Determinarea matricei globale de rigiditate a elementului finit de tip bară plană articulată folosind metoda deplasărilor

DETERMINAREA MATRICEI GLOBALE DE RIGIDITATE

A ELEMENTULUI FINIT DE TIP BARĂ PLANĂ ARTICULATĂ
FOLOSIND METODA DEPLASĂRILOR

şef lucrări dr.ing. Sorin-Ştefan Biriş, prep.drd.ing. Maria Prunău

Universitatea ”Politehnica” Bucureşti

Introducere echilibrul în cele două noduri i şi j, conform metodei

deplasărilor, se scrie [1,6]:
Metoda generală de calcul în care necunoscutele
(parametrii independenţi) sunt deplasările şi rotirile ce  K    d   F
caracterizează complet deformata unei structuri (2)
mecanice studiate şi în care ecuaţiile din care rezultă
în care: [K] –este matricea globală de rigiditate, care
acestea exprimă echilibrul nodurilor, este denumită
exprimă răspunsul elastic al configuraţiei
metoda deplasărilor [1].
structurii şi al materialelor din care
aceasta este confecţionată;
Fig. 1. Elementul de bară plană articulată
{d} –vectorul deplasărilor nodale;
{F} –vectorul forţelor (exterioare şi de
vj legătură) din nodurile elementului.
FYj x Dezvoltând ecuaţia (2) se obţine forma:
Y j Nj
uj  k11 k12 k13 k14   ui   FX i 
vi FXj k    
k 24   vi   FYi 
(Xj,Yj)
y
 21 k 22 k 23
E,A,L      (3)
FYi
 k31 k 32 k 33 k34  u j  FX j 
i  
(Xi,Yi) FXi ui k41 k 42 k 43 k44  v j   FY j 
Ni
O din care rezultă sistemul de ecuaţii liniare neomogene:
X
Pentru studiul comportării elastice a elementelor k11  ui  k12  vi  k13  u j  k14  v j  FX i
finite de tip bară plană articulată (Fig. 1) este utilizată
metoda deplasărilor, făcându-se următoarele
k  u  k  v  k  u  k  v  F
 21 i 22 i 23 j 24 j Yi
considerente: o bară plană articulată este generată de k  u  k  v  k  u  k  v  F
noduri “i” şi ”j”, are aria secţiunii transversale constantă  31 i 32 i 33 j 34 j Xj
între cele două noduri de capăt, are câte două grade de k41  ui  k42  vi  k 43  u j  k44  v j  FY j
libertate pentru fiecare nod (deplasări după direcţiile X 
şi Y ale sistemului de referinţă global). În figura 1 este (4)
prezentată şi convenţia privind orientarea după direcţia
pozitivă pentru deplasări, pentru forţele din articulaţii şi În sistemul (4) trebuiesc determinaţi termenii
pentru forţele axiale. Aşadar, se operează cu: k pq ( p  1,4; q  1,4 ) , iar în continuare sunt
Ni  N j  N prezentaţi în detaliu paşii necesari pentru determinarea,
-forţa axială (forţă interioară)
precum şi definirea şi interpretarea semnificaţiei acestor
FX i , FYi , FX j , FY j -forţe nodale (exterioare) termeni .
Se fac notaţiile:
Elemente de calcul
Ecuaţiile de echilibru a forţelor din cele două  X j  Xi
noduri sunt:  l  cos  
 L (5)
 FX i   N  cos   FX j  N  cos  Y j  Yi
l  sin  
 F   N  sin   F  N  sin   L
 Yi  Y j
(1) Din prima relaţie a sistemului de ecuaţii liniare
neomogene (4) rezultă:

Construcţia de maşini, 2003 (55), nr. 10

 Y
L j (Xj,Yj)
Determinarea matricei globale de rigiditate a elementului finit de tip bară plană articulată folosind metoda deplasărilor

ui=1 şi ţinând cont de(Xi,Yrelaţiile

i
) (12) L-şiL(13) se obţine
k11=FXi egalitatea: i
vi=uj=vj=0 
L k =F k12 L
În aceste condiţii k11 reprezintă forţa aplicată în N  Xi
11 1  (v j  vi )  m
EA l EA  
nodul „i”, pe direcţia şi în sensul axei OX, astfel încât să 0 1
se obţină componenta pe OX a deplasării nodului „i” O X
(14)
egală cu unitatea (Fig. 2). din care rezultă:
Din sistemul (1) şi (5) rezultă: EA
k12  l  m (15)
 F X i   N  cos    N  l L
F  k k13=FXi
uj=1
 Xi 11 ui=vi=vj=0
(6) Aici, k13 reprezintă forţa aplicată în nodul „i”, pe
respectiv: direcţia şi în sensul axei OX, astfel încât să se obţină
componenta pe OX a deplasării nodului „j” egală cu 1.
k
N   11 (7) Din sistemul (1) şi (5) rezultă:
l
 FX i   N  cos    N  l
Fig. 2. Semnificaţia termenului k11 F  k
 X i 13
Scurtarea elementului „i-j” este:
(16)
L 
N L
EA
  
