6.6.

Unda de şoc oblică

În subcapitolul 6.2 au fost prezentate undele de şoc normale, adică undele
de şoc perpendiculare pe viteza de curgere. Unda de şoc normală reprezintă un
caz particular a familiei undelor de şoc oblice şi anume cazul în care unghiul
dintre unda de şoc şi viteza curentului neperturbat este de 900 .
Se consideră curgerea supersonică din fig. 6.7. În cazul când peretele are un
profil concav (fig. 6.7a) parametri fluidului după unda de şoc sunt:
M 2 < M1, p2 > p1, ρ2 > ρ1, T2 > T1 .

Fig. 6.7
În cazul peretelui convex (fig. 6.7b), are loc o creştere a vitezei, M 2 > M1 , iar
ceilalţi parametri evoluează diferit faţă de cazul peretelui concav, adică
p2 < p1, ρ2 < ρ1, T2 < T1 .
Pentru a explica mecanismul de formare a undelor de şoc oblice, se consideră
două surse sonore care se deplasează cu viteza V (fig. 9.4a şi 9.4b).

Fig. 6.8
la momentul iniţial, sursa sonoră se află poziţionată în punctul A. dacă viteza de
deplasare a undei sonore este mai mică decât viteza sunetului, după un timp t, ea

211
se va afla în punctul B, situat in interiorul familiei de cercuri de rază R = a ⋅ t ,
unde a este viteza sunetului.
În fig. 6.8b este prezentat cazul în care punctul A de emitere a undelor sonore se
deplasează cu o viteză supersonică. După un timp t, punctul A va fi situat în
punctul B aflat în afara cercurilor de rază R = a ⋅ t , întrucât viteza de deplasare a
punctului A este mai mare decât viteza sunetului.
Tangenta la cercurile de rază R = a ⋅ t , notată cu BC în fig. 6.8b este denumită
undă mach, iar unghiul format de dreptele BC şi AB este notat cu μ , iar din
triunghiul ABC rezultă
a×t a 1
sin μ = = = (6.151)
V ×t V M
Unghiul Mach, μ , se calculează din relaţia de mai sus, astfel
⎛ 1 ⎞
μ = sin −1⎜ ⎟ (6.152)
⎝M ⎠
dacă perturbaţia din punctul A se propagă cu o viteză mai mare decât viteza
sunetului, atunci tangenta BC din fig. 6.8b devine o undă de şoc oblică al cărei
unghi β faţă de peretele solid este mai mare decât unghiul mach (fig. 6.9).

Fig. 6.9
Unda Mach este un caz limită al undei de şoc oblice.

Exemplul 6.9
Un avion zboară cu o viteză supersonică la o înălţime de 16 km. dacă
numărul mach de zbor este M = 2 să se determine distanţa parcursă de avion
până când unda Mach atinge solul (fig. 6.10).

Rezolvare
Se determină unghiul Mach,
⎛ 1 ⎞ −1⎛ 1 ⎞
μ = sin −1⎜ ⎟ = sin ⎜ ⎟ = 30
0
⎝M ⎠ ⎝2⎠
Distanţa parcursă de avion se obţine din formula

212
 16 km
tan μ =
d
deci
16 km 16
d= = = 27.7 km
tan μ tan 300

Fig. 6.10

Ecuaţiile de bază pentru undele de şoc oblice

Pentru deducerea ecuaţiilor pentru undele de şoc oblice se consideră
curgerea supersonică din fig. 6.11, unde notaţiile utilizate au următoarea
semnificaţie:
- u1 şi w1 sunt compnentele vitezei V1 după direcţile perpendiculară ( u1 ) şi
paralelă cu unda de şoc ( w1 );
- β - unghiul dintre direcţia vitezei V1 şi unda de şoc;
- θ - unghiul dintre direcţia vitezei V1 şi corpul solid care deviază curgerea;
- u 2 şi w2 sunt compnentele vitezei V2 după direcţile perpendiculară ( u 2 ) şi
paralelă cu unda de şoc ( w2 );
- M n1, M n 2 , M t1 şi M t 2 sunt numerele mach corespunzătoare componentelor
normale şi tangente la unda de şoc;
- volumul de control este delimitat de suprafeţele a, b, c, d, e, f, unde a şi d sunt
paralele cu unda de şoc, b şi e paralele cu V1 iar c şi d paralele cu V2 .
Curgerea fiind adiabatică, staţionară şi fără vâscuozitate, ecuaţiile de bază ale
mecanicii fluidelor au forma:
a) Ecuaţia de continuitate

