6.

Regimul magnetic staţionar

Câmpul magnetic staţionar este câmpul creat de magneţi permanenţi
imobili şi de conductoare parcurse de curent continuu (sau de joasă
frecvenţă) aflate în repaus. Studiul câmpului magnetic creat de curenţii
electrici constituie partea din teoria câmpului numită electromagnetism.
Ecuaţiile câmpului magnetic staţionar (cvasistaţionar) derivă din
expresiile legilor generale în care impunem restricţiile acestui regim:
∂
medii imobile v = 0 ; mărimi invariabile în timp =0
∂t
∂D ∂B ∂ρ ∂ ∂D
( = 0, = 0, v = 0 ) sau în regim cvasistaţionar << : ( << ).
∂t ∂t ∂t ∂t ∂t
• legea legăturii în câmp magnetic: B = μ o (H + M) (6.1)
• legea magnetizaţiei temporare: M t = χ m H (6.2)

• legea fluxului magnetic: Φ Σ =

∫ B ds = 0; divB= 0 ↔ B = rotA(6.3)
Σ

• legea circuitului magnetic:

∫ Γ
H d = θSΓ ; rot H = J (6.4)
Câmpul magnetic staţionar se studiază indirect, se determină
potenţialul său magnetic vector A (etalonat cu o condiţie de etalonare de tip
Coulomb: divA = 0 ) şi în final se revine la câmpul fizic: B = rotA .

6.1 Potenţialul magnetic vector A şi ecuaţiile pe care le

satisface

Din legea fluxului magnetic rezultă că rotA = B iar din condiţia de

etalonare a potenţialului A rezultă că: divA = 0 , deci A este univoc
determinat, fiind precizate atât rotorul cât şi divergenţa potenţialului
magnetic vector A .
În medii neomogene ( μ = μ(r) ) dar fără magnetizaţie permanentă
M p = 0 , putem scrie:
rotH = rot(ν B) = J ; rot(rotA) = grad( divA ) − ΔA
=0
rot(ν rotA) = ν rot(rotA) + grad ν × rotA = J
154 Bazele electrotehnicii

1
Deci: ΔA − (∇ν×rotA) = −μJ (6.5)
ν
Ecuaţia (6.5) este o ecuaţie cvasipoisson vectorială având asociate
condiţiile de unicitate corespunzătoare:
− condiţii de material: în orice punct din domeniu se cunoaşte μ(r)
sau v(r).
− condiţii la limită pe frontiera Σ a domeniului de câmp υΣ :
componenta tangenţială a intensităţii câmpului magnetic H t Σ şi a
potenţialului A t Σ .
− ecuaţii de trecere în jurul discontinuităţilor: (A)1 = (A) 2 .
− condiţii de surse: distribuţia curentului de conducţie J în υΣ şi a
mărimilor M p , Js pe suprafeţele de discontinuitate S12.
În subdomenii de omogenitate ( v = ct → grad v = 0 ) ecuaţia (6.5)
devine:
ΔA = −μJ (6.6)
__
care este o ecuaţie Poisson vectorială a cărei soluţie este potenţialul A din
__
domenii interioare distribuţiilor de curent J .
Pentru domenii din exteriorul conductoarelor parcurse de curent
( J = 0 ) rămâne:
ΔA = 0 (6.7)
care este o ecuaţie Laplace vectorială. Condiţiile la limită asociate ecuaţiilor
(6.6) şi (6.7) pot fi:
− condiţii Dirichlet: componenta tangenţială a lui A: A t = f D
Σ
( sau 0 ); pentru zero este o condiţie la limită omogenă.
∂A
− condiţii Neumann: = μf N (sau 0).
∂n Σ
Ecuaţia Poisson vectorială (6.6) dacă o raportăm la un sistem
cartezian de axe se poate descompune în trei ecuaţii Poisson scalare:
ΔA x = −μJ x ; ΔA y = −μJ y ; ΔA z = −μJ z (6.8)
Dacă avem un câmp magnetic staţionar în domeniu plan (xOy),
atunci ecuaţiile liniilor de câmp B sunt aceleaşi cu ecuaţiile A(x,y)=ct.
Soluţiile celor trei ecuaţii (6.8) pentru întregul spaţiu υ∞ se
determină din problema interioară prin extinderea la infinit a suprafeţei Σ,
sursele câmpului magnetic sunt numai curenţii electrici de conducţie, iar
 6. Regimul magnetic staţionar 155

densităţile au astfel de variaţii în spaţiu încât asigură convergenţa

integralelor de volum:
__ __ __
J y ( r ')
∫ ∫ ∫
μ J x ( r ') μ μ J z ( r ')
Ax = dυ '; A y = dυ '; A z = dυ '
4π υ∞ R 4π υ∞ R 4π υ∞ R (6.9)
Expresii care pot fi reunite sub
forma:

∫
d ' μ J(r ')
dυ ' A=
4π υ∞ R (6.10)
care reprezintă soluţia ecuaţiei Poisson (6.6)
vectoriale. Integrala din (6.10) se poate
restrânge doar la volumul conductorului
parcurs de curent unde de fapt J≠0.
Fig 6.1 Dacă conductorul parcurs de curent
este filiform ( J A d ' ; dυ ' = Ad ' ; J dυ ' = JAd ' = i d ' ) cu notaţiile
din figura 6.1, atunci expresia potenţialului A creat de curentul i concentrat
în axa Γ a firului parcurs de curentul i devine de forma:

∫
μi d '
A= (6.11)
4π Γ R
Dacă firul este de dimensiuni infinite, în (6.10) nu se mai poate
admite că la ∞ potenţialul şi câmpul sunt nule ( A = 0 ) iar integrala din
(6.10) devine improprie.
În general, când sursele câmpului sunt nu numai distribuţii de volum
ale curenţilor ( J ) ci şi pânze de curent ( Js ) sau fire subţiri parcurse de
curenţii ik , soluţia pentru potenţialul magnetic vector este de forma generală:
n
μ ⎡ d '⎤
A= ⎢
4π ⎢ υ∞ R
⎣
∫
J
dυ '+
S
Js
R ∫
ds '+
k=1
ik
Γ k
⎥
R ⎥
⎦
∑ ∫
(6.12)

Cunoscând expresia lui A pentru un conductor filiform plasat în

mediu omogen (μ=ct), putem determina expresia inducţiei magnetice B :
⎡ μi d '⎤
B = rotA = rot ⎢
⎣ 4π Γ R ⎦
⎥ ∫ (6.13)

d ' d ' ⎛1⎞ R d '× R

rot = ∇× = ∇⎜ ⎟× d ' = − 3 × d ' =
R R ⎝R⎠ R R3

∫
μi d '× R
Bfir = 3 (6.14)
4π Γ R
156 Bazele electrotehnicii

Expresia (6.14) este cunoscută şi sub numele de teorema lui Biot-Savart-

Laplace.
Dacă conductorul parcurs de curent nu este filiform, soluţia (6.14)
rămâne de forma:

∫
μ J(r ') × R
B= dυ ' (6.15)
4π υcond R 3
Observaţie:
În medii omogene (μ=ct) şi fără densitate de curent ( J = 0 ), respectiv studiem
câmpul magnetic din exteriorul conductoarelor parcurse de curenţi, ecuaţia satisfăcută de
A este o ecuaţie Laplace de forma (6.7). Tot în acest caz se poate scrie:
rot H = J = 0 → H = −∇VH = −gradVH ⎪⎫
⎬ ⇒ ΔVH = 0 (6.16)
div B = div(μH) = 0 → divH = 0 ⎪⎭
unde VH este potenţialul magnetic scalar al câmpului H . În astfel de probleme sau se
integrează ecuaţia vectorială (6.7) sau cea scalară (6.16), fiecare în condiţii la limită date. În
final, fie B=rotA , fie H = −gradVH .
Aplicaţii:
1) Să se determine potenţialul vector A
creat de un conductor rectiliniu parcurs de
curentul i, respectiv de către două conductoare
paralele parcurse de curentul i în sensuri opuse.

