CAPITOLUL 4

Profile aerodinamice
4.1 Introducere
Primul profil aerodinamic patentat a fost realizat de către omul de ştiinţă
englez Horatio F. Philips în anul 1884, care a efectuat primele încercări în
tunelul aerodinamic. În anul 1902 fraţii Wright au construit un tunel
aerodinamic în care au efectuat încercări pe diferite profile de aripă, încercări
care au condus la efectuarea primului zbor al unui om, în ziua de 03 decembrie
1903.
Pentru a se defini un profil aerodinamic, se consideră o aripă şi un sistem
de coordonate xyz ca în fig. 4.1, cu viteza curentului de aer V∞ paralelă la planul
xoz, iar anvergura aripii orientată în direcţia axei y. Profilul aerodinamic este
definit ca intersecţia dintre aripă şi un plan paralel cu planul xoz.

Fig. 4.1
Teoria profilelor de aripă a fost dezvoltată în SUA de către National
Advisory Committee for Aeronautics (NACA), care s-a transformat în National
Aeronautics and Space Administration (NASA) în anul 1965.

Fig. 4.2
Un profil aerodinamic este caracterizat de următoarele elemente (fig. 4.2):
- linia medie: locul geometric al centrelor cercurilor înscrise în profil,
tangente la extrados (partea superioară) şi intrados (partea inferioară);

125
- bordul de atac şi bordul de fugă: extremităţile liniei medii (bordul de atac
fiind punctul cel mai avansat al profilului pe direcţia de curgere);
- coarda profilului: linia dreaptă care uneşte bordul de atac şi bordul de
fugă;
- săgeata profilului: distanţa maximă dintre linia medie şi coardă, măsurată
perpendicular pe coardă;
- grosimea profilului: distanţa maximă dintre extrados şi intrados, măsurată
perpendicular pe coardă.

Forma profilului în bordul de atac este circulară, raza cercului fiind de

aproximativ 0,02 c .
În urma sintetizării datelor experimentale obţinute în tunelul aerodinamic,
profilele au fost identificate prin cifre care au următoarea semnificaţie:
1. Profile cu patru cifre. Exemplu: NACA abcd
a-reprezintă săgeata maximă exprimată în sutimi din coardă;
b- semnifică poziţia săgeţii maxime faţă de bordul de atac, exprimată în
zecimi din coardă;
cd – reprezintă grosimea profilului, exprimată în sutimi din coardă.
De exemplu, profilul NACA 2412 are următorii parametrii:
- săgeata maximă: 0,02 c ;
- poziţia săgeţii maxime faţă de bordul de atac: la 0,4 c ;
- grosimea profilului: 0,12 c .
- Un profil fără săgeată, adică un profil la care linia medie coincide cu
coarda se numeşte profil simetric. Exemplu: NACA 0012.
2. Profile cu cinci cifre. Exemplu: NACA abcde
a – acest număr înmulţit cu 3/2 indică coeficientul de portanţă de proiectare
în zecimi c zp (coeficientul teoretic c z care corespunde cazului în care
tangenta la linia medie în bordul de atac este paralelă cu V∞ );
bc – acest număr împărţit la 2 indică poziţia săgeţii profilului, în sutimi din
coardă, faţă de bordul de atac;
de – reprezintă grosimea profilului în sutimi din coardă.
De exemplu, profilul: NACA 23012 are următorii parametrii:
3
- coeficientul de portanţă c zp = 2 × × 10% = 0,3 ;
2
1
- poziţia săgeţii profilului: 30 × × 0,01× c = 0,15 c ;
2
- grosimea profilului: 0,12 c .
Una dintre cele mai utilizate clase de profile o constituie seria 6 de profile
laminare dezvoltate în timpul celui de-al doilea război mondial. Un exemplu
de astfel de profil este NACA 65-218. Prima cifră arată seria profilului, a

126
doua cifră indică poziţia punctului de presiune minimă (exprimată în zecimi
din coardă) faţă de bordul de atac, a treia cifră reprezintă coeficientul de
portanţă de proiectare czp , exprimat în zecimi, iar ultimele două cifre
reprezintă grosimea maximă a profilului în sutimi din coardă.
Pentru profilul NACA 65-218, cifrele au următoarea semnificaţie:
• 6 → clasa profilului;
• 5 → presiunea minimă este la 0,5 c faţă de bordul de atac (pe
extradosul profilului);
• 2 → c zp = 0,2 ;
• 18 → grosimea maximă este de 0,18 c .
Companiile mari de aviaţie ca de exemplu Boeing, Airbus, etc, au
propriile profile aerodinamice.

Caracteristicile profilelor
Variaţia tipică a coeficientului de portanţă c z în funcţie de unghiul
de atac α al unui profil este cea prezentată în fig. 4.3. Pentru unghiuri de
atac mici şi moderate (adică valori de până la 140 ), cz variază liniar cu α .
dc
Unghiul acestei drepte este notat cu a0 = z . În această zonă de
dα
liniaritate, aerul curge în jurul profilului fără a se desprinde, aşa cum se
prezintă în fig. 4.3, partea stângă.

Fig. 4.3
Pentru unghiuri de incidenţă mari, are loc desprinderea stratului
limită de pe extrados, creându-se o zonă de recirculaţie datorită efectului
de vâscuozitate. Ca urmare a acestei detaşări a liniilor de curent, are loc o

127
scădere a portanţei şi o creştere a rezistenţei la înaintare. Evident, valoarea
maximă a coeficientului c z este dată de unghiul de incidenţă maxim al
profilului pentru care nu apare desprinderea liniei de current.
Dacă profilul este simetric, linia dreaptă a graficului c z = c z (α ) trece prin
origine, adică pentru α = 0 rezultă c z = 0 . În general, pentru profilele
care au săgeata pozitivă, adică linia medie a profilului este deasupra liniei
care defineşte coarda, pentru α = 0 rezultă un coeficient de portanţă
pozitiv, c z > 0 , existând deci o valoare α < 0 pentru care c z = 0 . Acest
unghi pentru care c z = 0 se numeşte unghi de portanţă nulă şi se notează
cu α P = 0 .
Teoria curgerilor fără vâscuozitate permite estimarea unghiului a0
(adică panta porţiunii liniare a graficului funcţiei c z = c z (α ) ) şi a
unghiului de portanţă nulă α P = 0 , dar nu şi a lui (c z )max .
În fig. 4.4 sunt prezentate rezultatele experimentale obţinute pentru
coeficientul de portanţă c z şi coeficientul cm al momentului aerodinamic
faţă de punctul situat la ¼ din coardă faţă de bordul de atac, pentru un
profil NACA 2412. Rezultatele sunt date pentru două numere Reynolds.
Se constată că unghiul a0 nu este influenţat de numărul Reynolds dar
(c z )max depinde de acest număr întrucât (c z )max depinde de efectul de
vâscuozitate iar numărul Reynolds reprezintă parametrul de similitudine
care exprimă efectul forţelor de inerţie faţă de cele de vâscuozitate.

