Capitolul 6.

Determinarea geoidului prin metode

astronomo-gravimetrice

Geoidul ca formă matematică a Pământului, poate fi determinat prin metode

gravimetrice pe baza celei de a treia problemă limită a geodeziei fizice. Această determinare
presupune cunoaşterea anomaliilor gravităţii, cu valori limită la nivelul geoidului, pe întreaga
suprafaţă a Pământului. De existenţa acestei condiţii decurg principalele inconveniente ale
metodelor gravimetrice:
1) Determinările gravimetrice existente nu permit cunoaşterea anomaliilor
gravităţii pe întreaga suprafaţă a Pământului. Drept urmare, integrala dublă din formula
Stokes nu mai poate fi extinsă la întreaga suprafaţă a Pământului, ci este limitată la un
domeniu de rază r = 1000 − 2000 km , ceea ce conduce la apariţia aşa numitei erori de
trunchiere.
2) Anomaliile gravităţii au o distribuţie discretă pe suprafaţa Pământului ceea ce
obligă la aproximarea integralelor prin sume. Acest proces de aproximare introduce de
asemenea erori destul de mari.
3) Conform condiţiei limită impusă anomaliilor gravităţii, acestea ar trebui
cunoscute la suprafaţa geoidului. Metodele de reducere gravimetrică (capitolul 5), prin
intermediul cărora se pot obţine valorile gravităţii la nivelul geoidului, depind de cunoaşterea
densităţii maselor topografice. Această valoare fiind necunoscută, rezultă că valoarea limită
este eronată şi ca o consecinţă, se eronează însăşi ondulaţia geoidului.
Toate aceste inconveniente, la care se adaugă faptul că formula Stokes (5.6) poate fi

aplicată numai pentru cazul unui elipsoid al cărui potenţial normal U 0 este egal cu potenţialul

real W0 al geoidului, limitează aplicabilitatea metodelor gravimetrice.

Nici metodele geometrice, al căror scop constau din determinarea acelui elipsoid care
aproximează cel mai bine suprafaţa Pământului, nu pot rezolva problema independent
datorită faptului că în măsurările de unghiuri şi distanţe intervine verticala care, fiind direcţia
vectorului gravităţii, este o mărime definită în domeniul geodeziei fizice.

113
 O combinare a măsurărilor geodezice astronomice şi gravimetrice, pare a fi soluţia
optimă pentru determinarea geoidului.

6.1. Nivelmentul astronomo-geodezic

Dacă în fiecare punct al unei reţele de triangulaţie sunt efectuate şi determinări
astronomice, se poate determina diferenţa ondulaţiilor geoidului din două puncte învecinate,
folosind relaţia
dN = − uds ,
(6.1)
în care:
- dN − ondulaţia relativă a geoidului;
- ds − distanţa elementară dintre două puncte infinit apropiate;
- u − deviaţia totală a verticalei.

Pe o direcţie arbitrară de azimut α , componenta deviaţiei verticalei uα se determină

cu relaţia
uα = ξ cos α + η sin α . (6.2)
Prin integrarea ecuaţiei (6.1) se obţine ondulaţia relativă a geoidului, între două
puncte A şi B ale reţelei de triangulaţie
B
N B − N A = − ∫ uds . (6.3)
A

Relaţia (6.1) reprezintă formula de bază a metodei nivelmentului astronomo-geodezic,

a cărei denumire provine din faptul că componentele ξ şi η ale deviaţiei verticalei se
determină pe baza relaţiilor (5.12) din măsurări astronomice şi geodezice.
Integrala (6.3) poate fi evaluată prin integrare grafică sau numerică. În practică, se
folosesc două metode: fie că se aplică teorema mediei şi atunci relaţia (6.3) devine
DAB
N B − N A = − um ,
ρ"

fie că se folosesc, pentru determinarea valorii um , hărţi ale deviaţiei verticalei, dacă acestea
există.
Determinările ondulaţiilor relative se execută pe poligoane închise, după care se
efectuează o compensare a acestora.
Pentru realizarea practică a nivelmentului astronomo-geodezic, au fost preconizate
mai multe procedee, dintre care două vor fi analizate în vontinuare.