Potenţialul vector A de forma (6.14) sau

(6.15) nu are decât componenta Ay:

∫ ∫ ∫
μ J μ i 2μi dy
A= dυ → A y = dy =
- 4π υcond r 4π − r 4π 0 x 2 +y 2
Fig 6.2
(6.17)
μi ⎡
Ay =ln( + x 2 +y 2 ) − ln x ⎤ (6.18)
2π ⎣ ⎦
Dacă conductorul are lungime mare ( >> x), atunci expresia (6.18) devine:

μi μi 2 (6.19)
Ay ≅ (ln 2 − ln x) = ln
2π 2π x
Pentru două fire paralele parcurse
de curentul i ca în figura 6.3 vom avea:
μi ⎛ 2 2 ⎞ μi r2 (6.20)
Ay = ⎜ ln − ln ⎟ = ln
2π ⎝ r1 r2 ⎠ 2π r1
Fig 6.3 unde:
 6. Regimul magnetic staţionar 157

⎧ 2 ⎧ 2
⎪r1 = ⎛⎜ x + ⎞⎟ + z 2 ⎪r2 = ⎛⎜ x − ⎞⎟ + z 2
d d
⎪ ⎝ 2⎠ ⎪ ⎝ 2⎠
⎪ ⎪
⎪ d ⎪ d
x+ x−
⎨ ∂r1 2 ⎨ ∂r
⎪ ∂x = r 2 ;⎪ 2 = 22 ;
∂x r2
⎪ 1
⎪
⎪∂r1 z ⎪∂r2 z
⎪ ∂z = r 2 ⎪ ∂z = r 2
⎩ 1 ⎩ 2

Componentele inducţiei magnetice într-un punct curent P(x,z) ca în

figura 6.3 sunt:
⎧ ∂A y μi ⎛ z z ⎞
⎪Bx = rot x A = = − ⎜ 2 − 2 ⎟ = f1 ( x,z )
⎪ ∂z 2π ⎝ r1 r2 ⎠
⎪ ⎡ d d⎤
⎪ x+ x− ⎥
⎨ ∂A μi ⎢ 2 2
⎪By = rot y A = ∂x = 2π ⎢ r 2 − r 2 ⎥ = f 2 ( x,z )
y
(6.21)
⎪ ⎢ 1 2 ⎥
⎪ ⎣ ⎦
⎪B = B i + B j
⎩ x y

2) Să se determine expresia potenţialului A creat de un conductor

tubular cu raza interioară a şi exterioară b, parcurs uniform de curentul i.

Conductorul orientat în lungul axei Oz va avea densitatea de curent:

i
Jz = , iar potenţialul A=A z k are doar componenta Az soluţie a
π(b - a 2 )
2

ecuaţiei Poisson: ΔA z = −μ o J z , care în coordonate cilindrice devine:

1 d ⎛ dA z ⎞
ΔA z = ⎜r ⎟→
r dr ⎝ dr ⎠
dA z −1 C −1
→ = μ o J z r + 1 → A z = μ o J z r 2 + C1ln r + C2 (6.22)
dr 2 r 4
Admitem că Az=0 pentru r=a şi în acest caz:
1 1 r
C2 = − μ o J z a 2 − C1ln a → A z = μ o J z ( r 2 − a 2 ) + C1ln (6.23)
4 4 a
Din compunerea celor două expresii pentru potenţialul A şi câmpul B ,
rezultă:
158 Bazele electrotehnicii

dA z ⎛ 1 C ⎞ ⎫
Bϕ = ∇ × A = − u ϕ = ⎜ − μoJz r + 1 ⎟ u ϕ ⎪
r ⎠ ⎪ 1
μ i
dr
μ J
⎝ 2
⎬ ⇒ C1 = μ o J z 2r − a
2
2
(
2
)
(
Bϕ = o u ϕ = o z π r 2 − a 2 u ϕ
2πr 2πr
) ⎪
⎪⎭

Expresia finală a potenţialului magnetic vector va fi de forma:

1 1 r 1
4 2
( )
A z = μ o J z r 2 + μ o J z 2r 2 − a 2 ln − μ o J z a 2 − C1ln a
a 4
(6.24)

6.2 Potenţialul magnetic A şi câmpul B creat de fire rectilinii

parcurse de curent

Considerăm un fir rectiliniu lung

dirijat după axa Oz parcurs de curentul i.
Faţă de un sistem cilindric de
coordonate (figura 6.4) vectorul A este
paralel cu J , respectiv cu firul, va avea doar
componenta A = A z u z = Au z . Liniile
câmpului B fiind ⊥ pe A vor fi cercuri
conţinute în planul xOy (câmp plan-paralel).
Fig 6.4
1 ∂ ⎛ ∂A ⎞ ∂A
ΔA = 0 → ⎜r ⎟=0→r = C1 → A = C1ln r + C2
r ∂r ⎝ ∂r ⎠ ∂r
⎧
( ) C1 C1
⎪⎪B = rotA = ∇ × Au z = − u z × ∇A = − u z × u r r = − r u ϕ μ i
⎨ ⇒ C1 = − o
⎪B = μ oi u ϕ 2π
⎪⎩ 2πr

Considerăm originea de potenţial arbitrară: A=0 pentru r=ro →

μ i
C2 = o ln ro , respectiv:
2π
μ i r
A = k o ln o (6.25)
2π r
Se observă că liniile de câmp sunt cercuri având r=ct, ceea ce
implică A=cst, ecuaţia liniilor de câmp B corespunde ecuaţiei A(r) = ct .
 6. Regimul magnetic staţionar 159

Observaţie:
Expresia 6.25 pentru potenţialul A creat de un fir parcurs de curentul i este
asemănătoare cu cea a potenţialului electric V creat de acelaşi fir încărcat cu ρ (originea
de potenţial V este la distanţa ro de fir):
ρ ro
V= ln (6.26)
2πε o r
Asemănarea celor două soluţii provine din faptul că cele două potenţiale satisfac
ecuaţii Poisson asemănătoare şi au aceeaşi geometrie:
ρ
ΔA = −μ o J ; ΔV = v (6.27)
ε
Pentru o linie bifilară potenţialul A are expresia:
μ i r
A = k o ln 2
2π r1
r
Locul geometric al punctelor A = cst ↔ ln 2 = cst , respeciv o
r1
familie de cercuri de tip Appolonius, care vor fi liniile câmpului magnetic
B creat de cele două fire ale liniei.
Pentru un conductor cilindric de rază a, parcurs de curentul i, soluţia
este de forma (6.22) valabilă atât în interiorul cât şi în exteriorul
conductorului.
⎧ 1
⎪pt. interior: r ∈ ( 0,a ) ; J ≠ 0 → A i = − μ o Jr + C1ln r + C2
2

⎨ 4 (6.28)
⎪⎩pt. exterior: r > a; J = 0 → A e = C1′ln r + C′2
În centrul conductorului ( r = 0 ) potenţialul Ai este finit, deci C1=0 şi
cum în centrul conductorului Bi = 0 admitem că şi A i = 0 ; deci pentru
r = 0 → C2 = 0 ,
respectiv în interior:
1 dA 1
A i = − μ o Jr 2 → Bi = − i = μ o Jr ; Bi = Bi u ϕ (6.29)
4 dr 2
Deci pentru un conductor de rază a, originea lui A este pe axă, spre
deosebire de firul fără grosime la care originea se alege arbitrar la r=ro sau
ro = 1 m.
Pe domeniul exterior se poate scrie:
dA C′
Be = rot ϕ A e = − e u ϕ = − 1 u ϕ (6.30)
dr r
160 Bazele electrotehnicii

Din continuitatea potenţialului şi câmpului pe suprafaţa de separaţie

(r=a) se deduc constantele de integrare ( A , la fel ca V, trebuie să fie funcţie
continuă, altfel B = rotA va fi infinit în punctele sale de discontinuitate).
( Ae )r=a = ( Ai )r=a ↔ − μ o ⎜⎛ 2 ⎟⎞ a 2 = C1′ln a + C2′ = − o
1 i μ i
4 ⎝ πa ⎠ 4π
μ i C′
( Be )r=a = ( Bi )r=a ↔ o = − 1
2πa a
μ oi μ oi ⎛ 1⎞ μ oi ⎛ a 1 ⎞
C1′ = − ; C′2 = ⎜ ln a − ⎟ → A e = ⎜ ln − ⎟ ( 6.31)
2π 2π ⎝ 2⎠ 2π ⎝ r 2 ⎠
iar dacă conductorul are μ ≠ μ o atunci:
i ⎛ a μ⎞
Ae = ⎜ μ o ln − ⎟ (6.32)
2π ⎝ r 2⎠
Dacă în (6.25) admitem că ro = 1 m , atunci:
μi 1
A= ln (6.33)
2π r
iar ca vector potenţialul A este paralel cu firul
Fig 6.6 (figura 6.6).

