Analiza nodală

1. Principii generale
Primii care au introdus și înregistrat conceptul de analizǎ nodalǎ (Nodal
AnalysisTM) în industria petrolierǎ au fost Joe Mach, Eduardo Proano și Kermit
Brown[4].
Analiza nodalǎ sau analiza sistemelor în cascadă este utilizatǎ pentru
evaluarea în întregime a unui sistem de producţie, fiind în același timp și o
modalitate de optimizarea parametrilor de funcţionare ai fiecǎrei com-ponente a
sistemului, precum și ale întregului sistem de producţie.
Brown și Lea [2] definesc obiectivele analizei nodale astfel:
 determinarea debitului la care va produce o sondǎ de ţiţei sau gaze
în erupţie naturalǎ, considerând geometria sondei și limitǎrile
completǎrii;
 determinarea condiţiilor în care o sondǎ va înceta din producţie;
 selectarea celui mai bun moment din punct de vedere economic
pentru instalarea unui sistem de liftare artificialǎ;
 selectarea metodei optime de liftare artificialǎ;
 optimizarea sistemului de producţie, astfel încât acesta sǎ producǎ
debitul de fluid stabilit în cele mai avantajoase condiţii economice;
 verificarea fiecǎrei componente a sistemului de producţie pentru a
stabili care restricţioneazǎ, fǎrǎ a fi necesar, debitul de fluid;
 recunoașterea rapidǎ de cǎtre operator a modalitǎţii de creștere a
debitului de producţie.
Pentru efectuarea analizei nodale, este necesar sǎ se defineascǎ
componentele sistemului de producţie și sǎ se cunoascǎ performanţele acestora.
De exemplu, în cazul unei sonde în erupţie naturalǎ, sistemul de producţie
are urmǎtoarele componente: zǎcǎmântul cu zona de permeabilitate modificatǎ
din imediata vecinǎtate a sondei, coloana de exploatare perforatǎ, garnitura de
ţevi de extracţie (care include și diferite dispozitive de control a curgerii
fluidelor-duze, valve), capul de erupţie, conducta de amestec și separatorul
(Fig.1).
În consecinţǎ, fluidul curge din zǎcǎmânt spre sondǎ, trece prin perforaturi
și mai departe prin celelalte componente ale sistemului de producţie pentru a
ajunge la separator.
Pe mǎsurǎ ce trece prin componentele sistemului de producţie, care
interacţionaezǎ unele cu altele, fluidul pierde o mare parte din energia sa iniţialǎ,
respectiv presiunea de zǎcǎmânt, ajungând la separator cu o presiune mult micǎ
comparativ cu presiunea de zǎcǎmânt. Presiunea de zǎcǎmânt și presiunea de la
separator descriu condiţiile la limitǎ ale sistemului de producţie prezentat.
 ΔP4 = PCE - Psep
PCE ΔPds ΔPca
8 Gaze
6 7
Psep Lichid

ΔPvs ΔPda - căderea de presiune în duza de adâncime

ΔP3 =Pd - PCE

ΔPds - căderea de presiune în duza de suprafaţă

ΔPt - căderea de presiune în tubing
ΔPt ΔPvs - căderea de presiune în valva de siguranţă
ΔPvs - căderea de presiune în conducta de amestec
Psep - presiunea la separator
PCE - presiunea în capul de erupţie
4 Pc - presiunea de zăcământ
ΔPda Pdf - presiunea dinamică la peretele sondei netubate
Pd - presiunea dinamică în sondă

Pc
3 Pd 2 Pdf 1

ΔP1 = Pc - Pdf
ΔP2
=Pdf - Pd

Fig.1 Schema cǎderilor de presiune într-un sistem de producţie și poziţiile posibile ale
nodului pentru efectuarea analizei nodale[1],[2].

