Sunteți pe pagina 1din 9

Partea IV. Câmp magnetic sta ţionar

157

4.2. Formule Biot-Savart-Laplace

i) Cazul R 3 Revenim la ecuaţ iile câmpului magnetic în regimul staţ ionar

(Cap.1):

rotH = J

(4.14)

divB = 0

(4.15)

B

= µH

(4.16)

Din relaţ ia (4.15), rezult ă că putem scrie (v. ş i Partea I, Cap.2):

B = rotA

(4.17)

unde A este poten ţialul magnetic vector. Înlocuind (4.17) în (4.16) ş i apoi în (4.14), rezultă ecuaţia diferen ţială cu derivate parţiale a poten ţialului vector A, care inlocuieş te sistemul (4.14), (4.15),

(4.16):

(4.18)

1

rot

rotA = J

µ

În cazul mediului omogen (µ=ct), relaţia (4.18) devine:

rot

1

rot

A =

1

rot rot

A =

1

∇× ∇× A

=

1

µ

µ

µ

(

)

µ

((∇⋅A) (∇⋅∇)A)= J

Impunem acum poten ţialului vector condiţia de etalonare:

div A = ∇ ⋅ A = 0

(4.19)

ş i, notând ∇ ⋅∇ = ∆ (Laplacian), rezult ă ecua ţia:

A = µJ

(4.20)

care, scris ă pe componente, într-un sistem de coordonate carteziene, conduce la ecuaţiile:

Partea IV. Câmp magnetic sta ţionar

158

∆A = µJ , ∆A = µJ , ∆A = µJ x x y y
∆A
= µJ
,
∆A
= µJ
,
∆A
= µJ
x
x
y
y
z
z
∂D
M
D
r
A
J
P
B

(4.21)

Fig.4.12. C@mpul magnetic creat de o distribu\ie volumic` de densitate de curent.

La Partea a II-a, Cap.4, par.4.1, “Formule coulombiene”, a fost f ăcută observa ţia că ecua ţia:

εV = ρ

v

are solu ţia dat ă de relaţia coulombian ă:

V =

1

4

πε

D

v

r

ρ

dv

în cazul unui mediu omogen şi nemărginit. La fel, ecuaţiile (4.21) vor avea solu ţiile:

A

x

=

µ

4

π

D

J

x

r

dv ,

A

y

=

µ

4

π

D

J

y

r

dv ,

A

z

=

µ

4

π

D

J

z

r

dv

(4.22)

pentru mediile omogene şi nemărginite. Înmulţind cele trei relaţii cu versorii constanţi i, j, k ai axelor de coordonate, pe care putem să-i introducem sub semnul de integrare, rezultă prin însumare

(Fig.4.12):

Partea IV. Câmp magnetic sta ţionar

159

A (

P

)

=

µ

(

J M

)

dv

4

π

D

r

(

P M

,

)

M

(4.23)

Potenţialul vector dat de relaţia (4.23) este soluţie a ecuaţiei diferenţiale (4.20). Pentru a fi soluţie a ecuaţiei (4.18), trebuie s ă dovedim că expresia (4.23) verifică condiţia de etalonare (4.19). Deoarece derivatele în relaţia (4.19) se fac în raport cu coordonatele punctului P, operatorul poate intra sub semnul de integrare,

integrarea făcându-se în Rezultă:

(4.24)

raport cu coordonatele punctului M.

µ

(

J M

)

4

π

D

P

r

(

P M

,

)

dv

M

A (

P

)

P

=

Avem:

Mai avem:

M

J (

M

)

1

= J ⋅∇

P

r

)

(

P M

,

=

)

P

r

M

(

P M

,

)

(

J M

1

r

(

P M

,

)

J

(

M

)

r

(

P M

,

)

=

J

+ J ⋅ ∇

r

r

3

M

r

1

(

P M

,

)

(4.25)

(4.26)

iar din relaţia (4.14) rezult ă că divJ = divrotH = 0 şi atunci relaţia (4.26) devine:

M

(

J M

)

r

(

P M

,

)

=

J

r '

r

3

= J

r

r

3

(4.27)

unde r'= −r . Rezult ă că relaţia (4.24) se mai scrie:

P

A P

(

)

=

µ

(

J M

)

4

π

D

M

r

(

P M

,

)

dv

M

=

µ J n ⋅ 4 π r ∂ D
µ
J
n
4
π
r
D

dS

Dar componenta normală a densităţii de curent este nulă pe frontiera D a domeniului D (v. Partea I, Cap.4, par.4.3) şi, ca urmare, condiţia de etalonare (4.19) este îndeplinită. Inducţia magnetică rezultă din relaţia (4.17):

Partea IV. Câmp magnetic sta ţionar

160

Avem:

B

= ∇

P

×

A P

(

)

P

×

J (

M

)

r

(

P M

,

)

şi (4.28) devine:

B =

=

µ

(

J M

)

D

4

π

r

(

P M

,

)

P

×

dv

M

= J×∇

P

1

r

(

P M

,

)

= J×

r

r

3

µ

D

J

×

r

4

π

r 3

dv

(4.28)

(4.29)

Relaţiile (4.23) ş i (4.29) sunt formulele Biot-Savart-Laplace.

Γ
Γ

P

r dl detaliu
r
dl
detaliu

i

i J n dl ∆S
i
J
n dl
∆S

Fig.4.13. Conductor filiform.

Cazul conductoarelor filiforme În cazul conductoarelor filiforme, domeniul D are forma specială din Fig. 4.13, în care dimensiunile secţiunii transversale sunt mult mai mici decât a treia dimensiune, care descrie curba închisă Γ. În plus, densitatea de volum a curentului este orientată de- a lungul curbei Γ. Privind o porţiune mult mărită din conductor (Fig.4.13), apreciem că, local, vectorii n, J şi dl au aceeaşi orientare. Atunci, putem scrie:

Partea IV. Câmp magnetic sta ţionar

161

dv = ∆Sdl

şi

Jdv = JSdl = idl

şi relaţiile (4.23) şi (4.29) devin:

A

B

=

=

i µ dl 4 π r Γ i µ dl × r 4 π 3
i
µ
dl
4
π
r
Γ
i
µ
dl
×
r
4
π
3
r
Γ

(4.30)

(4.31)

Aplicaţie: Formula lui Neumann pentru calculul inductivităţii

de cuplaj între două spire filiforme ce descriu curbele

situate într-un mediu omogen şi nemărginit. Inductivitatea de cuplaj este (Cap.2):

şi sunt

Γ ,

1

Γ

2

ϕ 2 L = (4.32) 21 i 1 i 2 = 0 Γ n 1
ϕ
2
L
=
(4.32)
21
i
1
i 2 =
0
Γ
n
1
dl
1 dS
S
Γ
2
r
dl
2
Γ
2

Fig. 4.14. Dou` spire filiforme, cuplate magnetic.

unde ϕ este fluxul magnetic al unei suprafeţe

2

S

Γ

2

de bordură

Γ

2

(Fig.4.14). Ţinând cont de relaţia (4.17) ş i utilizând formula lui Stokes, avem:

ϕ

2 =

S

B ndS

Γ

2

=

S

rotA ndS = A dl

i utilizând formula lui Stokes, avem: ϕ 2 = S B n dS ⋅ Γ 2

Γ

2

Γ

2

2 (4.33)

Partea IV. Câmp magnetic sta ţionar

162

Potenţialul vector A este produs de curentul spiră (4.30):

A

=

i µ dl 1 1 4 π r Γ 1
i
µ
dl
1
1
4
π
r
Γ
1

i 1 care parcurge prima

(4.34)

Înlocuind (4.34) în (4.33) şi apoi în (4.32), rezultă:

L

21

=

µ d l ⋅ d l 2 1 4 π r Γ Γ 2 1
µ
d
l
d
l
2
1
4
π
r
Γ
Γ
2
1

(4.35)