128
 Fig. 4.4
Coeficientul de moment cm nu depinde de numărul Reynolds, cu
excepţia unei zone unde unghiul de incidenţă este mare. Din fig. 4.4 se
constată că pentru profilul NACA 2412, unghiul de portanţă nulă este
α P =0 = −2,10 , coeficientul maxim de portanţă este (c z )max = 1,6 iar
unghiul de atac maxim este α max = 160 .
În fig. 4.5 sunt prezentate rezultatele experimentale pentru acelaşi
profil NACA 2412 privind coeficientul forţei de rezistenţă la înaintare c x
şi coeficientul momentului faţă de centrul aerodinamic (care reprezintă
punctul faţă de care momentul aerodinamic este independent de unghiul
de atac α ). Se constată că cx depinde de numărul Reynolds iar cm este
constant.

129
 Fig. 4.5
Exemplul 4.1
Se consideră un profil NACA 2412 cu o coardă c = 0,64 m într-un curent
de aer în atmosferă standard la nivelul mării. Viteza curentului de aer este
V∞ = 70 m / s . Portanţa profilului pe unitatea de anvergură este P′ = 1254 N . Să se
calculeze unghiul de incidenţă al profilului şi rezistenţa la înaintare.

Rezolvare
Densitatea aerului pentru atmosfera standard la nivelul mării este
ρ∞ = 1,23 kg / m3 , prin urmare

130
 1 1
q∞ = ρ∞V∞2 = × 1,23 × 702 = 3013,5 N / m 2
2 2
P′ P′ 1254
cz = = = = 0,65
q∞ S q∞ × c × 1 3031,5 × 0,64 × 1
Din fig. 4.4, pentru cz = 0,65 se obţine α = 40 . Pentru a se obţine rezistenţa
la înaintare a profilului se calculează mai întâi numărul Reynolds,
cunoscând că pentru atmosfera standard la nivelul mării, vâscuozitatea
dinamică a aerului este μ∞ = 1,789 × 10−5 kg / (m ⋅ s ) , de unde rezultă
ρ ∞V∞ c 1,23 × 70 × 0,64
Re = = = 3,08 × 106
μ∞ 1,789 × 10 −5

Utilizând graficul din fig. 4.5, pentru Re = 3,08 × 106 şi α = 40 se obţine

cx = 0,068 , prin urmare
R′ = q∞ Scx = q∞ × c × 1 × cx = 3031,5 × 0,64 × 1 × 0,068 = 13,1 N .

Exemplul 4.2
Pentru profilul şi viteza de curgere din exemplul 4.1 să se calculeze
momentul pe unitatea de anvergură, faţă de centrul aerodinamic.

Rezolvare
Din fig. 4.5 se constată că cm , ca (care este independent faţă de unghiul de
incidenţă α )
este egal cu -0,05.
Momentul aerodinamic este
M ′ = q∞ × S × c × cm , ca = 3013,5 × 0,64 × 1 × 0,64 × (− 0,05 ) = −61,7 N ⋅ m
Semnul minus din faţa rezultatului de mai sus semnifică faptul că momentul
aerodinamic
tinde să micşoreze unghiul de incidentă.

Exemplul 4.3
Pentru profilul NACA 2412, să se calculeze raportul cz / cx pentru
următoarele unghiuri de incidenţă: 0, 4, 8 şi 12 grade. Numărul Reynolds este
Re = 3,1 × 106 .

Rezolvare
Raportul cz / cx reprezintă de fapt raportul dintre portanţă şi rezistenţa la
înaintare
P q∞ Scz cz
= =
R q∞ Scx cx
Din fig. 4.4 şi 4.5 se obţine

131
 α cz cx cz / cx
0 0,25 0,0065 38,5
4 0,65 0,0070 93
8 1,08 0,0112 96
12 1,44 0,017 85

Se constată că odată cu creşterea unghiului de incidenţă α ,raportul c z / c x

creşte până la atingerea unei valori maxime, după care descreşte. Valoarea
maximă a raportului c z / c x este un parametru foarte important pentru
calculul performanţelor profilelor aerodinamice. Pentru întregul avion,
valoarea maximă a raportului cz / cx este mult mai mică, situându-se între 10
şi 20.

4.3 Soluţii teoretice pentru curgeri de viteze mici în jurul profilelor

aerodinamice
În subcapitolul 3.3 a fost prezentat modelul de curgere tip vârtej, de
intensitate Γ . Vârtejul era situat într-un punct O. Semnul lui Γ este pozitiv
pentru un vârtej având sensul de rotaţie cel al acelor de ceasornic şi negativ
pentru un sens contrar acelor de ceasornic. Se consideră o infinitate de
vârtejuri punctiforme situate pe o dreaptă paralelă cu axa y, fiecare vârtej
având intensitatea γ (fig. 4.6).

132
 Fig. 4.6
Pentru a se obţine conturul unui profil aerodinamic se consideră o
mulţime de asemenea drepte care se intersectează cu planul xoz (fig. 4.7).
Dacă se notează cu s distanţa de la punctul a la un punct oarecare de pe
porţiunea de profil ab, atunci γ = γ (s ) reprezintă intensitatea vârtejului pe
unitatea de lungime s. Prin urmare, intensitatea vârtejului corespunzător unei
porţiuni infinit mici ds este γds şi pe acest element de lungime, vârtejul
poate fi considerat distinct şi de intensitate γ .

133
 Fig. 4.7
Se consideră de asemenea un punct P de coordinate (x, z ) în doemniul de
curgere, situat la o distanţă r faţă de ds. Viteza indusă de vârtejul de
intensitate γds în punctul P este
γ ds
dV = (4.1)
2πr
iar potenţialul de viteză este
γds
dϕ = θ (4.2)
2π
Potenţialul de viteză indus de toate vârtejurile situate pe curba ab este dat de
relaţia
b
1
ϕ( x, z ) = ∫ θ γds (4.3)
2π
a
Ecuaţia (4.1) este importantă mai ales pentru teoria clasică a profilelor
subţiri, iar ecuaţia (4.3) este utilizată la metoda panel.
Pentru determinarea circulaţiei γ , se consideră un element de suprafaţă de
formă dreptunghiulară, cu lungimea ds şi lăţimea dn (fig. 4.8). Componentele
vitezei pe direcţiile date de laturile dreptunghiului sunt:
v1 şi v2 : componente pe direcţia normală n;
u1 şi u 2 : componente pe direcţia tangenţială.
Circulaţia de-a lungul dreptunghiului din fig. 4.8 este
Γ = v1dn + u1ds − v2 dn − u 2 ds = (u1 − u 2 )ds + (v1 − v2 )dn (4.3)
Pe de altă parte, întrucât intensitatea vârtejului în interiorul dreptunghiului
este γ , rezultă

134
 Γ = γds (4.4)
şi prin trecere la limită dn → 0 se obţine
γds = (u1 − u 2 )ds (4.5)
sau
γ = u1 − u2 (4.6)

Fig. 4.8
Acest concept de “linie de vârtejuri” reprezintă un instrument foarte
important în analiza caracteristicilor profilelor pentru viteze mici. Pentru a se
demonstra acest lucru se consideră un profil de formă oarecare (fig. 4.9)
situat într-un curent de aer de viteză V∞ . Se înlocuieşte profilul cu o linie de
vârtejuri de intensitate variabilă γ(s ) . Se pune problema determinării lui γ (s )
astfel încât prin acţiunea mişcării uniforme a aerului pe de o parte şi cea a
vârtejurilor pe de altă parte, să se obţină o linie de curent care să coincidă cu
linia profilului.