Așa cum se observǎ din Fig.1, cǎderea de presiune totalǎ corespunzǎtoare

curgerii fluidelor produse de strat prin întregul sistem de producţie este egalǎ cu
suma cǎderilor de presiune asociate curgerii fluidelor prin toate componentele
sistemului de producţie.
De asemenea, se menţioneazǎ cǎ în cazul curgerii fluidului (care are o
anumitǎ compresibilitate) printr-o componentǎ a sistemului de producţie,
cǎderea de presiune este dependentǎ de debitul de fluid și de presiunea medie
din acea componentǎ.
Prin urmare, cǎderea de presiune totalǎ, ∆ [2] se determinǎ cu relaţia:

∆ =∆ +∆ +∆ +∆ = − (1)

unde ∆ reprezintǎ cǎderea de presiune între presiunea de zǎcǎmânt și

presiunea dinamicǎ la peretele sondei netubate:

∆ = − (2)

∆ −cǎderea de presiune dintre presiunea dinamicǎ de fund din sondǎ și

presiunea dinamicǎ la peretele sondei netubate:

∆ = − (3)

∆ −cǎderea de presiune totalǎ în garnitura de tubing:

 ∆ = − = − ∆ −∆ −∆ (4)

∆ −cǎderea de presiune totalǎ în conducta de amestec:

∆ = − = − ∆ −∆ (5)

Pentru analiza performanţelor sistemului este necesar sǎ se evalueze

performanţele fiecǎrei componente în parte, iar în final se analizeazǎ sistemul ca
un tot unitar.
Analiza performanţelor sistemului de producţie se bazeazǎ pe principiul
continuitǎţii curgerii fluidelor în orice punct al acestuia. Ţinând seama de acest
principiu, sistemul de producţie se poate analiza în orice punct. Prin urmare, se
consideră punctul de divizare al sistemului de producţie și se verifică condiţiile
de continuitate în acel punct şi anume: debitul din aval să fie egal cu debitul din
amonte în condiţiile existenţei unei anumite presiuni în acel punct.
Alegerea punctelor de divizare a sistemului de producţie numite și noduri
se face în funcţie de componenta care trebuie evaluatǎ. În Fig.1 se prezintǎ
poziţiile posibile ale nodului pentru divizarea sistemului de producţie.
De obicei nodurile se aleg la[2]:
 media perforaturilor pentru izolarea componentei zǎcǎmânt ale
cǎrei performanţe sunt caracterizate de curbele I.P.R.
 la capul de erupţie pentru izolarea efectelor conductei de amestec,
respectiv a presiunii de la suprafaţǎ asupra producţiei;
 la nivelul intervalului completat cu perforaturi sau filtru pentru
evaluarea influenţei cǎderii de presiune generatǎ de completarea
sondei asupra producţiei sondei.
 la duza capului de erupţie, la nivelul restricţiilor din garnitura de
ţevi.
Așa cum s-a menţionat mai sus, pentru analiza sistemului de producţie
este necesar sǎ se aleagă poziţia nodului, sǎ se evalueze performanţele fiecǎrei
componente în parte, după care trebuie să se determine parametrii de funcţionare
ai sistemului în nodul ales. Se menţionează că în literatura de specialitate şi în
simulatoarele comerciale, componenta din amonte de nod mai este denumită şi
inflow section, iar componenta din aval de nod outflow section. Prin urmare,
curba care caracterizeazǎ performanţele componentei din amonte de nod se
numește I.P.R. (Inflow Performance Relationships) iar curba care caracterizeazǎ
performanţele componentelor sistemului din aval de nod se numește
O.P.R.(Outflow Performance Relationships).
Determinarea parametrilor de funcţionare ai sistemului în nod se poate
realiza atât pe cale analitică cât şi grafică. În cazul metodei analitice se poate
folosi o metodă iterativă aplicată în cazul fiecărei componente fiind cunoscuţi
parametrii din capetele sistemului de producţie.
De exemplu, pentru componenta zăcământ se poate cunoaşte presiunea de
zăcământ; în acest caz fiind necesar să se estimeze debitul şi presiunea dinamică
în nod. Pe de altă parte, se consideră componenta din aval de nod(de exemplu
garnitura de ţevi şi conducta de amestec) şi se cunoaşte presiunea de la
separator; fiind necesar să se determine, de asemenea debitul şi presiunea
dinamică în nod.
Pentru a se găsi perechea de valori (presiune dinamică, debit de fluid din
nod) comunǎ ambelor componente, este necesar să se rezolve sistemul de ecuaţii
de curgere prin zăcământ, ţevi de extracţie şi conducta de amestec sau să se
recurgă la o metodă iterativă.
Prin urmare, sistemul de ecuaţii este următorul:

= − (∆ +∆ ) (6)

= +∆ +∆ +∆ +∆ +∆ (7)

În cazul în care se apelează la metoda grafică, care este mai simplă, se

determină curbele de performanţă ale celor două componente(din amonte de
nod- curba I.P.R., respectiv din aval de nod- curba O.P.R.) care se reprezintă
grafic pe aceiaşi diagramă.
De exemplu în cazul în care nodul se alege la media perforaturilor, se
determină curba de comportare a echipamentului până la nod sau curba
O.P.R.(Outflow Performance Relationships) şi curba I.P.R. Din intersecţia celor
două curbe reprezentate grafic pe aceiaşi diagramă, rezultă presiunea şi debitul
în nodul de analiză(în cazul prezentat la media perforaturilor).
Prin urmare, pot apare două situaţii:
 cele două curbe să nu se intersecteze, ceea ce înseamnǎ cǎ sistemul nu
poate funcţiona în condiţiile date(Fig.2);
 cele două curbe se pot intersecta în cel puţin două puncte, acestea putând
fi puncte de funcţionare stabilă, respectiv puncte de funcţionare
instabilă(Fig.3). Așa cum se observǎ din Fig.3 reprezentarea grafică a
funcţiei = ( ) - O.P.R. - este o curbă care se poate intersecta în
majoritatea cazurilor în două puncte, deoarece relaţia între presiunea, şi
debitul, nu este liniară pentru majoritatea componentelor sistemului de
producţie.
 Presiunea
Debitul

Fig. 2 Analiza nodală- cazul în care sistemul de producţie

nu funcţionează în nodul analizat.

Punctul
de funcţionare
instabilă
Presiunea

Punctul
de funcţionare
stabilă

Debitul

Fig. 3 Analiza nodală- sistemul de producţie funcţionează

în nodul analizat, însă prezintă două puncte de intersecţie.

Se menţioneazǎ cǎ performanţele curgerii fluidelor prin zǎcǎmânt. Se

evalueaza cu ajutorul curbelor I.P.R.
Pentru determinarea performanţelor componentei echipamentului din
sondǎ se ţine seama de sistemul de extracţie instalat în gaura de sondǎ(erupţie
naturalǎ sau alte sisteme de liftare artificialǎ). Prin urmare, componenta
echipamentului din sondǎ poate fi reprezentatǎ de:
 garnitura de ţevi de extracţie formatǎ din ţevile de extracţie și
diferite dispozitive pentru controlul curgerii, pentru sondele în
erupţie naturalǎ;
 garnitura de ţevi de extracţie formatǎ din ţevile de extracţie,
diferite dispozitive pentru controlul curgerii și supape de gazlift,
pentru sondele în erupţie artificialǎ;
 garnitura de ţevi de extracţie, garnitura de prǎjini și pompa, pentru
sondele în pompaj cu prǎjini (pompaj clasic, pompaj elicoidal);
  garnitura de ţevi de extracţie și pompa, pentru sondele în pompaj
fǎrǎ prǎjini(pompaj centrifugal, pompaj hidraulic, pompaj cu jet).
În unele cazuri, când se face o analizǎ mai extinsǎ a sistemului de
producţie (care cuprinde toate componentele ce fac legǎtura dintre zǎcǎmânt și
instalaţiile de separare), componenta echipamentului cuprinde atât echipamentul
din sondǎ cât și capul de erupţie și conducta de amestec.
Determinarea curbelor de performanţǎ ale echipamentului presupune
analizarea curgerii fluidelor prin acesta în funcţie de sistemul de extracţie a
fluidelor din sonde și determinarea parametrilor acestei curgeri(presiune
dinamicǎ și debitul de fluide extrase).
Curbele de performanţă ale echipamentului din gaura de sondǎ sunt
întâlnite în literatura de specialitate sub numele de TPR(Tubing Performance
Relationships) sau VLP(Vertical Lift Performance). În sens larg aceste curbe
mai sunt denumite OPR(Outflow Performance Relationships). Curbele de
performanţă ale echipamentului sunt descrise de funcţia:
presiunea dinamică de fund = f( debitul de lichid produs de sondă)

