CAPITOLUL 7

CURGERI COMPRESIBILE
7.1 Curgerea compresibilă subsonică. Teoria liniară
La data de 27 septembrie 1946, pilotul englez Geoffrey deHavilland a
încercat să doboare recordul mondial al vitezei de zbor, dar în apropierea
numărului Mach 1 avionul s-adistrus în aer din cauza vibraţiilor, iar pilotul şi-a
pierdut viaţa. Acest accident a întărit opinia unor specialişti cum că viteza
sunetului nu poate fi depăşită.
La aproape 11 ani distanţă, respective la data de 14 octombrie 1947, a
avut loc primul zbor supersonic din istoria aviaţiei (realizat de către pilotul
American Charles Yeager).
Se ştie că în prezent bariera numărului Mach 1 a fost depăşită de multe
avioane militare (viteze de zbor peste Mach 3). Avionul American hypersonic
X-15 a zburat la Mach 7 iar viteza de zbor a navetei spaţiale Apollo la reintrarea
în atmosferă a atins valoarea de Mach 36.
În acest capitol va fi dezvoltată o teorie aplicabilă vitezelor subsonice
mari la care ipoteza fluidului incompresibil nu mai este valabilă.

7.1.1 Ecuaţia potenţialului de viteză

Se consideră o curgere bidimensională, staţionară, irotaţională şi
izentropică. Potenţialul de viteză, ϕ , este definit prin relaţia
r
V = ∇ϕ (7.1)
sau în coordinate carteziene
⎧ ∂ϕ
⎪⎪ u =
∂x
⎨ (7.2)
⎪v = ∂ϕ
⎪⎩ ∂y
Se pune problema determinării unei ecuaţii pentru ϕ , care să reprezinte o
combinaţie între ecuaţiile de continuitate, impuls şi energie.
Ecuaţia de continuitate pentru curgerea bidimensională şi staţionară este
∂ (ρu ) ∂ (ρu )
+ =0
∂x ∂x
sau
∂u ∂ρ ∂ρ ∂v
ρ +u +v +ρ =0 (7.3)
∂x ∂x ∂y ∂y
Substituind în ecuaţia de mai sus pe u şi v din sistemul (7.2), se obţine

∂ 2 ϕ ∂ϕ ∂ρ ∂ϕ ∂ρ ∂ 2ϕ
ρ + + + ρ =0
∂x 2 ∂x ∂x ∂y ∂y ∂y 2
sau, prin rearanjarea termenilor

219
 ⎛ ∂ 2 ϕ ∂ 2 ϕ ⎞ ∂ϕ ∂ρ ∂ϕ ∂ρ
ρ⎜⎜ 2 + 2 ⎟⎟ + + =0 (7.4)
⎝ ∂x ∂y ⎠ ∂ x ∂ x ∂ y ∂y
Pentru a se elimina densitatea ρ din ecuaţia (7.4) se pleacă de la ecuaţia
lui Euler, demnostrată în capitolul 1,
dp = −ρVdV (7.5)
care este valabilă pentru o linie de current într-o curgere staţionară, compresibilă
şi fără vâscuozitate. Dacă curgerea este şi irotaţională, atunci ecuaţia lui Euler
este valabilă pe orice direcţie nu numai pe o linie de current.
Ecuaţia (7.5) poate fi scrisă sub forma
ρ
2
( ρ
dp = − dV 2 = − d u 2 + v 2
2
)
sau
ρ ⎡⎛ ∂ϕ ⎞ ⎛ ∂ϕ ⎞ ⎤
2 2
dp = − ⎢⎜ ⎟ + ⎜⎜ ⎟⎟ ⎥ (7.6)
2 ⎢⎝ ∂x ⎠ ⎝ ∂y ⎠ ⎥
⎣ ⎦
Curgerea fiind considerată izentropică, orice schimbare de presiune dp este
urmată de o schimbare de densitate, dρ , astfel
dp ⎛ ∂p ⎞
=⎜ ⎟ (7.7)
dρ ⎝ ∂ρ ⎠ s
Partea dreaptă a ecuaţiei (7.7) reprezintă pătratul vitezei sunetului a, prin urmare
dp = a 2 dρ (7.8)
şi pe baza ecuaţiei (7.6) rezultă
ρ ⎡⎛ ∂ϕ ⎞ ⎛ ∂ϕ ⎞ ⎤
2 2
dρ = − 2 d ⎢⎜ ⎟ + ⎜⎜ ⎟⎟ ⎥ (7.9)
2a ⎢⎣⎝ ∂x ⎠ ⎝ ∂y ⎠ ⎥⎦
Pe axa x ecuaţia (7.9) are următoarea formă de reprezentare
ρ ∂ ⎡⎛ ∂ϕ ⎞ ⎛ ∂ϕ ⎞ ⎤
2 2
∂ρ
=− 2 ⎢⎜ ⎟ + ⎜⎜ ⎟⎟ ⎥
∂x 2a ∂x ⎢⎣⎝ ∂x ⎠ ⎝ ∂y ⎠ ⎥⎦
sau
∂ρ ρ ⎛⎜ ∂ϕ ∂ 2 ϕ ∂ϕ ∂ 2 ϕ ⎞⎟
=− 2⎜ + (7.10)
∂x a ⎝ ∂x ∂x 2 ∂y ∂x∂y ⎟⎠
În mod similar, pe axa y ecuaţia (7.9) are forma de reprezentare
∂ρ ρ ⎛ ∂ϕ ∂ 2 ϕ ∂ϕ ∂ 2 ϕ ⎞⎟
= − 2 ⎜⎜ + (7.11)
∂y a ⎝ ∂x ∂x∂y ∂y ∂y 2 ⎟⎠
∂ρ ∂ρ
Substituind şi în ecuaţia (7.4), se obţine
∂x ∂y