Fig. 4.9
Circulaţia de-a lungul profilului este
Γ = γ (s )ds
∫ (4.7)
iar forţa portantă pe unitatea de anvergură
P′ = ρ∞V∞ Γ (4.8)
Această teorie a fost aplicată pentru prima dată de către Ludwig Prandtl la
Gottingen, Germania. Trebuie menţionat faptul că nu există o soluţie

135
analitică pentru γ = γ (s ) în cazul unui profil de formă arbitrară ci numai
soluţii numerice obţinute prin metoda panel pentru vârtejuri.
Justificarea înlocuirii profilului cu o linie de vârtejuri este dată de
existenţa
r r stratului limită în care gradientul de viteză produce vorticitatea
∇ × V , ceea ce înseamnă că datorită efectului de vâscuozitate există o
distribuţie de vorticitate de-a lungul profilului.
Dacă profilul este subţire, atunci linia de vârtejuri poate fi linia medie
(fig. 4.10), iar funcţia γ = γ (s ) este determinată astfel încât, prin compunerea
liniei de vârtejuri cu o curgere uniformă de viteză V∞ să rezulte o linie de
curent care coincide cu linia medie a profilului.

Fig. 4.10
Avantajul acestei metode pentru profilele subţiri este acela că se poate
obţine o soluţie analitică pentru γ = γ (s ) . Teoria profilelor subţiri a fost
dezvoltată de către Max Munk, un membru al echipei de cercetători condusă
de Ludwig Prandtl.

4.4 Condiţia lui Kutta

Spectrul curgerii în jurul unui profil este determinat de circulaţia Γ .
Pentru un unghi de incidenţă dat, există un număr infinit de soluţii teoretice
de curgere, care evident corespund unui număr infinit de valori ale
circulaţiei. De exemplu, în fig. 4.11 sunt prezentate două curgeri în jurul
aceluiaşi profil, la acelaşi unghi de incidenţă dar pentru valori diferite ale
circulaţiei.

Fig. 4.11
În această figură, punctele 1 şi 2 sunt puncte de stagnare. În realitate,
pentru aceleaşi profile, dispuse la acelaşi unghi de atac, curgerile sunt

136
identice ceea ce înseamnă că şi circulaţia trebuie să fie aceeaşi. Se pune
întrebarea: ce condiţii suplimentare trebuie impuse circulaţiei, astfel încât,
pentru acelaşi profil aerodinamic, dispus la un anumit unghi de incidenţă
să existe o singură soluţie pentru circulaţia Γ ? Răspunsul corect la această
întrebare l-a dat pentru prima dată matematicianul german Wilhelm Kutta în
anul 1902 şi a constat în impunerea condiţiei care-i poartă numele şi anume
γ (bordul de fuga ) = 0 . Aceasta înseamnă că în fig. 4.11, punctul 2 trebuie să
fie situat în bordul de fugă.
În fig. 4.12 sunt prezentate două forme diferite ale profilului în bordul de
fugă. Pentru profilul cu unghi (din partea stângă a fig. 4.12) viteza aerului pe
extrados V1 şi viteza aerului pe intrados V2 , trebuie să fie nule în bordul de
fugă iar în cazul profilului curbat, V1 trebuie să fie egală cu V2 , dar diferite
de zero.

Fig. 4.12
Din ecuaţia lui Bernoulli, scrisă în punctul a rezultă:
1 1
pa + ρV12 = pa + ρV22 (4.9)
2 2
ceea ce conduce la egalitatea
V1 = V2 (4.10)
Pentru cele două forme ale bordului de fugă, condiţia lui Kutta este
următoarea:
• Pentru bordul de fugă de forma celui din fig. 4.12 stânga, punctul de
intersecţie dintre extrados şi intrados este un punct de stagnare
(V1 = V2 = 0) ;
• Pentru bordul de fugă curbat, viteza aerului de pe extrados V1 şi viteza
aerului de pe intrados V2 sunt egale (au aceeaşi magnitudine şi
direcţie) şi diferite de zero, (V1 = V2 ≠ 0 ) .
Conform ecuaţiei 4.6, pentru a fi îndeplinită condiţia lui Kutta, trebuie ca
γ (bordul de fuga ) = V1 − V2 = 0
adică, puterea vârtejului în bordul de fugă este nulă.

4.5 Teorema lui Kelvin

Înainte de a trece la dezvoltarea teoriei profilelor mai trebuie
menţionat faptul că din punct de vedere matematic, circulaţia în jurul
profilului are proprietatea

137
 DΓ
=0 (4.11)
Dt
unde operatorul D semnifică derivate de material.
Pentrua demonstra această proprietate, se consideră o curgere incompresibilă,
r
fără vâscuozitate şi fără forţe masice ( f = 0 ). Se alege o curbă arbitrară C1 care
la momentul t1 conţine o mulţime de elemente de fluid. Prin definiţie, circulaţia
de-a lungul curbei este
r
∫
Γ1 = V ⋅ ds (4.12)
C1
la un alt moment de timp t2 , acceaşi mulţime de elemente de fluid formează o
altă curbă C2 în locul lui C1 , de-a lungul căreia circulaţia devine
r
∫
Γ2 = V ⋅ ds (4.13)
C2
Având în vedere că elementele de fluid s-au deplasat odată cu fluidul,
circulaţia rămâne constantă, deci Γ1 = Γ2 .

138
 Fig. 4.13
Ecuaţia lui Kelvin (4.11) poate fi demonstrată plecând de la definiţia
circulaţiei
r
∫
Γ = V ⋅ ds (4.14)
C
Prin derivarea lui Γ în raport cu timpul
r se obţine
DΓ DV r Dds
Dt
=∫ Dt
⋅ ds + V ⋅∫Dt
(4.15)
C C
Cele două integrale de mai sus se calculează astfel:
r
DV 1 dp
∫ Dt ρ∫
⋅ ds = − ∇p ⋅ ds = −
ρ ∫
=0
C C C
(4.16)
r Dds r r ⎛V 2 ⎞
∫ V⋅
Dt ∫ ∫
= V ⋅ dV = d ⎜⎜ ⎟⎟ = 0
2 ⎠
C C C ⎝
ceea ce conduce la ecuaţia (4.11).