2.Analiza nodala si procesul de optimizare

Analiza nodala nu poate fi considerata o metoda de optimizare in sens

matematic desi aceasta se foloseste pe scara larga in santier pentru optimizarea
diferitilor parametrii ai sistemelor de extractie.
► Analiza nodală găseşte valoarea zero a unei funcţii care conduce la
determinarea debitului stabilizat al sondei;
► Optimizarea neliniară găseşte valoarea zero a unui gradient al unei funcţii
care permite determinarea unei valori maxime sau minime a funcţiei
respective.
► Analiza nodală găseşte o soluţie prin localizarea zero a funcţiei, iar
optimizarea neliniară găseşte o soluţie optimă prin localizarea zero a
gradientului unei funcţii obiectiv.
Prin urmare, analiza nodală nu este o formă de optimizare, ci este o
procedură de găsire a debitului stabilizat care să satisfacă funcţia de comportare
a sondei.

Fig.4 Analiza nodală.

 Baza matematică a analizei nodale este relativ simplă. Câteva submodele
sunt cuplate împreună pentru a modela o sondă. Procedura analizei nodale este
de a găsi soluţia funcţiei care conduce la o presiune diferenţială nulă în nodul
ales. Această soluţie va fi debitul stabilizat pe care îl va produce sonda în
anumite condiţii. Nodul se poate amplasa în diferite locuri aşa cum s-a prezentat
în figura 1.

3.Analiza nodală în cazul sondelor în erupţie naturală

În cazul sondelor în erupţie naturală analiza nodală se realizează astfel:
 Se determină curba de comportare a stratului;
 Se determină curba de comportare a echipamentului pe aceiaşi
diagramă pe care s- a reprezentat curba de comportare a stratului.
 La intersecţia dintre cele două tipuri de curbe se determină punctul
de corelaţie de funcţionare strat-sondă ale cărei coordonate sunt:
debitul stabil cu care produce sonda şi presiunea dinamică
corespunzătoare.

110
pp '2'=' 2 30
= bar
30 bar
100

90

80

p2' '= =
Presiunea, barbar

p bar bar
2020
70 2
Presiunea,

60
pp'2= 10 bar bar
= 10
2
50
5 bar
pp2= = 5 bar
2
40

30

20

10

0
0 20 40 60 80 100 120
3
Debitul, m 3/zi
Debitul, m /zi
Fig.5 Analiza nodală în cazul unei sonde în erupţie naturală considerand variatia
presiunii din capul de eruptie.

Aşa cum s-a prezentat în cursurile anterioare curba de comportare a

stratului se modifică odată cu:
 depletarea zăcământului, prin modificarea presiunii de zăcământ;
 modificarea permeabilităţii din jurul găurii de sondă;
  factorul skin indus de completarea sondei în dreptul stratului
productiv, de geometria sondei.
Curbele de comportare ale echipamentului se modifică o dată cu:
 modificarea proprietăţilor fluidelor care curg prin ţevile de
extracţie;
 creşterea procentului de impurităţi(fig.7);
 modificarea tipurilor de curgere(monofazică, bifazică sau
combinată)
 diametrul tubingului(fig.6);
 diamterul conductei de amestec;
 presiunea la separator;
 presiunea în capul de erupţie, respectiv dimensiunea duzei din
capul de erupţie(fig.5).

Fig.6 Analiza nodala influentata de depletarea stratului si variatia diametrului

tubingului.

Fig.7Analiza nodala influentata de fractia de apa.