114
 6.1.1. Folosirea polinoamelor de gradul n la rezolvarea problemei
nivelmentului astronomo-geodezic
Principiul acestei metode se bazează pe ipoteza că suprafaţa geoidului poate fi

exprimată printr-un polinom de gradul n, ai cărui coeficienţi cij sunt necunoscuţi.

Dacă coeficienţii cij pot fi determinaţi printr-o metodă oarecare, ondulaţia geoidului

într-un punct P ( xP , yP ) se va obţine sub forma

n
N ( xP , y P ) = ∑
i, j
cij x i y j . (6.4)

Coeficienţii cij se determină prin metoda celor mai mici pătrate, plecându-se de la
relaţiile (5.13) care pot fi scrise ca ecuaţii de erori pentru un număr de L puncte de
triangulaţie, în care sunt executate şi determinări astronomice
dN ( xl , yl )
+ ξ = vξ l ;
dx
(6.5)
dN ( xl , yl )
+ η = vη l , (l = 1, 2,K , L)
dy

Notând cu pξ şi pη ponderile determinării componentelor ξ şi η ale deviaţiei

astronomo-geodezice a verticalei, condiţia de minim pentru sistemul (6.5) se poate scrie astfel
[ pξ vξ vξ ] + [ pη vη vη ] = minim . (6.6)
Introducând notaţiile matriceale

η1 ξ1 N1 vξ 1 vη 1
η ξ N2 vξ vη
η = 2 ;ξ = 2 ; N = ; Vξ = 2 ; Vη = 2 ;
M M M M M
ηL ξL NL vξ L vη L

pξ 1 0 0 K 0 pη 1 0 0 K 0
0 pξ 2 0 K 0 0 pη 2 0 K 0
Pξ = ; Pη =
M M M M M M M M
0 0 0 pξ L 0 0 0 pη L

(6.7)

115
 c10 x1 x12 K x1n y1 K y1n x1 y1 K x1n y1 K x1 y1n K x1n y1n
M x2 x22 K x2n y2 K y2n x2 y2 K x2n y2 K x2 y2n K x2n y2n
cn 0 . . . . . . . . . . . . . .
c01 . . . . . . . . . . . . . .
M . . . . . . . . . . . . . .
c0 n . . . . . . . . . . . . . .
C = c11 ; A = . . . . . . . . . . . . . . ,
M . . . . . . . . . . . . . .
cn1 . . . . . . . . . . . . . .
M . . . . . . . . . . . . . .
c1n . . . . . . . . . . . . . .
M . . . . . . . . . . . . . .
cnn xL xL2 K xLn yL K yLn xL yL K xLn yL K xL yLn K xLn yLn

ecuaţia (6.4) poate fi scrisă pentru L puncte de sprijin sub forma

N = C00 + AC ,

(6.8)
în care A este o matrice dreptunghiulară de dimensiune L × q , prin q fiind notat numărul de

termeni ai polinomului de gradul n, fără termenul liber C00 (q = (n + 1) − 1) . Termenul liber al

2

polinomului reprezintă un termen de scară care poate fi determinat pe baza valorii cunoscute
a ondulaţiei geoidului într-unul din punctele de sprijin.
Ecuaţiile (5.13) pot fi prezentate, pentru cele L puncte de sprijin sub forma
dN dA dN dA
= C = −ξ ; = C = −η , (6.9)
dx dx dy dy
iar ecuaţiile de erori (6.5) devin
dA dA
C + ξ = Vξ ; C + η = Vη . (6.10)
dx dy

