ×H [W/m2] (11)
al cărei modul S=EH are dimensiunea fizică (V/m).(A/m)=W/m2 de densitate superficială de putere
electromagnetică, se numeşte vectorul lui Poynting. Această mărime relevă existenţa unui transfer de
energie electromagnetică prin suprafaţa Σ care delimitează volumul v, către sau dinspre Σ . Puterea
electromagnetică transmisă prin întrega suprafaţă Σ este
∫
PS = ( E ×H ) ⋅ ds = S ⋅ ds ∫ (12)
Σ Σ
şi reprezintă fluxul vectorului Poynting prin suprafaţa respectivă, motiv pentru care se mai numeşte şi
flux de putere electromagnetică.
Cu aceste ultime precizări, rel.(10) devine
∂Wem
− = PJ + PS (13)
∂t
Relaţia (13) reprezintă de fapt un bilanţ energetic, cunoscut şi ca teorema energiei electromagnetice,
cu următorul enunţ:

Derivata în raport cu timpul, luată cu semn schimbat, a energiei câmpului electromagnetic Wem din
volumul v este egală cu suma dintre puterea PJ disipată în conductoarele din volumul respectiv şi
puterea electromagnetică PS transmisă prin suprafaţa care mărgineşte volumul considerat.

Modulul vectorului Poynting reprezintă puterea electromagnetică transmisă prin unitatea de

suprafaţă. Pentru a vedea ce informaţie poartă direcţia şi sensul vectorului Poynting, să presupunem,
pentru simplitate, că în volumul v nu există conductoare parcurse de curenţi, adică PJ=0. Atunci rel.
(13) devine
∂Wem
− = PS (14)
∂t
Conform convenţiei uzuale, elementul de suprafaţă ds este orientat către exteriorul lui Σ . Prin urmare,
dacă S este orientat către exteriorul suprafeţei Σ , atunci unghiul dintre vectorii S şi ds este mai mic
decât π /2 şi deci PS>0. Din rel.(14) rezultă că în acest caz (∂Wem/∂t)<0, respectiv Wem scade în timp,
cu o rată egală cu PS. Prin urmare, energia electromagnetică “iese” din volumul v prin suprafaţa Σ . În
mod similar se arată că dacă vectorul S este orientat către interiorul lui Σ , atunci energia sistemului
din interiorul lui Σ creşte. Prin urmare, sensul vectorului Poynting ne arată sensul în care se transmite
energia electromagnetice printr-o suprafaţă. Trebuie menţionat însă că mărimea care are o semnificaţie
fizică este de fapt fluxul vectorului Poynting şi nu vectorul Poynting însuşi.
În regim staţionar (∂/∂t=0), iar rel.(13) devine
− PS = Pdis , (15)
adică puterea disipată prin efect Joule-Lenz în conductoare trebuie asigurată printr-un aport de putere
electromagnetică prin suprafaţa care închide conductoarele respective, aşa cum va arăta şi aplicaţia 2.
Dacă mărimile de stare ale câmpului electromagnetic variază sinusoidal în timp, este convenabil să
se lucreze cu un vector Poynting complex. Astfel, fie
E = E (t )u E H = H (t )u H

17
cei doi vectori ai câmpului electromagnetic, unde uE şi uH sunt versorii corespunzători. Modulele E(t)
şi H(t) se presupune că variază sinusoidal în timp,
E (t ) = E m sin( ωt + ϕE ) H (t ) = H m sin( ωt + ϕH )
unde Em şi Hm sunt amplitudinile corespunzătoare, iar φE şi φH fazele iniţiale respective. Celor două
mărimi sinusoidale le asociem mărimile complexe
E = Em e jϕ E H = H m e jϕ H
Se observă că faţă de regula de asociere folosită la analiza circuitelor electrice, apare o modificare
neesenţială în principiu, prin aceea că în loc de valoarea efectivă apare acuma amplitudinea sinusoidei.
Această regulă modificată este convenabilă în problemele de câmp electromagnetic deoarece
simplifică o serie de relaţii.
Vectorii complecşi corespunzători sunt daţi de relaţiile
E =E u E H =H uH
Din relaţiile de mai sus rezultă că trecerea inversă, de la vectorul complex la valoarea instantanee a lui,
se realizează cu relaţia
E = Re( E e jωt ) , respectiv H = Re( H e jωt )
Vectorul Poynting complex este definit prin relaţia
*
S = E m ×H m , (16)
unde “*” înseamnă conjugare complexă.
Valoarea medie pe o perioadă a vectorului Poynting,
T
1
S med =
T ∫ S dt , (17)
0
este dată de relaţia
1 1 *
S med = Re S = Re( E × H ) . (18)
2 2