6.3. Metoda imaginilor magnetice

Presupunem o spiră Γ parcursă de curentul i situată într-un mediu

heterogen format din două subdomenii de permeabilităţi μ1 şi μ2 separate
prin planul xOy ca în figura 6.7.

Fig 6.7
Problema „neomogenă” o descompunem în două subprobleme
omogene. Presupunem mediul cu μ1 infinit extins în care alături de spira Γ
parcursă de i va mai acţiona spira Γ′ (imaginea lui Γ în raport cu planul
 6. Regimul magnetic staţionar 161

xOy) care va produce în semispaţiul superior (z>0) un potenţial A′i

asemănător cum Γ produce A i în semispaţiul inferior (z<0).
i′
A′i ( x,y,z ) = A i ( x,y,-z ) (6.34)
i
i′
Notăm = a şi A1 = A i + A′i potenţialul magnetic în prima
i
subproblemă unde acţionează i şi i′ şi ale cărui componente sunt:
⎧A1x = A ix + aA ix = (1 + a ) A ix
⎪⎪
⎨A1y = A iy + aA iy = (1 + a ) A iy (6.35)
⎪
⎪⎩A1z = A iz − aA iz = (1 − a ) A iz
În a doua subproblemă din figura 6.7 am extins peste tot mediul cu
μ2 iar prin curba Γ trece curentul imagine i′′ . Prin analogie cu cazul
precedent, potenţialul magnetic vector creat de i′′ în semispaţiul inferior
(z<0), este de forma:
μ i′′ μ
A 2 = 2 Ai = b 2 Ai (6.36)
μ1 i μ1
Valorile lui a şi b se determină din condiţiile de continuitate pe
suprafaţa S12 (z=0):
⎧Bn1 = Bn 2 → B1z = B2z
⎪
⎪ ⎧ B1x B2x
⎪ ⎪H1x = H 2x ↔ μ = μ (6.37)
⎨ ⎪ 1 2
H
⎪ t1 = H t2 → ⎨
⎪ ⎪H = H ↔ B1y = B2y
⎪⎩ ⎪⎩ 1y 2y
μ1 μ2
Dar cum B = rotA rezultă:
∂A z ∂A y ∂A x ∂A z ∂A y ∂A x
Bx = − ; By = − ; Bz = − (6.38)
∂y ∂z ∂z ∂x ∂x ∂y
Atunci din prima condiţie (6.37) rezultă:
⎛ ∂A ∂A ⎞ μ ⎛ ∂A ∂A ⎞ μ
(1 + a ) ⎜ iy − ix ⎟ = 2 b ⎜ iy − ix ⎟ → 1 + a = 2 b
⎝ ∂x ∂y ⎠ μ1 ⎝ ∂x ∂y ⎠ μ1
iar din ultimele două ecuaţii (6.37) rezultă: 1 − a = b , respectiv:
μ −μ 2μ1
a= 2 1 ; b= (6.39)
μ 2 + μ1 μ 2 + μ1
162 Bazele electrotehnicii

Cunoscând a şi b, se pot determina curenţii imagine: i′ = ai ; i′′ = bi .

Un caz particular este atunci când S12 separă un mediu feromagnetic
nesaturat ( μ 2 = μ Fe ≈ ∞ ) faţă de aer (vid) cu μ1 = μ o iar spira Γ este un fir
paralel cu suprafaţa feromagnetului. În acest caz: a = 1 ; b = 0 , respectiv
i′ = i (cei doi curenţi au aceeaşi valoare şi sens) iar i′′ = 0 .

Fig 6.8

În prima subproblemă din figura 6.8 cei doi curenţi identici i aşezaţi
în mediu omogen cu μ o creează potenţialul vector:
μ oi ⎛ h h⎞ μ oi h 2
A1 = k ⎜ ln + ln ⎟ = k ln (6.40)
2π ⎝ r1 r2 ⎠ 2π r1r2
dacă am considerat originea de potenţial în punctul Po din figura 6.8.
În a doua subproblemă presupunem că μ 2 >> (dar mediul este liniar):
divB2 = 0 ⎫
⎪
rotB2 = rot ( μ 2 H 2 ) = μ 2 rotH 2 + ∇μ 2 × H 2 = 0 → B2 = −∇V2 ⎬ ⇒ ΔV2 = 0
⎪ (6.41)
J 2 =0 =0 ⎭

în mediul cu μ 2 câmpul B2 este Laplacian, liniile sale sunt cercuri cu centrul

în Po, ele sunt ⊥ pe suprafaţa S12 care este o suprafaţă echipotenţială.
Suprapunând câmpul din cele două subprobleme rezultă câmpul aşa
cum este desenat în problema iniţială din figura 6.8.
Dacă interesează doar câmpul H , atunci în mediul cu μ 2 >>
→ H 2 ≈ 0 şi nu există decât prima subproblemă respectiv H = H1 ca în
figura 6.9.
 6. Regimul magnetic staţionar 163

Fig 6.9

6.4 Circuite magnetice

Un circuit magnetic este un ansamblu de piese feromagnetice (cu

μ r >> ), eventual separate prin porţiuni de aer, care servesc la închiderea
liniilor de flux magnetic. Liniile lui B sunt conduse prin corpuri
feromagnetice (tangente la faţa interioară a corpului) la fel cum trec liniile
lui J prin piese conductoare.
Pentru circuitul magnetic din
figura 6.10 se definesc noţiunile:
1. coloană – partea din circuitul
magnetic pe care este aşezată
bobina cu N spire.
2. jug magnetic – partea de
circuit magnetic nebobinată,
care serveşte numai pentru a
uşura închiderea liniilor de
flux magnetic.
3. armătură – o parte din jugul
Fig 6.10 magnetic care se poate mişca.
4. întrefieruri – porţiuni cu aer care separă porţiuni cu fier.
5. poli – feţele miezului care mărginesc întrefierul: pol nord (N) acolo unde
liniile de câmp ies din miez în aer şi pol sud (S) acolo unde liniile intră
în miez.
6. linia mijlocie de flux – fluxul magnetic creat de bobina cu N spire
parcurse de curentul i are două componente: Φ = Φ u + Φ d ; fluxul util Φ u se
închide de-alungul întregului circuit magnetic şi dacă miezul este filiform, el
este uniform repartizat pe secţiunea miezului şi-l putem considera
concentrat în linia mijlocie de flux (axa geometrică a miezului). Cealaltă
componentă Φ d - fluxul magnetic de dispersie se închide doar în jurul
bobinei şi nu se ia în considerare la studiul circuitelor magnetice.
164 Bazele electrotehnicii

În figura 6.11 este reprezentat un

tub de flux magnetic dintr-un circuit
magnetic de permeabilitate μ , parcurs de
d fluxul fascicular Φ f uniform repartizat pe
secţiunea A şi concentrat în axa tubului
(curba C) respectiv: H B d . Tensiunea
magnetică între capetele 1 şi 2 ale tubului
Fig 6.11 este:

2 2 2 2 2

∫ ∫ ∫ ∫ ∫
B Φf d
Um = Hd = Hd = d = d = Φf = R mΦf
1(C) 1 1 μ 1 μA 1 μA (6.42)
2

∫
d
Mărimea R m12 = este reluctanţa (rezistenţa magnetică) a
1 μA
tubului de flux iar dacă materialul este liniar, (6.42) se scrie sub forma:
U m = R m Φf (6.43)
numită legea lui Ohm pentru o porţiune de circuit magnetic, analoagă cu
forma u = Ri din circuitele electrice.
Dacă miezul este omogen ( μ = cst ), de secţiune constantă ( A = ct )
şi de lungime atunci reluctanţa este:
2
[ U ] Asp = H −1
∫ ∫
d 1
Rm = = d = ; [R m ] = m = (6.44)
1 μA μA μA [Φf ] Wb
Inversul reluctanţei se numeşte permeanţă:

∫
1 Φ μA μds
Λm = = f = ; Λm = (6.45)
R m Um SFe
Calculul reluctanţei şi permeanţei cu (6.44) şi (6.45) se poate efectua
şi pentru miezuri neomogene cu o geometrie oarecare utilizând metoda
tuburilor şi feliilor de miez magnetic.
Tuburile de flux sunt de secţiune infinitezimală ds şi sunt luate în
lungul liniilor de flux Φ f ; = tub fiind lungimea tubului (o funcţie).