Coeficienţii cij se determină din condiţia de minim

T T T T
 dA   dA  T  dA   dA 
Φ = Vξ T Pξ Vξ + VηT Pη Vη = C T   Pξ   C+C   Pξ ξ   C+
 dx   dx   dx   dx 
T T
 dA  T  dA   dA  T  dA 
+ ξ Pξ 
T
 C + ξ Pξ ξ + C 
T
 Pη   C+C   Pη η +
 dx   dy   dy   dy 
 dA 
+ η T Pη   C + η Pη η = min .
T
(6.11)
 dy 

116
 Condiţia de minim se realizează astfel

d Φ   dA   dA  
T T T T
 dA   dA   dA   dA 
=   Pξ   +  Pη   C +   Pξ ξ +   Pη η = 0 (6.12)
dc   dx   dx   dy   dy    dx   dy 

Relaţia (6.12) reprezintă sistemul de ecuaţii din a cărui rezolvare se obţine matricea C
a coeficienţilor polinomului (6.4), sub forma
-1
  dA  T  dA   dA  T  dA     dA  T  dA 
T

C =   Pξ   +  Pη     Pξ ξ +   Pη η 
  dx   dx   dy   dy     dx   dy  

(6.13)
După determinarea matricei coeficienţilor, cu ajutorul relaţiei (6.8) se poate determina
ondulaţia geoidului în orice punct de coordonate cunoscute. În acest caz, în locul matricei A,
ale cărei elemente sunt formate din coordonatele punctelor de sprijin se foloseşte matricea B,
de acelaşi tip cu matricea A, în elementele căruia intră coordonatele punctelor în care

urmează să se calculeze ondulaţia geoidului. Dimensiunile matricei B sunt r × [(n + 1) 2 − 1] , în

care prin r s-a notat numărul de puncte de interpolat. Prin urmare, pentru determinarea
coeficienţilor polinomului de grad n se foloseşte ecuaţia matriceală (6.8), iar pentru
interpolarea ondulaţiilor geoidului într-un punct oarecare, se foloseşte ecuaţia matriceală
N = C00 + BC .

(6.14)
Cu ajutorul matricei C, determinată conform cu relaţia (6.13), se poate calcula funcţia
Φ (6.11), prin intermediul căreia se poate calcula eroarea medie pătratică a unităţii de
pondere, cu relaţia
Φ
m0 = . (6.15)
L − (n + 1) 2 − 1

Cofactorii coeficienţilor cij sunt daţi de inversa matricei ecuaţiilor normale (6.13)
−1
  dA  T  dA   dA  T  dA  
QCC =   Pξ   +  Pη   .
  dx   dx   dy   dy  

(6.16)
Considerând ondulaţiile geoidului deduse cu ajutorul relaţiei (6.14) ca funcţie de
elemente compensate, se poate, cu ajutorul legii propagării cofactorilor, să se determine
matricea cofactorilor ondulaţiei geoidului

117
 QNN = BQCC BT .

(6.17)
Pe baza relaţiilor (6.15) şi (6.17) se poate determina acum precizia de interpolare

pentru un punct oarecare P ( xi , yi ) (i = 1, 2,K , r )

mN2 i = m02 qii , (6.18)

în care prin qii s-a notat termenul de ordinul i de pe diagonala principală a matricei QNN .
În legătură cu parametrii de precizie stabiliţi mai înainte, sunt necesare unele
precizări. Procedeul de nivelment astronomo-gravimetric descris este de fapt un procedeu de
interpolare, prin intermediul căruia suprafaţa geoidului se determină ca o suprafaţă de
regresie, care diferă în anumite limite de suprafaţa reală a geoidului. Estimarea preciziei de
obţinere a suprafeţei de regresie faţă de suprafaţa reală a geoidului este realizată prin eroarea

medie pătratică a unităţii de pondere. Valoarea mNi exprimată prin relaţia (6.18) reprezintă
precizia de determinare a ondulaţiilor geoidului faţă de suprafaţa de regresie şi nu faţă de
suprafaţa reală a geoidului.