139
 4.6 Ecuaţia fundamentală a profilelor subţiri
După cum s-a menţionat în subcapitolul anterior, curgerea în jurul
profilelor subţiri poate fi studiată prin considerarea unei linii de vârtejuri de
intensitate γ(s ) de-a lungul liniei medii a profilului. Se pune deci problema
determinării intensităţii vârtejurilor, adică γ(s ) , astfel încât linia medie a
profilului subţire să devină o linie de current, evident cu îndeplinirea condiţiei
lui Kutta, γ (bordul de fuga ) = 0 . Cunoscând γ(s ) , se determină circulaţia Γ pe
întreg profilul, prin integrarea lui γ (s ) pe intervalul
[bordul de atac, bordul de fuga] şi apoi se determină portanţa prin formula Kutta-
Jukovski.
Se consideră o linie de vârtejuri dispuse pe linia medie a profilului (fig.
4.13a) care se află într-un current uniform de viteză V∞ cu un unghi de incidenţă
α . Coarda c a profilului se află pe axa x, cu bordul de atac în originea sistemului
de axe xz. Distanţa măsurată pe linia medie a profilului este notată cu s iar linia
medie este dată de funcţia z = z ( x ) .

Fig. 4.14
În fig. 4.13a, w′ reprezintă componenta vitezei induse de vârtej,
perpendiculară pe linia medie a profilului, w′ = w′(s ) . Pentru un profil subţire,
linia medie este foarte apropiată de coardă, prin urmare se poate considera că
vârtejurile sunt situate pe coardă şi nu pe linia mediană a profilului, conform fig.

140
4.13b. Se pune problema determinăriii lui γ = γ (s ) astfel încât linia medie a
profilului (şi nu coarda) să fie o linie de current iar în bordul de fugă să fie
îndeplinită condiţia γ (c ) = 0 .
Dacă V∞, n este componenta lui V∞ , perpendiculară pe linia medie, atunci
condiţia ca linia medie să fie o linie de current, este
V∞, n + w′(s ) = 0 (4.17)
Din fig. 4.14 se constată că pentru orice punct P de pe linia medie, unde
panta este dată de derivata dz / dx , componenta V∞, n are expresia
⎡ ⎛ dz ⎞⎤
V∞, n = V∞ sin ⎢α + arctan⎜ − ⎟⎥ (4.18)
⎣ ⎝ dx ⎠⎦

Fig. 4.15
Pentru unghiuri mici (ca în cazul profilelor subţiri, unde linia medie
este foarte apropiată de coardă) ecuaţia (4.18) devine
⎛ dz ⎞
V∞, n = V∞ ⎜ α − ⎟ (4.19)
⎝ dx ⎠
În ecuaţia (4.19) unghiul α este dat în radiani.
Revenind la ecuaţia (4.17), w′(s ) reprezintă componenta vitezei
perpendiculară pe linia medie, indusă de vârtejuri. Se notează cu w( x )
componenta vitezei perpendiculară pe coardă, indusă de vârtejuri. Prin
urmare, pentru profilurile subţiri se poate face aproximarea
w′(s ) ≈ w( x ) (4.20)
O expresie matematică pentru w( x ) se poate obţine din ecuaţia (4.1) în
modul următor. Se consideră fig. 4.15, unde linia de vârtejuri se află
situată pe coardă. Viteza dw în punctul x, indusă de către vârtejul din
punctul ε , conform ecuaţiai (4.1) este
γ (ε )dε
dw = − (4.21)
2π( x − ε )

141
Prin urmare, viteza w( x ) indusă în punctual x de toate vârtejurile de pe
coardă, se obţine prin integrarea ecuaţiei (4.16), pe intervalul de la bordul
de atac, unde ε = 0 , la bordul de fugă, unde ε = c ,
c
γ (ε )dε
w( x ) = − ∫ 2π(x − ε) (4.22)
0
Având în vedere ecuaţiile (4.20) şi (4.22), ecuaţia (4.17) care reprezintă
condiţia necesară pentru ca linia medie a profilului să fie o linie de
current, devine
γ (ε )dε
c
⎛ dz ⎞
V∞ ⎜ α − ⎟ −
⎝ dx ⎠ ∫
2π( x − ε )
=0 (4.23)
0
sau
c
γ (ε )dε ⎛ dz ⎞
∫ 2π( x − ε )
= V∞ ⎜ α − ⎟
⎝ dx ⎠
(4.24)
0
Ecuaţia (4.24) reprezintă ecuaţia fundamentală a profilelor subţiri şi
corespunde unui punct x de pe coardă iar derivata dz / dx este evaluată în
acest punct. Cealaltă variabilă, ε , este o variabilă de integrare de la o la c,
conform fig. 4.15.
Intensitatea vârtejului, γ = γ(ε ) este variabilă de-a lungul corzii profilului.
Pentru un anumit profil, dispus la un unghi de atac α , derivata dz / dx
este cunoscută. Singura necunoscută din ecuaţia (4.24) este γ (ε ) , prin
urmare problema centrală a teoriei profilelor subţiri constă în rezolvarea
ecuaţiei (4.24) în raport cu γ , evident cu îndeplinirea condiţiei lui Kutta,
respective γ (c ) = 0 .

4.7 Consideraţii asupra profilelor simetrice

După cum s-a menţionat anterior, la profilul simetric linia medie coincide
cu coarda, prin urmare dz / dx = 0 şi ecuaţia (4.24) devine
c
1 γ (ε )dε
∫
2π ( x − ε )
= V∞ α (4.25)
0
În cadrul teoriei profilelor simetrice subţiri, acestea pot fi considerate
plăci plane dispuse într-un current de aer la un unghi mic de incidenţă. În
acest sens, pentru rezolvarea ecuaţiei (4.25) se face următoarea schimbare
de variabilă
c
ε = (1 − cos θ ) (4.26)
2
ceea ce înseamnă că pentru ε ∈ [0, c ] rezultă θ ∈ [0, π].
Întrucât x reprezintă un punct fix, el corespunde unei valori particulare
(fixe) a lui θ , respectiv θ 0 , deci