∫ ∫
μds μds
dΛ mtub = → Λ m = dΛ m = (6.46)
tub Smiez
n

sau: Λ m = ∑ μ ΔS
1
k

k
k
pentru tuburi mai groase, avându-se în vedere că

tuburile sunt parcurse de flux în conexiune paralel.

 6. Regimul magnetic staţionar 165

Feliile de flux au grosime infinitezimală d şi sunt ⊥ pe liniile de

flux, diversele felii sunt parcurse în serie de către fluxul magnetic:

∫ ∫
d d
dR mfelie = → R m = dR m = (6.47)
μSfelie linie flux μS
n

sau: R m = ∑ μΔ S pentru felii mai groase (am considerat n felii).

1 k
k

Bazat pe izomorfismul relaţiilor (6.43)-(6.47) cu relaţiile scrise

pentru piese conductoare parcurse de curent se poate construi o analogie
între circuitele electrice şi circuitele magnetice, sub forma:

Circuite electrice Circuite magnetice

(fără cuplaje)

eV θ A =Ni

e - t.e.m. a surselor este cauza θ=Ni - solenaţia bobinelor, face să

funcţionării (producerea lui i ) în existe flux magnetic prin miezuri
circuite electrice (cauza funcţionării).

iA ΦfWb - efectul în circuite electrice

este circulaţia de curenţi iar în
circuitele magnetice circulaţia de
fluxuri fasciculare prin miezuri

R R m - opoziţia circuitului

1 1
G= Λm =
R Rm

Re = ∑R k R me = ∑R mk

circuit electric serie circuit magnetic serie

166 Bazele electrotehnicii

Ge = ∑G k Λ me = ∑Λ mk

circuit electric paralel circuit magnetic paralel

∫ ∫
__ ___ __ ___
i cond = J ds J B Φf = B ds
miez
Scond Smiez
J - densitate de curent B -densitate de flux (inducţie
magnetică)
liniile lui J - linii de curent liniile lui B - linii de flux magnetic

∑i = 0
T1K:
k∈nod
k ∑Φ
k∈nod
fk = 0 ; T1K

T2K:
∑R i = ∑e
k∈ochi
k k
k∈ochi
k ∑R
k∈ochi
mk Φ f k =
∑θ
k∈ochi
k ; T2K

∫ σA ∫
d d
R= Rm =
linieJ linieB μA
ρ
R= = Rm =
A σA μA
1 1
=σ μ=
ρ v

∫ ∫
σds μds
G= Λm =
Scond Smiez
nod nod
ochi ochi

Pe baza acestei analogii teoremele şi metodele utilizate la studiul

circuitelor electrice rămân valabile şi pentru studiul circuitelor magnetice
(mai puţin teoremele de conservare a puterilor electrice care nu au
corespondent magnetic).
Analogia {circuit electric ↔ circuit magnetic} este pur formală, cele
două clase de probleme diferă esenţial între ele. Printr-o latură de circuit
electric nu circulă curent dacă latura este întreruptă; printr-o latură de circuit
 6. Regimul magnetic staţionar 167

magnetic va circula flux chiar dacă latura are un întrefier (miezul este
întrerupt). Bineînţeles că fluxul printr-o latură cu întrefier este foarte mic din
cauza reluctanţei mari a porţiunii cu întrefier:
R mFe = Fe
; R mo = o ; μ Fe >> μ o → R mo >> R mFe (6.48)
μ Fe A μoA
O rezistenţă electrică R parcursă de curent este însoţită de
transformarea energiei electrice în căldură însă o reluctanţă (un miez
magnetic) parcurs de fluxul Φ f nu este însoţită de dezvoltări de căldură (dacă
totuşi un miez se încălzeşte, asta se întâmplă din cauza altor efecte, atunci
când fluxul Φ f este variabil în timp: încălziri prin histerezis sau prin curenţi
turbionari induşi în miez, dar nu din cauza conducerii fluxului magnetic).

6.4.1 Teoremele lui Kirchhoff pentru circuite magnetice

Conform legii fluxului magnetic,

fluxul magnetic printr-o suprafaţă închisă Σ
este întotdeauna nul:
ΦΣ =
∫ B ds = 0
Σ

Alegând o suprafaţă Σ care

înconjoară un nod b de circuit magnetic
(figura 6.12) va exista flux doar prin
suprafeţele S1, S2...Sn din Σ şi putem scrie că:
Fig 6.12
ΦΣ =
∑Φ
k∈b
fk =0 (6.49)

în suma algebrică (6.49) se consideră cu (+) fluxurile orientate după

normala exterioară la Σ, deci cele care ies din nod.

Considerăm ochiul p dintr-un circuit

magnetic (figura 6.13) care este format din mai
multe laturi cu reluctanţele R m1 , R m2 ... R mk ,
cele care sunt active au solenaţiile θ1 = N1i1 ,
θ 2 = N 2i 2 , ... θ k = N k i k iar prin laturi trec
fluxurile fasciculare Φ f1 , Φf 2 , ... Φ f k .
Fig 6.13 Legea circuitului magnetic în regim
staţionar (cvasistaţionar) sau teorema lui Ampère aplicată pe o curbă Γ în
lungul ochiului p se scrie astfel:
168 Bazele electrotehnicii

⎧
⎪ ∫ Hd = ∑∫ Hk d k = ∑ ∑
u mk = R mk Φ f k

∫
⎪ Γ
k∈p
C k
H d = θSΓ ↔ ⎨
Γ ⎪θS =
⎪ Γ
⎩
∑
k∈p
θk ⇒ ∑
k∈p
R mk Φ f k =∑ k∈p
θ k (6.50)

Expresia (6.50) reprezintă T2K pentru circuite magnetice analoagă

cu ∑ Zk Ik = ∑ E k pentru circuite electrice fără cuplaje sau ∑ R k I k = ∑ E k în
circuite de c.c.
În (6.50) se consideră că au solenaţie doar laturile active (au o
bobină cu N spire parcurse de curentul i) şi sensul solenaţiei depinde de
sensul curentului prin bobină şi de sensul de înfăşurare a spirelor pe miez.
Dacă ţinem seama şi de dispersia magnetică, vom considera fluxul
fascicular de dispersie ca fluxul unei noi laturi de circuit magnetic legată în
derivaţie între punctele de început şi sfârşit ale acestui flux. Reluctanţa
acestor laturi corespunzătoare fluxului de dispersie se poate evalua doar
aproximativ sau se măsoară experimental. În probleme obişnuite aceste
fluxuri de dispersie se neglijează în raport cu fluxurile utile, ele închizându-
se doar prin aer vor avea valori foarte mici.

6.4.2 Rezolvarea circuitelor magnetice

A „rezolva” un circuit magnetic înseamnă a determina fluxul

magnetic fascicular Φ f , inducţia magnetică B şi intensitatea câmpului
magnetic H prin fiecare porţiune a circuitului magnetic atunci când se
cunoaşte geometria miezului, permeabilitatea sa μ şi solenaţiile θ=Ni ale
diverselor bobine ale circuitului .
Calculul se face neglijând fluxurile magnetice de dispersie iar
fluxurile utile se consideră uniform repartizate pe secţiunea miezului (miez
filiform).