6.1.2. Folosirea colocaţiei prin cele mai mici pătrate la rezolvarea

problemei nivelmentului astronomo-geodezic
Colocaţia este un procedeu de prelucrare matematică a măsurărilor care combină într-
o singură metodă compensarea, filtrarea şi predicţia [53, 162, 232 şi 233].
Fie un câmp de q măsurări Li (i = 1, 2,K , q ) , fiecărei valori măsurate corespunzându-i

o eroare ni şi un număr de m parametri necunoscuţi. Legătura dintre măsurările Li şi

parametrii X j se realizează prin intermediul unei matrice de transformare A, sub forma

L = AX + n , (6.19)
în care s-au folosit notaţiile matriceale
L1 a11 a12 K a1m X1 n1
L2 a21 a22 K a2 m X2 n2
L= ; A= ;X= ; n= . (6.20)
M M M K M M M
Lq aq1 aq 2 K aqm Xm nq

Relaţia (6.19) are forma unor ecuaţii de erori. Aici s-a păstrat pentru erori notaţia ni ,
considerându-se că în problema colocaţiei, erorile au un înţeles mai larg. Pe baza celor q

puncte în care se cunosc valorile Li , afectate de erorile ni , se poate determina curba de

regresie, reprezentată printr-o linie continuă în fig. 6.1. a.
118
 Curba de regresie, pe lângă erorile de măsurare ni mai este afectată de încă două
tipuri de erori: o eroare sistematică AX , reprezentată în fig. 6.1. b, şi o eroare aleatoare S ' ,

reprezentată în fig. 6.1. c, denumită şi semnal [53, 162, 232 şi 233]. Valoarea măsurării Li

m
într-un punct oarecare i, este deci constituită din partea sistematică ∑
i= 1
aij X i şi din valorile

'
aleatoare ni şi Si . Astfel, într-un mod mai general relaţia (6.19) se poate scrie sub forma
L = AX + n + S ' , (6.21)
în care prin S ' s-a notat vectorul coloană
S1'
S'
S'= 2 .
M
S q'

(6.22)
Făcând notaţia [233]
Z1
Z2
Z = n+ S'= , (6.23)
M
Zq

relaţia (6.21) se poate scrie ca

L = AX + z .
(6.24)
Curba S ' din fig. 6.1. c, este considerată că variază continuu, chiar dacă valorile Li

AX + S '
sunt măsurate în puncte discrete. Acest lucru permite interpolarea valorilor LK în K puncte
( K = 1, 2,K , p ) în care nu s-au executat măsurări.
a

AX
b

S'
119 c

Fig. 6.1. Reprezentarea geometrică a problemei interpolării prin

cele mai mici pătrate
 '
Valoarea LK din fig. 6.1. a, este obţinută din valoarea sistematică LK fig. 6.1. b şi

valoarea semnalului S K
În cele ce urmează, pentru mărimile care se referă la punctele în care se execută
interpolarea se vor folosi indicii k şi l, iar pentru mărimile referitoare la punctele de bază se
vor folosi indicii i şi j. De asemenea, pentru punctele în care urmează să efectueze
interpolarea, semnalul se va nota cu S.
Problema interpolării se reduce la calculul semnalului S k într-un număr k = 1, 2,K , p
de puncte de interpolat sau, altfel spus la determinarea vectorului S
S1
S
S= 2 .
M
Sp

(6.25)
Dacă vectorul S (6.25) se combină cu vectorul Z (6.24), în vectorul
S1
S2
M
Sp
V= ,
Z1
Z2
M
Zq

(6.26)
atunci relaţia (6.24) se poate generaliza sub forma
AX + BV − L = O , (6.27)
unde, aşa cum se arată în [233], B este o matrice de forma

120
 0 0 K 0 1 0 K 0
0 0 K 0 0 1 K 0
B= = OE . (6.28)
M M K M M M K M
0 0 K 0 0 0 K 1
Matricea O este o matrice zero de dimensiuni q × p , iar E este o matrice unitate de
dimensiuni q × q .
Relaţia (6.27) reprezintă forma generală a problemei standard V de compensare [88]:
ecuaţii de condiţie cu necunoscute.
Rezolvarea sistemului (6.27) se efectuează pe baza condiţiei de minim
V T PV = min ,
în care P = Q − 1 , este matricea de covarianţă