220
 1 ⎛ ∂ϕ ⎞ ⎤ ∂ 2 ϕ ⎡ 1 ⎛ ∂ϕ ⎞ ⎤ ∂ 2 ϕ 2 ⎛ ∂ϕ ⎞⎛ ∂ϕ ⎞ ∂ 2 ϕ
2
⎡ 2
⎢1 − 2 ⎜ ⎟ ⎥ 2 + ⎢1 − 2 ⎜⎜ ⎟⎟ ⎥ 2 − 2 ⎜ ⎟⎜⎜ ⎟⎟ = 0 (7.12)
⎢⎣ a ⎝ ∂x ⎠ ⎥⎦ ∂x ⎢⎣ a ⎝ ∂y ⎠ ⎥⎦ ∂y a ⎝ ∂x ⎠⎝ ∂y ⎠ ∂x∂y
Ecuaţia (7.12) este denumită ecuaţia potenţialului de viteză. Pentru rezolvarea ei
este necesară reprezentarea vitezei sunetului a în funcţie de ϕ . Pentru aceasta se
are în vedere relaţia
k − 1 ⎡⎛ ∂ϕ ⎞ ⎛ ∂ϕ ⎞ ⎤
( )
2 2
2 2 k −1 2 2 k −1 2 2 2
a = a0 − V = a0 − u + v = a0 − ⎢⎜ ⎟ + ⎜ ⎟ ⎥ (7.13)
2 2 2 ⎢⎣⎝ ∂x ⎠ ⎝ ∂x ⎠ ⎥⎦
unde a0 se obţine din ecuaţia energiei pentru curgerile stationare, adiabatice şi
fără vâscuozitate, h1 + V12 / 2 = h2 + V22 / 2 , care prin transformări successive
conduce la a 2 / (k − 1) + V 2 / 2 = a02 / (k − 1) , de unde rezultă ecuaţia (7.13).
Analizând forma ecuaţiei (7.13) se constată că aceasta este o ecuaţie diferenţială
neliniară cu derivate parţiale, cu necunoscuta, ϕ . Până în present nu a fost
rezolvată analytic ci numai numeric.
Pentru studiul fenomenului fizic al curgerii compresibile se analizează forma
liniară a ecuaţiei (7.12) considerându-se o curgere bidimensională, izentropică şi
irotaţională în jurul unui corp (fig. 7.1). Într-un punct arbitrar P din câmpul de
curgere, viteza aerului este V (diferită de V∞ ) şi are componentele u şi v.

Fig. 7.1
Întrucât componenta u a vitezei V este comparabilă cu V∞ , se poate următoarea
ipoteză:
⎧u = V∞ + uˆ
⎨ (7.14)
⎩v = vˆ
unde uˆ şi v̂ sunt denumite viteze de perturbaţie.
Cu aceste prezcizări, se defineşte potenţialul de viteză, astfel:
ϕ = V∞ x + ϕˆ (7.15)
Prin derivarea lui ϕ în raport cu x şi y, se obţine
⎧ ∂ϕ ∂ϕˆ
⎪⎪ ∂x = V∞ +
∂x
⎨ ∂ϕ ∂ϕˆ (7.16)
⎪ =
⎪⎩ ∂y ∂y

221
Prin analogie cu sistemul (7.14) rezultă
⎧ ∂ϕˆ
⎪⎪ ∂x = uˆ
⎨ ∂ϕˆ (7.17)
⎪ = vˆ
⎪⎩ ∂y
De asemenea, din sistemul (7.16) prin derivare se obţine
⎧ ∂ 2 ϕ ∂ 2 ϕˆ
⎪ 2 = 2
⎪ ∂x ∂x
⎪⎪ ∂ 2 ϕ ∂ 2 ϕˆ
⎨ 2 = 2 (7.18)
⎪ ∂y ∂y
⎪ ∂ 2 ϕ ∂ 2 ϕˆ
⎪ =
⎪⎩ ∂x∂y ∂x∂y
Înlocuind derivatele obţinute mai sus în ecuaţia (7.12), rezultă
∂ϕˆ ⎞ ⎤ ∂ 2 ϕˆ ⎡ 2 ⎛ ∂ϕˆ ⎞ ⎤ ∂ 2 ϕˆ
2
⎡ 2 ⎛ 2
⎢a − ⎜V∞ + ⎟ ⎥ 2 + ⎢a − ⎜⎜ ⎟⎟ ⎥ 2 −
⎢⎣ ⎝ ∂ x ⎠ ⎥⎦ ∂x ⎢⎣ ⎝ ∂y ⎠ ⎥⎦ ∂y
(7.19)
2
⎛ ∂ϕˆ ⎞⎛ ∂ϕˆ ⎞ ∂ ϕˆ
− 2⎜V∞ + ⎟⎜ ⎟ =0
⎝ ∂x ⎠⎜⎝ ∂y ⎟⎠ ∂x∂y
Ecuaţia (7.19) este denumită ecuaţia potenţialului vitezelor perturbate şi
reprezintă ca şi ecuaţia (7.12) tot o ecuaţie diferenţială neliniară cu derivate
parţiale, dar care poate fi transformată într-o formă care să permită analiza
curgerii compresibile.
Înlocuind cu û şi vˆ derivatele parţiale ale lui ϕ̂ , ecuaţia (7.19) devine
[ ]
a 2 − (V∞ + uˆ )2
∂uˆ
∂x
[ ]
+ a 2 − vˆ 2
∂vˆ
∂y
− 2(V∞ + uˆ )vˆ
∂uˆ
∂y
=0 (7.20)