142
 c
x= (1 − cos θ0 ) (4.27)
2
Din ecuaţia (4.26) rezultă
c
dε = sin θdθ (4.28)
2
iar integrala din ecuaţia (4.25) devine
π
1 γ (θ)sin θdθ
∫
2π cos θ − cos θ0
= V∞ α (4.29)
0
Soluţia ecuaţiei integrale (4.29) este
1 + cos θ
γ (θ) = 2αV∞ (4.30)
sin θ
Într-adevăr, prin substituirea lui γ(θ) în ecuaţia (4.29) rezultă
1 + cos θ
π π 2αV sin θ dθ
1 γ (θ) sin θ dθ 1 ∞
θ
∫
2π cos θ − cos θ0 2π
= ∫ sin
cos θ − cos θ0
=
0 0 (4.31)
αV∞ ⎡π dθ
π
cos θ dθ ⎤ αV∞
= ⎢ ∫ + ∫ ⎥= [0 + π] = α V∞
π ⎢ cos θ − cos θ0 cos θ − cos θ0 ⎥ π
⎣0 0 ⎦
În ecuaţia de mai sus s-a avut în vedere că
π
dθ
∫ cos θ − cos θ0 = 0 (4.32)
0
şi
π
cos nθdθ π sin nθ0
∫ cos θ − cos θ0
=
sin θ0
(4.33)
0
Pentru n = 1 rezultă
π
cos θdθ
∫ cos θ − cos θ0
=π (4.34)
0
În bordul de fugă, unde θ = π , trebuie să fie îndeplinită condiţia lui Kutta, adică
γ (π) = 0 .
Într-adevăr
1 + cos θ − sin θ
γ (π ) = lim 2αV∞ = lim 2αV∞ =0 (4.35)
θ→ π sin θ θ→ π cos θ
Cunoscând funcţia γ (θ) , se poate calcula circulaţia în jurul profilului,
c
Γ = γ (ε )dε
∫ (4.36)
0
sau, având în vedere ecuaţiile (4.28) şî (4.30), se obţine

143
 π π π
c c 1 + cos θ
Γ= γ (θ )sin θdθ =
∫ ∫
2αV∞ sin θdθ =αV∞ c (1 + cos θ)dθ =
∫
2 2 sin θ (4.3
0 0 0
= αV∞c(π + 0 ) = παV∞ c
7)
Conform teremei Kutta-Jukovski, portanţa pe unitatea de anvergură este
P′ = ρ∞V∞ Γ = ρ∞V∞ παV∞ c = παcρ∞V∞2 (4.38)
Coeficientul de portanţă este
P′ παcρ∞V∞2
cz = = = 2π α (4.39)
q∞ S 1 ρ V 2c ⋅1
∞ ∞
2
de unde se obţine
dc z
= 2π (4.40)
dα
Din ecuaţia (4.39) rezultă că c z este proporţional cu unghiul de incidenţă α .
Acest aspect a fost verificat prin experimente în tunelul aerodinamic. În fig.
4.16 sunt prezentate unele date experimentale pentru profilul NACA 0012.
Acest profil este utilizat în mod deosebit la ampenajele avioanelor şi la palele
de elicopter.
Analizând porţiunea liniară a graficului c z = c z (α ) din fig. 4.16 se constată
că unghiul pe care îl face această dreaptă (adică partea liniară) cu axa
orizontală are tangenta egală cu dc z / dα = 2π , ceea ce înseamnă că valoarea
acestui unghi în radiani este arctan(2π ) = 1,41 iar în grade este
1,41 × 180 / π = 80,90 .

144
 Fig. 4.16
4.8 Momentul aerodinamic
Momentul aerodynamic faţă de bordul de atac se calculează în modul
următor. Se consideră un vârtej elementar de intensitate γ (ε )dε situat la
distanţa ε faţă de bordul de atac, conform fig. 4.17. Circulaţia
corespunzătoare acestui vârtej elementar este
dΓ = γ(ε )dε (4.41)
iar portanţa
dP = ρ∞V∞ dΓ (4.42)
Această forţă portantă creează un moment aerodynamic faţă de bordul de
atac, dat de relaţia
dM = −ε ⋅ dP (4.43)
iar momentul aerodynamic, pe unitatea de anvergură, faţă de bordul de atac
este

145
 c c
′ = − ε ⋅ dP = −ρ∞V∞ ε ⋅ γ (ε )dε
M BA ∫ ∫ (4.44)
0 0
Având în vedere expresiile pentru dε şi γ(ε ) din ecuaţiile (4.22) şi (4.24),
rezultă
π
′ = −ρ∞V∞
M BA ∫
c
(1 − cos θ)2αV∞ 1 + cos θ c sin θ dθ =
2 sin θ 2
0
π π

∫( )
1 1
= − ρ∞V∞2α c 2 (1 − cos θ)(1 + cos θ)dθ = − ρ∞V∞2α c 2 1 − cos 2 θ dθ =
∫
2 2
0 0
π π
1 (1 − cos 2θ) dθ = − 1 ρ V 2α c 2 (1 − cos 2θ) dθ =
= − ρ∞V∞2α c 2
2 ∫ 2 2
∞ ∞ ∫ 2
0 0
1 π πα
= − ρ∞V∞2α c 2 = = − q∞ c 2
2 2 2

Fig. 4.17
Coeficientul momentului aerodinamic este
2 πα
q c
M′ ∞
2 = − πα
cm, BA = BA = − (4.45)
q∞ S c q∞ ⋅ c ⋅ 1 ⋅ c 2
Din expresia coeficientului de portanţă, c z = 2π α , rezultă
c
πα = z (4.46)
2
iar prin substituirea în coeficientul de moment se obţine
c
cm, BA = − z (4.47)
4
Pe de altă parte, având în vedere ecuaţia (1.22),
c
cm, c / 4 = cm, BA + z (4.48)
4
rezultă

146
 cm , c / 4 = 0 (4.49)
Din definiţia centrului de presiune – punctul faţă de care momentul
aerodinamic este nul – rezultă că pentru un profil aerodinamic simetric,
centrul de presiune se află în punctul situate la un sfert din coardă faţă de
bordul de atac.
De asemenea, din definiţia centrului aerodinamic – punctul faţă de care
momentul aerodinamic este independent de unghiul de incidenţă, α - se
constată că pentru un profil simetric, centrul aerodinamic coincide cu centrul
de presiune (la distanţa c/4 faţă de bordul de atac). Acest rezultat teoretic,
cm, c / 4 = 0 , este demonstrat şi prin datele experimentale din fig. 4.16, unde
pentru un interval de valori ale unghiului α , coeficientul momentului
aerodinamic cm, c / 4 este nul, ceea ce demonstrează că centrul aerodinamic se
află la c/4 din coardă faţă de bordul de atac.

Problema 4.4
Se consideră o placă plană dispusă la un unghi de atac de 5 grade (fig.
4.18). Să se calculeze:
- coeficientul forţei portante, c z ;
- coeficientul momentului aerodinamic faţă de bordul de atac, cm, ba ;
- coeficientul momentului aerodinamic faţă de punctul situat la c/4 din
coardă, cm, c / 4 ;
- coeficientul momentului aerodinamic faţă de bordul de fugă, cm, bf .