C SS C SL
Q− 1 = . (6.29)
C LS C LL

Elementele matricei de covarianţă [233]

C SS = M [ SS T ];
C LS = M [ S ( L − AX )T ] = M [ SZ T ];
(6.30)
C SL = C LS
T
;
C LL = M [( L − AX )( L − AX )T ] = M [ ZZ T ],
se presupun cunoscute.
Din condiţia de minim, aplicată funcţiei [88 şi 94]
1 T −1
Φ = V Q V − K T ( AX + BV − L) , (6.31)
2
unde prin K s-a notat vectorul corelatelor, se obţine
V = QBT K ,
(6.32)
AT K = O .
(6.33)
Înlocuind relaţia (6.32) în (6.27) se obţine, împreună cu relaţia (6.33) sistemul de
ecuaţii normale al problemei standard V
BQBT K + AX = L ,
(6.34)
AT K = O .
Din ecuaţiile (6.34) se deduce

121
 AT ( BQBT ) AX = AT ( BQBT ) − 1 L , (6.35)
de unde se poate afla valoarea lui X. Într-adevăr, având în vedere relaţiile (6.28) şi (6.29) se
poate determina valoarea lui X sub forma
−1
X = ( AT C LL A) − 1 AT C LL
−1
L.

(6.36)
Din ecuaţia (6.32) şi prima ecuaţie din relaţiile (6.34) se deduce vectorul V
V = QBT ( BQBT ) − 1 ( L − AX ) , (6.37)
care, având în vedere relaţiile (6.26), (6.28) şi (6.29) se poate scrie sub forma
S C C SL O − 1
= SS ⋅ C ( L − AX ) . (6.38)
Z C LS C LL E LL

Din relaţia (6.38) se poate obţine valoarea semnalului S

−1
S = C LL C SL ( L − AX ) . (6.39)
Relaţiile (6.36) şi (6.39) rezolvă problema complexă a colocaţiei: determinarea
parametrilor X şi apoi pe baza lui (6.39) se poate efectua predicţia în urma căreia se obţin
valorile semnalului S.
Relaţia (6.39) a constituit baza procedeului de nivelment astronomo-geodezic aplicat
de S. Heitz [162] pentru determinarea locală a geoidului în Germania. În acest scop, în [162]
semnalul s-a considerat egal cu ondulaţia geoidului în p puncte de sprijin, matricea A s-a
considerat egală cu zero, iar funcţia de covarianţă a fost aproximată prin
− q1I ij2 − q2 I ij2
Cij = p1e + p2 e , (6.40)

în care coeficienţii p1 , p2 , q1 , q2 s-au ales empiric

p1 = 7,50; q1 = 0, 2239; p2 = 10,50; q2 = 6, 2134 .

În locul matricei L s-a ales matricea N

N1
N2
N= ,
M
Nq

(6.41)
ale cărei elemente fiind necunoscute urmează a fi determinate. Cu aceste transformări, relaţia
(6.39) devine

122
 −1
N = C NN C NN N.

(6.42)
În relaţia (6.42) prin N s-a notat matricea ondulaţiilor geoidului în punctele de sprijin

N1
N2
N= ,
M
Np

(6.43)
care de asemenea este necunoscută. Prin urmare, relaţia (6.42) reprezintă un sistem de m
ecuaţii cu 2m necunoscute, care nu are soluţii unice. Pentru rezolvarea problemei, se
diferenţiază relaţia (6.42), funcţie de coordonatele rectangulare x şi y, ţinând seama de faptul

că pentru o configuraţie dată de puncte matricea C NN este constantă, iar matricea C NN este