Ultima derivată parţială din ecuaţia (7.20) s-a obţinut din ultimul termen al
ecuaţiei (7.19), astfel
∂ 2 ϕˆ ∂ ⎛ ∂ϕˆ ⎞ ∂uˆ
= ⎜ ⎟= (7.21)
∂x∂y ∂y ⎝ ∂x ⎠ ∂y
dar, pe de altă parte
∂ 2 ϕˆ ∂ ⎛ ∂ϕˆ ⎞ ∂vˆ
= ⎜⎜ ⎟⎟ = (7.22)
∂x∂y ∂x ⎝ ∂y ⎠ ∂x
ceea ce însemnă că este valabilă şi ecuaţia
[ ]
a 2 − (V∞ + uˆ )2
∂uˆ
∂x
[ ]
+ a 2 − vˆ 2
∂vˆ
∂y
∂vˆ
− 2(V∞ + uˆ )vˆ = 0
∂x
(7.23)

Prin adunarea ecuaţiilor (7.20) şi (7.23) şi împărţirea la 2 rezultă

222
 [a 2
− (V∞ + uˆ )2 ]∂∂uxˆ + [a 2
− vˆ 2 ]∂∂yvˆ − (V
∞
⎛ ∂uˆ ∂vˆ ⎞
+ uˆ )vˆ⎜⎜ + ⎟⎟ = 0 (7.25)
⎝ ∂y ∂x ⎠
Pe de altă parte din ecuaţia energiei,
a∞2
+
V∞2
=
a2
+
(V∞ + uˆ )2 + vˆ 2
(7.26)
k −1 2 k −1 2
se deduce viteza sunetului,
⎡ a∞2 V∞2 (V∞ + uˆ )2 + vˆ 2 ⎤
a = (k − 1)⎢
2
+ − ⎥ (7.27)
⎣⎢ k − 1 2 2 ⎦⎥
şi având în vedere că M ∞ = V∞ / a∞ , ecuaţia (7.25) devine

(
1 − M ∞2 ) ∂uˆ ∂vˆ
+
∂x ∂y
2⎡
= M ∞ ⎢(k + 1)
V
uˆ k + 1 uˆ 2 k − 1 vˆ 2 ⎤ ∂uˆ
+
2 V 2
+
2 V 2 ⎥ ∂x
+
⎣ ∞ ∞ ∞⎦

⎡ uˆ k + 1 vˆ 2 k − 1 uˆ 2 ⎤ ∂vˆ
+ M ∞2 ⎢ (k − 1) + + ⎥ + (7.28)
⎣ V∞ 2 V∞2 2 V∞2 ⎦ ∂y
⎡ vˆ ⎛ uˆ ⎞⎛ ∂uˆ ∂vˆ ⎞⎤
+ M ∞2 ⎢ ⎜⎜1 + ⎟⎟⎜⎜ + ⎟⎟⎥
V
⎣ ∞⎝ V ∞ ⎠⎝ ∂y ∂x ⎠⎦
În cazul în care û şi v̂ sunt mici în comparaţie cu V∞ , partea dreaptă a ecuaţiei
de mai sus poate fi considerată nulă, ceea ce înseamnă că
1 − M ∞2 (
∂uˆ ∂vˆ
∂x ∂y
+ =0 )
sau în funcţie de potenţialul vitezei,

( )
2
2 ∂ ϕ ˆ ∂ 2 ϕˆ
1− M∞ + =0 (7.30)
∂x 2 ∂y 2
Aceasta este o ecuaţie diferenţială liniară cu derivate parţiale, dar trebuie avut în
vedere faptul că este o formă simplificată a ecuaţiei (7.28), fiind obţinută în
urma efectuării unor aproximări. Ea este utilă la interpretarea fenomenului fizic
pentru unghiuri mici de incidenţă şi profile subţiri şi de asemenea permite o
evaluare a coeficientului de presiune
p − p∞
Cp = (7.31)
q∞
unde
1 1 k p∞ k ⎛ ρ ⎞
q∞ = ρ ∞V∞2 = ρ ∞V∞2 = p∞ ⎜⎜ ∞ ⎟⎟V∞2 (7.32)
2 2 k p∞ 2 ⎝ k p∞ ⎠
Formula presiunii dinamice poate fi reprezentată şi în funcţie de M ∞ având în
vedere că viteza sunetului a∞ este