Fig. 4.18
Rezolvare
1. Coeficientul forţei portante c z pentru placa plană este
c z = 2π α

147
unde unghiul de incidenţă α este dat în radiani.
Prin urmare, pentru un unghi de incidenţă
π
α=5 = 0,0873
180
se obţine
c z = 2π ⋅ 0,0873 = 0,5485

2. Coeficientul momentului aerodynamic faţă de bordul de atac este

c 0,5845
cm, ba = − z = − = −0,137
4 4

3. Pentru profilul simetric (deci şi pentru placa plană), coeficientul

momentului aerodinamic faţă de punctul situat la c/4 din coardă, este nul,
cm , c / 4 = 0

4. Pentru calculul coeficientului aerodinamic faţă de bordul de fugă, se are

în vedere fig. 4.18, unde forţa portantă şi momentul aerodinamic sunt
situate la c/4 din coardă faţă de bordul de atac, ceea ce însemnă că
momentul aerodinamic faţă de bordul de fugă este
′ = a ⋅ P′ + M c′ / 4
M bf
iar prin împărţire la q∞ S c se obţine
M bf′ a
cm, bf = = c z + cm , c / 4
q∞ S c c
În expresiile de mai sus, a reprezintă distanţa dintre punctul de aplicaţie al
forţei portante şi bordul de fugă (se are în vedere faptul că forţa portantă
este perpendiculară pe viteza V∞ ), ceea ce înseamnă că
3 3
a = c ⋅ cos α = c cos 5
4 4
Având în vedere că cm, c / 4 = 0 , se obţine
3
c cos(5)
a 3
cm, bf = cz = 4 c z = × 0,5485 × cos(5) = 0,4098
c c 4

4.9 Profile aerodinamice nesimetrice

În cazul profilelor simetrice, rezolvarea ecuaţiei
1 γ (ε )dε
c
⎛ dz ⎞
∫
2π ( x − ε )
= V∞ ⎜ α − ⎟
⎝ dx ⎠
(4.50)
0
a fost simplificată datorită faptului că dz / dx = 0 .
Pentru profilele nesimetrice, dz / dx ≠ 0 şi prin schimbarea de variabilă

148
 c
ε= (1 − cos θ)
2
(4.51)
c
x = (1 − cos θ0 )
2
ecuaţia (4.50) devine
π
1 γ (θ)dθ ⎛ dz ⎞
∫
2π cos θ − cos θ 0
= V∞ ⎜ α − ⎟
⎝ dx ⎠
(4.52)
0
O soluţie a ecuaţie integrale de mai sus, este
⎛ 1 + cosθ ∞ ⎞
γ (θ ) = 2V∞ ⎜ A0 + ∑ An sin nθ ⎟ (4.53)
⎝ sin θ n =1 ⎠
Într-adevăr, prin înlocuire în ecuaţia (4.50) rezultă
π π ∞
1 A0 (1 + cos θ) 1 An sin nθ sin θdθ dz
∫
π cos θ − cos θ 0
dθ +
π ∫∑
n =1
cos θ − cos θ 0
=α−
dx
(4.54)
0 0
Prima integrală a fost evaluată la profilele simetrice, rezultând
π
(1 + cos θ)
∫ cos θ − cos θ0 dθ = π (4.55)
0
Cea de a doua integrală din ecuaţia (4.54) este
π
sin nθ sin θ
∫ cos θ − cos θ0
dθ = −π cos nθ0 (4.56)
0
Prin urmare, ecuaţia (4.54) devine
∞
dz
A0 − ∑ An cos nθ0 = α − dx (4.57)
n =1
sau
∞
dz
dx
= (α − A0 ) + ∑
An cos nθ0 (4.58)
n =1
Ecuaţia (4.58) este o serie Fourier, care pentru 0 ≤ θ ≤ π are forma generală
∞
f (θ) = B0 + ∑ Bn cos nθ (4.59)
n =1
unde
π
1
B0 =
π ∫ f (θ)dθ
0
(4.60)
π
2
Bn =
π ∫ f (θ)coxnθdθ
0

149
pe baza acestor precizări, se poate scrie
π
1 dz
A0 = α −
π dx ∫
dθ 0
0
(4.61)
π
2 dz
An = ∫
π dx
cos nθ0 dθ0
0
În relaţiile de mai sus x este o funcţie de θ 0 ,
c
x = (1 − cos θ0 ) (4.62)
2
Se constată că A0 depinde de unghiul de incidnţă α şi de forma liniei medii
a profilului, prin dz / dx iar coeficienţii An depind numai de forma liniei
medii.
Cunoscând funcţia γ (θ) se poate calcula circulaţia indusă de întreaga linie de
vârtejuri, de la bordul de atac la bordul de fugă, astfel
c π ⎡ π ∞ π ⎤
c
Γ = γ (ε )dε =
∫ 2 ∫ γ (θ)sin θdθ = c V∞ ⎢ A0 (1 + cos θ)dθ +
⎢⎣ 0
∫ ∑ ∫ An sin nθ sin θdθ⎥
⎥⎦
0 0 n =1 0
Având în vedere că
π

∫ (1 + cos θ)dθ = π
0
(4.63)
π ⎧π
⎪ pentru n = 1
∫ sin nθ sin θdθ = ⎨ 2
⎪⎩0 pentru n ≠ 1
0
rezultă
⎛ π ⎞
Γ = cV∞ ⎜ πA0 + A1 ⎟ (4.64)
⎝ 2 ⎠
Forţa portantă pe unitatea de anvergură este
⎛ π ⎞
P′ = ρ∞V∞ Γ = ρ∞V∞2c⎜ πA0 + A1 ⎟ (4.65)
⎝ 2 ⎠
iar coeficientul de portanţă, c z ,
P′
cz = = π(2 A0 + A1 ) (4.66)
1 2
ρ∞V∞ c ⋅1
2
Substituind coeficienţii A0 şi A1 , specificaţi în ecuaţia (4.61), se obţine
⎡ π ⎤
1 dz
c z = 2 π ⎢α + ∫ (cos θ0 − 1)dθ⎥ (4.67)
⎢⎣ π dx ⎥⎦
0

150
şi
dcz
= 2π (4.68)
dα
Ca şi în cazul profilelor simetrice, panta teoretică a coeficientului de portanţă
c z pentru profilul cu săgeată, este egală cu 2π . Deşi panta dc z / dα este
aceeaşi, din ecuaţia (4.67) se constată că c z este diferit faţă de cazul
profilului simetric, datorită termenului care conţine integrala şi care de altfel
reprezintă unghiul de atac la portanţă zero,
π
1 dz
α P =0 =− ∫ (cos θ0 − 1)dθ (4.69)
π dx
0
Coeficientul de portanţă c z se poate scrie
dc
c z = z (α − α P = 0 ) = 2π(α − α P = 0 ) (4.70)
dα
Analizând ecuaţia (4.70) se constată că pentru un profil simetric, unde
dz / dx = 0 , unghiul de atac la portanţă zero este α P = 0 = 0 .
Momentul aerodinamic faţă de bordul de atac (Fig. 4.17) se obţine din
ecuaţia
c
′ = −ρ∞V∞ εγ (ε )dε
M BA ∫ (4.71)
0
c
Prin schimbarea de variabilă ε = (1 − cos θ) şi înlocuirea expresiei lui γ(ε )
2
rezultă
c
dε = sin θdθ (4.72)
2
şi
c
c ⎡ ⎛ 1 + cos θ ∞ ⎞⎤ c
′ = −ρ∞V∞ (1 − cos θ)⎢2V∞ ⎜ A0
M BA ∫
2 ⎢⎣ ⎜ sin θ
+ ∑
An sin nθ ⎟⎥ sin θdθ =
⎟⎥ 2
0 ⎝ n =1 ⎠⎦
π
1 ⎡ 1 − cos 2 θ ∞ ⎤
= − ρ∞V∞2c 2
2 ∫⎢ A0
sin θ
+ ∑ An sin nθ(1 − cos θ)⎥ sin θdθ
0⎢⎣ n =1 ⎥⎦
Coeficientul momentului aerodynamic faţă de bordul de atac este
′
M BA
cm, ba = =
1 2 2
ρ ∞V∞ c
2 (4.73)
π ∞
⎡ 1 − cos θ 2 ⎤
∫
= − ⎢ A0
sin θ
+ ∑ An sin nθ(1 − cos θ)⎥ sin θdθ
⎥⎦
0⎢⎣ n =1
Având în vedere următoarele integrale