funcţie de pătratul distanţei lik dintre punctele de sprijin Pi şi punctele de interpolat Pk (vezi
relaţia (6.40))
d d d (l 2 ) − 1
N= C C NN N
dx d (l 2 ) NN dx
(6.44)
2
d d d (l ) − 1
N= 2
C NN C NN N
dy d (l ) dy
Notând
d d (l 2 ) − 1 d d (l 2 ) − 1
A= C C , B = C C NN
d (l 2 ) NN dx NN
d (l 2 ) NN dy
şi având în vedere formulele (5.13), relaţiile (6.44) se pot scrie ca
ξ = AN ; η = BN , (6.45)
în care prin ξ şi η s-au notat matricele coloană ale componentelor deviaţiei verticalei în
punctele de sprijin, care de data aceasta sunt valori cunoscute. Dacă se alege un număr q de
puncte de sprijin pentru determinarea unui număr de q valori ale ondulaţiilor geoidului, din
relaţiile (6.45) se obţin 2q ecuaţii de erori cu q necunoscute
V ξ = AN − ξ ; V η = BN − η . (6.46)
Aceste ecuaţii se rezolvă sub condiţia
Vξ T Pξ Vξ + VηT Pη Vη = min ,

în care prin Pξ şi Pη s-au notat matricele ponderilor componentelor deviaţiei verticalei

123
 pξ 1 0 0 K 0 pη 1 0 0 K 0
0 pξ 2 0 K 0 0 pη 2 0 K 0
Pξ = ; Pη = .
M M M M M M M M
0 0 0 K pξ q 0 0 0 K pη q

Din condiţia de minim se ajunge la sistemul de ecuaţii normale

( AT Pξ A + BT Pη B) N = AT Pξ ξ + BT Pξ η ,

(6.47)
din care se deduce imediat matricea ondulaţiilor geoidului
N = ( AT Pξ A + BT Pη B) − 1 ( AT Pξ ξ + BT Pξ η ) . (6.48)
Sistemul de ecuaţii normale este în general slab conformat, mai ales dacă corelaţia
ondulaţiilor geoidului este foarte puternică. Pentru a elimina acest inconvenient S. Heitz
[233] a propus ca sistemul ecuaţiilor normale (6.47) să fie suplimentat cu condiţia
q

∑
k=1
Nq = 0 .

(6.49)
Condiţia (6.49) este echivalentă cu raportarea geoidului la o suprafaţă paralelă cu
elipsoidul de referinţă. Pentru determinarea poziţiei absolute este necesară cunoaşterea cel
puţin a unei singure valori absolute a lui N.

6.2. Nivelmentul astronomo-gravimetric

Metodele de nivelment astronomo-geodezic presupun existenţa unui câmp cu o
densitate mare de determinări astronomice. Determinarea precisă a coeficienţilor polinomului
(6.4) sau a covarianţelor exprimate prin relaţiile (6.30), este posibilă doar în cazul existenţei
unui număr mare de valori ale componentelor deviaţiei astronomo-geodezice ale verticalei. În
literatura de specialitate părerile relative la densitatea necesară a determinărilor astronomice
este puţin diferită. Astfel, în [35] se consideră suficientă o densitate de 1 punct la 25 km în
zone de şes şi 1 punct la 10 km în zone de munte, în timp ce în [11] se recomandă o densitate
de 1 punct la 15 km, respectiv 3 km.
O astfel de densitate de determinări astronomice este greu de realizat, motiv pentru
care M.S. Molodenski [229] a propus o metodă combinată, folosind date astronomice şi
gravimetrice, de determinare a ondulaţiilor relative ale geoidului. Această metodă poartă
numele de nivelment astronomo-gravimetric.