 Analizând parametrii care conduc la modificarea celor două tipuri de
curbe de comportare se poate stabili dacă sonda poate funcţiona în erupţie
naturală în anumite condiţii sau nu.
De asemenea se poate analiza performaţa fiecărui component din sistem,
în vederea reglării parametrilor acestuia care să asigure o funcţionare optimă a
sistemului.
In figura de mai jos se prezinta analiza nodala in cazul unei sonde care
necesita liftare artificiala

Fig.8 Analiza nodala in cazul unei sonde care necesita liftare artificiala

Din figura de mai sus se observa ca sonda nu functioneaza in eruptie

naturala deoarece curba de comportare a echipamentului(OPR(Outflow
Performance Relationships) nu se intersecteaza cu curba IPR, acesta fiind
caraterizata de presiuni si debite mult mai mari decat presiunile şi debitele
furnizate de strat.

4. Analiza nodală în cazul sondelor în erupţie artificială

În cazul sondelor în erupţie artificială procedeul privind analiza nodală
este acelaşi.
Curbele de comportare ale echipamentului în cazul unei sonde în erupţie
artificială însă se modifică atât cu parametrii menţionaţi mai sus în cazul
curbelor de comportare ale echipamentului unei sonde în erupţie naturală cât şi
cu debitul de injecţie(fig.9)
De asemenea, pe baza analizei nodale se poate determina curba de
comportare a unei sonde în gaz-lift(fig.10).
 70

60
3
Qinj1 = 5000 Sm /zi
3
Q inj2=10000 Sm /zi
50
3
Q inj3= 15000 Sm /zi

Presiunea, bar
40
3
Qinj9= 50000 Sm /zi
3
Q inj16= 80000 Sm /zi
30

20

10

0
0 10 20 30 40 50 60 70
3
Debitul, m /zi

Fig.9. Analiza nodală în cazul unei sonde în erupţie artificială.

55
Debitul de lichid, m3/zi

45
44,24

35

25
0 10000 20000 30000 40000 50000 60000 70000 80000

Debitul de injec\ie, Sm3/zi

Fig.10. Curba de comportare a sondei în gaz-lift.

Fig.11 Curba de comportare a sondei in gaz-lift continuu influentata de fractia de apa.

Parametrii care influenteaza analiza nodala la o sonda in gaz-lift:
► Debitul de injectie(fig.9)
► Presiunea de zacamant
► Permeabilitatea din jurul sondei
► Diametrul tevilor
► Presiunea in capul de eruptie
► Impuritatile
► Adancimea punctului de injectie(fig.12)
► Corectitudinea masuratorilor de presiune
► Teoria de ascensiune utilizata la curbele gradient
► Metoda folosita pentru determinarea curbelor IPR

Fig12. Analiza nodala cu influenta adancimii punctului de injectie

In figurile de mai jos se prezinta influenta teoriei de ascensiune utilizata la

curbele gradient si a metodei de determinare a curbelor IPR asupra
coordonatelor punctelor de funcţionare sau de corelaţie strat-sondă.
120

100
Bottom hole flowing pressure, bar

80

60

40

20

0
0,00 20,00 40,00 60,00 80,00 100,00 120,00 140,00 160,00 180,00
Liquid flow rate, m 3/d
Fattah et. al Vogel Wiggins Fetkovich
3 Msm3/d 7 Msm3/d 20 Msm3/d 40 Msm3/d
70 Msm3/d 100 Msm3/d 120 Msm3/d

Fig.13 Curbele IPR determinate cu metodele Vogel, Fattah s.a, Wiggins si Fetkovich iar
curbele OPR determinate pe baza metodei Orkiszewski.
 120

100

Bottom hole flowing pressure, bar

80

60

40

20

0
0,00 20,00 40,00 60,00 80,00 100,00 120,00 140,00 160,00 180,00
Liquid flow rate, m3/d
Fattah et. al Vogel Wiggins Fetkovich 7 Msm3/d
20 Msm3/d 40 Msm3/d 70 Msm3/d 100 Msm3/d 120 Msm3/d

Fig.14 Curbele IPR determinate cu metodele Vogel, Fattah s.a, Wiggins si Fetkovich iar
curbele OPR determinate pe baza metodei Mukherjee-Brill.