223
 k p∞
a∞2 = (7.33)
ρ∞
de unde rezultă
k V∞2 k
q∞ = p∞ 2 = p∞ M ∞2 (7.34)
2 a∞ 2
Substituind ecuaţia (7.34) în (7.31) se obţine
2 ⎛ p ⎞
Cp = ⎜
2 ⎜ p
− 1⎟⎟ (7.35)
kM∞ ⎝ ∞ ⎠
Ecuaţia (7.35) reprezintă o altă formă de reprezentare a coeficientului de
presiune şi anume în funcţie de numărul mach M ∞ . Pentru a se obţine o formă
liniară a lui C p , se pleacă de la ipoteza asumată anterior şi anume – curgerea
este adiabatică – ceea ce înseamnă câ
V2 V∞2
T+ = T∞ + (7.36)
2c p 2c p
Având în vedere că c p = kR / (k − 1) , ecuaţia (7.36) devine
V∞2 − V 2
T − T∞ =
2k
R
k −1
sau
T k − 1 V∞2 − V 2 k − 1 V∞2 − V 2
−1 = = (7.37)
T∞ 2 kRT∞ 2 a∞2
Substituind V 2 = (V∞ + uˆ )2 + vˆ 2 în ecuaţia de mai sus, rezultă
T
T∞
k −1
(
= 1 − 2 2V∞ uˆ + uˆ 2 + vˆ 2
2a∞
) (7.38)

Raportul presiunilor p / p∞ din ecuaţia (7.35) se obţine din relaţia valabilă pentru
curgerile izentropice
k k
p ⎛T
=⎜ ⎟
p∞ ⎜⎝ T∞ ⎟⎠
⎞ k −1 ⎡ k −1
(
= ⎢1 − 2 2V∞ uˆ + uˆ 2 + vˆ 2 ⎥)⎤ −1
k
(7.39)
⎣ 2 a∞ ⎦
sau
k
p ⎡ k − 1 2 ⎛⎜ 2uˆ uˆ 2
vˆ 2 ⎞⎤ k −1
= ⎢1 − M∞⎜ + 2 + 2 ⎟⎟⎥ (7.40)
p∞ ⎣⎢ 2 ⎝ V∞ V∞ V∞ ⎠⎦⎥
Ecuaţia (7.40) poate fi evaluată prin dezvoltare în serie astfel:
p k k
= (1 − ε ) k −1 = 1 − ε + .............. (7.41)
p∞ k −1

224
ceea ce conduce la următoarea expresie pentru coeficientul de presiune
2 ⎛ k ⎞ 2 k
Cp = ⎜ 1 − ε − 1 ⎟ = − ε=
k M ∞2 ⎝ k − 1 ⎠ k M ∞2 k − 1
(7.42)
2 k k − 1 2 ⎛⎜ 2uˆ uˆ 2 vˆ 2 ⎞⎟ 2uˆ uˆ 2 vˆ 2
=− M∞⎜ + 2 + 2⎟=− − 2− 2
k M ∞2 k − 1 2 ⎝ V ∞ V ∞ V∞ ⎠ V∞ V∞ V∞
În ipoteza perturbaţiilor mici expresia de mai sus devine
2uˆ
Cp = − (7.43)
V∞
Ecuaţia (7.43) reprezintă forma linearizată a expresiei coeficientului de presiune.
Ea este valabilă numai pentru perturbaţii mici.
Condiţiile la limită pentru ecuaţia diferenţială (7.30) sunt următoarele:
• ϕˆ = 0 la infinit, ceea ce implică uˆ = vˆ = 0 ;
v vˆ
• tan θ = = pe suprafaţa profilului, unde θ reprezintă unghiul
u V∞ + uˆ
dintre tangenta la suprafaţa profilului şi direcţia vitezei V∞ .
O reprezentare mai simplă pentru condiţia la limită tan θ = v / u se obţine în
cazul ipotezei û << V∞ care conduce la relaţia tan θ = vˆ / V∞ , ceea ce însemnă că
vˆ = V∞ tan θ (7.44)
sau
∂ϕˆ
= V∞ tan θ (7.45)
∂y
Ecuaţia (7.45) reprezintă o condiţie la limită aproximativă care poate fi impusă
ecuaţiei diferenţiale (7.30).

