Metoda Orkiszewski

Orkiszewski stabileşte limitele regimurilor de curgere (tab.1), iar densitatea

medie a amestecului, precum şi gradientul datorită frecărilor sunt determinate în
funcţie de acestea.
+
=
86400
( − )
= ∙ ∙
86400
= +
+
= + ∙ ∙
86400 86400

( − )
= ∙ ∙
86400
= +

Wg, l, T- debit masic de gaze, de lichid si total[kg/s],

Tabelul 1. Delimitarea regimurilor de curgere.

Regimul de curgere Limitele

qg
< L B unde L B ≥ 0,13
qT
bule Pentru L B < 0,13 are loc curgerea unei
singure faze.

v sg qg
dopuri limita inferioară: = > L B,
v sg + v sl qT
limita superioară: N gv < Ls
 zona de tranziţie (dopuri- ceaţă)
Ls < N gv < LM

ceaţă N gv > LM

În relaţiile de mai sus q g , qT reprezintă debitul volumetric de gaze, respectiv

debitul volumetric total în m3/zi. De asemenea, parametrii LB , Ls şi LM sunt daţi de
relaţiile:

vm2
LB = 1,071 − 0,7275 (6)
d

Ls = 50 + 36 N lv (7)

LM = 75 + 84 N lv0,75 (8)

unde: vm este viteza amestecului lichid- gaze m/s, dată de relaţia:

ql + q g
vm = = v sl + v sg (9)
At

Ql  bt + ba Ra 
v sl =   (10)
86400 At  1 + Ra 

 r 
 RGL − s 
1 + Ra
v sg = Ql   p0 T z (11)
86400 ⋅ At p T0

în care presiunea p0 = 1 bar şi temperatura T0 = 273 K iar

bt , ba reprezintă factorul de volum al ţiţeiului, respectiv factorul de volum al
apei;
At - aria secţiunii transversale a ţevilor, m2;
T - temperatura medie pe sondă, K;
p - presiunea medie pe interval, bar;
3 3
RGL - raţia gaze-lichid, Sm /m ;
 rs - raţia de soluţie, Sm3/m3;
z - factorul de abatere al gazelor;
d - diametrul interior al ţevilor de extracţie, m;
N lv - coeficientul de viteză al lichidului determinat cu relaţia:

N lv = v sl 4 ρ l / gσ l (12)

Pentru fiecare regim de curgere s-a determinat fracţia de lichid, densitatea

amestecului lichid-gaze şi gradientul datorită frecărilor.

Curgerea bule
În condiţiile acestui regim de curgere, densitatea medie a amestecului se
calculează cu relaţia:

ρ m = ρl ⋅ ε l + ρ g (1 − ε l ) (13)

în care fracţia de lichid ε l este dată de relaţia:

ε l = 1 − 0,5 − 2,05v m + 2,05 (0,244 + v m )2 − 0,976v sg (14)

Gradientul de presiune datorită frecării în acest caz se determină cu relaţia:

 dp  λρ l vl2
  = (15)
 dh  fr 2d

în care factorul de frecare λ se determină din nomograma prezentată în figura în

funcţie de numărul Reynolds calculat cu relaţia (16) deoarece în cazul acestui
regim faza continuă este lichidul.
ρ l vl d
Re = (16)
µl

unde vl este viteza reală a lichidului, dată de relaţia:

v sl
vl = (17)
εl
 Fig. 6. Diagrama pentru determinarea factorului de frecare.

Gradientul de presiune datorită acceleraţiei în acest caz se neglijează.

Curgerea dopuri
Densitatea amestecului bifazic ρ m în cazul acestui regim de curgere este dată de
relaţia:
WT + ρ l vb At
ρm = + Γρ l (18)
qT + vb At

în care: Γ este coeficientul de distribuţie a lichidului, corelat pe bază de date de

şantier;
vb - viteza de ridicare a dopului de gaze, m/s;
WT - debitul masic total, kg/s.
Viteza de ridicare a dopului de gaze se determină cu relaţia:

vb = C1C 2 gd (19)

unde: C1 este un coeficient în funcţie de numărul Reynolds pentru dopul de gaze(

Re b ) şi se determină din figura 7.
 Fig.7. Diagrama pentru determinarea coeficientului C1 .