 u j  ui  cos   u j  ui  l  respectiv:
k
(8) N   13 (17)
l
şi ţinând cont de relaţiile (7) şi (8) se obţine egalitatea:
Alungirea elementului „i-j” este:
L k L
  11 
N
EA l EA
 (u j  ui )  l
  L 
N L
EA
  
 u j  ui  cos   u j  ui  l 
0 1
(9) (18)
din care rezultă: şi ţinând cont de relaţiile (17) şi (18) se obţine:
EA 2 L k L
k11  l (10) N   13   (u j  ui )  l
L EA l EA  
1 0
Tot din prima relaţie a sistemului (4) rezultă: (19)
vi=1 din care rezultă:
k12=FXi
ui=uj=vj=0 EA 2
k13   l (20)
În aceste condiţii k12 reprezintă forţa aplicată în L
nodul „i”, pe direcţia şi în sensul axei OX, astfel încât să
se obţină componenta pe OY a deplasării nodului „i” vj=1
k14=FXi
egală cu unitatea. ui=vi=uj=0
Din sistemul (1) şi (5) rezultă: În aceste condiţii k14 reprezintă forţa aplicată în
nodul „i”, pe direcţia şi în sensul axei OX, astfel încât să
 FX i   N  cos    N  l se obţină componenta pe OY a deplasării nodului „j”
F  k egală cu unitatea.
 X i 12
Similar, se obţine egalitatea:
(11)
L k L
respectiv: N   14   (v j  vi )  m
EA l EA  
k 1 0
N   12 (12)
l (21)

Scurtarea elementului „i-j” este: din care rezultă:

EA
L 
N L
EA
  
 v j  vi  sin   v j  vi  m  k14  
L
l  m

(13) (22)

Construcţia de maşini, 2003 (55), nr. 10

 Determinarea matricei globale de rigiditate a elementului finit de tip bară plană articulată folosind metoda deplasărilor

Din cea de-a doua ecuaţie a sistemului (4) rezultă: k31

N
k21=FYi
ui=1 l
vi=uj=vj=0 (32)
În aceste condiţii k21 reprezintă forţa aplicată în rezultând:
nodul „i”, pe direcţia şi în sensul axei OY, astfel încât să
se obţină componenta pe OX a deplasării nodului „i” EA 2
k 31    l  k13
egală cu unitatea. L
Din sistemul (1) şi (5) rezultă: (33)
FYi   N  sin    N  m Similar, tot din ecuaţia 3 a sistemului (4), rezultă:
F  k EA
 Yi 21 k 32    l  m  k 23 (34)
L
(23)
respectiv: EA 2
k 33  l (35)
L
k
N   21 (24) EA
m k 34   l  m  k 43
Scurtarea elementului „i-j” este: L
(36)
L 
N L
EA
  
 u j  ui  cos   u j  ui  l  În mod similar rezultă din ecuaţia 4 a sistemului (4)
termenii:
(25)
şi ţinând cont de relaţiile (24) şi (25) se obţine: EA
k 41    l  m  k14 (37)
L k L L
N   21   (u j  ui )  l
EA m EA   EA 2
0 1 k 42    m  k 24 (38)
L
(26)
din care rezultă: EA
k 43   l  m  k 34
L
EA
k21  l  m (27) (39)
L
EA 2
Similar, din aceeaşi ecuaţie 2 a sistemului (4), se k 44  m (40)
obţin termenii: L
EA 2
k 22  m (28) În final rezultă ecuaţia matriceală a elementului
L rectiliniu de bară articulată “i-j”, scrisă în sistemul
global de referinţă:
EA
k 23   l m
L  l2 lm  l 2  lm   ui   FX i 
(29)      
E  A  lm m 2  lm  m 2   vi   FYi 
EA 2      
k 24   m L   l 2  lm l 2 lm  u j   FX j 
L  
(30)  lm  m
2
lm m 2  v j   FY j 
Din cea de-a treia ecuaţie a sistemului (4) rezultă:
(41)
ui=1 în care:
k31=FXj
vi=uj=vj=0
 l2 lm  l 2  lm 
Din sistemul (1) şi (5) rezultă:  2 
 lm  m 2 
 FX j  N  cos   N  l
 K   E  A   lm2 m
L l  lm l2 lm 
F  k  2

 X j 31   lm  m lm m 2 
(31) (42)

respectiv: reprezintă matricea de rigiditate, caracteristică oricărui

element de bară plană având capetele articulate, scrisă
în sistemul global de referinţă.