7.1.2 Corecţia de compresibilitate Prandtl – Glauert

Cercetările teoretice şi experimentale effectuate în domeniul curgerilor
compresibile, au demonstrate faptul că o serie de date din domeniul
incompresibil sunt valabile şi în domeniul compresibil, dar cu aplicarea unor
simple corecţii. Cea mai cunoscută astfel de corecţie are la bază metoda
potenţialului de viteze de perturbaţie (dat de ecuaţia 7.30) şi care este valabilă
pentru numere Mach mai mici decât 0.7.
Pentru a demonstra aceasta, se consideră o curgere subsonică
compresibilă în jurul unui profil (fig. 7.3). Forma conturului profilului este dată
de y = f ( x ) . În ipoteza că profilul este subţire şi unghiul de incidenţă este mic,
potenţialul curgerii este dat de ecuaţia (7.30).
Cu notaţia
β 2 = 1 − M ∞2 (7.46)
ecuaţia (7.30) devine

225
 ∂ 2 ϕˆ ∂ 2 ϕˆ
β2 2
+ 2 =0 (7.47)
∂x ∂y

Fig. 7.3
Pentru transformarea ecuaţiei de mai sus într-o ecuaţie de tip Laplace
(care este valabilă pentru domeniul incompresibil) în vederea analizării
situaţiilor în care se pot corecta parametrii curgerii incompresibile pentru a putea
fi folosiţi în curgerea compresibilă, se face schimbarea de coordonate
⎧ξ = x
⎨ (7.48)
⎩η = β y
iar pentru potenţialul vitezei
ϕ(ξ, η) = βϕˆ ( x, y ) (7.49)
Derivatele care intervin în ecuaţia diferenţială (7.47) se calculează astfel
⎧ ∂ϕˆ ∂ϕˆ ∂ξ ∂ϕˆ ∂η ∂ϕˆ ∂ϕˆ ∂ϕˆ 1 ∂ϕ
= +
⎪⎪ ∂x ∂ξ ∂x ∂η ∂x ∂ξ = × 1 + × 0 = =
∂η ∂ξ β ∂ξ
⎨ (7.50)
∂
⎪ = ϕ
ˆ ∂ϕˆ ∂ξ ∂ϕˆ ∂η ∂ϕˆ ∂ϕˆ ∂ϕˆ 1 ∂ ϕ ∂ ϕ
+ = ×0+ ×β = β = β× =
⎪⎩ ∂y ∂ξ ∂y ∂η ∂y ∂ξ ∂η ∂η β ∂η ∂η
de unde rezultă

⎧ ∂ 2 ϕˆ ∂ ⎛ ∂ϕˆ ⎞ ∂ ⎛ 1 ∂ϕ ⎞ 1 ∂ 2 ϕ
⎪ 2 = ⎜ ⎟= ⎜ ⎟=
⎪ ∂x ∂x ⎝ ∂x ⎠ ∂ x ⎝ β ∂ξ ⎠ β ∂ξ
2
⎨ (7.51)
2
⎪ ∂ϕˆ = ∂ ⎛⎜ ∂ϕˆ ⎞⎟ = ∂ ⎛⎜ ∂ϕ ⎞⎟ = β ∂ ϕ
⎪ ∂y ∂y ⎜⎝ ∂y ⎟⎠ ∂y ⎝ ∂η ⎠ ∂ξ 2
⎩
Prin substituţie în ecuaţia (7.30) se obţine
2
2 1∂ ϕ ∂2ϕ
β +β 2 =0
β ∂ξ 2 ∂η
sau

226
 ∂2ϕ ∂2ϕ
+ =0 (7.51)
∂ξ 2 ∂η2
Ecuaţia (7.51) este o ecuaţie diferenţială de tip Laplace. După cum s-a prezentat
în capitolul 1, această ecuaţie descrie curgerea incompresibilă, ceea ce înseamnă
că se pot obţine anumiţi parametri aerodinamici pentru curgerea compresibilă,
plecând de la parametri aerodinamici ai curgerii incompresibile.
Prin schimbarea de variabilă efectuată, funcţia care descrie conturul profilului
aerodynamic, y = f ( x ) se transformă în η = q(ξ ) , dar panta tangentei la profil
rămâne aceeaşi, adică
df dq
= (7.52)
dx dξ
Această relaţie se demonstrează plecând de la definiţia pantei tangentei la profil
df
= tan θ (7.53)
dx
Prin înmulţirea cu V∞ şi asocierea cu ecuaţia (7.45) se obţine
df ∂ϕˆ ∂ϕ
V∞ = V∞ tan θ = = (7.54)
dx ∂y ∂η
Pe de altă parte, ecuaţia (7.34) este valabilă şi în spaţiul transformat, prin urmare
dq ∂ ϕ
V∞ = (7.55)
dξ ∂y
Având în vedere forma ecuaţiei (7.45) din spaţiul transformat, adică a ecuaţiei
diferenţiale de tip Laplace care verifică potenţialul pentru curgerile
incompresibile, ϕ(ξ, η) , se poate trage concluzia că prin transformarea efectuată
s-a realizat o echivalenţă între curgerea compresibilă din spaţiul (x, y) şi
curgerea incompresibilă din spaţiul (ξ, η) , în jurul aceluiaşi profil.
Din cele prezentate, rezultă următoarele aspecte:
• coeficientul de presiune în curgerea compresibilă este
2uˆ 2 ∂ϕˆ 2 1 ∂ϕ 2 1 ∂ϕ
Cp = − =− =− =− (7.56)
V∞ V∞ ∂x V∞ β ∂x V∞ β ∂ξ
• Coeficientul de presiune în spaţiul transformat (adică spaţiul curgerii
incompresibile) este
2 ∂ϕ
( )
Cp 0 = −
2u
V∞
=−
V∞ ∂ξ
(7.57)