213
 r
∫∫ ρV ⋅ dS = 0 (6.153)
S
sau
r r r r r r
∫∫ ρV ⋅ dS + ∫∫ ρV ⋅ dS + ∫∫ ρV ⋅ dS + ∫∫ ρV ⋅ dS + ∫∫ ρV ⋅ dS + ∫∫ ρV ⋅ dS = 0
Sa Sb Sc Sd Se Sf

r r r Fig. 6.11
Produsul scalar V ⋅ dS = V ⋅ (n dS ) are următoarele valori pe suprafeţele
volumului de control:
r
- V ⋅ dS = −u1Sa pe suprafaţa S a ;
r
- V ⋅ dS = 0 pe suprafaţa Sb ;
r
- V ⋅ dS = −u1Sa pe suprafaţa S c ;
r
- V ⋅ dS = 0 pe suprafaţa Sd ;
r
- V ⋅ dS = 0 pe suprafaţa S e ;
r
- V ⋅ dS = 0 pe suprafaţa S f .
Având în vedere cele menţionate mai sus, ecuaţia () devine
− ρ1u1Sa + ρ2u2 S d = 0 (6.154)
Suprafeţele S a şi S d fiind egale, rezultă
ρ1u1 = ρ 2u 2 (6.155)

b) Ecuaţia impulsului
Această ecuaţie fiind o ecuaţie vectorială, vor fi făcute proiecţiile pe direcţiile
normală şi paralelă cu unda de şoc.

214
Componenta tangenţială (adică proiecţia pe direcţia undei de şoc) a ecuaţiei
impulsului este:
∫∫ ( )
r
ρV ⋅ dS w = − ( pdS )tangential
∫∫ (6.156)
S S
r
Întrucât vectorul dS = n dS este orientat în spre exteriorul volumului de control,
termenul pdS pe feţele b, c, e şi f se anulează reciproc, deci

∫∫ ( pdS )tangential = 0 (6.157)

S
pe aceste suprafeţe.
Cu această precizare ecuaţia (6.156) devine
− (ρ1u1Sa )w1 + (ρ2u2 Sd )w2 = 0 (6.158)
şi având în vedere că S a = S d , rezultă
w1 = w2 (6.159)
deci componenta tangenţială a vitezei (componenta vitezei pe direcţia undei de
şoc) rămâne constantă la traversarea undei de şoc oblice.
Proiecţia ecuaţiei impulsului pe direcţia perpendiculară pe unda de şoc este
∫∫ ( )
r
ρV ⋅ dS u = − ( pdS ) normal
∫∫ (6.160)
S S
de unde rezultă aceeaşi ecuaţie ca în cazul undei de şoc normale,
p1 + ρ1u12 = p2 + ρ2u22 (6.161)

c) Ecuaţia energiei
⎛ V2 ⎞r r
∫∫
ρ⎜⎜ e +
2 ∫∫
⎟V ⋅ dS = − pV ⋅ dS
⎟ (6.162)
S ⎝ ⎠ S
r
Pe suprafeţele volumului de control S b , S c , S e şi S f produsul scalar V ⋅ dS
r r
este nul deoarece vectorul viteză V şi normala n la suprafaţa dS sunt
perpendiculari, ecuaţia (6.162) devenind
⎛ V2 ⎞r ⎛ V2 ⎞r
∫∫
ρ⎜⎜ e +
2 ⎟ ∫∫
⎟V ⋅ dS + ρ⎜ e +
⎜ 2
⎟V ⋅ dS =
⎟
Sa ⎝ ⎠ Sd ⎝ ⎠
(6.163)
⎡ r r ⎤
∫∫ ∫∫
= − ⎢ pV ⋅ dS + pV ⋅ dS ⎥
⎢ ⎥
⎣ Sa Sd ⎦
termenii ecuaţiei de mai sus au următoarea formă:
⎛ V2 ⎞r ⎛ V12 ⎞⎟
∫∫⎜
ρ⎜ e +
⎝ 2
⎟
⎠
⎜
⎟V ⋅ dS = -ρ1 ⎜ e1 + 2 ⎟u1 Sa
⎝ ⎠
(6.164)
Sa