C 2 - coeficient în funcţie de numărul Reynolds pentru gaze ( Re b ) şi numărul

Reynolds pentru lichid şi gaze ( ReT ) care se determină din figura 8.

ρ l vb d ρv d
Re b = ; Re T = l m (20)
µl µl

Atunci când valoarea lui C 2 nu poate fi obţinută din diagrama prezentată în

figura 8, determinarea vitezei vb , se va face pe baza unui procedeu de încercare şi
eroare utilizând ecuaţiile prezentate în tabelul 2 corespunzătoare anumitor intervale
de valori ale numărului Re b .

Fig.2.14. Diagrama pentru determinarea

coeficientului C 2 .

Fig.8. Diagrama pentru determinarea coeficientului C 2 .

Tabelul 2.Ecuaţiile pentru determinarea vitezei vb în funcţie de numărul Reb .

Re b Ecuaţia

≤ 3000 (
vb = 0,546 + 8,74 ⋅ 10 −6 ReT ) gd (21)
 ≥ 8000 (
vb = 0,35 + 8,74 ⋅ 10 −6 ReT ) gd (22)

1 11152µ l 
vb = vbi + vbi +
2
 (23)
( 3000, 8000 ) 2  ρl d 

(
vbi = 0,251 + 8,74 ⋅10 −6 ReT ) gd (24)

Pentru determinarea vitezei vb se procedează astfel:

• se estimează prima dată viteza dopului vb cu relaţia: vb = 0,5 gd ;
• se determină numărul Re b şi se calculează viteza dopului vb cu ecuaţia
corespunzătoare valorii lui Re b calculat;
• se compară valoarea estimată cu valoarea calculată a vitezei vb . Dacă cele
două valori nu sunt suficient de apropiate, se reia calculul cu valoarea
calculată a vitezei v b în încercarea precedentă, continuându-se calculul până
când se obţin valori apropiate.
Gradientul de presiune datorită frecării este dat de relaţia:

d p λρ l v m2  v sl + vb 
  =  + Γ (25)
 d h  fr 2d  v m + vb 

Coeficientul de distribuţie al lichidului Γ se determină în funcţie de valoarea

vitezei vm şi de faza continuă, cu ajutorul ecuaţiilor prezentate în tabelul 3.

Tabelul 3. Ecuaţiile pentru determinarea coeficientului de distribuţie al lichidului

Γ.

Faza vm
continu Ecuaţiile şi limitele impuse pentru coeficientul de
m/s distribuţie Γ
ă
0,00252 lg µ
Γ= l − 0,782 + 0,232 lg v − 0, 428 lg d (26)
< 3,04 m
apă d 1,38
8 Γ ≥ −0,213v m

apă >3,04
 8 0,0174 lg µ l
Γ= − 1,25 + 0,162 lg v m − 0,888 lg d
d 0, 799
(27)
vb  ρ 
Γ≥− 1 − m 
vb + v m  ρl 

0,00236 lg(µ l + 1)
< 3,04 Γ= − 0,1395 + 0,167 lg v m + 0,113 lg d (28)
ţiţei d 1, 415
8 Γ ≥ −0,213v m

0,00537 lg(µ l + 1)
Γ= + 0,4546 + 0,569 lg d − (0,51598 + lg v m )
d 1,371
 0,001546 lg(µ l + 1) 
>3,04  1, 571
+ 0,722 + 0,63 lg d 
ţiţei  d 
8
(29)
vb  ρ 
Γ≥− 1 − m 
vb + v m  ρl 

În relaţiile (26) -(29) viscozitatea µ l se introduce în cP, iar diametrul d în metri.