Comparând cele două expresii ale coeficientului de presiune se constată că

( )Cp 0
Cp = (7.58)
β
sau, având în vedere expresia lui β , rezultă

227
 (C p )0
Cp = (7.59)
1− M ∞2
Expresia (7.59) este denumită ecuaţia Prandtl – Glauert şi ea semnifică faptul că
dacă se cunoaşte distribuţia de presiune în jurul unui profil într-o curgere
incompresibilă, atunci distribuţia de presiune în jurul aceluiaşi profil, pentru o
curgere compresibilă subsonică, se poate obţine prin aplicarea factorului de
corecţie 1 / 1 − M ∞2 .
De asemenea, coeficienţii c z şi cm pentru curgerile compresibile se pot obţine
pe baza aceluiaşi factor de corecţie aplicat coeficienţilor c z şi cm pentru
curgerea incompresibilă în jurul aceluiaşi profil aerodynamic,
(c z )0
cz =
1 − M ∞2
(7.60)
(cm )0
cm =
1 − M ∞2
Primul aerodinamician care a utilizat în calcule relaţiile (7.59) şi (7.60) a fost
Ludwig Prandtl în anul 1922, dar cel care a demonstrate şi publicat într-o
lucraere aceşti factori de corecţie a fost omul de ştiinţă britanic Hermann Glauert
în anul 1928, de aceea ecuaţia (7.59) este denumită ecuaţia Prandtl – Glauert.
Factorul de compresibilitate se aplică şi pantei a = dc z / dα a graficului funcţiei
c z = c z (α ) pe porţiunea liniară, astfel:
- pentru aripa de anvergură infinită
a0, incompresibil
a0, compresibil = (7.61)
1 − M ∞2
- pentru aripa de anvergură finită cu alungire λ > 4
a0, compresibil
acompresibil = (7.62)
a0, compresibil
1+ (1 + τ)
πλ
- pentru aripa de anvergură finită cu alungire λ < 4
a0, compresibil
acompresibil = (7.63)
2
⎡ a0, compresibil ⎤ a
1+ ⎢ (1 + τ)⎥ + 0, compresibil (1 + τ)
⎣ πλ ⎦ πλ
- pentru aripa în săgeată
a0, compresibil cos Δ
acompresibil =
2
⎡ a0, compresibil cos Δ ⎤ a cos Δ
1+ ⎢ (1 + τ)⎥ + 0, compresibil (1 + τ)
⎣ πλ ⎦ πλ

228
 La calculul coeficientului de corecţie pentru aripa în săgeată, în formula de
calcul a pantei a0, compresibil se va înlocui M ∞ cu M ∞, n = M ∞ cos Δ , prin
urmare, pentru aripa în săgeată
a0, incompresibil
a0, compresibil = (7.64)
1 − (M ∞ cos Δ )2

După anul 1939 au fost effectuate studii aprofundate asupra acestor factori de
corecţie întrucât, odată cu creşterea vitezei aparatelor de zbor, a apărut
necesitatea îmbunătăţirii factorului de corecţie Prandtl – Glauert. Cei mai
importanţi factori de corecţie, confirmaţi prin rezultate experimentale sunt:
1. Factorul de corecţie Karman – Tsien
( )
Cp 0
Cp =
M∞2 C ( )
p 0
(7.65)
1 − M ∞2 +
1+ 1− M 2 2 ∞
2. Factorul de corecţie Laitone

(C p )0
Cp = (7.66)
⎡ k −1 2 ⎤
M ∞2 ⎢1 +
⎣ 2
M∞⎥ C
⎦ p ( )0
1 − M ∞2 +
1 − M ∞2 2

Exemplul 7.1
Într-un punct de pe suprafaţa unui profil aerodinamic, coeficientul de
presiune la o viteză mică, ce corespunde unui regim incompresibil este − 0,3 . Să
se determine coeficientul de presiune în acelaşi punct, pentru un număr Mach
M ∞ = 0,6 .

Rezolvare
Se aplică factorul de corecţie Prandtl – Glauert, rezultând
( )
Cp 0 − 0,3
Cp = = = −0,375
2 2
1− M∞ 1 − 0,6

Exemplul 7.2
Să se calculeze coeficientul de portanţă c z pentru un profil subţire şi
simetric situate într-o curgere compresibilă la numărul Mach M ∞ = 0,7 .

229
 Rezolvare
Coeficientul c z pentru o curgere incompresibilă în jurul unui profil
aerodynamic subţire şi simetric este c z = 2πα . Aplicând factorul de corecţie
Prandtl – Glauert, rezultă
(c z )0 2πα
cz = = = 8,8α
1 − M ∞2 1 − 0,7 2
Se constată că panta graficului funcţiei c z = c z (α ) a crescut de
8,8 / 2π = 1,4 (cu 40%) datorită efectului de compresibilitate.