Din figurile 13 si 14 se observa că atât metoda de determinare a curbelor

IPR cât şi cea de determinare a curbelor OPR au o influenţa majoră asupra
rezultatelor analizei nodale.
În cazul curbelor IPR ar mai fi fost necesar un set de date (presiune
dinamică de fund, debit de lichid) pentru a se putea realiza calibrarea metodei
de determinare a acestor curbe.
De asemenea, în cazul curbelor OPR este necesar sa se calibreze metoda
de determinare a curbelor gradient pentru ca acestea sa fie in concordanţa cu
datele de presiune măsurate.
In cele ce urmeaza se prezinta cum se poate studia cu ajutorul analizei
nodale influenta diferitilor parametrii asupra coordonatelor punctelor de
funcţionare.
In figura 15 se prezinta modul cum influenţeaza injectia de gaze
coordonatele punctelor de funcţionare la o sonda in gaz-lift.

Fig.15 Influenta debitului de injcţie asupra coordonatelor punctelor de funcţionare.

 Fig.16 Influenta teoriei de ascensiune asupra coordonatelor punctelor de
funcţionare.

Fig.17 Influenta diametrului ţevilor de extracţie asupra coordonatelor punctelor de

funcţionare.

Fig.18 Influenta indicelui de productivitate si a debitului de injectie asupra

coordonatelor punctelor de funcţionare.

Din figurile de mai sus rezulta urmatoarele observaţii:

  Creşterea debitului de injecţie duce la scăderea presiunii dinamice
de fund şi deci la creşterea debitului de lichid produs de sonda.
Aceasta creştere este limitată de creşterea gradientului frecărilor şi
acceleraţiei atunci c.and debitul de injecţie depăşeşte o anumită
valoare.
 Teoria de ascensiune utilizată la trasarea curbelor gradient
influenţează foarte mult coordonatele punctului de funcţionare.
 Diametrul tevilor de extractie trebuie ales astfel încât să asigure
debitul ce trebuie extras. In unele cazuri pentru anumite valori ale
diametrului interior al ţevilor de extracţie este posibil ca sonda sa nu
funcţioneze(fig.17)
 Variaţia indicelui de productivitate influenţeaza puternic coordonatele
punctelor de funcţionare.

5.Analiza nodală în cazul unei sonde în pompaj

Fig.18 Schema unei sonde în pompaj si variaţia presiunilor în tubing şi coloana.

În figura 18 se prezinta schema unei sonde echipate cu o pompa si variatia

presiunii în spaţiul inelar si in tubing generata de prezenta pompei.
Din figura 18 se observa ca in pompa(indiferent de pompa) fluidul intra la
presiunea de aspiratie determinata de submergenta pompei şi iese din pompa
la presiunea de refulare. Presiunea de refulare trebuie sa fie suficient de mare
pentru a lifta fluidele la suprafaţă.
Daca pompa este fixată in capul perforaturilor putem spune ca presiunea de
aspiratie a pompei este egala cu presiunea dinamică de fund.
 În cazul pomapjului, nodul se selectează la nivelul pompei. Prin urmare,
presiunea în nod poate fi presiunea de aspiraţie pa sau presiunea de refulare
pr .

Cazul pompajului elicoidal

În cazul pompajului elicoidal se dispune de curbele de comportare sau de
performanţă ale pompelor(fig.19).
Dacă se exprimă curba de curba de comportare a stratului ca adâncime în
funcţie de debit şi se suprapun peste aceasta curbele de comportare ale pompei,
se poate determina la intersecţia acestor două tipuri de curbe adâncimea de
fixare a pompei în condiţiile unei anumite viteze de rotaţie(fig.20)

Fig.20. Curbele de performanţă ale unei pompe elicoidale.

Fig.21 Analiza nodală în cazul unei sonde în pomapaj elicoidal.

 Cazul pompajului centrifugal

Asa cum s-a arătat mai sus în cazul pomapjului, nodul se selectează la nivelul
pompei. Prin urmare, presiunea în nod poate fi presiunea de aspiraţie pa sau
presiunea de refulare pr .

Titei si gaze p2
p2
Presiunea

Gaze
Adancimea

pr pa pr

pa

pd pc

Fig.22. Variaţia presiunii în ţevi în cazul unei sonde în pompaj centrifugal.

Căderea de presiune pe pompă este p  pa  pr .