Relaţia (4.35) este formula lui Neumann.

ii) Cazul R 2 Fie un fir rectiliniu infinit de lung, parcurs de curentul electric i şi aflat într-un mediu omogen şi mărginit. Problema are simetrie cilindrică şi, datorită faptului că firul este infinit de lung, mărimile nu depind de coordonatele z şi θ. Aplică m teorema lui Ampère (1.1)

Γ de formă circulară cu centrul pe fir, de raz ă R şi de

pe curba

1

lungime l : Γ 1 H d l = H dl = H θ θ
lungime
l
:
Γ 1
H
d
l
=
H
dl = H
θ
θ
dl = H
θ
Γ
Γ
Γ
1
1
1
de unde rezultă:
i
H θ =
2
π R

l

Γ 1

= H θ 2

π R = i

 

(4.36)

= ABCDA

de formă

Aplică m teorema lui Ampère pe curba Γ

2

dreptunghiulară, cu laturile BC şi DA paralele cu firul şi ţinem cont de faptul că H nu depinde de coordonatele z şi θ:

H ⋅ d l = H Γ AB 2
H
d
l
=
H
Γ
AB
2

R

dl

+

H

BC

z

(B)dl

H

R

dl

H

z

(D)dl =

CD DA

= H B ) dl − H ( D ) dl = H ( B
= H
B
)
dl
H
(
D
)
dl
=
H
(
B
)
BC
− H
(
D
)
DA
= 0
z (
z
z
z
BC
DA

Partea IV. Câmp magnetic sta ţionar

163

Deci, componenta lui H pe

direcţia z este constantă. Impunând H0 pentru R0, rezultă că

. Aplică m legea fluxului magnetic pe suprafaţa închisă Σ de

formă cilindrică, cu axa pe fir, de înălţime h, cu bazele

suprafaţa laterală S :

S 1 , S şi

de unde rezultă

H

z

= 0

H (B)

z

=

H

z

(D)

.

2

l

ş i de unde rezult ă H z = 0 H ( B ) z =

Σ

B

ndS = 0

deci:

de unde:

B z dS − B z dS + B dS = B 2 π Rh
B
z dS
B
z dS +
B
dS = B
2
π
Rh
=
R
R
S 1
S 2
S
1
= 0
B R
k
Γ
1
H
θ
dl
n
Γ
1
2
D
C
S
E
1
z
S
A
B
l
R
n
B
R
R
S
2
n
2

0

Fig.4.15. C@mpul magnetic produs de un fir rectiliniu parcurs de curentul electric i.

De aici rezultă:

şi:

B

=

H

µ

θ

=

µ

i

2

R

π

(4.37)

Partea IV. Câmp magnetic sta ţionar

164

B

=

µ k

i

×

R

2

R

π

2

(4.38)

Admitem că poten ţialul vector A depinde doar de coordonata R ş i este orientat pe direcţia axei oz: A=kA(x,y). Atunci, avem:

B = ∇× A = −k ×∇

A

= −k ×

A

'

R

R

Comparând cu relaţia (4.38), rezultă:

şi, admiţând că la R

A'=

µ

i

2

R

π

0 avem A=0, rezultă:

Dacă R =1m, avem:

0

A=

A=

µ i R

ln

0

2

π

R

µ i 1

ln

2

π

R

(4.39)

Remarcă m că structura analizată mai sus are configuraţie plan-

paralelă (v. Partea a II-a, Cap.4, par.4.1).

este distribuit într-un domeniu D R², cu densitatea de volum a curentului electric orientată pe direcţia axei oz, atunci, folosind rezultatele (4.38) şi (4.39), obţinem:

Dac ă curentul electric

şi:

B

=

A=

k

×

µ

J

R

 

µ

2

π

D

Jln

1

R

2

dS

2

π

D

R

dS

(4.40)

(4.41)

Partea IV. Câmp magnetic sta ţionar

165

Relaţiile (4.40) şi (4.41) sunt formulele formulele Biot-Savart- Laplace pentru structuri plan-paralele.