Construcţia de maşini, 2003 (55), nr. 10

 Determinarea matricei globale de rigiditate a elementului finit de tip bară plană articulată folosind metoda deplasărilor
Concluzii
1. Matricea de rigiditate pentru elementul finit
rectiliniu de bară plană articulată, aşa după cum se
observă şi din relaţia (42) este pătrată, simetrică şi
pozitiv definită.
2. Matricea de rigiditate (42) este specifică fiecărui
material în parte, fiind dependentă de modulul de
elasticitate longitudinal (modulul lui Young) (E).
3. Matricea de rigiditate (42) este dependentă de
caracteristicile geometrice ale elementului finit de tip
bară plană articulată, respectiv de: aria secţiunii
transversale a barei (A); lungimea barei (distanţa dintre
nodurile “i” şi “j”) (L); orientarea axei barei faţă de
sistemul de referinţă global XOY (cos=l şi sin=m).
Bibliografie
1. Alămoreanu E., -Metoda elementelor finite şi de
frontieră, U.P.B., Bucureşti, 1995.
2. Biriş S.Şt., -Metoda elementelor finite. Aplicaţii în
construcţia de maşini agricole, Editura Printech,
Bucureşti, 1999.
3. Biriş S.Şt., Ţuţuianu G.D., -Metoda elementelor
finite, Îndrumar de lucrări practice, Editura Printech,
Bucureşti, 2002.
4. Crăifăleanu A., -Metoda elementelor finite în
vâscoplasticitate, Editura Bren, Bucureşti, 2001.
5. Sorohan Şt., -Metoda elementelor finite în ingineria
mecanică. Programe şi aplicaţii, Partea I, U.P.B.,
Bucureşti, 1996.
6. Zienkiewicz O.C., -The Finite Element Method in
Engineering Science, McGraw-Hill, London, 1975.
DETERMINAREA MATRICEI GLOBALE
DE RIGIDITATE A ELEMENTULUI FINIT
DE TIP BARĂ PLANĂ ARTICULATĂ FOLOSIND
METODA DEPLASĂRILOR
S.Şt. Biriş, Maria Prunău
În cadrul lucrării, este prezentată o cale simplă şi
accesibilă pentru determinarea termenilor matricei
globale de rigiditate a elementului finit de tip bară plană
articulată, utilizând metoda deplasărilor, care este o
metodă generală de calcul în care necunoscutele
(parametrii independenţi) sunt deplasările şi rotirile ce
caracterizează complet deformata unei structuri. Aceste
necunoscute rezultă din ecuaţiile ce exprimă echilibrul
nodurilor. Matricea globală de rigiditate exprimă
răspunsul elastic al configuraţiei structurii şi al
materialelor din care aceasta este confecţionată, iar
pentru acest tip de element, care are câte două grade de
libertate pe nod, este de tip 4x4.
DETERMINATION OF THE GLOBAL
STIFFNESS MATRIX OF THE TRUSS FINITE
ELEMENT USING THE DISPLACEMENT
METHOD
Construcţia de maşini, 2003 (55), nr. 10
S.Şt. Biriş, Maria Prunău
Within the framework of this paper, a simple and
accessible way is presented for the determination of the
global stiffness matrix of the truss finite element, using
the displacement method. This is a general method of
calculation, where the unknown parameters
(independent parameters) are the displacements and the
gyrations, which characterises the deformation of a
frame. These unknowns result from the equations,
which expresses the equilibrium of the joints. The
global stiffness matrix expresses the elastic response of
the frame configuration and of the materials. This
matrix has 4x4 components for this type of element,
which has two degree of freedom per node.
DÉTERMINATION DE LA MATRICE DE LA
RAIDEUR GLOBALE DE L’ÉLÉMENT FINI DE
TYPE BARE PLANE ARTICULÉE EN
UTILISANT LA MÉTHODE DES
DÉPLACEMENTS
S.Şt. Biriş, Maria Prunău
Dans cet article est présenté un chemin simple et
accessible pour la détermination de la matrice de la
raideur globale de l’élément fini de type bare plane
articulée, en utilisant la méthode des déplacements.
C'est une méthode générale de calcul ou les paramétres
inconnus (paramétres indépendants) sont les
déplacements et les rotations qui caractérisent la
deformation d'une structure mécanique. Ces paramétres
inconnus résultent des équations qui expriment
l'équilibre des noeuds. La matrice de la raideur globale
exprime la réponse élastique de la configuration de la
structure et des matiéres. Cette matrice a 4x4
composants pour ce type d'élément qui a deux degrés de
liberté par noeud.
DETERMINATION DER GLOBALEN
 Determinarea matricei globale de rigiditate a elementului finit de tip bară plană articulată folosind metoda deplasărilor

STEIFHEITS-MATRIZE DER EBENDESTANGE

ENDLICHES ELEMENT, DAS DIE
VERLAGERUNG-METHODE BENUTZT

S.Şt. Biriş, Maria Prunău,

In dieser Abhandlung wird ein einfacher und

zugänglicher Weg präsentiert für die Determination der
globalen Steifheitsmatrize der Ebendestange endliches
Element, das die Verlagerungsmethode benutzt. Dies ist
eine allgemeine Methode der Kalkulation, wo die
unbekannten Parameter (unabhängige Parameter) die
Verlagerungen und die Drehungen sind, die die
Deformierung eines Rahmens charakterisieren. Diese
unbekanten Parameter resultieren von den Gleichungen,
die das Gleichgewicht der Gelenke ausdrücken. Die
globale Steifheitsmatrize drückt die elastische Antwort
der Rahmenkonfiguration aus und von den Materialien.
Diese Matrize hat 4x4 Bestandteile für diese Art von
Element, die zwei Grade Freiheit pro Netzknoten hat.

Construcţia de maşini, 2003 (55), nr. 10