De asemenea, dacă inegalităţile din tabelul 3 nu se verifică se ia pentru coeficientul
de distribuţie Γ , valoarea dată de ecuaţia utilizată . Prin aceste limitări se consideră
că sunt eliminate discontinuităţile dintre regimurile de curgere.
Se remarcă faptul că pentru v m = 3,048 m/s valorile coeficientului de distribuţie al
lichidului Γ calculate cu relaţiile (26) şi (27) nu sunt identice pentru toate condiţiile
de curgere putând să apară o discontinuitate a coeficientului Γ şi a gradientului de
presiune la vt = 3,048 m/s. Din acest motiv se recomandă ca relaţiile menţionate să
fie verificate în ceea ce priveşte continuitatea pentru valoarea lui v m = 3,048 m/s.
Si în cazul acestui regim de curgere, ca şi în cazul celui precedent
componenta gradientului de presiune datorită accelerării fluidului se neglijează.
Zona de tranziţie (curgere dopuri - curgere ceaţă)
În acest caz: densitatea medie a amestecului lichid - gaze este dată de relaţia:

LM − N gv N gv − Ls
ρm = (ρ m )dop + (ρ m )ceata (30)
LM − Ls LM − Ls
iar gradientul de presiune datorită frecărilor de relaţia:

 dp  LM − N gv  dp  N gv − Ls  dp 
  =   +   (31)
 dh  fr LM − Ls  dh  fr dop LM − Ls  dh  fr ceata

Curgerea ceaţă
Pentru debite mari de gaze, faza gazoasă devine continuă, lichidul fiind transportat
sub formă de picături fine şi dispersate, ceea ce face să nu existe alunecare (viteza
reală a gazelor este egală cu viteza reală a lichidului)
Prin urmare fracţia de lichid este dată de relaţia:

v sl 1
εl = = (32)
v sl + v sg 1 + R

în care parametrul R este dat de relaţia:

v sg
R= .
v sl

Cunoscând valoarea lui ε l se poate determina densitatea medie a amestecului lichid

- gaze ρ m .

Gradientul de presiune datorită frecărilor este dat de relaţia:

 dp  λρ g v sg2
  = (33)
 dh  fr 2d

Deoarece nu există alunecare, factorul de frecare se determină din diagrama din

figura 6 în funcţie de numărul Reynolds pentru gaze Re g dat de relaţia:

ρ g v sg d
Re g = (34)
µg
 Metoda Beggs şi Brill
D.Beggs şi J.P. Brill au determinat următoarea relaţie pentru gradientul de
presiune în cazul ţevilor înclinate:

λG m v m
∆p
[ ]
g ρ l ε l (θ1 ) + ρ g (1 − ε (θ1 ) l ) sin θ1 +
2d
= (35)
∆z [ ]
1 − ρ l ε l (θ1 ) + ρ g (1 − ε l (θ1 ) ) v m v sg / p

în care: θ1 reprezintă unghiul de înclinare al ţevii de extracţie în raport cu

orizontala, grade;
G m - raportul dintre debitul masic total(lichid şi gaze) şi aria secţiunii
interioare a ţevii, kg/sm2.
Fracţia de lichid pentru curgerea prin ţevile înclinate la un unghi θ1 faţă de
orizontală ε l (θ 1 ) , se determină în funcţie de fracţia de lichid pentru curgerea prin
ţevile orizontale ε l (0) cu relaţia:

[
ε l (θ1 ) = ε l (0) 1 + C (sin1,8θ1 −1/ 3(sin1,8θ1 )3 ) ] (36)

Fracţia de lichid ε l (0) şi coeficientul C se determină în funcţie de regimul

de curgere şi direcţia de curgere cu ajutorul ecuaţiilor prezentate în tabelul 3.
Tabelul 3. Ecuaţiile de determinare a fracţiei de lichid ε l (0) şi a coeficientului C.

Regimurile Fracţia de lichid

de curgere pentru curgerea
prin ţevi C+ C−
prin ţevi
orizontale orizontale

C + = (1 − L) ⋅ C − = (1 − L) ⋅
0,98L0, 4846
Cu segregare ε l (0) = 0, 0868 ⋅ ln
 0,011N lv3, 539   4,7 N 0,1244  (39)
gravitaţională N Fr  3, 768 1, 614  ⋅ ln  0,3692 lv 0,5056 
 L N Fr 
(37)  L N Fr 
(38)