7.1.3 Numărul Mach critic

Teoria liniară a curgerilor compresibile nu se aplică regimurilor
transonice, adică celor corespunzătoare numerelor Mach cuprinse între 0,8 şi
1,2. Un parametru important al delimitării regimurilor transonice îl reprezintă
numărul Mach critic, care prin definiţie reprezintă numărul Mach M ∞ la care
apare într-un punct de pe profil, viteza sunetului, adică M = 1. Pentru a
exemplifica numărul Mach critic, se consideră un profil aerodynamic aflat într-o
curgere subsonică (fig. 7.4), unde s-a notat cu A punctul de pe profil în care
presiunea statică este minimă (şi evident viteza aerului este maximă). Dacă se
măreşte M ∞ , se ajunge la o valoare M cr (mai mică decât unitatea) când în
punctul A viteza aerului este egală cu viteza sunetului, adică M = 1 . Pentru
numere Mach mai mari decât M cr pe extradosul profilului apare un domeniul în
care curgerea este supersonică, iar ca o consecinţă, coeficientul c x al forţei de
rezistenţă creşte foarte rapid.
Una din cele mai importante probleme în aerodinamică o reprezintă
determinarea numărului M cr . Pentru un profil aerodynamic de geometrie dată.
Dacă se notează cu p∞ şi p A presiunea statică a aerului neperturbat, respective
presiunea statică în punctual A de pe profil (unde valoarea acesteia este
minimă), pentru o curgere izentropică raportul presiunilor este
k
⎛ k − 1 2 ⎞ k −1
⎜ 1+ M∞ ⎟
p A p A / p0 2
= = ⎜ ⎟ (7.67)
p∞ p∞ / p0 ⎜ 1 + k − 1 M 2 ⎟
⎜ A⎟
⎝ 2 ⎠
unde cu p0 s-a notat presiunea totală.
Conform ecuaţiei (7.22), coeficientul de presiune în punctual A este
2 ⎛ pA ⎞
C P, A = ⎜
2 ⎜ p
− 1 ⎟⎟ (7.68)
kM ∞ ⎝ ∞ ⎠
Prin substituţia ecuaţiei (7.67) în (7.68) rezultă

230
 ⎡ k ⎤
⎢⎛⎜ 1 + k − 1 M 2 ⎞⎟ k −1 ⎥
2 ⎢ ∞
⎜ 2 ⎟ ⎥
C P, A = 2 ⎢
− 1⎥ (7.69)
kM ∞ ⎜ 1 + k − 1 M 2 ⎟
⎢⎜ A⎟ ⎥
⎢⎣⎝ 2 ⎠ ⎥⎦

Fig. 7.4
Utilitatea relaţiei (7.69) rezultă din faptul că face o legătură între coeficientul
local de presiune C p , A şi numărul Mach local M A . Valoarea lui C p , A când
numărul Mach M A devine egal cu unitatea este

231
 ⎡ k ⎤
⎢⎛⎜ 1 + k − 1 M 2 ⎞⎟ k −1 ⎥
2 ⎢ ∞
⎜ 2 ⎟ ⎥
C p , cr = 2 ⎢
− 1⎥ (7.70)
kM ∞ ⎜ 1 + k − 1 ⎟
⎢⎜ ⎟ ⎥
⎢⎣⎝ 2 ⎠ ⎥⎦
şi este denumită coeficient de presiune critic.
Se constată că în ecuaţia (7.70) nu intervine nici un element legat de geometria
profilului aerodinamic, prin urmare această ecuaţie trebuie asociată cu una din
( )
ecuaţiile (7.60), (7.61) sau (7.65) unde intervine coeficientul C p 0 care depinde
de geometria profilului aerodynamic.
Etapele de calcul ale numărului Mach critic sunt următoarele:
1. Prin mijloace experimentale sau teoretice se determină C p ( )0, min pentru
profilul aerodynamic de geometrie dată. Acest coefficient de presiune
corespunde punctului de pe profil unde presiunea statică etste minimă.
2. Se trasează graficele
- graficul 1:
⎡ k ⎤
⎛
⎢ 1+ k − 1 2 ⎞ k − 1 ⎥
2 ⎢⎜
M∞ ⎟
⎥
C p (M ∞ ) = 2 ⎢
⎜ 2 ⎟ − 1⎥ (7.71)
kM ∞ ⎜ 1 + k − 1 ⎟
⎢⎜ ⎟ ⎥
⎢⎣⎝ 2 ⎠ ⎥⎦
- graficul 2:
( )
C p 0, min
C p (M ∞ ) = (7.72)
1 − M ∞2
Graficul 2 poate fi reprezentat şi prin formulele de corecţie îmbunătăţite ale
lui Karmann – Tsien
( )
C p 0, min
C p (M ∞ ) =
M∞ 2 C ( )
p 0, min
(7.73)
1 − M ∞2 +
1+ 1− M 2 2
∞
sau Laitone,
(C p )0, min
C p (M ∞ ) = (7.74)
⎡ k −1 2 ⎤
M ∞2 ⎢1 +
⎣ 2
M∞⎥ C
⎦ p
( )0, min
1 − M ∞2 +
1 − M ∞2 2
3. Punctul de intersecţie al graficului 1 cu graficul 2 corespunde numărului
Mach critic, M cr (fig. 7.5).