Fig 6.14
 6. Regimul magnetic staţionar 169

Presupunem circuitul magnetic cu geometria din figura 6.14-a care

are două noduri (M şi N) şi trei laturi. Lungimile laturilor se evaluează de-
alungul liniei mijlocii de flux de la nodul M la N iar secţiunile laturilor sunt
A1, A2, A3.
Reluctanţele laturilor de miez (şi a întrefierului) sunt:
2 +h h 2 +h− o
R m1 = ; R m2 = ; Rm = ; R mo = o (6.51)
μA1 μA 2 3f μA 3 μ o A3
iar solenaţiile sunt: θ1 = N1i1 şi θ 2 = N 2i 2 .
Pe baza analogiei dintre circuitele electrice şi cele magnetice s-a
desenat în figura 6.14-b circuitul electric echivalent cu aceeaşi topologie ca
şi cel magnetic iar mărimile care-l caracterizează au valorile calculate
anterior.
→ Determinarea fluxurilor fasciculare se poate face aplicând TK pe
circuitul echivalent:
⎧ ⎡Φ ⎤
⎪Φf1 + Φf 2 − Φf3 = 0 ⎢ f1 ⎥ ⎡ B1 ⎤ B ⎡ H1 ⎤
⎪ ⎢ ⎥ Hk = k
⎨R m1 Φf1 − R m2 Φf 2 = θ1 − θ 2 → ⎢Φf ⎥ ⎯⎯⎯⎯ Φf k → ⎢ B2 ⎥ ⎯⎯⎯⎯
μ
→ ⎢⎢ H 2 ⎥⎥
⎪ ⎢ 2 ⎥ Bk = A
⎢⎣ B3 ⎥⎦ ⎢⎣ H 3 ⎥⎦
( ) ⎢ Φ ⎥ k
⎪ R m Φ f + R m + R mo Φ f = θ 2 ⎣ f3 ⎦
⎩ 2 2 3f 3
(6.52)
Dacă miezul îl considerăm liniar atunci
Bk = μH k iar dacă îl considerăm neliniar atunci
caracteristica miezului B(H) are aspectul din
Φf
figura 6.15. La o valoare Bk = k a inducţiei
Ak
magnetice îi corespunde o valoare H k a intensităţii
câmpului şi dacă punctul de funcţionare este în (a),
Fig 6.15
B μ
permeabilitatea acelui punct este μ = k respectiv μ r = ≈ 105 − 106 este
Hk μo
permeabilitatea relativă în punctul (a) de funcţionare. Şi circuitul electric
echivalent este tot neliniar în acest caz.
Intensitatea câmpului magnetic în întrefierul de lungime o are
B
valoarea H o = 3 .
μo
→ Cu metoda fluxurilor ciclice ( Φ′f ,Φ′f ) pentru circuitul electric
1 2
analog avem:
170 Bazele electrotehnicii

⎪( 1 2
)
⎧ R m + R m Φ′ − R m Φ′ = θ1 − θ 2
f1 2 f2
→
⎡Φ′f1 ⎤
⎢ ⎥→
⎨
⎩
′
1
( ) ′
⎪− R m2 Φf + R m2 + R m3f + R mo Φf = θ 2
2
⎢ Φ ′
⎣ f 2 ⎥⎦
⎧ Φ = Φ′ ⎡ H1 ⎤
⎪ f1 f1 ⎡ B1 ⎤ ⎢H ⎥
⎪
→ ⎨Φf = −Φ′f + Φ′f → ⎢⎢ B2 ⎥⎥ → ⎢ ⎥
2
⎢ (6.53)
⎪
2 1 2 H3 ⎥
⎢ B ⎥ ⎢ ⎥
⎪⎩Φf3 = Φ′f 2 ⎣ 3⎦
⎣Ho ⎦
→ Cu metoda potenţialeleor nodurilor, luând nodul N referinţă vom
scrie o singură ecuaţie pentru nodul M: Λ mM ⋅ VmM = ΦscM , respectiv:
⎛ 1 1 1 ⎞ θ θ
⎜ + + ⎟ VmM = 1 + 2 → VmM →
⎜ Rm Rm R m3f + R mo ⎟ R m1 R m2
⎝ 1 2 ⎠ (6.54)
θ1 − VmM θ 2 − VmM VmM
→ Φf = ; Φf = ; Φf =
1 R m1 2 R m2 3 R m3f + R mo
În exemplul considerat în figura 6.14 fluxul fascicular Φ f3 va fi mic
din cauza reluctanţei mari a întrefierului ( R mo >>).

Circuite magnetice cu magnet permanent

Circuitul magnetic
din figura 6.16-a conţine
un magnet permanent de
lungime ℓo care determină
o
flux magnetic de-alungul
miezului.
Curba Γ are lungi-
mea ℓo prin magnet şi ℓ
Fig 6.16 prin miez şi aplicând
legea circuitului magnetic pentru curba Γ, putem scrie:

∫ Γ
H d = 0 ↔ Ho o + H = 0 → Ho = −H
o
→ Bo = μ o H o = − μ o
o
H
(6.55)
tgα

Dreapta de sarcină Δ din figura 6.16-b are panta tgα = μ o iar la

o
intersecţia sa cu curba de demagnetizare se stabileşte punctul de funcţionare
 6. Regimul magnetic staţionar 171

P al magnetului permanent. În magnet valorile câmpului sunt Bo şi Ho. În

interiorul miezului valorile câmpului sunt:
B
B = Bo ; H = .
μ
Spectrul câmpului H pentru magnetul tip bară
din figura 6.17 pune în evidenţă cum se închid liniile lui
H = H ext şi H o = H int .

Fig 6.17
6.5 Inductivităţi

Inductivitatea (inductanţa) unei spire Γ parcursă de curentul i Γ este o

mărime ce caracterizează circuitul Γ şi se defineşte ca
raportul dintre fluxul magnetic ce străbate suprafaţa
circuitului ( ΦS ) şi valoarea curentului care a produs
Γ
acest flux:
ΦS Wb
Fig 6.18 L = Γ = f ( geom. circ ; μ mediu ) ; [ L ] = =H
iΓ A (6.56)
[ H ] → Henry
În medii liniare μ = μ mediu = cst
inductivitatea depinde doar de geometria
circuitului (forma curbei Γ) şi de
permeabilitatea din jurul său.
Dacă avem două circuite cu N1 şi N2
spire aflate „în prezenţă” (se influenţează
Fig 6.19 reciproc), atunci când circuitul 1 este parcurs
de curentul i1 el va crea un câmp magnetic; Φ f11 este fluxul magnetic
fascicular creat de i1. O parte din acest flux va trece şi prin spirele N2 ale
circuitului al doilea ( Φ f 21 - este creat de circuitul 1 şi trece prin suprafaţa
circuitului 2). Celelalte linii de câmp care nu trec şi prin circuitul 2
reprezintă fluxul de dispersie (scăpări) ale circuitului 1 faţă de 2 ( Φ d21 ).
Sensul de referinţă a fiecărui flux magnetic se consideră după regula
burghiului drept cu sensul de referinţă al curentului care l-a produs. Deci
Φ f11 >0 iar Φ f 21 este (+) dacă are acelaşi sens cu fluxul propriu al circuitului
172 Bazele electrotehnicii

2 (cuplaj adiţional) şi (-) când are sens contrar cu Φ f22 (cuplaj diferenţial
între cele două circuite). În raport cu aceste fluxuri se definesc următoarele
inductivităţi:
a) Inductivitatea proprie a unui circuit este raportul dintre fluxul
magnetic total ( Φ = NΦ f ) prin cele N spire ale circuitului şi curentul care
l-a produs, mărime întotdeauna pozitivă.
⎧ Φ11 N1Φf11
⎪L1 = L11 = = >0
⎪ i1 i1
⎨ (6.57)
Φ
⎪L = L = 22 = N 2 Φ f
⎪ 2 22
22
>0
⎩ i 2 i 2

Inductivitatea (inductanţa) proprie a unui circuit mai are şi alte

denumiri: coeficient de inducţie proprie, coeficient de autoinducţie,
coeficient de selfinducţie. Numele de inductanţă apare în cărţi mai vechi
preluate din literatura franceză.
În medii liniare L=ct şi „fluxurile magnetice sunt
proporţionale cu valorile curenţilor care le-au produs”
(teorema inductivităţii).