C + = (1 − L) ⋅
C − = (1 − L) ⋅
0,845L0, 5351
Intermitent ε l (0) =  2,96 L0,305 N Fr 0 ,0978 
0 , 0173
N Fr ⋅ ln    4,7 N 0,1244  (42)
ă  N lv0, 4473  ⋅ ln  0,3692 lv 0,5056 
(40)   L N Fr 
(41)

C − = (1 − L) ⋅
1,065 L0,5824
ε l ( 0) =  4,7 N 0,1244  (44)
Distribuită 0 ,0609
N Fr C+ = 0
⋅ ln  0,3692 lv 0,5056 
(43)  L N Fr 

Regimurile de curgere se determină calculând numărul Froude, N Fr şi

parametrii L1 şi L2 cu relaţiile:

v m2
N Fr = (45)
gd

(
L1 = exp − 4,62 − 3,754 X − 0,481X 2 − 0,0207 X 3 ) (46)

(
L2 = exp 1,061 − 4,602 X − 1,6091X 2 − 0,179 X 3 + 0,635 ⋅10−3 X 5 ) (47)

unde X = ln L , L fiind conţinutul de lichid dat de relaţia:

 ql
L= (48)
ql + q g

Prin urmare atunci când:

N Fr < L1 are loc curgerea cu segregare gravitaţională;

N Fr > L1 ; N Fr > L2 are loc curgerea uniform distribuită;

L1 < N Fr < L2 are loc curgerea intermitentă.

Factorul de frecare bifazic λ este dat de relaţia:

λ = λ eS (49)
a

în care λa reprezintă factorul de frecare în cazul curgerii fără alunecare care se

determină din nomograma din figura 6 în funcţie de (Re )λ dat de relaţia:a

(Re )λ =
[ρ L + ρ
l g(1 − L )]v m d
(50)
a
µ l L + µ g (1 − L )

iar S este un parametru dat de relaţia:

{
S = (ln y ) / − 0,0523 + 3,182 ln y − 0,872(ln y ) + 0,01853(ln y )
2 4
} (51)

unde parametrul y este dat de relaţia:

y = L /[ε l (θ )]
2
(52)

Pentru intervalul 1 < y < 1,2 parametrul S se calculează cu relaţia:

S = ln(2,2 y − 1,2) (53)

Metoda Beggs şi Brill modificată

Spre deosebire de metoda originală a lui Beggs şi Brill unde au fost identificate trei
tipuri de regimuri de curgere (cu segregare gravitaţională, intermitenta şi
distribuită), ulterior s-a considerat că între curgerea cu segregare gravitaţională şi
curgerea intermitentă există o curgere de tranziţie. De asemenea au fost definite
următoarele relaţii de calcul pentru stabilirea noilor limite ale regimurilor de
curgere:

L*1 = 316L0,302 (54)

L*2 = 0,0009252L−2,4684 (55)

L*3 = 0,1L−1,4616 (56)

L*4 = 0,5L−6,738 (57)

Având stabilite aceste limite se pot determina condiţiile în care au loc

regimurile de curgere. Prin urmare:
• curgerea cu segregare gravitaţională are loc atunci când:

L < 0,01 şi N Fr < L*1 sau L ≥ 0,01 şi N Fr < L*2

• curgerea intermitentă are loc atunci când:

0,01 ≤ L < 0,4 şi L*3 < N Fr ≤ L*1 sau L ≥ 0,4 şi L*3 < N Fr ≤ L*4

• curgerea uniform distribuită are loc atunci când:

L < 0,4 şi N Fr ≥ L*1 sau L ≥ 0,4 şi N Fr > L*4

• tranziţia de la curgerea cu segregare gravitaţională şi la cea

intermitentă are loc atunci când:

L ≥ 0,01 şi L*2 < N Fr < L*3

Aşa cum s-a arătat mai sus o dată ce s-a stabilit regimul de curgere se poate
calcula fracţia de lichid pentru curgerea prin ţevile orizontale în funcţie de regimul
de curgere. În cazul metodei Beggs şi Brill modificată sunt valabile relaţiile de
calcul pentru ε l (0) pentru curgerea cu segregare gravitaţională, curgerea
intermitentă şi curgerea uniform distribuită prezentate în tabelul 3. In plus faţă de
acestea apare curgerea de tranziţie dintre curgerea cu segregare gravitaţională şi
curgerea intermitentă. Relaţia de calcul pentru fracţia de lichid ε l (0) în cazul
acestui regim de curgere este:
 0,98 L0, 4846 0,845 L0,5351
ε l (0) = A 0 , 0868
+B 0 , 0173
(58)
N Fr N Fr

unde parametrii A şi B sunt daţi de relaţiile:

L*3 − N Fr
A= * (59)
L3 − L*2

B =1− A (60)

Metoda Hasan şi Kabir

Hasan şi Kabir au stabilit că de-a lungul ţevilor de extracţie se pot dezvolta
patru regimuri de curgere şi anume: curgerea bule, curgerea dopuri, curgerea spumă
şi curgerea ceaţă. Pentru fiecare dintre aceste regimuri de curgere autorii metodei
au stabilit relaţiile de calcul pentru determinarea limitelor acestora şi gradienţilor de
presiune.
Tranziţia la curgerea bule dispersate
Hasan şi Kabir au confirmat prin rezultatele experimentelor realizate că
tranziţia de la curgerea bule la curgerea dopuri are loc la o fracţie de gaze ε g ≈ 0,25
în cazul sondelor verticale. Pentru sondele deviate al căror unghi de deviere este θ ,
s-a considerat acelaşi criteriu cu observaţia că s-a luat în considerare fracţia de gaze
medie pe secţiunea de curgere dată de relaţia:

v sg / cos θ
εg = (61)
{C [v
0 sl ]
+ (v sg / cos θ ) + vb }

în care: C 0 este un parametru, C 0 = 1,2.

vb - viteza de ridicare a bulei în coloana de lichid, m/s;
Viteza de ridicare a bulei în coloana de lichid vb , depinde de forţa de
flotabilitate şi forţele de frecare. S-a constat că ea nu depinde de unghiul de
înclinare al ţevilor, fiind dată de relaţia:

 gσ l (ρ l − ρ g )
0 , 25

vb = 1,53  (62)
 ρ l2 

Pornind de la condiţia ca ε g < 0,25 şi tinând seama de ecuaţia (61) rezultă că

tranziţia de la curgerea bule la curgerea dopuri are loc atunci când:
 vsg > (0,429vsl + 0,357vb ) cosθ
(63)

Această ineglitate este valabilă pentru debite de fluid moderate. La debite

mari turbulenţa curgerii tinde să spargă aglomerările mari de bule, inhibitând în
acest mod tranziţia la curgerea dopuri. În astfel de cazuri curgerea bule persistă
chiar la fracţii de gaze ce depăşesc valoarea de 0,25. Acest tip de curgere rezultat
din spargerea şi dispersarea bulelor mari de gaze în lichid se numeşte curgere cu
bule dispersate.
Pentru a exprima tranziţia de la curgerea bule la curgerea bule dispersate
autorii propun relaţia lui Taitel ş.a:

vm
1,12
[
> 4,68d 0, 48 g (ρ l − ρ g )σ l ]
0,5
(σ l / ρ l )0,6 (ρ m / µ l )0,08 (64)

unde densitatea medie a amestecului lichid-gaze ρ m este dată de relaţia:

ρ m = ρl (1 − ε g ) + ρ g ε g (65)

Tranziţia la curgerea dopuri

Tranziţia de la curgerea bule la curgerea dopuri are loc atunci când sunt îndeplinite
următoarele condiţii:
2
vsg ( )
ρ g < 25,43 lg ρ l vsl2 − 27,58 dacă ρ l v sl2 ≥ 74,35 (66)

2
v sg (
ρ g < 5,097 ⋅10 −3 ρ l v sl2 )
1, 7
dacă vsl2 ρ l < 74,35 (67)

Fracţia de gaze în acest caz este dată de relaţia:

v sg
εg = (68)
1,2v m + vTbθ

în care vbTθ reprezintă viteza de ridicare a bulei Taylor în ţevi înclinate şi este dată
de relaţia:

vTbθ = vTb cosθ (1 + sin θ )