APLICAŢIA 1. Câmpul electromagnetic al unei unde ce se propagă în spaţiul liber este dat de
expresiile
π π
E =100 sin( ωt + x )u y [V/m], H = 0,2 sin( ωt + x)u z [A/m].
3 3
Să se calculeze valoarea medie a puterii electromagnetice transmise prin secţiunea transversală a
tubului cu pereţii de ecuaţii y1 =0, y2 =2 m şi z1 =0, z2 =2 m.
Rezolvare. Câmpul undei depinde numai de coordonata x, adică unda se propagă în direcţia axei
Ox. Direcţiile vectorilor E şi H nu se modifică, rămânând paralele cu axa Oy, respectiv Oz (undă
polarizată liniar). În planul (y, z), perpendicular pe direcţia de propagare a undei, vectorii E şi H sunt
constanţi, deci câmpul este uniform (undă plană uniformă).
În complex
πx πx
j [V/m], j , [A/m]
E = 100 e 3 uy H = 0,2e 3 uz
de unde
* 1
S = E ×H = 20 u x , S med =
Re S = 10u x [W/m2].
2
Vectorul Poynting are sensul şi direcţia axei Ox, iar modulul său nu depinde de coordonate.
Tubul este paralel cu axa Ox. Secţiunea transversală a lui este paralelă cu planul (y, z) şi are aria
A=(y2-y1)(z2-z1)=4 m2. Puterea electromagnetică medie transmisă prin secţiunea transversală este deci
∫ ∫
PSmed = S med ⋅ ds = S med ds = S med ∫ds = S med A = 40 W ,
A A A
unde am ales sensul lui ds în sensul axei Ox (fiind vorba de o suprafaţă deschisă, sensul lui ds se poate
alege arbitrar). Prin urmare, o secţiune transversală arbitrară a tubului este străbătută de o putere medie
pe o perioadă (putere activă) de 40 W.

18
APLICAŢIA 2. Un conductor de rază a şi conductivitate σ este parcurs de curentul constant în
timp I (Fig.2). Să se calculeze puterea electromagnetică transferată prin suprafaţa închisă Σ formată
din porţiunea de lungime l din conductorul respectiv.

Fig.2

Rezolvare. Considerăm un punct arbitrar pe suprafaţa laterală a conductorului. Vectorul E este

coliniar cu densitatea de curent J, deci este dirijat după generatoarea cilindrului, în sensul lui J.
Vectorul H este tangent liniei de câmp care trece prin acest punct şi are sensul corelat cu sensul lui J
prin regula burghiului drept. Vectorul Poynting S=ExH în acest punct este deci radial şi orientat către
interiorul conductorului (Fig.2). Acelaşi lucru este valabil şi pentru un punct arbitrar din interiorul
conductorului. Rezultă că pe suprafaţa laterală Slat a conductorului vectorii S şi ds sunt coliniari şi
opuşi ca sens (ds fiind orientat către exteriorul suprafeţei închise Σ =Slat∪Sinf∪Ssup∪ ), iar pe cele două
baze, Sinf şi Ssup, sunt perpendiculari. Prin urmare, fluxul vectorului Poynting prin suprafaţa închisă Σ
este
∫
PS = S ⋅ ds = ∫S ⋅ ds + ∫S ⋅ ds + ∫S ⋅ ds =− ∫S a ⋅ ds =− ∫ E a H a ds =
Σ Slat Ssup Sinf Slat Slat

Din legea conducţiei rezultă Ea=J/σ =I/(π a2σ ), iar din Aplicaţia 2 de la legea circuitului
magnetic, Ha =I/(2π a). Prin urmare,
I2 I2 I 2l
PS = − ∫ ds = − ⋅ 2πal = −
2π2 a 3 σ 2π2 a 3 σ σπa 2 ,
S lat
unde R=l/(π a σ ) este rezistenţa electrică a porţiunii de lungime l din conductor.
2

Pe de altă parte, puterea disipată în porţiunea respectivă de conductor, conform legii transformării
energiei în conductoare parcurse de curent, este
I2 I2 I 2l
∫ ∫
PJ = J ⋅ Edv = σE 2 dv = ∫ σ( πa 2 ) 2
dv =
σ( πa 2 ) 2 ∫ dv =
σπa 2 ,
v v v v

astfel că relaţia –PS=PJ este verificată. Se mai observă că expresia l/(σ π a2) este chiar rezistenţa
electrică a porţiunii respective de conductor.