b) Inductivitatea mutuală L21 dintre circuitul 1 şi 2 se defineşte ca

raportul dintre fluxul total Φ 21 prin cele N2 spire ( Φ 21 = N 2 Φ f 21 ) şi curentul
i1 care l-a creat.
±
± Φ 21 N 2 Φ f 21
L 21 = = (6.58)
i1 i1
Inductivitatea mutuală (coeficient de inducţie mutuală) într-un mediu
liniar depinde de natura mediului din jurul circuitului ( μ ), de dimensiunile,
forma şi poziţia relativă a celor două circuite.
În mod analog se defineşte:
±
± Φ12 N1Φ f12
L12 = = dacă i1 = 0 şi i 2 ≠ 0 (6.59)
i2 i2
Vom arăta (în alt capitol) că L12=L21 – teorema reciprocităţii pentru
inductivităţi.
c) Inductivităţi utile şi de dispersie
O parte din fluxul fascicular propriu produs de circuitul 1 ajunge să
treacă şi prin suprafaţa circuitului 2, numit flux fascicular util. Cealaltă parte
care se închide doar în jurul circuitului 1 care l-a produs se numeşte flux
fascicular de dispersie (de scăpări) şi valoarea sa este:
 6. Regimul magnetic staţionar 173

Φfd21 = Φ f11 − Φ f 21 > 0

Inductivitatea de dispersie a circuitului 1 faţă de 2 este:
⎧ NΦ NΦ Φ
⎪Ld = 1 fd21 = 1 f11 − N1 f 21 = L11 − N1 L 21 > 0
⎪ 21 i1 i1 i1 N2
⎨ (6.60)
⎪ N2
⎪Ld12 = L 22 − N L 21
⎩ 1

Dar inductivitatea proprie a circuitului 1 aflat în prezenţa circuitului 2 este:

N
L11 = Ld 21 + 1 L 21 = Ld21 + L u 21 (6.61)
N2
N
unde L u 21 = 1 L 21 este inductivitatea utilă a circuitului 1 faţă de 2 şi
N2
N
analog L u12 = 2 L 21 .
N1
Coeficientul de cuplaj magnetic dintre două bobine se defineşte prin:
L12 L 21 L12 M12
k= = = (6.62)
L11L 22 L11L 22 L1L 2
Bobine necuplate magnetic: L12 = 0 → k = 0 iar cuplaj perfect (fără
dispersii) înseamnă k=1 ( L212 = L1L 2 ).
Coeficientul de dispersie magnetică a două bobine este:
L L − M2
σ2 = 1 − k 2 = 1 2 (6.63)
L1L 2
− bobine necuplate: k=0; σ=1 – dispersie maximă
− bobine cuplate perfect: k=1; σ=0 – dispersie nulă.

6.5.1 Relaţiile lui Maxwell privitoare la inductivităţi

Considerăm un sistem de n circuite aflate

în prezenţă pentru care se cunosc inductivităţile
lor proprii: L11, L22 … Lnn , inductivităţile
mutuale Lkj=Ljk şi curenţii care le parcurg
i1 ,i 2 ... i n .
Fluxul magnetic prin circuitul k, din
sistem, este superpoziţia dintre fluxul său
propriu total Φ kk = L kk i k şi fluxurile mutuale
Fig 6.20
174 Bazele electrotehnicii

care vin prin suprafaţa circuitului k din celelalte circuite cu care este cuplat.
Fluxul total al circuitului j prin suprafaţa circuitului k este:
Φ kj = N k Φf kj = L kjiij .
Fluxul total prin circuitul k este superpoziţia tuturor fluxurilor
(proprii şi mutuale) care trec prin suprafaţa sa:
n n

Φk = ∑Φ = ∑L i
j=1
kj
1
kj j j=1,n (6.64)

Explicit, dacă i1 ,i 2 ... i n sunt curenţii din cele n circuite (figura 6.20)
atunci fluxurile magnetice totale prin suprafeţele lor se pot scrie detaliind
relaţia (6.64):
⎧Φ1 = L11i1 + L12i 2 + ... + L1n i n
⎪Φ = L i + L i + ... + L i
⎪ 2 21 1 22 2 2n n
⎨ (6.65)
⎪ ...........................................
⎪⎩Φ n = L n1i1 + L n2i 2 + ... + L nn i n
Coeficienţii de pe diagonala principală sunt inductivităţile proprii ale
celor n circuite iar coeficienţii nediagonali sunt inductivităţile de cuplaj
dintre circuite. Cum L jk = L kj sistemul (6.65) este simetric faţă de diagonala
principală.
Sistemul (6.65) se poate scrie matricial sub forma:
[Φ ] = [ L]⋅ [i] (6.66)
n ×1 n ×n n×1
care reprezintă forma matricială a relaţiilor lui Maxwell pentru inductivităţi.
Dacă în matricea [ L ] un coeficient Lmn=0 înseamnă că bobina m nu este
cuplată cu bobina n.
[ ‫ [ = ]ך‬L]
−1
Dacă rezolvăm ecuaţia matricială (6.66) şi notăm
matricea inductivităţilor reciproce, atunci:
[i] = [ ‫[ ⋅ ]ך‬Φ ] (6.67)
reprezintă a doua formă a relaţiilor lui Maxwell pentru inductivităţi. Evident
1
că ‫ך‬kj ≠ , ‫ך‬kj este ceea ce rezultă din inversarea matricei [ L ] .
L kj

6.5.2 Legătura dintre inductivităţi şi t.e.m. induse

Dacă circuitele din figura 6.20 sunt rigide, nu au piese (miezuri)

mobile, atunci toate inductivităţile sunt constante. Fluxul total prin circuitul
 6. Regimul magnetic staţionar 175

k poate fi variabil în timp Φ k (t) numai atunci când curenţii sunt variabili în
timp.
T.e.m. e k indusă la bornele circuitului k de către Φ k (t) este de
forma:
dΦ di di di di
e k = − k = −L k1 1 − L k2 2 − ... − L kk k − ... − L kn n (6.68)
dt dt dt dt dt
Notăm:
di - t.e.m de inducţie proprie (t.e.m autoindusă). Ea apare în
e kk = − L kk k circuitul k datorită variaţiei în timp a propriului său curent
dt
di
( k ≠ 0 ).
dt
di - t.e.m de inducţie mutuală. Ea se induce în circuitul k
e kj = − L kj j datorită variaţiei în timp a curentului din circuitul j cu care
dt
circuitul k este cuplat.

Dacă un circuit nu este fix în spaţiu (se poate mişca, roti sau se
deplasează un miez magnetic în interiorul său), atunci şi inductivitatea sa va
fi variabilă L=L(t) iar fluxul total al circuitului: Φ (t) = L(t) ⋅ i(t) .
T.e.m indusă în circuit va fi de forma:
dΦ di dL
e=− = −L − i (6.69)
dt dt dt
unde:
di - t.e.m indusă prin transformare (static), care în funcţie de
et = −L
∫
dt câmpul magnetic inductor avea expresia: e = ∂B
t − ds .
SΓ ∂t
dL - t.e.m indusă prin mişcare (dinamic), care în limbaj de câmp
e m = −i
dt avea expresia: e =
m
∫ (v × B)d .
Γ

Dacă există mai multe bobine cuplate,

parcurse de curenţi variabili şi ţinem seama de
semnele cuplajelor: L12>0; L23<0; L31<0 atunci
t.e.m indusă la bornele bobinei L3 va fi de forma:

di3 di di
e3 = L3 − L 23 2 − L31 1 (6.70)
dt dt dt
Fig 6.21
176 Bazele electrotehnicii

Observaţie:
Pentru fire (circuite) foarte subţiri, câmpul magnetic lângă fir este foarte mare
( H → ∞ ), deci Φ → ∞ şi L = Φ i → ∞ , inductivitatea prin definiţia clasică nu are sens.
Pentru fire groase, curba Γ care defineşte suprafaţa circuitului nu mai coincide cu axa
geometrică a firului, deci inductivitatea L ar depinde de modul cum aleg curba Γ, deci nu
are semnificaţie. Definiţia L = Φ i este doar pentru circuite nici prea subţiri, nici prea
1
groase. Energia magnetică Wm = Φi = 12 Li conţine termeni ce depind de alegerea curbei
2
2
Γ (Φ şi L) dar şi termeni riguroşi:
Wm =
∫ 1
μH dυ ; i =
∫
2
2 J ds
υ∞ Scond
şi-n acest caz definiţia energetică a inductivităţii este cea corectă:
2W 2W 2W
L = 2 m = 2int + 2ext = Lint + L ext
i i i

6.5.3 Teorema lui Neumann

Această teoremă permite să calculăm inductivitatea mutuală între

două circuite care ocupă în spaţiu forma curbelor Γ1 şi Γ 2 şi sunt aşezate
într-un mediu omogen cu permeabilitatea μ .
Circuitul Γ1 , parcurs de curentul i1 ,
d1 creează în jurul său câmpul B care va da 1

d 2
naştere prin suprafaţa circuitului 2 la fluxul de
cuplaj:

Fig 6.22
Φ 21 =
∫ SΓ2
B1 ds =
A1 d 2
(6.71)
∫ SΓ2
rotA1 ds =
∫ Γ2

Potenţialul magnetic vector A1 creat de circuitul 1 în punctele de pe

curba Γ 2 este de forma (6.11) şi fluxul mutual devine:

∫ ∫ ∫ ∫
μi1 d 1 ⋅d 2 Φ 21 μ d 1 ⋅d 2
Φ 21 = → L12 = L 21 = =
4π Γ1 Γ2 R12 i1 4π Γ1 Γ2 R12 (6.72)
unde R12 (vezi figura 6.22) este distanţa dintre elementele d 1 şi d 2 a celor
două circuite, ambele având orientarea celor doi curenţi i1 şi i 2 .
Dacă cele două circuite ( Γ1 şi Γ 2 ) sunt formate fiecare din porţiuni
mai simple (analitice), relaţia (6.72) permite să calculăm inductivitatea
mutuală de calcul între două porţiuni deschise de circuit
n m
( Γ1 = ∪ C1k ; Γ 2 = ∪ C2j ), sub forma:
k =1 j=1
 6. Regimul magnetic staţionar 177

n m

L 21 =
∑∑ 4πμ ∫ ∫
k =1 j=1
C1k C2j
d ⋅d
1k

R12
2j
(6.73)

Dacă două porţiuni de circuit sunt dispuse ortogonal în spaţiu

d 1 ⊥ d 2 atunci d 1 ⋅ d 2 = 0 şi între porţiunile respective nu există
inductivitate mutuală.
Când dorim ca două componente dintr-un aparat să nu se perturbe
prin influenţă mutuală, ele se dispun perpendicular. Liniile de înaltă tensiune
trec întotdeauna ⊥ peste liniile de joasă tensiune, peste liniile de
telecomunicaţii sau peste şinele de cale ferată, pentru a nu induce în acestea
t.e.m care ar putea deveni periculoase.
Ca să putem determina L12 cu (6.72) trebuie ca cele două circuite să
nu se intersecteze (atingă); dacă au un punct comun, acolo R12 = 0 şi L12 nu
are sens în acest caz.

Aplicaţie:
Să se determine inductivitatea mutuală de calcul între două segmente
de lungime a, situate la distanţa d (figura 6.23).

Cu (6.73) putem scrie succesiv:

a a

∫∫
μ dx1dx 2
Laa = =
4π o o d 2 + ( x − x )
2
1 2

Fig 6.23
a − x 2 + d2 + ( a − x2 )
2
μa ⎡ d2 + a 2 − d ⎤
a

∫
μ d2 + a 2 + a
= ln dx 2 = ⎢ ln − ⎥
4π o −x 2 + d2 + x 22 2π ⎢⎣ d a ⎥⎦
Dacă a>>d atunci: (6.74)
μa ⎛ 2a ⎞
Laa ≅ ⎜ ln − 1⎟ ;
2π ⎝ d ⎠

6.5.4 Metode de calcul a inductivităţilor

a) metode directe de calcul

Dacă avem un sistem de n circuite aflate în prezenţă şi se cunoaşte
geometria circuitelor (forma, dimensiunea, poziţia reciprocă), curenţii din
circuite i1 ,i 2 ... i n şi proprietăţile mediului din jur, atunci:
178 Bazele electrotehnicii

ƒ se presupune circuitul (bobina) k parcursă de curentul i k ;

ƒ se calculează inducţia Bk creată de i k (posibil pentru configuraţii
simple);
ƒ se calculează fluxul prin suprafaţa circuitului k şi prin suprafaţa
circuitului j şi apoi inductivităţile:
⎧ N k Φ fk
⎪Φ f k =
⎪ ∫
Sk
Bk ds → Φ k = N k Φf k → L k = L kk =
ik
⎨ N jΦf jk (6.75)
⎪Φ =
⎪ f jk
⎩
∫Sj
B k ds → Φ jk = N Φ
j f jk → L jk =
ik
b) calculul inductivităţilor plasate pe miezuri magnetice
Dacă bobina este aşezată pe un miez magnetic (şi toate bobinele din
joasă şi medie frecvenţă sunt cu miez magnetic) atunci:
ƒ se calculează reluctanţa echivalentă a miezului prin care bobina
produce flux (în raport cu capetele bobinei) R m .
ƒ inductivitatea bobinei va fi de forma:
NΦ f N θ N Ni N 2
L= = ⋅ = ⋅ = = N2Λm (6.76)
i i Rm i Rm Rm
c) calculul cu ajutorul energiei magnetice
Energia magnetică înmagazinată în câmpul magnetic al unei bobine
este:
1 2W
Wm = Li 2 → L = 2 m (6.77)
2 i
2Wint
aplicabilă mai ales pentru inductivitatea interioară a unui circuit: Lint = .
i2
d) calculul inductivităţii mutuale cu teorema lui Neumann
Am văzut că se poate determina inductivitatea mutuală dintre două
circuite cu (6.72) sau cea de calcul între două porţiuni de circuite (6.73)
dacă acestea sunt aşezate în mediu omogen ( μ = cst ) şi nu se intersectează.
Dacă segmentul j din circuit este
⊥ pe segmentul k (figura 6.24)
atunci L kj = 0 .
Dacă avem două circuite Γ1 şi
Γ 2 de forma a două spire pătrate
cu latura a, situate paralel pe
aceeaşi axă la distanţa d (figura
Fig 6.24 Fig 6.25
 6. Regimul magnetic staţionar 179

6.25) în mediu omogen cu μ , ne propunem să determinăm inductivitatea

mutuală dintre ele.
Inductivitatea de calcul între două segmente paralele Laa este de
forma (6.74) şi în această categorie intră: L15 = L37 = L 26 = L 48 = Laa iar
dacă în (6.74) se înlocuieşte d prin d 2 + a 2 se obţine valoarea L′aa* :
L17 = L 28 = L35 = L 46 = L′aa* .
Pentru segmente ⊥ inductivitatea mutuală este nulă:
L16 = L18 = L 25 = L 27 = L36 = L38 = L 45 = L 47 = 0 .
Sumând inductivităţile mutuale de calcul pentru cele două spire Γ1
şi Γ 2 din figura 6.25, inductivitatea mutuală dintre ele este:
4 8

L Γ1Γ2 = ∑∑ ±L
j=1 k =5
jk = 4Laa − 4L′aa* =

=
⎡
2μ o a ⎢
ln
(
d2 + a 2 d2 + a 2 + a
+
) ⎤
d 2 + 2a 2 − 2 d 2 + a 2 + d ⎥
(6.78)
π ⎢
⎣⎢
d ( d 2
+ 2a 2
+ a ) a ⎥
⎥⎦

6.6 Aplicaţii

1) Să se determine inductivitatea unui solenoid (bobină cilindrică cu

N spire a căror secţiune este A iar lungimea bobinei ℓ, dacă ℓ este mult mai
mare decât diametrul spirei).
Pentru o bobină scurtă
(figura 6.26a) fluxul magnetic
este diferit prin fiecare spiră,
cel mai mare este prin spirele
centrale. Fluxul magnetic total
Fig 6.26 este Φ t = Φ1 + Φ 2 + ... .
Dacă ℓ/d>>1 bobina reală o putem privi ca un solenoid (figura 6.26b)
la care există câmp magnetic doar în interiorul bobinei şi este un câmp
uniform (cu liniile paralele), prin toate spirele avem acelaşi flux (valoarea
medie a fluxurilor din bobina reală) numit flux fascicular Φ f .
În acest caz fluxul magnetic total este Φ t = NΦ f . Neglijând câmpul
magnetic exterior, cu teorema lui Ampère determinăm H iar apoi L:
180 Bazele electrotehnicii

Ni NΦ f N 2iA
B = μH = μ → Φf = B ⋅ A → L = =μ (6.79)
i
2) Două bobine cu N1 şi N3 spire sunt aşezate pe un miez magnetic
de permeabilitate μ şi geometria din
figura 6.27. Să se determine
inductivităţile proprii L11 , L33 şi
inductivitatea mutuală dintre ele L13 = L31 .