1, 2
(69)

iar vTb este viteza de ridicare a bulei Taylor în ţevi verticale dată de relaţia:

 gd (ρ l − ρ g )
0,5

vTb = C2   (70)
 ρl 
unde parametrul C 2 este dat de relaţia:

  − 0,01N f    3,37 N EO 
C 2 = 0,3451 − exp  1 − exp  (71)
  0,345    m 

N f , N EO reprezintă numărul inversului viscozităţii, respectiv numărul lui Eötvös

date de următoarele relaţii:

Nf =
[d g (ρ
3
l − ρ g )ρ l ]
0 ,5

(72)
µl

gd 2 (ρ l − ρ g )
N Eo = (73)
σl

Parametrul m din relaţia (71) are diferite valori în funcţie de valorile celor două
numere adimensionale prezentate mai sus. Prin urmare:

m = 10 pentru N f > 250 ;

m = 69 N 0f ,35 pentru 18 < N f < 250 ;

m = 25 pentru N f < 18 .

Pentru N f > 300 şi N Eo > 100 rezultă C 2 = 0,345 .

Tranziţia la curgerea spumă

Tranziţia de la curgerea dopuri la curgerea spumă are loc atunci când:

σ l g (ρ l − ρ g )
0 , 25

v sg < 3,1  (74)

 ρ g2 
2
vsg ( )
ρ g > 25,43 lg ρ l v sl2 − 27,58 dacă ρ l v sl2 ≥ 74,35 (75)

2
v sg (
ρ g > 5,097 ⋅10 −3 lg ρ l v sl2 )1, 7
dacă vsl2 ρ l < 74,35 (76)

Fracţia de gaze ε g , în acest caz se calculează cu următoarea relaţie:

 v sg
εg = (77)
1,15v m + vTbθ

Tranziţia la curgerea ceaţă

Tranziţia de la curgerea spumă la curgerea ceaţă are loc atunci când:

σ l g (ρ l − ρ g )
0 , 25

v sg > 3,1  (78)

 ρ g2 

Fracţia de gaze ε g , în cazul acestui regim de curgere se calculează cu relaţia:

ε g = (1 + X 0,8 )
−0 ,378
(79)

unde parametrul X este dat de relaţia:

X = ρ g / ρ l [(1 − x ) / x ]
0 ,9
(µ l / µg )
0 ,1
(80)

iar x este fracţia masică a fazei gaze care se poate exprima astfel:

ρ g v sg
x= (81)
ρ m vm

Densitatea picăturilor de lichid şi a gazelor din curentul de gaze ρ c , se determină

cu relaţia:

ρ c = (vsg ρ g + ε lc vsl ρ l )(vsg + ε lc v sl ) (82)

în care ε lc reprezintă fracţia de lichid antrenată în curentul de gaze dată de relaţia:

ε lc = 0,0055 (v sgc ⋅ 10 4 )
2.86
dacă vsgc ⋅10 4 < 4 (83)

ε lc = 0,857 lg(vsgc ⋅10 4 ) − 0,2 dacă vsgc ⋅ 10 4 > 4 (84)

unde v sgc reprezintă viteza adimensională superficială critică a gazelor care se

determină la rândul ei cu relaţia:

v sg µ g ρ g / ρ l
v sgc = (85)
σl
Gradienţii de presiune pentru fiecare regim
Pentru fiecare regim de curgere Hasan şi Kabir au determinat relaţiile de calcul
pentru gradientul total de presiune d p /d z , acestea fiind prezentate în tabelul 4.

Tabelul 4. Relaţiile de calcul pentru determinarea gradientului total de presiune în

funcţie de regimul de curgere.

Regimurile de curgere Gradientul total de presiune

Curgerea bule dp 2λm v m2 ρ m

= ρ m g cosθ + (86)
dz d

dp (
2λ m v m2 ρ l 1 − ε g )
Curgerea dopuri = ρ m g cos θ + (87)
dz d

dp (
2λ m v m2 ρ l 1 − ε g )
Curgerea spumă = ρ m g cos θ + (88)
dz d

=
( 2
)
d p gρ c + 2λc ρ c vg / d
(89)
Curgerea ceaţă
dz 1 − ρ c vg2 / p