124
 Principiul metodei se bazează pe interpolarea deviaţiilor astronomo-geodezice din
deviaţii gravimetrice ale verticalei. Diferenţa dintre aceste două tipuri de deviaţii se datorează
următorilor factori:
1) diferenţei dintre elipsoidul terestru general la care se referă deviaţiile gravimetrice
ale verticalei şi elipsoidul de referinţă la care sunt referite detaliile astronomo-
geodezice;
2) erorii de trunchiere (la calculul deviaţiei gravimetrice a verticalei, cu ajutorul
formulei Vening-Meinesz, nu se iau în consideraţie anomaliile de pe întreaga
suprafaţă a Pământului, ci integrarea se extinde doar la un domeniu limitat ∑.
Notând cu ∆ ξ (respectiv ∆ η ) influenţa primului factor de mai înainte, iar influenţa

celui de-al doilea factor prin ξ ( S − ∑ ) , respectiv η ( S − ∑ ) , în care prin S s-a notat întreaga
suprafaţă a pământului, diferenţa dintre deviaţiile astronomo-geodezice şi gravimetrice ale
verticalei, se poate exprima astfel
ξ ag
− ξ ∑gr = ξ S − ∑ + ∆ ξ ; η ag
− η ∑gr = η S − ∑ + ∆ η . (6.50)

În relaţia (6.50) prin ξ ag

(η ag
) s-au notat componentele deviaţiei astronomo-

geodezice ale verticalei, iar prin ξ gr

(η gr
) s-au notat componentele deviaţiilor gravimetrice
ale verticalei, calculate cu formula Vening-Meinesz în care integrarea a fost extinsă pe
domeniul ∑.
Pentru deviaţia totală a verticalei pe un azimut oarecare α , se poate scrie
uαag − u∑gr = uS − ∑ + ∆ u . (6.51)
Variaţia deviaţiilor astronomo-geodezice sau gravimetrice ale verticalei, nu poate fi
considerată liniară decât pentru distanţe relativ mici de ordinul a 5 – 10 km. În schimb, aşa
cum se arată în [11, 64 şi 229] diferenţa dintre aceste două mărimi, reprezentată de relaţia
(6.51) poate fi considerată ca având o variaţie liniară.
Din relaţiile (6.3) şi (6.51) se deduce
B B
N B − N A = − ∫ u dl − ∫ (uS − ∑ + ∆ u ) dl ,
gr
∑
A A

sau având în vedere relaţia (6.3)

B
N B − N A = N B ( ∑ ) − N A ( ∑ ) − ∫ (uS − ∑ + ∆ u ) dl , (6.52)
A

125
în care prin N B ( ∑ ) şi N A( ∑ ) s-au notat ondulaţiile geoidului în punctele A şi B determinate cu

formula Stokes în care integrarea s-a extins pe domeniul ∑.

Pentru evaluarea celei de-a doua integrale din relaţia (6.52) se proiectează punctele A

şi B pe elipsoid în A0 şi B0 . Se aproximează elipsoidul printr-un plan, şi se introduce

sistemul de coordonate plane X , Y ca în fig. 6.2.

Fig. 6.2. Sistemul de coordonate folosit în deducerea

formulelor de calcul a nivelmentului astronomo-gravimetric

Se notează prin 2l distanţa A0 B0 . Pe baza ipotezei cu privire la liniaritatea funcţiei de

sub integrală (6.52) se poate scrie
uS − ∑ + ∆ u = a + bx , (6.53)

de unde se poate scoate valoarea sumei uS − ∑ + ∆ u în punctul A

(uS − ∑ + ∆ u ) A = a − bl ,

iar în punctul B
(uS − ∑ + ∆ u ) B = a + bl .

Din ultimele două relaţii se poate scrie valoarea coeficientului a

(uS − ∑ + ∆ u ) A + (uS − ∑ + ∆ u ) B
a= .
2
s-au, avându-se în vedere relaţia (6.51) se obţine
u Aag + u Agr( ∑ ) − u Bgr( ∑ ) − u Bag
a= . (6.54)
2
Pe de altă parte, introducând relaţia (6.53) în ultima integrală din (6.52) se obţine
B +l

∫
A
(uS − ∑ + ∆ u )dl = ∫ (a + bx)dx =
−l
2al . (6.55)

Din relaţiile (6.54) şi (6.55) se deduce

126
 B

∫ (u
A
S− ∑ + ∆ u )dl = (u Aag + uBag )l − (u Bgr( ∑ ) + u Agr( ∑ ) )l .