151
 π
π
∫ cos 2 θdθ =
2
0
π
π
∫ sin 2 θdθ =
2
0
π

∫ cos θ sin
2
θ dθ = 0
0
π

∫ sin θ sin nθdθ = 0 pentru n = 2, 3,.......

0
π
π
∫ cos θ sin θ sin 2θdθ =
4
0
π

∫ cos θ sin θ sin nθdθ = 0 pentru n = 3, 4,.......

0
(4.74)
rezultă
π⎛ A ⎞
cm, ba = − ⎜ A0 + A1 − 2 ⎟ (4.75)
2⎝ 2 ⎠
Din expresia coeficientului de portanţă c z din ecuaţia (4.66) se obţine
c
2 A0 + A1 = z (4.76)
π
sau
1⎛c ⎞
A0 + A1 = ⎜ z + A1 ⎟ (4.77)
2⎝ π ⎠
şi prin înlocuire în ecuaţia (4.75) se obţine
π ⎡1 ⎛ c ⎞ A ⎤
cm, ba = − ⎢ ⎜ z + A1 ⎟ − 2 ⎥ (4.78)
2 ⎣2 ⎝ π ⎠ 2⎦
sau
⎡c π ⎤
cm, ba = − ⎢ z + ( A1 − A2 )⎥ (4.79)
⎣4 4 ⎦
Coeficientul momentului aerodinamic faţă de punctul situat la c/4 din coardă
se obţine prin înlocuirea ecuaţiei (4.79) în ecuaţia (4.48),
c ⎡c π ⎤ c
cm, c / 4 = cm, ba + z = − ⎢ z + ( A1 − A2 )⎥ + z (4.80)
4 ⎣4 4 ⎦ 4
de unde rezultă

152
 π
cm , c / 4 = ( A2 − A1 ) (4.81)
4
Spre deosebire de profilul simetric, unde cm, c / 4 = 0 , ceea ce înseamnă că
punctul situat la c/4 din coardă este centru de presiune, în cazul profilelor
nesimetrice, centrul de presiune depinde numai de forma liniei medii a
profuilului, prin coeficienţii A1 şi A2 şi nu depinde de unghiul de incidentţă
α.
Prin urmare, punctul situat la c/4 din coardă reprezintă locaţia teoretică a
centrului aerodinamic al profilului cu săgeată.
Conform ecuaţiei (1.21), poziţia centrului de presiune se obţine din relaţia
M′ cm, ba ⋅ c
xcp = − BA = − (4.82)
P′ cz
Substituind ecuaţia (4.79) în (4.82) rezultă
⎡c π ⎤
− ⎢ z + ( A1 − A2 )⎥ ⋅ c
xcp = − ⎣
4 4 ⎦ = c ⎡1 + π ( A − A )⎤ (4.83)
4 ⎢⎣ c z
1 2 ⎥
cz ⎦
Se constată că poziţia centrului de presiune depinde de unghiul de incidenţă,
prin coeficientul de portanţă c z , aflat la numitorul fracţiei din expresia
(4.83), ceea ce însemnă că dacă portanţa tinde spre zero, xcp tinde spre
infinit, prin urmare este mai bine ca forţa portantă şi momentul aerodinamic
să fie considerate în centrul aerodinamic şi nu în centrul de presiune.

Problema 4.5
Se consideră un profil NACA 23012. Pentru acest profil, linia medie este
dată de ecuaţia
⎧ ⎡⎛ x ⎞3 ⎛ x⎞
2
⎛ x ⎞⎤ x
⎪2,6595⎢⎜ ⎟ − 0,6075⎜ ⎟ + 0,1147⎜ ⎟⎥ pentru 0 ≤ ≤ 0,2025
z ⎪
=⎨ ⎢⎣⎝ c ⎠ ⎝c⎠ ⎝ c ⎠⎥⎦ c
c ⎪ ⎛ x⎞ x
⎪0,02208⎜1 − c ⎟ pentru 0,2025 ≤ c ≤ 1
⎩ ⎝ ⎠
Să se determine:
a) Unghiul de incidenţă la portanţă zero, α P = 0 ;
b) Coeficientul de portanţă cz pentru un unghi de incidenţă α = 40 ;
c) Coeficientul momentului aerodinamic în punctul situat la c/4 din coardă,
cm , c / 4 ;
d) Poziţia centrului de presiune, raportată la coardă, xcp / c .

Rezolvare

153
Se calculează mai întâi derivata dz / dx pentru linia medie a profilului. Dacă
se face schimbarea de variabilă
c
x = (1 − cos θ)
2
rezultă

⎧ ⎡3 ⎛ 1 − cos θ ⎞ ⎤
dz ⎪2,6595⎢ (1 − cos θ ) − 1,215⎜
2
⎟ + 0,1147 ⎥ pentru 0 ≤ θ ≤ 0,9335 rad
=⎨ ⎣4 ⎝ 2 ⎠ ⎦
dx ⎪
⎩− 0,02208 pentru 0,9335 ≤ θ ≤ π

sau
dz ⎧0,6848 − 2,3736 cos θ + 1,995 cos 2 θ pentru 0 ≤ θ ≤ 0,9335 rad
=⎨
dx ⎩− 0,02208 pentru 0,9335 ≤ θ ≤ π
Intervalul de variaţie a lui θ s-a obţinut din ecuaţiile
x 1 − cos θ
=0 ⇒ =0 ⇒ θ=0
c 2
şi
x 1 − cos θ
= 0,2025 ⇒ = 0,2025 ⇒ cos θ = 1 − 0,4050 ⇒ θ = 0,9335 rad
c 2
Conform ecuaţiei (4.69), unghiul de atac la portanţă zero este
π
1 dz
α P =0 =− (cos θ − 1)dθ
∫
π dx
0
unde, pentru simplitatea expresiei matematice de sub semnul integralei, s-a
renunţat la indicele lui θ din necuaţia (4.69).
Având în vedere forma derivatei dz / dx pe cele două intervale, rezultă
1⎡ ⎤
0 , 9335