215
 ⎛ V2 ⎞r ⎛ V12 ⎞⎟
∫∫ ⎜
ρ⎜ e +
2
⎟ ⎜
⎟V ⋅ dS = -ρ 2 ⎜ e2 + 2 ⎟u 2 S d (6.165)
Sd ⎝ ⎠ ⎝ ⎠
r
∫∫ pV ⋅ dS = − p1u1S a (6.166)
Sa
r
∫∫ pV ⋅ dS = p2u2 S d (6.167)
Sd
Având în vedere că S a = S d , rezultă
⎛ V 2⎞ ⎛ V 2⎞
− ρ1⎜⎜ e1 + 1 ⎟u1 + ρ2 ⎜ e2 + 2 ⎟u2 = −( p1u1 + p2u2 ) (6.168)
2 ⎟ ⎜ 2 ⎟
⎝ ⎠ ⎝ ⎠
sau
⎛ p V2 ⎞ ⎛ p V2 ⎞
− ρ1u1⎜⎜ e1 + 1 + 1 ⎟⎟ + ρ2u2 ⎜⎜ e2 + 2 + 2 ⎟⎟ = 0 (6.169)
⎝ ρ1 2 ⎠ ⎝ ρ2 2 ⎠
Cu notaţia entalpiei
p
h=e+ (6.170)
ρ
ecuaţia (6.169) devine
⎛ V 2⎞ ⎛ V 2⎞
ρ1 u1 ⎜⎜ h1 + 1 ⎟ = ρ 2u 2 ⎜ h2 +
⎟ ⎜
2 ⎟
⎟ (6.171)
⎝ 2 ⎠ ⎝ 2 ⎠
şi având în vedere că ρ1 u1 = ρ 2 u 2 , rezultă
V12 V22
h1 + = h2 + (6.172)
2 2
V2
ceea ce înseamnă că entalpia totală h0 = h + rămâne constantă la traversarea
2
undei de şoc.
Pentru gazele perfecte şi temperatura totală rămâne constantă, T0,1 = T0,2 .
Pe baza rezultatelor obţinute la punctul b şi anume w1 = w2 , rezultă că
( ) ( )
V12 − V22 = u12 + w12 − u22 + w22 = u12 − u22 (6.173)
ceea ce conduce la următorul rezultat
u12 u22
h1 + = h2 + (6.174)
2 2
Analizând ecuaţiile (6.155), (6.161) şi (6.174) care reprezintă ecuaţia de
continuitate, ecuaţia impulsului şi ecuaţia energiei pentru undele de şoc oblice se
constată că acestea conţin numai componenta normală a vitezei, respectiv u1 şi
u 2 , în timp ce componenta tangenţială, w nu apare în aceste ecuaţii.
Numărul Mach corespunzător vitezei u1 este

216
 M n,1 = M1 sin β (6.175)
şi conform ecuaţiilor obţinute la unda de şoc normală,

k −1 2
1+ M n,1
2
M n, 2 = 2
k −1
kM n2,1 −
2
ρ2 (k + 1)M n2,1 u1
= =
ρ1 2 + (k − 1)M n2,1 u2 (6.176)
p2
p1
=1+
2k
k +1
(
M n2,1 − 1 )
⎤ ⎡ 2 + (k − 1)M n,1 ⎤
( )
2
T2 p2 ρ1 ⎡ 2k 2
= = 1+ M n,1 − 1 ⎥ ⎢ ⎥
T1 p1 ρ2 ⎢⎣ k + 1 ⎦ ⎢⎣ (k + 1)M n2,1 ⎥⎦
Numărul Mach M 2 se obţine din relaţia
M n, 2
M2 = (6.177)
sin (β − θ)
Din fig. 6.11 rezultă
u1
tan β = (6.178)
w1
şi
u2
tan (β − θ) = (6.179)
w2
Aând în vedere că w1 = w2 , se obţine
u2
tan (β − θ) w2 u2 ρ1
= = = (6.180)
tan β u1 u1 ρ2
w1
sau
tan (β − θ) 2 + (k − 1)M12 sin 2 β
= (6.181)
tan β (k + 1)M12 sin 2 β
Algoritmul de cacul a parametrilor după unda de şoc oblică este următorul;
1. Cunoscând numărul Mach M1 şi unghiul de deflecţie θ , din ecuaţia
(6.181)
tan (β − θ) 2 + (k − 1)M12 sin 2 β
=
tan β (k + 1)M12 sin 2 β
rezultă unghiul β .

217
2. Se calculează M n,1 ,
M n,1 = M1 sin β (6.182)
3. se calculează M n, 2
k −1 2
1+ M n,1
M n2, 2 = 2 (6.183)
k −1
kM n2,1 −
2
3. Se calculează M 2
M n,2
M2 = (6.184)
sin (β − θ)
4. Se calculează parametrii după unda de şoc oblică

⎧ρ (k + 1)M n2,1 u
⎪ = 2
= 1
⎪ ρ1 2 + (k − 1)M n,1 u 2
2

⎪
(
⎪ p2 = 1 + 2k M n2,1 − 1
⎪ p1 k +1
)
⎪
⎤ ⎡ 2 + (k − 1)M n,1 ⎤
2
⎪T2 p2 ρ1 ⎡
⎣
2k
(
⎪ T = p ρ = ⎢1 + k + 1 M n,1 − 1 ⎥ ⎢
2
)
⎦ (k + 1)M 2 ⎥
⎪ 1 1 2 ⎢
⎣ n ,1 ⎥⎦
⎨
⎪T = T = T ⎛⎜1 + k − 1 M 2 ⎞⎟
⎪ 0, 2 0,1 1
⎝ 2
1
⎠
⎪ k
⎪ ⎛ k − 1 ⎞ −1
k
⎪ p0,1 = p1 ⎜1 + M 12 ⎟
⎪ ⎝ 2 ⎠
⎪ k
⎪ ⎛ k − 1 2 ⎞ k −1
⎪ p 0 , 2 = p 2 ⎜1 + M2 ⎟
(6.185)
⎩ ⎝ 2 ⎠

218