Bobinele fiind aşezate pe miez

magnetic vom determina inductivităţile cu
(6.76). Inductivitatea bobinei 1 este:
N2
L1 = L11 = 1 ,unde R me1 este reluctanţa
Fig 6.27 R me1
echivalentă prin care stabileşte flux bobina 1 dacă ar acţiona singură:
R m 2 R m3
R me1 = R m1 + (6.80)
R m 2 + R m3
Inductivitatea bobinei 3 se scrie analog:
N2 R m1 ⋅ R m2
L3 = L33 = 3 ; R me3 = R m3 + (6.81)
R me3 R m1 + R m2
Bobina 1 parcursă de curentul i1 produce fluxul fascicular Φ f1 care
în nodul 1 se ramifică în Φ f 21 şi Φ f31 ; aplicând regula divizorului de flux
(analog cu regula divizorului de curent) se scrie succesiv:
Ni R m2 N 3Φf31 N1 N 3 R m2
Φf1 = 1 1 ; Φf31 = Φ f1 ⋅ ; L13 = L31 = =
R me1 R m 2 + R m3 i1 R me1 R m2 + R m3
(6.82)
3) O bobină cu N spire este aşezată
pe un miez magnetic toroidal cu secţiune
dreptunghiulară A Fe = h ( r2 − r1 ) şi
permeabilitate μ având un întrefier cu o
deschidere la centru α. Să se determine
inductivitatea bobinei.

a) prin metode directe de calcul (6.75)

înseamnă:
Fig 6.28 ƒ liniile de câmp H sunt cercuri în
 6. Regimul magnetic staţionar 181

lungul miezului; fie o linie de câmp Γ (cerc de rază r ∈ (r1 ,r2 ) ):

∫ H d =θ
Γ
SΓ ↔ H + Ho o = Ni ↔ H(2π − α)r + H o αr = Ni (6.83′)

ƒ la trecerea liniilor de câmp B din fier în aer se conservă componenta

normală a lui B :
BFe = Baer ↔ μH = μ o H o (6.83′′)
Din ecuaţiile (6.83’) şi (6.83”) rezultă:
Ni 1 k
H= ⋅ = 1 (6.84)
( 2π − α ) + μ r α r r
Fluxul fascicular de-alungul miezului este de forma:
r2

∫ ∫
Nih r
Φf = B ds = ( μH ) h dr = μ ln 2
(6.85)
A Fe r 1
(2π − α) + μ r α r1
Expresia inductivităţii rezultă din relaţia sa de definiţie:
NΦ f N2h r
L= =μ ln 2 (6.86)
i ( 2π − α ) + μ r α r1
b) Bobina fiind aşezată pe un miez magnetic, inductivitatea o putem
calcula cu (6.76), reluctanţa echivalentă este formată din porţiunea de fier
în serie cu întrefierul (parcurse de acelaşi flux Φ f ): R m = R mf + R mo .
Permeanţa porţiunii de fier o determinăm prin metoda tuburilor de flux,
tuburi luate de-alungul miezului:
μ ( h dr ) r ⎫
r2

∫ ∫
μ ds μh
Λ mf = = = ln 2 ⎪
A Fe r1 ( 2π − α ) r 2π − α r1 ⎪
⎬ (6.87)
μ o h r2 ⎪
Analog: Λ mo = ln ⎪
α r1 ⎭
Reluctanţa echivalentă este de forma:
1 1 N2 N2h r
R m = R mf + R mo = + ⇒L= =μ ln 2 (6.88)
Λ mf Λ mo Rm ( 2π − α ) + μ r α r1
expresie identică cu (6.86) obţinută prin definiţia clasică a lui L.
Dacă miezul este toroidal fără întrefier, atunci în expresiile
precedente se consideră α = 0 şi rezultă valoarea L′ :
μN 2 h r2
L′ = L α =0 = ln (6.89)
2π r1
4) Să se determine inductivitatea mutuală dintre un fir rectiliniu şi o
spiră Γ triunghiulară având o latură paralelă cu firul (figura 6.29).
182 Bazele electrotehnicii

μi
Firul creează câmpul B = u ϕ care
2πr
determină prin spira Γ un flux:
a+h

∫ ∫ ∫
μi μi b
ΦSΓ = B ds = ydr = ( r − a ) dr
SΓ 2πr a 2πr h

μbi ⎛ a+h⎞
Φ 21 = ΦSΓ = ⎜ h − a ln ⎟
2πh ⎝ a ⎠
Fig 6.29
Φ μb ⎛ a+h⎞
L12 = L 21 = 21 = ⎜ h − a ln ⎟ (6.90)
i 2πh ⎝ a ⎠

5) Două linii bifilare vecine sunt aşezate ca în figura 6.30. Se cere

inductivitatea mutuală dintre linii şi
t.e.m indusă în linia Γ 2 .

Linia 1 creează câmpul magnetic B1 :

μ oi1 ⎛ 1 1 ⎞
B1 = ⎜ − ⎟
2π ⎝ y + b y + a + b ⎠
care produce un flux magnetic prin
Fig 6.30 suprafaţa circuitului 2:
c
c 1+
∫
μ oi1 b
Φ 21 = B1 ( dy) = ln (6.91)
2π c
o 1+
a+b
Φ
Inductivitatea mutuală are expresia: L12 = L 21 = 21 iar t.e.m indusă
i1
în linia Γ 2 va fi:
c
1+
di1 μo b di1
e 2 = − L 21 =− ln (6.92)
dt 2π 1 + c dt
a+b
6) Să se determine inductivitatea de disperesie a unei crestături
feromagnetice (figura 6.31).
Într-o crestătură de lungime , adâncime ( h1 + h 2 ) şi lăţime a, într-
un material feromagnetic (crestătura rotorului la o maşină electrică rotativă)
 6. Regimul magnetic staţionar 183

este introdusă o bară de secţiune

ah1 parcursă uniform de
curentul i. Aplicând teorema lui
Ampère succesiv pe curbele
Γ1 , Γ 2 şi Γ3 se obţin succesiv
expresiile câmpurilor H1, H2 şi
H3 din cele trei porţiuni:

← Fig 6.31

⎧
∫
z i
⎪ H1d = iSΓ → H1a = i → H1 = ⋅z
⎪ Γ1
1 h1 ah1
⎪⎪
∫
i
⎨ H 2 d = iSΓ → H 2 a = i → H 2 = (6.93)
⎪ Γ2
2 a
⎪
∫
i
⎪ H 3d = iSΓ → H 3 ( a + πx ′ ) = i → H 3 =
⎪⎩ Γ3 3 a + πx′
Distribuţia câmpului H între pereţii crestăturii (câmpul de dispersie)
este reprezentată în figura 6.31-b pe baza expresiilor (6.93). La fundul
crestăturii câmpul este nul iar la partea de sus a barei ( a = h1 ) câmpul are
valoarea maximă ( i a ).
Fluxul de dispersie printr-o porţiune de înălţime dz este
dΦd = B dz = i dΛ mz . Fluxul de dispersie total între pereţii crestăturii este:
b
h1 h2

∫ ∫ ∫
μ oi μ oi 2 μ oi
Φd = ⋅ z dz + ⋅ dz + ⋅ dx ′ =
o ah1 o a o a + πx ′
⎡ b⎤
⎢ h1 h 2 1 a + π 2 ⎥
= μ oi ⎢ + + ln ⎥
⎢ 2a a π a ⎥
⎣ ⎦
Φ
iar inductivitatea de dispersie a crestăturii este Ld = d .
i
• ) Fluxul de dispersie (cel care se închide de la un perete la altul al
crestăturii feromagnetice) parcurge trei permeanţe în paralel a căror valori
sunt de forma:
184 Bazele electrotehnicii

μoS1med 1 μo h1
Λm1 = =
a 2 a
μS μ h
Λ m2 = o 2 = o 2
a a
π
b
a+ b
∫
μo dx 2μo
2
2
Λm3 = = ln
π π a
o
a+ x
2
iar inductivitatea de dispersie se scrie astfel:
Ld = N2 Λme = Λme = Λm1 +Λm2 +Λm3
deci aceeaşi expresie ca prin definiţia sa clasică.