(6.56)
Pe baza formulei (6.56), relaţia (6.52) devine
N B − N A = − (u Aag + uBag )l + [( N B ( ∑ ) − N A( ∑ ) ) + (uBgr( ∑ ) + u Agr( ∑ ) )l ] . (6.57)
Relaţia (6.57) reprezintă formula nivelmentului astronomo-gravimetric. Termenul
cuprins în paranteza mare reprezintă corecţia gravimetrică a nivelmentului astronomic, care
ţine seama de neliniaritatea variaţiei deviaţiei astronomo-geodezice a verticalei dintre
punctele A şi B. Avantajul mare al acestui procedeu constă în faptul că densitatea necesară a
determinărilor astronomice este mult mai mică (1 punct astronomic la 100 – 200 km).

6.3. Nivelmentul astronomo-geodezic al României

În reţeaua geodezică de ordinul I al României au fost executate în decursul timpului
observaţii pentru determinarea latitudinii şi longitudinii astronomice, într-un număr de 222
puncte. Observaţiile au fost efectuate cu astrolabul cu prismă, instrumentul de pasaj şi
teodolitul Wild T4. Pe baza determinărilor astronomice existente în cadrul Direcţiei
topografice militare s-a executat nivelmentul astronomo-geodezic al României, folosind
metoda expusă în 6.1.1.
Pe baza celor 222 de puncte astronomice se pot forma 444 ecuaţii de erori de tipul
(6.10). Pentru mărirea gradului de precizie al aproximării geoidului printr-un polinom de
gradul n, folosind relaţia (6.8), s-a procedat la împărţirea celor 222 puncte în 14 grupe.
Punctele situate pe graniţa unei grupe au fost considerate ca făcând parte şi din grupa
respectivă şi din grupele adiacente, realizându-se astfel puncte comune între 3, 4 şi chiar 6
grupe.
Pentru fiecare grupă s-au calculat coordonatele centrului de greutate
n n

∑ Φ i ∑ Λ i
,
Φ0= i= 1
,Λ = i= 1

n n
apoi pe baza acestor valori s-au calculat coordonatele xi , yi ale fiecărui punct al grupei cu
relaţiile
xi = R(Φ i − Φ 0 ); yi = R cos Φ (Λ i − Λ 0 ) .

127
 Cu aceste relaţii s-au putut forma ecuaţiile de erori (6.10) pentru fiecare grupă în
parte. Ponderile pentru determinarea componentelor ξ şi η nu s-au stabilit funcţie de
precizia determinărilor astronomice, cu relaţiile
C C
pξ = 2
; pη = 2 ,
mΦ mΛ

deoarece, pe de o parte mărimile mΦ şi mΛ reprezintă preciziile interne de determinare a

coordonatelor astronomice care nu ilustrează şi precizia reală a acestor coordonate, iar pe de
altă parte, folosirea unor astfel de relaţii conduce la apariţia unor ponderi a căror valoare
variază într-o gamă foarte largă (de la 0,1 la ≈ 40 ). Pentru evitarea acestor neajunsuri, s-a
ales ponderea 1 pentru toate determinările executate cu astrolabul cu prismă şi ponderea 2
pentru toate celelalte determinări.
Pe baza acestor date iniţiale, s-a creat un program în limbaj FORTRAN care

dA dA
determină elementele matricelor şi , formează sistemul de ecuaţii normale (6.12) şi-l
dx dy
rezolvă obţinând matricea C (6.13). Având determinate elementele matricei C (6.13) cu
ajutorul relaţiei (6.14) s-au determinat ondulaţiile geoidului într-o reţea rectangulară de
puncte, iar cu relaţiile (6.8), (6.10) şi (6.17) s-a calculat precizia de obţinere a ondulaţiilor
geoidului faţă de suprafaţa de regresie determinată cu formula (6.18).

128