5.5 Compatibilitatea electromagnetică

Prin compatibilitate electromagnetică (CEM) se înţelege capacitatea echipamentelor electrice,
electronice şi de radiocomunicaţii de a coexista, în sensul că un echipament nu trebuie să perturbe pe
căi electromagnetice funcţionarea altora şi, de asemenea, să nu fie perturbat la rândul său de alte
echipamente. CEM este reglementată printr-o serie de normative europene şi internaţionale.
Principalul aspect al CEM îl reprezintă interferenţa electromagnetică (EMI- Electromagnetic
Interference), care constă în influenţa mărimilor electrice şi magnetice asupra circuitelor, aparatelor,
sistemelor electrice sau organismelor vii.
Sursele de perturbaţii electromagnetice pot fi naturale (fulgere, descărcări electrostatice etc.) sau
artificiale (electronică în comutaţie, motoare cu colector şi perii, consumatori neliniari în reţeaua de
alimentare etc.). O problemă fundamentală în asigurarea CEM o reprezintă identificarea mecanismelor
fizice prin care aceste perturbaţii “pătrund” în echipamentele perturbate.
Există, în principal, patru mecanisme de cuplaj între sursele de perturbaţii şi sistemul influenţat
(“receptorul”), pe care le vom analiza succint în cele ce urmează.

19
 1. Cuplajul galvanic. Sistemul perturbator şi cel perturbat au o cale de curent comună (Fig.1).
Curentul i1 din circuitul perturbator 1 produce pe impedanţa comună Z12 o cădere de tensiune u12 care
se însumează cu semnalul util u2 din circuitul perturbat 2. Spre exemplu, acest tip de cuplaj produce în
sistemele industriale “brumul” de 50 Hz.

Fig.1

2. Cuplajul capacitiv (prin câmp electric). Apare între două circuite ale căror conductoare se
află la potenţiale diferite. În Fig.2 este reprezentat cazul unui circuit care conţine o sursă de semnal util
u2 de ordinul mV – circuitul perturbat 2 -, care se găseşte în vecinătatea reţelei de iluminat electric de
220V/50 Hz – circuitul perturbator 1.

Fig.2
Conductoarele circuitului 2 sunt practic la potenţialul pământului. Între conductoarele circuitului 1 şi
cele ale circuitului 2 apare un câmp electric, de frecvenţa reţelei de alimentare. Efectul acestui câmp
asupra circuitului 2 poate fi modelat prin una sau mai multe capacităţi parazite care, prin masa comună
a celor două circuite şi conductorul neutru al reţelei, oferă o cale de închidere prin circuitul 2 a
curentului din circuitul 1. Acest curent dă naştere, pe impedanţa de sarcină ZL şi pe impedanţa internă
a sursei de semnal ZS, unor căderi de tensiune perturbatoare care se adună la semnalul util u1. Cuplajul
capacitiv este asemănător cuplajului galvanic, capacităţile parazite jucând rolul impedanţei de cuplaj.
3. Cuplajul inductiv (prin câmp magnetic). Apare între două sau mai multe bucle conductoare
parcurse de curenţi electrici. Câmpul magnetic variabil în timp, produs de curentul din circuitul
perturbator 1, induce în circuitul perturbat 2 o t.e.m. care se însumează cu semnalul util. Acest tip de
cuplaj poate fi modelat fie prin două inductivităţi parazite L p1, Lp2, cuplate magnetic prin
inductivitatea mutuală M, fie printr-o sursă de tensiune ue12=Mdi1/dt înseriată cu sursa de semnal u2
(Fig.3)

20
 Fig.3
Cuplajul inductiv este important dacă curentul din circuitul 1 este mare, sau variază rapid în timp
(electronică de putere în comutaţie).
4. Cuplajul prin radiaţie electromagnetică. Dacă regimul electromagnetic din circuitul sursă
este rapid variabil în timp, respectiv lungimea de undă λ corespunzătoare este comparabilă cu
dimensiunea circuitului sursă, atunci circuitul sursă se comportă ca un emiţător de unde
electromagnetice. Aceste unde sunt captate de circuitul perturbat, care se comportă ca un receptor
(Fig.4).

Fig.4

În majoritatea cazurilor practice, cuplajul prin radiaţie trebuie luat în considerare dacă frecvenţa
este mai mare de 30 MHz, ceea ce corespunde unei lungimi de undă în vid de 10 m.
De multe ori, interferenţa electromagnetică se realizează pe mai multe căi, ceea ce îngreunează
identificarea lor.
În funcţie de mecanismele fizice implicate se aleg măsurile de protecţie contra interferenţei
electromagnetice. În cazul cuplajului galvanic se folosesc de regulă transformatoare de separare sau
optocuploare, care decuplează galvanic cele două circuite. Cuplajul capacitiv poate fi redus folosind
ecrane electrostatice: incinte metalice cu pereţi subţiri sau incinte cu pereţi groşi, realizate din
dielectrici cu permitivitate mare (de exemplu titanat de bariu). Pentru reducerea cuplajului inductiv se
folosesc ecrane feromagnetice realizate din materiale cu permeabilitate magnetică foarte mare (de
exemplu permalloy). În fine, pentru micşorarea cuplajului prin radiaţie se folosesc ecrane
electromagnetice realizate din materiale bune conductoare (de exemplu, din cupru).

21