În acest caz în amonte de nod ecuaţia de curgere se va exprima sub forma:
p c  p d  p col  p a

unde pcol reprezintă căderea de presiune ca urmare a curgerii fluidelor

produse de strat prin coloană până la adâncimea de fixare a pompei.

În aval de nod se poate scrie următoarea relaţie:

p sep  pca  ptevi  p r

sau:
psep  p2  ptevi  pr
 Pentru a determina căderea de presiune pe pompă p  pa  pr se
procedează astfel:
 se determină curba de comportare a stratului pe baza datelor de la
etalonarea sondei şi ţinând seama de tipul curgerii;
 se consideră o valoare a debitului de lichid produs de sondă, Ql cu
prinsă în intervalul [0, Qmax ]
 se determină presiunea dinamică pd corespunzătoare debitului de
lichid Ql de pe curba de comportare a stratului;
 pornind de la presiunea pd şi cunoscând raţia gaze-lichid cu care
produce sonda, se aplică o teorie de ascensiune a fluidelor bifazice
prin coloană până când se ajunge la adâncimea de amplasare a
pompei, determinându-se astfel presiunea la aspiraţia pompei.
Dacă sub pompă curgereanu este bifazică, ci monofazică presiuea
la aspiraţia pompei se determină cu relaţia:

( H  H p )v 2  l
p a  p d   l g H  H p   
2 Di

unde H reprezintă adâncimea sondei până la media perforaturilor

H p  adâncimea de amplasare a pompei;
v - viteza lichidului;
Di  diametrul interior al coloanei;
  factor de frecare;
 l - densitatea lichidului.
 Se repetă procedeul de mai sus pentru mai multe valori ale
debitului de lichid, după care se reprezintă grafic pa  f (Ql )
 Tinând seama de existenţa unui separator de fund, raţia gaze-
lichid din ţevile de extracţie de deasupra pompei va fi mai mică
decât cea existentă sub pompă. Pentru determinarea raţiei gaze-
lichid de deasupra pompei se procedează astfel :
o pentru o valoare a presiunii de aspiraţie determinată mai
sus corespunzătoare unui debit de lichid şi pentru
temperatura la adâncimea de fixare a pompei se determină
raţia de soluţie, rs .
o Eficienţa separării gazelor la aspiraţia pompei depinde
dacă la acest nivel există sau nu un separator de fund. În
cazul în care nu se specifică referitor la eficienţa separării
gazelor sau nu este instalat separatorul atunci aceasta se
consideră E s  0,5.
 o Se determină raţia gaze-lichid la refularea pompei, RGLr
cu relaţia:
RGLr  1  E s  RGL  f t rs 
unde RGL este raţia gaze-lichid totală cu care produce sonda
f t  fracţia de ţiţei din curentul de fluide.
 Se determină presiunea de refulare pornind de la presiunea p2 din
capul de pompare şi aplicând o teorie de asensiune a fluidelor
bifazice pentru raţia gaze-lichid RGLr şi debitul de lichid
considerat. Această metodă poate fi aplicată acolo unde gazele din
coloană sunt evacuate. Dacă gazele din coloană sunt dirijate în
conducta de amestec atunci se va ţine seama de acestea când se
calculează căderea de presiune prin conducta de amestec.
 Caculul se repetă pentru diferite valori ale debitului de lichid pentru
care se va determina presiunea de refulare. Aceste perechi de valori
se vor reprezenta grafic pe aceiaşi diagramă pe care s-a reprezentat
şi curba din amonte de nod( pa  f (Ql ) )(fig.23).
 Se selectează diferite debite de lichid şi se determină căderile de
presiune necesare obţinerii intersecţiei dintre cele două tipuri de
curbe la acele debite considerate. De asemenea se poate determina
presiunea de aspiraţie şi presiunea de refulare, se poate alege
pompa, numărul de etaje ale acesteia şi puterea necesară.
 Alte variabile care pot fi analizate sunt: adâncimea de fixare a
pompei, efectul separatorului de fund şi viteza de pompare.

pr2
pr1
Presiunea

Δp1
Δp2
Ppa1a2

Ppa2a1

Ql1 Ql2
Debitul

Fig. 23. Analiza nodală în cazul unei sonde în pompaj centrifugal