α P =0 = −
π ⎢⎣ 0
( 2 3
)
⎢ ∫ − 0,6840 + 3,0756 cos θ − 4,3686 cos θ − 1,995 cos θ dθ ⎥ −
⎥⎦
1⎡ ⎤
π
− ⎢ ∫ (0,02208 − 0,02208 cos θ )dθ ⎥ =
π ⎢⎣ 0 , 9335 ⎥⎦
1
[ (
= − − 2,8683 θ + 0,3576 sin θ − 2,1843 sin θ cos θ + 0,665 sin θ cos 2 θ + 2
π
)] 0 , 9335

0
−

1
− [0,02208 θ − 0,02208 sin θ ]π0 ,9335 = −0,0191 rad
π

π
a) Pentru α = 40 sau α = 4 = 0,0698 radiani se obţine
180
cz = 2π (α − α P = 0 ) = 2π (0,0698 + 0,0191) = 0,559

154
b) Coeficientul cm, c / 4 se obţine din ecuaţia
π
cm , c / 4 = ( A2 − A1 )
4
unde A1 şi A2 sunt
π
2⎡
0,9335 ⎤
∫( )
2 dz
A1 = ∫
π dx
cos θdθ = ⎢
π⎢
0,6840 cos θ − 2,3736 cos 2 θ + 1,995 cos3 θ dθ⎥ +
⎥⎦
0 ⎣ 0
2 ⎡⎢
π ⎤
+ (− 0,02208 cos θ)dθ⎥ =
∫
π⎢ ⎥
⎣0,9335 ⎦
2
[
= 0,6840 sin θ − 1,1868 sin θ cos θ − 1,1868 θ sin θ cos 2 θ + 2
π
(
0,9335

0
+ )]
2 2
= [− 0,02208 sin θ] 0,9335 = [0,1322 + 0,0177] = 0,0954
π
π π

π π

∫ ( )
2 dz 2 dz
A2 = ∫
π dx
cos θdθ =
π dx
cos 2 θ − 1 dθ =
0 0

2⎡ ⎤
0,9335

∫ ( )
2 3 4
= ⎢ − 0,6840 + 2,3736 cos θ − 0,627 cos θ − 4,747 cos θ − 3,99 cos θ dθ⎥ +
π⎢ ⎥⎦
⎣ 0
2 ⎡⎢ ⎤ 2
π

∫( )
0,02208 − 0,0446 cos θ dθ⎥ = ([0,11384 + 0,01056]) = 0,0792
2
+
π⎢ ⎥ π
⎣0,9335 ⎦

Prin urmare,
π
cm , c / 4 = ( A2 − A1 ) = π (0,0792 − 0,0954) = −0,0127
4 4

c) Din ecuaţia (4.64)

c⎡ π ⎤
xcp = ⎢1 + ( A1 − A2 )⎥
4 ⎣ cz ⎦
se obţine
xcp 1⎡ π ⎤
= 1 + (0,0954 − 0,0792 )⎥ = 0,273
c 4 ⎢⎣ 0,559 ⎦

155
 4.10 Centrul aerodinamic
Centrul aerodinamic reprezintă punctul faţă de care momentul
aerodinamic este independent de unghiul de incidenţă α (fig. 4.19).

Fig. 4.19
La profilele subţiri şi la cele simetrice, centrul aerodinamic este situat la
c/4 din coardă.
Pentru a se determina poziţia centrului aerodinamic al unui profil se consideră că
forţa portantă şi momentul aerodinamic se află în punctul situat la c/4 din coardă
(fig. 4.20) iar centrul aerodinamic este poziţionat într-un punct situat la distanţa
c xca , unde xca = xca / c .

Fig. 4.20
Momentul faţă de centrul aerodinamic ca este

156
 ′ = P′⎛⎜ cxca − ⎞⎟ + M c′ / 4
c
M ca (4.84)
⎝ 4⎠
Împărţind ecuaţia (4.84) la q∞ S c rezultă
′
M ca P′ ⎛ c ⎞ M c′ / 4
= ⎜ cxca − ⎟ + (4.85)
q∞ S c q∞ S c ⎝ 4 ⎠ q∞ S c
sau
cm, ca = c z ( xca − 0,25) + cm, c / 4 (4.86)
Prin diferenţiere în raport cu unghiul de incidenţă α , ecuaţia (4.86) devine
dcm, ca dcz dc
= (xca − 0,25) + m, c / 4 (4.87)
dα dα dα
Din definiţia centrului aerodinamic, rezultă că derivata coeficientului
momentului aerodinamic faţă de centrul aerodinamic este nulă, adică
dcm, ca
=0 (4.88)
dα
ceea ce conduce la următoarea ecuaţie
dc dcm, c / 4
0 = z ( xca − 0,25) + (4.89)
dα dα
Pentru partea liniară a funcţiilor cz = cz (α ) şi cm, c / 4 = cm, c / 4 (α ) , derivatele din
ecuaţia (4.89) sunt constante şi se notează astfel
dc z dcm, c / 4
= a0 ; = m0 (4.90)
dα dα
deci
0 = a0 ( xca − 0,25) + m0 (4.91)
sau
m
xca = − 0 + 0,25 (4.92)
a0

Problema 4.6
Se consideră un profil NACA 23012. Datele experimentale pentru acest profil
sunt prezentate în fig. 4.21, de unde rezultă:
• La unghiul de incidenţă α = 4 0
ƒ cz = 0,55; cm, c / 4 = −0,005
• La unghiul de incidenţă α = −40
ƒ cm, c / 4 = −0,0125
• Unghiul de atac la portanţă zeroeste α P = 0 = −1,10
Să se determine poziţia centrului aerodinamic pentru acest profil.

157
Fig. 4.21

158
 Rezolvare
Din datele problemei rezultă că pe porţiunea liniară a graficelor c z = c z (α ) şi
cm, c / 4 = cm, c / 4 (α ) , sunt date câte două puncte şi anume:

- pentru c z = c z (α ) :
( )
• punctul 1 → [α1 , (c z )1 ] = 4 0 , 0,55
• punctul 2 → [α , (c ) ] = (− 1,1 , 0)
2 z 2
0

de unde rezultă
c z1 − c z 2 0,55 − 0
a0 = = = 0,1087
α1 − α 2 4 − (− 1,1)
- pentru cm, c / 4 = cm, c / 4 (α ) :
[ ( )] (
• punctul 1 → α1, cm, c / 4 = 40 , − 0,005
1
)
• punctul 2 → [α , (c 2 m , c / 4 )2 ] = (− 4 , − 0,0125 )
0

de unde rezultă
(cm, c / 4 )1 − (cm, c / 4 )2 − 0,005 − (− 0,0125)
m0 = = = 9,375 × 10− 4
α1 − α 2 4 − (− 4)
Conform ecuaţiei (4.71) rezultă
m0 9,375 × 10−4
xca = − + 0,25 = − + 0,25 = 0,241
a0 0,1078
sau
xca = 0,241 c
Se constată că centrul aerodinamic pentru acest profil este situat în faţa
punctului c/4.

159