232
 Fig. 7.5
O soluţie numerică poate fi obţinută foarte simplu prin utilizarea programelor
software dedicate calculului numeric şi simbolic cum ar fi Matlab, Maple,
Mathematica sau Mathcad, prin rezolvarea ecuaţiei
⎡ k ⎤
⎢⎛⎜ 1 + k − 1 2 ⎞ −1
2 ⎢ 2
M∞ ⎟
k
( )
⎥ C
⎥ p 0, min
2 ⎢
⎜ ⎟ − 1 = (7.75)
kM ∞ ⎜ 1 + k − 1 ⎟⎟ ⎥ 2
⎢⎜ ⎥ 1− M∞
⎢⎣⎝ 2 ⎠ ⎥⎦
unde k = 1,4 .

Pentru numere Mach mai mari decât M cr , coeficientul c x creşte foarte

rapid (porţiunea c – e din fig. 7.6). Punctul f corespunde regimului de curgere
în care şi pe intradosul profilului apare un domeniu în care curgerea este
supersonică. Valoarea lui c x scade considerabil după punctual g care
corespunde numărului Mach M ∞ = 1 .

233
 Fig.7.6
Bariera sonică, adică viteza de zbor corespunzătoare lui M ∞ = 1 a fost
depăşită pentru prima dată în istoria aviaţiei de către pilotul American
Charles Yeager cu avionul XS-1. Aripa acestui avion avea profilul NACA
65-108 iar ampenajul orizontal, profilul NACA 65-006.
Din studiile effectuate de către oamenii de ştiinţă din domeniul aerospaţial
au rezultat două direcţii de bază pentru creşterea numărului Mach critic:
1. Utilizarea profilelor subţiri
2. Utilizarea aripii în săgeată.
Referitor la conceptual de aripă în săgeată, acesta este invenţia innginerului
de aviaţie german, Adolf Busemann. Pentru a prezenta avantajul aripii în
săgeată, se consideră o aripă dreaptă poziţionată la un unghi de 450 .
Aripa este considerată dreaptă dacă linia cere trece prin mijlocul coardei
profilelor este perpendiculară pe axa x. Se constată că la aripa în săgeată
coarda profilului este c2 = c1 / sin 450 = 1,41 c1 , adică
t 2 t1 t t
= = 1 = 0,709 1
c2 c2 1,41 c1 c1
ceea ce însemnă o reducere a grosimii profilului aripii în săgeată faţă de
aceeaşi aripă, dar poziţionată perpendicular pe fuselaj.
În urma studiilor effectuate la NACA Langley Aeronautical Laboratory,
cercetătorul American Richard T Whitcomb a ajuns la concluzia că forţa de
rezistenţă la înaintare a unui avion poate fi redusă dacă aria secţiunii
transversale a unui avion nu are discontinuităţi (fig. 7.7). Acest concept de
proiectare este cinpscut sub denumirea de lega ariilor şi la vremea respectivă,
între anii 1952 şi 1954 a fost chiar înregistrat ca “secret” de către autorităţile
americane.

234
 Fig. 7.7
Variaţia coeficientului C x pentru un avion care îndeplineşte cerinţa legată de
legea ariilor este prezentată în fig. 7.8. Se constată o reducere la jumătate a
valorii lui C x în zona regimului de zbor Mach 1.

Fig. 7.8
O altă mare realizare a aceluiaşi om de ştiinţă a fost , Richard T Whitcomb o
constituie profilul supercritic, care reprezintă un profil aerodinamic cu
următoarele caracteristici:
• Extradosul este relativ plat;
• Pe porţiunea cuprinsă între bordul de atac şi 60% din coardă, săgeata este
negativă iar în porţiunea rămasă până la bordul de fugă săgeata este
pozitivă;

235
• Bordul de fugă este curbat.
Această formă specială a profilului aerodynamic permite o deplasare a undei
de şoc spre bordul de fugă şi transformarea undei de şoc dintr-o undă
puternică într-o undă de şoc slabă.

Fig. 7.9
În fig. 7.9 sunt prezentate două profile aerodinamice din aceeaşi clasă –
NACA 64. În partea stângă este prezentat profilul NACA 64 2 − A215 iar în
partea dreaptă este prezentat un profil din aceeaşi clasă (6), dar modificat: a
fost transformat în profil supercritic. Se constată o îmbunătăţire a
caracteristicilor aerodinamice pentru profilul supercritic. În prezent toate
avioanele de transport au aripa cu profil supercritic.

Câteva date biografice despre Richard Whitcomb, omul de ştiinţă care a

propus profilul supercritic
Richard Whitcomb s-a născut la data de 21 februarie 1921 în localitatea
Evanston statul american Ilinois, fiind nepotul lui Thomas A Edison,
inventatorul becului electric
De la absolvirea Worcester Polythecnic Institute, In anul 1939 şi până în
anul 1980 când s-a pensionat, Whitcomb a lucrat numai la NASA (fost
NACA) în cadrul Langley Research Center.

236
 De numele lui Whitcomb se leagă cele două concepte importante din
aerodinamică şi anume legea ariilor şi profilul supercritic.
Asemenea altor oameni de ştiinţă, Whitcomb şi-a dedicat întreaga viaţă
studiilor şi cercetărilor în domeniul aerospaţial, nefiind căsătorit.
Pentru contribţiile ştiinţifice aduse de-a lungul carierei sale, a primit cel mai
mare premiu acordat vreodată de către NASA unei persoane, respectiv
25.000 $ în anul 1973.

237